Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Sociologia Religiilor
Osuji Michael , Sociologie , Seria 2 , Grupa 2
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
I . APARIŢIA RELIGIILOR
Jean-Paul Willaime , sociolog francez , relata ca apariţia sociologiei in Europa ca ştiinţă
este condiţionată de progresul mariilor religii ale lumii contemporane , în conjunctura
multiculturalităţi occidentale . Aşadar , sociologia este o ştiinţă occidentală centrată în
principal pe “ explicaţia relaţiilor dintre religie , societate si modernitate “ ¹. (Nicu Gavriluţã,
“Sociologia Religiilor - Credinţe , ritualuri , ideologii”,2013 ,pag 10 )
Cercetările fondatorilor sociologiei , dar si cele ale reprezentanţilor clasici ai sociologiei
religiilor : Max Weber , Alexis de Tocqueville , Georg Simmel , Roger Bastide etc sunt
strâns legate de (post)modernitate .
Alexis de Tocqueville , în lucrarea sa “Despre democraţie în America “ , studiază
contribuţia religiei în formarea regimului politic si a democraţie in America ² . În această
lucrarea , sociologul francez contrazice ideea că o societate democratică modernă presupune
“un crepuscul al religiei , o scădere a vitalităţii religioase “ specific unui popor . Contrar
acestiei idei , Alexis de Tocqueville scrie că societatea americană trăia o impecabilă viaţă
religioasă ³ . “ În America , religia duce la cunoaştere ; respectarea legiilor divine duce omul
la libertate”⁴. (Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor” 2013 , p.11)
Émile Durkheim , ȋn “ Formele elementare ale vieţii religioase “ explica religia referindu-
se la la conceptul de sacru : “Lucrurile sacre sunt acelea pe care interdicţiile le apãrã și le
izoleazã ; lucrurile profane , acelea cãrora li se aplicã aceste interdicţii și care trebuie sã
rãmâna departe de lucrurile sacre “ƽ . Credinţele religioase ar fi definite drept : “...
reprezentãri ce exprimã natura lucrurilor sacre și raproturile pe care le stabilesc ȋntre ele sau
cu lucrurile profane “ , iar ritualurile religioase : “... reguli de conduitã care prescriu felul ȋn
care omul trebuie sã se comporte cu lucrurile sacre “ ɕ . Toate aceste principii și concepte
elaborate de Durkheim par a fi valabile și ȋn viaţa contemporanã .(Nicu Gavriluţã, p.14)
6
1. O foarte clară , ordonată si utilă analiză sociologică a relaţiei religie-societate-
(post)modernitate se găseşte în studiul Mălinei Voicu „Religie” , în Lazăr Vlăsceanu
(coord.) , Sociologie , Editura Polirom , Iaşi , 2011 , pp. 566-596
2. Detalii puteţi găsi în ediţia românească a lucrării clasice semnată de Alexis de
Tocqueville , „Despre democraţie în America” , traducere de Magdalena Boiangiu şi
Beatrice Staicu , Editura Humanitas , Bucureşti , 2005 , vol. I , pp. 317-329 ; vol. II pp 25-
35 , 135-138 , 153-158.
3. Analiza lui Ştefan Afloarei , „Privind astfel lumea celor absurde” , Editura Humanitas ,
Bucureşti , 2013 , în special secţiunea a IV a , „Paradox şi nonsens”. Pp 145-197.
4. Alexis de Tocqueville , „Despre democraţie în America” , Jean-Paul Willaime ,
„Sociologia religiilor”, traducere de Felicia Dumas , Editura Institutul European , Iaşi ,
2001 , p.23 .
5. Émile Durkheim , “Formele elementare ale vieţii religioase , apaud “ Jean-Paul
Willaime , op.cit. , p 25 .
6. Ibidem
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Max Weber , un mare clasic al sociologiei religiilor , a vrut mai ȋnainte de toate , sã
cerceteze “ existenţa “ si de “ reconstrucţia socialã a sensului “ ȋn toate religiile lumii . Modul
ȋn care Weber interpreteazã religia privilegiazã “ modul ȋn care religia dã un sens vieţii și
societãţii umane, confruntate cu caracterul aparent aleatoriu al suferinţei și nedreptãţii “¹. “
Religia este un tip deosebit de a acţiona ȋn comunitate .”² Putem observa o ușoarã
sensibilitate ȋn relatãrile lui Weber despre modul ȋn care “religia privește lumea aceasta “ și
nu invers.(Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor “ 2013, pag 24 )
II . NEOPROTESTANTISMUL
II .1. Mormonii
“ Biserica lui Iisus Hristos a Sfinţilor din Zilele din Urmã “ apare in statistici și documente
fiind : “cel mai mare grup religios originar din America “³ . “ Este a patra confesiune creștinã
ca mãrime din Statele Unite și , totodatã , credinţa cu cea mai rapidã dezvoltare din lume”⁴.
Cultul marmon a apãrut in anul 1830 , ȋn urma unei revelaţii a lui Joshep Smith . Se
presupune ca Smith a fost vizitat de un ȋnger , care i-a dãruit o carte misterioasã privind
istoria poporului lui Dumnezeu ȋn America . “ Cartea lui Marmon “(Nicu Gavriluţã,
“Sociologia Religiilor”,2013,, pag 109 )
Joseph Smith (profetul ȋntemeitor ) , este considerat ca fiind un lider religios stãpânit de
multe idei , premoniţii, viziuni și revelaţii stranii . “ Parousia “ este ȋnclinaţia credincioșilor
de a descoperi paradisul și de a se pregãti pentru a doua venire a lui Iisus Hristos . “ În
practicile lor cotidine, mormonii sperau ȋn descoperirea de cãtre emigranţi a unor “
comori ȋngropate , pietre cu puteri miraculoase “ sau “ relicve ale triburilor indiene bãștinașe
“ƽ .Îngerul trimis de Dumnezeu , Moroni , ȋi reveleazã lui Smith “ cã va avea o misiune de
ȋndeplinit “ɕ . Misiunea aceasta consta ȋn ȋncercarea de “ restabilire a credinţei adevãrate “ și
ȋntemeierea bisericii creștine .(Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor”, 2013, pag 109)
Texte și idei care stau la baza cultului mormon :
1. Christopher Patridge , “op .cit .,” p.24 7
2. Jean-Paul Willaime , “op.cit .,” p.37
3. “Atlasul religiilor lumii , ed.cit.,” p. 336
4. Ibidem
5. Constantin Cuciuc , “ Religii noi ȋn România “ , Editura Gnosis , București , 1996 , p. 75 .
6. Ibidem , p.76
7. Ibidem
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Mormonii se bazeazã pe “ cele douã testamente din Biblie “ 7 , la care se adaugã alte
texte de bazã , cum ar fi “ Cartea lui Marmon , Perla de mare preţ” și “ Doctrinã și
legãminte “ 7
“ Scopul venirii pe pãmânt este sa fim asemãnãtori tatãlui divin , urmând sã revenim la
Dumnezeu “8
Moartea nu se poate ocoli , ȋnsã are un ultim sens minunat : “ Face parte din planul
mântuirii ”9 (Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor” , 2013,pag 110 )
Cei mai mulţi dintre mormonii radicali care practicã și ȋn zilele noastre poligamia , trãiesc
ȋn Utah , ȋn Texas , Colorado City sau ȋn Columbia Britanicã .Practicanţii poligamiei le-a
cauzat membrilor Bisericii FSZU probleme cu autoritãţile americane . Majoritatea acuzaţiilor
aduse au fost in legãturã cu abuzul sexuale si cãsãtoriile cu minore .( Nicu Gavriluţã,
“Sociologia religiilor” 2013, pag 111)
II. 2. Penticostalii
Termenul “pentëkostë “ (“ a cincizecea zi “) provine din limba greacã si a dat numele
cultului penticostal . Aceastã mișcare a apãrut in anul 1906 , când o comunitate din Los
Angeles de negrii , a pretins cã au retrãit primirea darurilor de la Rusalii ( Cinzecime) : “
glosolalia ,prorocirea , vindecarea bolnavilor și putereade a-i vindeca pe cei posedaţi de
demoni “ . În timp aceastã mișcare a pãtruns in Europa prin Norvegia și Germania.( Nicu
Gavriluţã, “Sociologia Religiilor” 2013, pag 115)
Programele bisericilor penticostale sunt autonome unele faţã de altele , din aceastã cauzã
apar mai multe Biserici , deseori numite “secte “ . Diferenţele sunt la nivelul ritualurilor
Duhului Sfânt . (Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor” 2013, pag 115)
Astãzi , in lume , putem vorbi de zone cu un puternic carcter penticostal . De exemplu :
America Latina ,Coreea și Africa . Numãrul credincioșilor care aderã la aceastã mișcare este
in creștere . “ Faptul in sine “ I-a surprins atât pe teologi , cât și pe experţii ȋn știinţe sociale
“10 .((Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor” 2013, pag 115)
1. Christopher Patridge , “op .cit .,” p.24 8
2. Jean-Paul Willaime , “op.cit .,” p.37
3. “Atlasul religiilor lumii , ed.cit.,” p. 336
4. Ibidem
5. Constantin Cuciuc , “ Religii noi ȋn România “ , Editura Gnosis , București , 1996 , p. 75 .
6. Ibidem , p.76
7. Ibidem
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
II. 3. Martorii lui Iehova
1. Christopher Patridge , “op .cit .,” p.24 9
2. Jean-Paul Willaime , “op.cit .,” p.37
3. “Atlasul religiilor lumii , ed.cit.,” p. 336
4. Ibidem
5. Constantin Cuciuc , “ Religii noi ȋn România “ , Editura Gnosis , București , 1996 , p. 75 .
6. Ibidem , p.76
7. Ibidem
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
Aceasta este o mișcare milenaristã fondatã de americanul C.T. Russell ( 1852 -1916 ) și
apãrutã ȋn Europa dupa Primul Rãzboi Mondial . Se autonumește “ Uniunea Internaţionalã a
Studenţiilor ȋn Biblie “ și se ocupã ȋn mod special ȋn tratarea subiectelor precum : sfârșitul
lumii și implicit al ȋmpãrãţiei de o mie de ani . Congregaţia , iniţial , a fost inregistratã ȋn
anul 1884 , in Pennsylvania . Ȋn timp , sediul central a fost mutat la Brooklyn , unde este și ȋn
prezent . Din 1931 , membrii poarta numele de “ Martorii lui Iehova “
Idei de bazã :
“Iisus a avut o existenţã preumanã și este subordonat Tatãlui Ceresc”
Martorii lui Iehova susţin ca Iisus nu a ȋnviat in plan fizic ( carne si oase ) , doar a
ȋmprumutat un trup provizoriu , pentru a se arata ucenicilor sãi
Apocalipsa e aproape ,” martorii se vor bucura de venirea lui Iisus “ ((Nicu Gavriluţã,
“Sociologia Religiilor” 2013, pag 117)
Bibliografie selectivã : Nicu Gavriluţã, “Sociologia Religiilor - Credinţe , ritualuri ,
ideologii” , ed. Polirom 2013
Joachim Wach , “Sociologia Religiilor “ , tradusã de Florin Iorga și
studiu introductiv de Nicu Gavriluţã , ed Polirom, Iași 1997
Mălinei Voicu „Religie” , în Lazăr Vlăsceanu (coord.) , Sociologie ,
Editura Polirom , Iaşi , 2011
Alexis de Tocqueville , „Despre democraţie în America” , traducere
de Magdalena Boiangiu şi Beatrice Staicu , Editura Humanitas , Bucureşti , 2005
Ştefan Afloarei , „Privind astfel lumea celor absurde” , Editura
Humanitas , Bucureşti , 2013
Émile Durkheim , “Formele elementare ale vieţii religioase , apaud
“ Jean-Paul Willaime , op.cit.
Constantin Cuciuc , “ Religii noi ȋn România “ , Editura Gnosis ,
București , 1996
Christopher Patridge , “Religiile lumii” , edit.cit
Universitatea Bucuresti
Facultatea de Sociologie si Asistenţã Socialã
