Schiţa lecţiei
Franta in Evul Mediu
-regii din dinastia carolingiană nepuntând să mai facă faţă presiunilor din partea normanzilor le
scade autoritatea, ducând la creşterea puterii ducilor.
-ducii conduceau diferite regiuni din Franţa.
-începând cu secolul al X – lea totul revine la normal odată cu urcarea pe tron a unei alte familii
domnitoare.
-astfel, în 987 începe să domnească dinastia Capeţienilor, primul dintre aceştia fiind Hugo Capet.
-ei îşi impun autoritatea prin mărirea domeniului feudal ceea ce duce şi la mărirea averii
acestora.
-un lucru important este acela că acum regii nu mai sunt aleşi de către nobili, domnia devenind
ereditară, adică domnul îşi asocia fiul la viitorul tron încă din timpul vieţii acestuia.
-Filip al II Augustus–este regele care stabileşte capitala statului la Paris.
-după Ludovic al IX – lea (cel Sfânt), Filip al IV – lea cel Frumos intră în conflict cu Papa şi nu
îi recunoaşte autoritatea.
-regii din dinastia Capet şi Valois vor intra într-o serie de conflicte care va duce la slăbirea
statului şi la îngreunarea unificării acestuia.
-spre exemplu în cadrul Războiului de 100 de ani (1337 – 1453) Franţa se confruntă cu Anglia
pretextul fiind tronul Franţei.
-în tot acest timp ţara a fost jefuită de bande de hoţi şi pustiită de războiul civil.
-s-a ajuns la un moment dat când Franţa era să fie împărţită pe regiuni şi vasală Angliei.
-în timpul lui regelui francez , Carol al VII –lea, Ioana d’Arc reînsufleţeşte armata şi reuşesc să
recâştige teritoriile pierdute.
-Anglia pierde până la urmă toate teritoriile cu excepţia portului Calais.
Imperiul Romano-German
-după tratatul de la Verdun din 843, Germania este desprinsă din Imperiul Carolingian, însă nu
de vine un stat unitar.
-Germania era formată din mai multe ducate: Saxonia, Suedia, Bavaria, Franconia.
-odată cu venirea pe tronul Germaniei a lui Otto cel Mare (936-973) autoritatea asupra ducatelor
germane este restabilită.
-pe plan extern a promovat o politică activă, ceea ce a dus la crearea unui imperiu după modelul
Imperiului lui Carol cel Mare.
-Otto extinde graniţa de est spre zona Elba-Oder, cucerindu-i pe slavi, iar în vest ocupă ducatul
Burgundiei şi Lorena.
-profitând de fărâmiţarea politică a Italiei şi de slăbirea papalităţii, Otto ocupă nordul şi centrul
Italiei.
-în anul 962 a fost încoronat ca împărat al Imperiului Romano-German. Ulterior s-a numit
Sfântul Imperiu roman de neam germanic.
-deşi s-a dorit de la început ca noul stat să aibă aceeaşi întindere ca vechiul Imperiu Roman, acest
lucru nu s-a putut reliza deoarece noul imperiu nu cuprinde decât Germania, nordul şi centrul
Italiei, nefiind restabilit nici vechiul Imperiu Carolingian.
-în secolul al XIII – lea tronul rîmâne vacant, iar la conducere vine în 1273 regele Rudolf de
Habsburg care era preocupat ca în Germania să creeze o autoritate centrală puternică.
-pe plan economic s-a constituit o asociaţie cu caracter comercial numită Liga hanseatică.
-în 1356 prin Bula de Aur se stabilea că alegera împăratului era făcută de 7 principi electori şi
mai erau recunoscute şi anumite privilegii principilor locali.
-de acum încoronarea împăraţilor de către papă nu a mai fost obligatorie.
Angllia in Evul Mediu
Între secolele V-XI, Anglia s-a aflat sub stăpânirea anglo-saxonilor care au format 7 regate,
unite efemer în sec. al IX-lea de către Alfred cel Mare.
În sec. al XI-lea, Anglia este inclusa în marele regat nordic, condus de regele danez Knut cel
Mare ( 1016-1035). Regatul cuprindea: Danemarca, Anglia și Norvegia de astăzi.
În 1066, sub conducerea lui Wilhelm ( William), supranumit Cuceritorul, normanzii din nordul
Franței invadeaza Anglia și o cuceresc. Wilhelm pune bazele unei monarhii centralizate ,
continuând sa stăpânească și teritorii din Franța.
Apogeul statului medieval englez este atins în timpul lui Henric al II-lea Plantagenet (n 1154-
1189), care organizează administrativ, juridic și financiar întregul regat.
Următorii monarhi nu au reușit să -și mentină autoritatea. Regele Richard Inimă de Leu
pleacă în cruciadă, lăsând regatul fratelui său, Ioan Fără Țară. Acest,un rege slab, a fost silit de
către nobilisă emită Magna Charta Libertatum ( Marea Cartă a Libertăților),prin care se
acordau privilegii clerului( fețelor bisericesti), nobilimii și burgheziei.
Puterea regală slăbește și din cauza înfrângerii în Războiul de 100 ani( 1337-1453), purtat
împotriva Franței pentru stăpânirea posesiunilor personale ale regilor englezi, situate pe
continent. La încheierea acestuia, izbucnește un alt război, intern, pentru tron, între familiile
Lancaster și York( Războiul celor două Roze,1455-1485).
