Dedicație

Pentru femeia care ești și care vrea să obțină rezultate excepționale în viața
sa și pentru toate femeile care s-au născut să lase în urma lor o lume mai
bună prin talent și vocație.

Știai că în lumea asta mare nu mai există nimeni ca tine?

Singura salvare, singura carte pe care trebuie să pariezi în viață ești TU!
 CUVÂNT ÎNAINTE
În fiecare zi afirmăm ceva, fie că suntem conștiente sau nu, însăși viața
ta este o afirmare a felului în care percepi realitatea. Atitudinea îți face
viata.

Stilul tău de viată îți poate livra fericire sau nefericire. Tu alegi.

Esti pregătită să devii cea mai bună variantă a ta?

Ai cumpărat această carte fiindcă ești o femeie care s-a săturat să

traiască zile fară rezultate. Chiar acum ai in mână un plan de acțiune care te
sprijină în planurile tale.

Cartea “Stilul Tău − pentru femeia care vrea rezultate” a fost scrisă
pentru tine, dacă tu ești femeia care vrea să schimbe datele cu care a venit
pe lume ca să elaboreze un nou scenariu de viață. Ești pregătită să răstorni
tipare și să te eliberezi de îndoieli și frică?

Sensibila intuiție îmi spune că viața e mai mult decât ai trăit până
acum. De azi înainte n-o să te mai zbati între lumină și întuneric, nu o să
mai suferi de insomnii și singurătate.

Vei descoperi că viața ta se va schimba pe măsură ce practici, pas cu

pas și cu perseverență exercițiile din această carte, menite să te elibereze de
un trecut șters, sărăcăcios și dureros.

Îți promit că la finalul călătoriei noastre împreună vei pierde contactul

cu teama, dependența, ura de sine, gelozia, depresia, neîncrederea și lipsa de
sens care te-a ținut prizonieră până nu demult în roluri și poziții pe care nu
ți le-ai dorit pentru destinul tău de femeie.

Presiunea socială te obligă să faci cele mai bune alegeri în jungla

urbană, să încalți cele mai trendy sandale, în tendințele primăvară-vară,
astea-s valorile sociale promovate de societatea contemporană și tu le
urmezi ca un bun cetățean ce ești și fară să sesizezi ai intrat și tu în cursa
după un bărbat perfect, carieră strălucită, trup perfect, viață perfectă, copil
perfect!

Acum ai ocazia să spui ce ai de zis. După ce termini această carte nu

vei mai da niciodată vina pe altcineva pentru că n-ai obținut ce ți-ai dorit de
la viață. Vorbesc cu femeia matură din tine care știe ce vrea și care știe cât
merită în lumea asta populată de șapte miliarde de alte suflete care rătăcesc
fără să trăiască zile cu sens.

Și mai știu că la sfârsitul acestei cărți vei fi o femeie liberă,

independentă, sigură pe ea și înconjurată de bucurii și realizări în domeniile
cele mai importante ale vieții tale.

Cioran zice că, tragedia omului e cunoasterea. Eu zic că ignoranța e

tragedia omului.

Lumea în care ai trăit până acum începe să se destrame și e timpul să

pășesti în STILUL TĂU pe drumul vocației, al iubirii, al prosperitații și al
rezultatelor excepționale.

Lasă trecutul la trecut și ancorează-te aici și acum, alături de mine într-

o călătorie fără precedent. Verifică dacă rucsacul ți-e gol ca să poți așeza în
el experiențe noi, pozitive, luminoase, extraordinare!

Societatea, familia, prietenii, nimeni n-o să-și mai bage coada în

planurile tale. E timpul transformărilor, e anul schimbărilor interioare și
exterioare. O viață fabuloasă vei avea!

Am învățat devreme că omul e mai mult decât comportamentul său

bun sau rău, potrivit sau nepotrivit și am avut inteligența necesară să mă
ridic cu ceva în mână după fiecare căzătură și lovitură a vieții.

După ce-am conștientizat că ceea ce am ales nu era tocmai ceea ce-mi

doream, am virat puternic la dreapta și-am început o nouă viață, despre care
vorbesc în această carte.
 Stilul Tău este un manual al vieții cu care eu mi-am construit propria
viață, una minunată. Acum te invit să pășești pe urmele mele. Întoarce
pagina vieții tale…

Acum îți voi da eu IMPULSUL de care ai nevoie, FEMEIE!

Călătorie frumoasă și inspirată prin viață și prin Stilul Tău!

Devino cea mai bună variantă a TA!

PARTEA ÎNTÂI: FUNDAȚIA

 CAPITOLUL I. PERSONALITATEA

Principala sarcină din viaţa unui om este să se nască, să devină ceea ce

îi permite potenţialul, cel mai important produs al efortului său este propria
personalitate. (Erich Fromm)

Întrebarea care cred eu că îţi traversează mintea chiar acum este: cum
arată o femeie cu personalitate? Ce mănâncă? Ce preferinţe vestimentare
are? Cât doarme? Câţi bărbaţi are? Câte ore lucrează pe zi? Unde îşi petrece
vacanţele?”
Sigur că femeia asta specială seamănă cu tine şi cu mine la prima
vedere. Dar când te apropii mai bine de ea, descoperi că are câteva trăsături
de personalitate speciale.
Iată câteva din aceste trăsături evidente:
consideră că merită tot ce-i mai bun de la viaţă
are capacitatea de a lua decizii vitale în propria-i viaţă
e fericită, creativă, împlinită şi iubită de întreaga lume
îşi explorează şi exprimă propriile trăiri fără teamă
are încredere în personalitatea şi autenticitatea sa.

Cum s-au schimbat lucrurile în viaţa femeii secolului XXI?

Aşa cum zicea Maslow, părintele motivaţiei şi al personalităţii: “Am
ajuns în acel punct din istoria biologică în care suntem responsabili pentru
propria evoluţie.”
Evoluţia noastră depinde numai de noi. De alegerile pe care le facem
în fiecare clipă şi de modul în care ne trăim viaţa. Bineînţeles că e mult mai
uşor să găsim pe cineva disponibil să ne care şi crucea noastră dar nu aşa
funcţionează Universul ăsta deştept. Dacă te prinde că vrei să leneveşti îţi
dă să cari şi cruci care nu-ţi aparţin. Şi doar fiindcă viaţa este generoasă cu
tine.
Femeia de astăzi traversează o perioadă fără precedent. Eu nu ştiu ca
femeia să fi avut atâta libertate de exprimare ca în zilele noastre. Trăim o
perioadă excepţională pentru tot ceea ce înseamnă dezvoltare personală,
profesională şi spirituală. Poţi să faci ce vrei, să devii cine vrei, să trăieşti
cum vrei, că nimeni nu are treaba ta.
 Cineva m-a întrebat cum a reuşit o tânără înspăimântată şi traumatizată
să se transforme într-o femeie cu personalitate, cu o carieră de succes şi o
viaţă împlinită?
Mă grăbesc să-ţi spun că revoluţia interioară m-a ajutat să rup lanţurile
condiţionării şi programării sociale în care marea majoritate rămân blocaţi o
viaţă întreagă. Nu caut să te păcălesc, călătoria nu este una uşoară, dar este
inevitabilă.
Revoluţia de care vorbesc nu este mediatizată şi oferită publicului larg
deoarece ar crea haos în rândul mulţimii anesteziate şi drogate cu mesaje
sociale. Cei care se joacă cu minţile noastre strălucite se ocupă doar de
îndobitocirea noastră, nicidecum de emanciparea şi desăvârşirea
personalităţii, a minţii, a sufletului său de îmbunătăţirea relaţiilor cu mediul
în care trăim.
Societatea te vrea mai prost, nu mai deştept. Reprezentanţii ei resping
evoluţia noastră individuală şi se gândesc doar la o bunăstare colectivă, care
precum simţi pe propria piele este departe de a deveni o realitate a ta şi a
viitorilor tăi copii.
Dacă astăzi, tu şi cu mine, nu facem ceva ca să schimbăm lumea în
care trăim, fetiţele noastre care aşteaptă să se nască, vor avea parte de
vremuri şi mai grele decât ale noastre. Ştim prea bine ce greu ne-a fost nouă
să ne ridicăm şi să ne afirmăm, într-o lume în care ne era predată modestia
şi prostia. Manipularea maselor este instrumentul de lucru al celor care
controlează lumea. Şi noi în şcoală şi acasă am fost duşi de nas, păcăliţi şi
amăgiţi cu mesaje care n-au devenit niciodată realitate.

Singura realitate pe care amândouă o cunoaştem este starea de

precaritate, de sărăcie şi de singurătate în care ne zbatem de dimineaţa până
seara, ca într-o cursă de şobolani din care nu mai reuşim să ieşim cu reţetele
predate de societate. Ai nevoie de-o nouă carte de bucate, cu ingrediente
sănătoase pentru femei inteligente.
Această carte care vorbeşte despre femeia cu personalitate şi care vrea
rezultate. Ea face apel la toate femeile care s-au săturat de mediocritate şi
banalitate. Sper că şi tu eşti una din acele personalităţi care îşi doreşte să
trăiască într-o lume mai bună. Hai să ne recăpătăm demnitatea personală şi
socială în această călătorie.
Prea mulţi ani de suferinţă, nesiguranţă, teamă şi îndoială am trăit ca să
ne mai permitem să rămânem la fel, ori să ne comportăm în acelaşi chip, zi
după zi.
Să nu mai permitem lucrurilor mărunte să ne distragă de la cele mai
importante aspecte din viaţa noastră. În taină, tu ştii ce vrei şi cât meriţi, dar
vorbele şi dorinţele tale nu prind viaţă în lumea adevărată. De ce? Fiindcă ai
fost prost crescută de acest sistem care se vrea ascultat şi respectat.
Dar pe tine, cine te-a invitat să-ţi spui părerea? În lumea celor mari,
trăirile şi părerile tale sunt mici şi neînsemnate, nu-i aşa? Şi aşa ai învăţat că
viaţa ce-o ai acum este cea mai bună pe care o poţi avea vreodată. Şi acest
rău eu mă grăbesc să-l rup de la rădăcină cu acest manuscris.
Intrăm într-o nouă eră spirituală, în care vor reuşi doar cei care se
desprind de “normalitate” şi de societate. Era, care ne oferă o altă imagine
despre om, societate, ştiinţă şi întreaga noastră scară de valori ne este
restructurată. Şi noi suntem invitaţi la această mare adunare de oameni
frumoşi şi împliniţi. Eu pot să-ţi descriu experienţa mea şi sunt sigură că la
sfârşitul călătoriei noastre te vei îmbarca alături de mine într-o nouă
dimensiune spirituală. Una pe care toţi o merităm până la urmă.
Eu m-am revoltat acum ceva vreme împotriva sistemului şi am câştigat
bătălia cu programarea socială. Şi pe drumul rebeliunii mele mi-am
descoperit adevăratele talente care astăzi au devenit instrumente de
ajutorare a celor care au nevoie de încurajare, de-o vorbă bună şi un mesaj
motivaţional. Eu m-am născut ca să deschid drumuri în viaţă. Şi am nevoie
şi de tine. Tu faci parte din viziunea mea şi o altă femeie va face parte din
planul tău de schimbare a lumii. Împreună vom reuşi.
Şi odată cu acest mesaj îmi vine în minte un eveniment important care
pe mine m-a ajutat să ies din cercul social limitat în care trăiam, acum ceva
ani. Am reuşit să las în urmă o serie de dependenţe care mă reduceau la
statutul de sclavă în propria viaţă.

Întâmplarea a făcut ca eu să mă îmbarc în acelaşi avion cu o mână de

oameni excepţional de frumoşi sufleteşte şi evoluaţi spiritual. Glumesc. Ştii
prea bine că nu există întâmplări întâmplătoare. Sosise momentul meu să
divorţez de vechile obiceiuri nesănătoase şi să fac cunoştinţă cu
profunzimile sufletului meu.
Nu ştiam eu ce mă aşteaptă în această călătorie decât ceea ce-mi fusese
spus la plecare de o prietenă dragă şi anume, ceea ce-ţi voi spune şi ţie
acum: “Mergem în India, aterizăm la Chennai şi ne cazăm într-un ashram
unde vom medita timp de trei săptămâni.” Woow. Îţi imaginezi cum am
căscat ochii la Ela şi i-am zis, când plecăm? Căutam o uşă de evadare din
existenţa mea chinuită la acea vreme.
Şi s-a întâmplat ca în filme. Când îţi lipseşte curajul să iei o decizie
vitală, Universul te invită la dans şi într-o clipă ţi se limpezesc gândurile cu
privire la ceea ce ai de ales.
M-am împachetat şi îmbarcat în această călătorie spirituală ca să fac
cunoştinţă cu părţi ale personalităţii tale încă necunoscute, netrăite.
Zâmbeam fericită şi încrezătoare la decizia de a călători tocmai până în
India ca să înţeleg ceva mai mult despre mine şi rostul meu pe acest
Pământ.
Am zburat multe ore fără să meditez la ce mă aştepta să trăiesc. Latura
mea infantilă încă era foarte activă. Lăsam pe umerii celor mai înţelepţi şi
responsabilitatea fiinţei mele. Îţi dai seama spre ce zburam?
Am aterizat în Chennai, sau Madras, cum îmi plăcea mie s-o alint în
gând. Îmi suna mai familiar, mai aproape de nevoile mele de fetiţă răsfăţată
de timp. Încă eram încântată şi curioasă. Uşile aeroportului se deschid
pentru noi, cei înfometaţi de experienţe profunde. Aerul sufocant al Indiei
m-a îmbrăţişat în locul unui călduros: “Bine ai venit, Andreea Papp”. Mă
preveniseră că e cald şi murdar, frumos şi periculos dar mintea mea n-a
prelucrat informaţiile primite la îmbarcare. Am continuat să caut cu privirea
semne şi confirmări că această călătorie va fi ceea ce am eu nevoie.
Din aeroport ne-am suit cu grijă într-un taxi care a fost verificat de cei
mai experimentaţi din grup, care ştiau cât de periculoasă poate fi o alegere
negândită.
Răpirile şi furturile au fost înlăturate din drumul nostru şi glumele ne-
au ţinut companie. Înghesuiţi, ne îndreptam spre ashram, unde aveam să
petrecem trei săptămâni de meditaţie şi voluntariat. Încă eram încântată.
Când am ajuns la destinaţie şi am văzut că o bucată întinsă de pământ
acoperită de sute de corturi poartă numele de ashram, am început să transpir
şi mai abundent. Căldura şi emoţia creşteau cu puterea gândurilor. “Asta e
cazarea noastră?”
Wow! Asta a fost prima palmă peste faţă pe care viaţa mi-a dat-o
acolo. “Andreea, pregăteşte-ţi patul, sau mai bine zis, resursele interioare
pentru supravieţuire.”

Fetiţa din mine se aştepta la ceva condiţii mai bune, nicidecum de cinci
stele, dar măcar la o construcţie care să-mi ofere un pat curat şi puţin
confort. Şi cum Universul e generos, un membru înţelept al grupului s-a
gândit să închirieze câte un pat în casa unui indian pentru noii “aterizaţi”,
printre care mă număram şi eu.
Dumnezeu e tare generos. Mi-a dăruit, alături de doi tineri frumoşi, un
apartament cu pat, duş şi o indiancă bătrână. Am împărţit camera toţi trei
până la plecare. Înainte de culcare mă luptam cu gândurile mele negative şi
limitative, care încercau să mă saboteze, aşa cum au reuşit de fiecare dată
până în clipa de faţă.
“Asta este ţara cunoaşterii spirituale? De ce am ales oare această
destinaţie?”
Multe gânduri mă agresau şi mă temeam deopotrivă să închid şi să
deschid ochii. Asta în primele zile, pe care le-am traversat într-un dialog
lăuntric constat. Nu aveam cu cine împărţi gândurile, acolo oamenii erau
obişnuiţi cu vocile lor interioare.
India mi-a dezumflat orgoliul în trei săptămâni, m-a învăţat că eu nu
valorez mai mult decât o vacă. Poate nici măcar cât ea; la ei vaca fiind
sfântă. Amândouă, şi eu, şi vaca, mergeam pe aceeaşi stradă. Fiecare cu
gândurile ei despre o Indie incredibilă şi şocantă pentru un călător profan,
care se aşteaptă la propria satisfacţie personală.
Recomand să-ţi cauţi online un bilet spre acest ţinut, dacă vrei să te
cunoşti cu adevărat. Crede-mă, tabloul ce tocmai ţi l-am pictat nu reprezintă
nici măcar 1% din experienţa ce va urma… India ori o iubeşti ori o urăşti.
Nu există compromis.
Când ajungi în India îţi dai seama de valoarea ta adevărată, care se
găseşte în interiorul tău şi nicidecum în personalitatea manifestată până
atunci în societatea de consum.
Ceasul suna pentru noi în fiecare dimineaţă la răsărit, asta era pe la ora
04:30, iar la 05:00 trebuia să fim deja în sala de meditaţie alături de alte sute
de persoane care căutau să întâlnească ceva, pe cineva, cred că
personalitatea. Cel puţin, eu asta căutam.
La urcarea treptelor din faţa sălii de meditaţie eşti întâmpinat de un
covor care găzduieşte sute de sandale colorate. Şi asta deoarece în templul
spiritual se intră cu tălpile goale şi curate. Te întrebi dacă la ieşire îţi vei mai
găsi sandalele “Prada” recent achiziţionate?
Şi mintea mea săracă s-a ruşinat de ale ei producţii în timpul şederii în
India. Aici este locul în care eşti faţă în faţă cu tine şi cu limitele tale. Nu te
poţi ascunde niciunde.
 Oriunde ai merge, tot de tine vei da şi asta este marea binecuvântare a
vieţii, chiar dacă la început pare doar un blestem din alte generaţii.
Una din metodele de cunoaştere a personalităţii mele a fost meditaţia,
care e o tehnică orientală mai puţin apreciată în mediile academice şi
ştiinţifice. Pe mine m-a ales. La fel de eficientă este şi introspecţia. Să rămâi
cu tine, să te preferi pe tine înaintea agitaţiei de-afară; te ajută să dai de
miezul fiinţei tale, de vocea ta interioară. Eu cred în tăcere.
Autoanaliza te poate ajuta să descoperi care-i drumul tău în viaţă. Dar
despre tehnici vom vorbi la finalul acestui capitol. Acum să aflăm ce mi-a
dăruit India şi cum m-am întors în ţară un om împlinit şi mulţumit de ceea
ce am găsit.

Nu putem să devenim ceea ce avem nevoie să devenim şi totuşi să rămânem

cine suntem. (Oprah)

Nu puteam să mă întorc după trei săptămâni din India şi să gândesc la

fel. Sau să revin la aceleaşi obiceiuri toxice, care m-au făcut să plec atât de
departe de casă.

Cunoaşterea de sine şi afirmarea de sine

Draga mea, India m-a ajutat să aflu cine sunt cu adevărat. Dar cred cu
putere că aş fi obţinut acelaşi rezultat şi închisă într-o cameră în vârful
muntelui, la bunici sau doar deconectată telefonic de prieteni dragi. Îţi spun
că nu e nevoie să te urci în primul avion cu destinaţia India.
Poţi să te smulgi din sânul agitaţiei exterioare şi să te interiorizezi, să
petreci câteva săptămâni cu tine însăţi ca să afli care sunt adevăratele nevoi
şi dorinţe ale sufletului tău. Doar că aici e mai greu. Tentaţiile se găsesc
pretutindeni. Şi ai nevoie de mai multă voinţă şi ambiţie, iar dacă nu le ai,
ia-ţi un bilet spre un ţinut pustiu, îndepărtat, destinat călătoriei sufletului
pentru o perioadă importantă. Poţi şi în casa ta să te izolezi anunţând că eşti
plecată din ţară.

În India, ritualul spiritual este onorat de fiecare fiinţă umană de trei ori
pe zi şi nu-ţi permite prea multe distracţii. Alegerea îţi aparţine. Eu,
cunoscându-mi limitele destul de bine am decis că distanţa este cea mai
bună opţiune pentru mine. Am ales distanţa ca să mă desprind de-o mamă
dependentă, de-un iubit răsfăţat şi de-o serie de alte dependenţe care nu mi-
ar fi dat niciodată şansa să mă cunosc cu adevărat. Şi n-am greşit. Astăzi
sunt un om fericit şi împlinit. De câţiva ani buni, duc o viaţă nouă. Dar asta
după ce am decis să-mi ascult vocea interioară şi nevoile sufletului.
Nu vei putea niciodată să-i faci pe ceilalţi să te accepte aşa cum eşti
dacă tu nu eşti cea care nu se mândreşte cu propriul fel de a fi şi a exista pe
pământ.
Şi o să-ţi spun o anecdotă drăguţă pe care am descoperit-o în cartea lui
Nuţă − “Calea Vrăjitorului”, care ilustrează acest adevăr crud:
O tânără foarte drăguţă din Irlanda de Nord, crescută în cel mai sever
spirit catolic, pleacă în Anglia. După câţiva ani se întoarce în oraşul natal
pentru a-şi vizita mama. Coboară dintr-un Rols Royce, îmbrăcată din cap
până în picioare în haine de firmă: Gucci şi Prada. Mama este extraordinar
de mirată şi, normal că o întreabă cum a reuşit să atingă un asemenea nivel
de trai.
După un moment de ezitare, fata se hotărăşte să-i spună adevărul:
“Mamă, trebuie să-ţi spun că am devenit prostituată.” A fost suficient ca
femeia să leşine.
După ce îşi revine, o întreabă: “Cum ai putut să faci una ca asta? Cum
ai putut să devii protestantă?”
Familia şi societatea îţi trasează drumul pe care să păşeşti “în
siguranţă”, astfel încât să nu încalci moralitatea şi normalitatea şi de aici se
naşte conflictul şi dezacordul cu propria-ţi fiinţă.
Te întrebi mereu dacă procedezi bine? Vrei să-i împaci pe ei: familia,
iubitul şi propriile înclinaţii, dorinţe? Cum le împaci? Dacă te retragi în tine
şi te ocupi de tot ce-ţi place, rişti să-i îndepărtezi pe cei dragi de tine. Stai şi
cântăreşti dacă merită să te răzvrăteşti.
Nu există nimic mai jenant decât să repeţi aceleaşi greşeli la infinit. Nu
te-ai săturat de ce trăieşti? Nu-ţi doreşti şi tu o existenţă echilibrată şi
împlinită? O viaţă proprie în care să alegi singură ceea ce e mai bine pentru
tine fără să-i mai implici pe ceilalţi în deciziile tale existenţiale?

Dacă ne ignorăm propriile nevoi, cineva va plăti: ori noi, ori celălalt.

Nu lăsa pe nimeni să aleagă în locul tău!

Au trecut atâţia oameni prin viaţa mea care mi-au spus că pierd cu
stilul meu, cu atitudinea şi nebunia mea. Şi nici astăzi n-am ajuns să mă
întreb dacă au avut dreptate sau nu. Asta denotă că am avut dreptate să
trăiesc aşa cum am trăit până acum. Câştigă cel care crede în el cu adevărat,
chiar şi-n nebunia sa temporară, care se vindecă cu multe succese. Aşa a
fost şi-n ca-zul meu. Deşi n-am avut şansa unei familii unite, a unei
educaţii, a unui echilibru, confort şi siguranţă, am ajuns unde am visat.
Şi ştii cum am reuşit să transform fetiţa înspăimântată într-o femeie de
succes? Prin fidelitate faţă de propria personalitate şi curajul de a îmi
manifesta autenticitatea.
Cu mult curaj, nebunie şi compasiune de sine care în timp s-a
transformat în iubire de sine. Eu am fost prima persoană din viaţa mea care
m-am îmbrăţişat pentru prima oară. Şi din acea clipă nu m-am mai simţit o
fetiţă singură şi vinovată de abandonul suferit de mică.
Am îndrăznit mult, am crezut, am cerut mult de la mine, de la viaţă.
Nu m-am oprit la primul bărbat fiindcă mi-a lipsit tatăl în copilărie, nu m-
am măritat fiindcă mi-a lipsit stabilitatea unei familii, şi aşa mai departe.
Am mers mai departe, cu frica în sân, dar am mers, ştiind că fiecare
experienţă aduce după sine mai mult, şi mai mult.

Oamenii se plâng, se droghează, se pedepsesc, şi se compromit în

fiecare clipă. De ce?
Fiindcă nu îndrăznesc mai mult. Îşi trăiesc drama în fiecare zi, din
teamă de mai rău, din teamă de schimbare, de nou, de eşec. Şi nu-şi dau
seama că ei singuri se închid în cursa şobolanului din care nu mai pot ieşi.
Şi dacă nu ştii cum arată viaţa acestor suflete fragile, îţi ofer câteva exemple
pe care le am la îndemână şi care sigur evidenţiază ceea ce vreau să exprim:
“Iubitul meu nu mă respectă pentru ceea ce sunt.”
“Patronul meu îşi bate joc de mine şi de munca mea.”
“Părinţii mei n-au ştiut să mă educe adecvat.”
“Sunt tristă deoarece soţul meu m-a înşelat cu o colegă de servici.”
“Sunt descurajată deoarece dau numai peste bărbaţi nepotriviţi.”
Şi mă opresc aici… fiindcă acest manuscris vorbeşte despre femeia
care vrea rezultate, care caută reţete de bucate şi care îşi condimentează
viaţa cu mirodenii picante şi aromate.
Pe aceste femei nu le doboară înfrângerile. Din contră, provocările le
oferă şansa să devină mai bune, şi mai bune, până când vor ajunge să
învingă chiar şi în faţa unui eşec. Da! Asta înveţi dacă trăieşti aşa cum eşti.
Dacă renunţi la vechiul stil de viaţă. Ce zici?
 Te aventurezi alături de mine în această călătorie, numită atât de
frumos, viaţă?
Ştiu că sunt bună, ştiu că pot fi mai bună, de asta invit mereu
schimbarea în viaţa mea. Nu mă împiedic de trădarea partenerului, nu mă
cramponez de o iubire pierdută, nu plâng după trecut… merg mai departe.
Ăsta e motto-ul meu, împrumutat de la o prietenă dragă:
Tot înainte, tot înainte!
De ce majoritatea femeilor trăiesc în minciună, compromis, suferinţă şi
trădare?
Cum se face că atât de puţine femei sunt fericite şi împlinite? Unde
greşesc ele de suferă, sunt singure, sărace şi nefericite?
Dacă există soluţii atât de accesibile, cum de ele nu le implementează
ca să-şi îmbunătăţească stilul de viaţă şi să divorţeze odată pentru totdeauna
de obiceiurile lor negative şi repetitive?
Trăim într-o societate de femei care se plâng, care rămân singure şi
care nu-şi permit o viaţă de calitate în lipsa unui bărbat care să le umple
golul afectiv.
De ce cunosc şi ascult femei care rămân în relaţii cu bărbaţi nepotriviţi
doar ca să nu-şi rănească mama şi tatăl? De ce ne pasă de gura lumii atât de
mult? De ce ne mulţumim cu puţin în această viaţă? De ce ne ignorăm
propriile nevoi?

Omul nu poate face alegeri înţelepte în viaţă dacă nu îndrăzneşte să se

asculte pe sine, pe el însuşi, în fiecare clipă a existenţei sale. (Abraham
Maslow)

Îţi dau şi veşti proaste. Nu toate femeile reuşesc să-şi dezvolte

personalitatea. Femeile care încă privesc bărbatul ca pe un colac de salvare
ajung să se înece în oceanul vieţii conjugale. Şi nu numai, ele ratează
experienţa profesională, prestigiul, succesul şi bucuriile vieţii.
Am un mesaj şi o nouă abordare pentru femeile care vor rezultate. Am
trăit destule experienţe ca să vă vorbesc azi despre lumea din spatele
cortinei.
Mă aflu în faţa ta ca să-ţi spun că meriţi să trăieşti mai mult, să-ţi mai
spun că ai drepturi, nu doar obligaţii, să-ţi mai spun că eşti liberă să-ţi alegi
stilul personal, propriul adevăr, să-ţi alegi grupul social, job-ul şi partenerul
potrivit, nicidecum primul venit.
 Şi mai cred că până azi, ai făcut cele mai bune alegeri pentru tine
însăţi. Doar că acum a venit timpul să treci la nivelul următor. De ce?
Fiindcă viaţa nu iartă pe nimeni. Dacă nu eşti pregătită să ai succes,
eşti pregătită să pici examenul vieţii, ştiai?
Şi nu-mi spune că tu nu poţi, că nu eşti la fel ca mine, că-ţi lipseşte
puterea interioară, că eşti rănită şi nu poţi zbura spre schimbare alături de
mine şi de alte femei curajoase. Scuzele tale nu sunt decât nişte credinţe
limitatoare. Tu poţi decide chiar acum să păşeşti pe acelaşi drum, alături de
mine şi să urmezi instrucţiunile pe care le-am pregătit pentru tine.
Schimbarea ţine de tine, nu de soartă. Poţi alege şansa spre succes sau
spre eşec. Ce alegi?

În urma rezultatelor unor experimente ştiinţifice din psihologie şi

neurologie a rezultat că, într-o zi, avem aproximativ 60.000 gânduri, şi,
mare parte dintre ele sunt negative, cum ar fi: arăt ca naiba azi. Sunt
obosită. Ar fi trebuit să procedez altfel. Am greşit. N-am încredere în mine.
Mă înşală? Cum să-l aduc înapoi? Nu cred în miracole. N-ar fi trebuit să mă
culc cu el atât de devreme. O să reuşesc să slăbesc?
Ăsta-i dialogul interior al femeilor care se pregătesc să piardă în viaţă,
nu să cucerească inimi, milioane şi rezultate.
Te invit să-ţi iei timpul de care ai nevoie şi să răspunzi la următoarele
întrebări:
Ce crezi tu despre tine însăţi?
Care-s lucrurile importante pe care ţi-ai dori să le schimbi?
Ce te-a oprit să faci schimbări?
Ai idei clare despre ce-ţi doreşti de la viaţă?
Cum o vezi pe mama ta?
Prin ce crezi că te deosebeşti de ea?
Când mama ta vroia să te complimenteze, ce-ţi spunea?
Dar atunci când te critica?
Care a fost cel mai important sfat dat de mama ta?
Ce ai fi putut face ca să o faci să fie mândră de tine?
Cum e tatăl tău?
Există vreo asemănare între tine şi el?
Dar deosebiri?
Ce complimente ţi-a făcut tatăl tău?
Ce îţi spunea când te critica?
 Care a fost cel mai important sfat pe care ţi l-a dat?
Ce se aşteaptă tatăl tău de la tine să faci în viaţă?
Ai putea să-mi spui câteva dintre cele mai importante interdicţii care ţi-
au fost insuflate?
Care a fost cea mai importantă decizie pe care ai luat-o când ai fost
copil?
Care este decizia timpurie pe care simţi că ai schimba-o?
Care este noua decizie pe care vrei s-o iei?
Ce-ţi place cel mai mult la tine?
Ce nu-ţi place la tine?
Ce ţi-a spus mama ta despre viaţă în general?
Ce ţi-a spus tatăl tău direct sau indirect despre viaţă?
Cum îţi aminteşti de tine ca şi copil?
Cum te-ai perceput ca adolescentă?
Care era imaginea ta despre tine acum cinci ani?
Cum ţi-ar plăcea să fii peste cinci ani?
Cum te-ai gândit să pui în practică acest plan?
Cum ar suna epitaful tău dacă ar fi să-l scrii chiar tu?
Ce cuvinte te temi că ar fi scrise pe piatra ta funerară?
Cum ţi-ai fi dorit să se fi purtat mama ta?
Cum ţi-ai fi dorit să se fi purtat tatăl tău?
Ce ţi-ai dorit cel mai mult în viaţă?
Dacă ţi-ai pune trei dorinţe care ar fi acestea?

Aceste întrebări te ajută să conştientizezi cine eşti, cum trăieşti şi ce ai

de făcut ca să te împlineşti personal, profesional, relaţional, social şi
spiritual.
Te rog să nu judeci răspunsurile. Nu te teme de ce ai aflat. Sau de cine
ţi-a influenţat gândirea şi personalitatea. Sunt sigură că ai aflat cu durere
cum unul dintre părinţi ţi-a inoculat mesaje de care nu aveai nevoie ca să-ţi
dezvolti personalitatea. Nu judeca. Ei au făcut ce au ştiut mai bine. Acum e
rândul tău să-ţi hrăneşti mintea şi sufletul cu mesaje potrivite. Înlocuieşte
mesajele din copilărie cu mesaje noi, pozitive, motivaţionale. Mesajele pot
fi înlocuite de tine chiar acum.
Descoperă şi alt fel de a fi şi trăi, resursele sunt în tine, scoate-le afară!
Explorează şi conştientizează cât eşti de frumoasă şi de puternică. De astăzi
începi o nouă viaţă, cu gânduri curate şi cu încredere în deciziile tale.
 Eşti aici ca să câştigi lupta. Şi lupta începe cu tine, nu cu restul, aşa
cum îţi place să crezi. Cei pe care îi atragi în viaţa ta nu fac altceva decât să
te ajute să devii mai bună. Atât, nimic mai mult. Urmează calea regală:
ascultă-ţi vocea interioară. Ce zice? O auzi? Concentrează-te! Merită
efortul, urmează căile necunoscute ale raţiunii, ascultă, shhhh… fă linişte:
ăsta e drumul pe care trebuie să mergi. Pe aici au păşit şi cei care au reuşit.
Nu trebuie să fii vreun erudit, trebuie doar să-ţi doreşti cu adevărat
schimbarea, vibraţia, viaţa nouă. Eşti tu femeia despre care vorbesc de atâta
timp? Femeia cu personalitate care se rupe de lanţuri, de manipulare şi
programare socială?
Eşti hotărâtă să pui ordine în lucruri? Să te desparţi de ce-i mort, de ce
te ţine în loc, de ce te frustrează, de ce nu te lasă să înaintezi?

Lecţia cea mai importantă în viaţă este divorţul de dependenţe, aşa

cum ţi-am povestit mai sus, în peregrinarea sufletului meu prin India. Asta e
prima poveste transformatoare care m-a ajutat să înţeleg cine sunt, ce pot şi
ce merit de la viaţă.
Caută să dai un nou sens vieţii tale. Nu e timp de pierdut. Ca să te
ajuţi, adu-ţi întotdeauna aminte că regretele sunt cumplite. Mai bine te
desparţi acum de trecut şi dependenţe decât să te omori în fiecare zi,
picătură cu picătură. Ce alegi?
Mergi înainte cu mine, sau rămâi să-ţi plângi de milă?!
În viaţă lucrurile pot fi schimbate, tu ce schimbări ai face? Notează-ţi
gândurile şi sentimentele ce le provoacă aceasta meditaţie. Aici sau în
jurnalul tău personal unde-ţi scrii şi analizezi viaţa şi evoluţia personală.
Ce ai făcut cu viaţa ta până astăzi?
Cine te-a influenţat cel mai mult?
Ce ai lăsat în urma ta?
Care sunt aşteptările de la viaţă care nu ţi s-au împlinit?
Ce regreţi cel mai mult de la viaţă?
Ce proiecte existenţiale ai lăsat neterminate?
Ce altceva ţi-ai fi dorit să trăieşti?
Dacă ai avea posibilitatea să-ţi refaci viaţa, ce anume ai schimba la felul
tău de a trăi?

ATENŢIE! Continuă lectura abia după ce ai încheiat această călătorie

şi invitaţie la introspecţie.
 Ştii, noi toţi ne batem cu pumnul în piept că în faţa unei noi şanse am
proceda altfel şi adevărul trist este că am continua să facem aceleaşi alegeri
prosteşti la nesfârşit. Şi pentru asta o să-ţi ilustrez povestea lui Mulla
Nassrudin. E o anecdotă pe care o folosesc des în cadrul Atelierului de Stil
ce îl organizez cu femeile şi ţin prea mult la ea ca să nu ţi-o narez şi ţie.
Poate de data asta face vreun miracol în viaţa ta.

Mulla Nassrudin se găsea pe patul de moarte înconjurat de prietenii

săi. Mulla este întrebat: “Dacă ţi s-ar mai şansa unei noi vieţi ce ai face
diferit?”
El închide ochii, trage aer în piept şi se gândeşte câteva clipe bune,
după care le răspunde curioşilor de lângă el: “Dacă mi s-ar mai da şansa
unei vieţi, mi-aş face cărare pe mijlocul capului. Toată viaţa mea mi-am
dorit această pieptănătură însă tatăl meu n-a fost de acord. Şi când tata a
murit, părul meu a ajuns să fie atât de condiţionat încât n-a mai stat cu
cărare pe mijloc.” Îţi vinde să crezi ce şi-ar fi dorit Mulla Nassrudin dacă i
s-ar mai fi dat şansa unei vieţi?
E haioasă şi tristă povestirea în acelaşi timp. Noi rămânem aceiaşi. Nu
ne schimbăm prea mult după marile suferinţe sau limitări exterioare. Când
ne eliberăm de condiţionări ne promitem o nouă viaţă şi nu facem altceva
decât să ne comportăm la fel.
Şi ca să mă asigur că nu vei uita niciodată această poveste, te invit încă
o dată să proiectezi pe ecranul imaginaţiei tale Stilul Tău de Viaţă!
Eu m-am folosit de această structură ca să-ţi îmbunăţătesc viața. Poate
vrei s-o urmezi şi tu şi să notezi în detaliu, la timpul prezent, cum vrei să
arate viaţa ta. Viitorul e aici, imaginaţia n-are vârstă şi limite. Ea îţi oferă
imaginile pe care ţi le-ai dorit dintotdeauna. Urmăreşte să răspunzi la
întrebările de mai jos pe o planşă, coală de A3, care să găzduiască
aspiraţiile şi dorinţele sufletului tău.
Acest exerciţiu te ajută să rămai fidelă faţă de nevoile personalităţii
tale de acum încolo. Păstrează planşa într-un loc sacru şi pictează pe ea cât
mai multe stări, detalii, descrieri, nuanţe şi trăiri. Aşa îţi vei îmbogăţi lumea
interioară şi îţi vei dezvolta personalitatea. Adu-ţi aminte că inconştientul
lucrează numai cu simboluri. Foloseşte-te şi de imagini, pe care să le
proiectezi, la fel pe un panou al visurilor, sau dacă eşti talentată la desen,
eliberează creaţia şi imaginaţia chiar acum, aici, însoţită de mine prin aceste
întrebări care îţi stau la dispoziţie.
 Stilul tău de viaţă care reflectă personalitatea de succes
Deschide jurnalul intim şi construieste-ţi viaţa pe baza întrebărilor de
mai jos − faţete ale vieţii:
Fizică:
Cum ai dori să fie mediul fizic în care să trăieşti, oraş, formă de relief,
apă, aer?
Care ai vrea să fie condiţia ta fizică?
Descrie ce ai vrea să-ţi permiţi din punct de vedere alimentar?
Mentală:
Ce cunoştinţe ai dori să-ţi îmbunătăţeşti?
Ce provocări intelectuale ai dori să rezolvi?
Ce lucruri ai dori să cunoşti?
Emoţională:
Care sunt emoţiile pe care îţi doreşti să le trăieşti în cursul vieţii tale?
În ce condiţii te-ai simţi în siguranţă?
Filozofică:
În ce condiţii ai putea să te porţi exact aşa cum ţi-ar plăcea?
Ce ar trebui să se întâmple pentru a putea fi fericit?
Socială:
Cum ţi-ar plăcea să fie oamenii pe care i-ai întâlni frecvent?
Cum ţi-ar plăcea să fie colegii tăi, dar şefii tăi?
Cum ţi-ai dori să arate bărbatul pe care să-l iubeşti?
Descrie familia ideală.
Divertisment:
Cum ţi-ar plăcea să-ţi petreci timpul liber?
Unde, cu cine ţi-ar plăcea să-ţi petreci vacanţele, concediile?
Cât timp liber ai dori să ai?
Ştii ceea ce reprezinţi ?
Ştii cine eşti ?
Ştii unde vei fi în următorii ani ?
Îţi cunoşti nevoile interne?
Ştii cum arată bărbatul cu care vrei să îmbătrâneşti?
Ştii ce meserie vei alege? Câţi copii vrei să ai, etc.?

Cum mi-am dat seama ce am de făcut ca să-mi schimb viaţa

 Aşa cum ţi-am spus deja, de câţiva ani duc o viaţă nouă. Mă trezesc şi
mă culc cu aceleaşi gânduri şi scopuri. Ştiu unde vreau să ajung şi am decis
să sacrific tot ceea ce am astăzi: confort, relaţii, tinereţe, distracţii, călătorii
pentru scopul vieţii mele.
Am lăsat deoparte viaţa de odinioară şi mă ocup exclusiv, de dimineaţă
şi până seara, de crearea unei şcoli pentru FEMEIA CARE ŞTIE CĂ
MERITĂ ŞI VREA REZULTATE.
Aş putea bine-merci să nu mă stresez cu scrisul, învăţatul şi cititul în
fiecare clipă a existenţei. Nu sunt lipsită de statut social, finanţe şi confort,
din contră, am tot ce-mi trebuie pentru a mă distra de luni şi până luni.
Însă vocea interioară nu mă lasă să merg pe acest drum, ci mă
îndeamnă să aleg drumul devenirii de sine, al dezvoltării personale.
Nu e uşor, dar merită să încerci!

Reuşita se află în vârful sabiei, iar de murit se moare cu arma în mână.

Este laş acela care îndată ce vede norii adunaţi la orizont, vrea să renunţe
la luptă şi se plânge. (Schopenhauer)

De abia după ce furtuna se potoleşte putem înţelege că aceste

“pedepse” divine ne-au servit la dezvoltarea personalităţii şi că nimeni nu
ne-a vrut răul în această lume.
Şi dacă totuşi astăzi suferi, să ştii că nu e vina destinului, ci a ta!
Dacă eşti nemulţumit de tine însuţi şi de viaţa ta, e tot vina ta. Succesul
stă în puterea ta personală! Forţele naturii lucrează doar împreună cu tine…
Visează şi realizează!
Ce vrei de la viaţă?
De ce nu îndrăzneşti să cucereşti lumea?
De ce te limitezi doar la atât?
De ce nu ceri mai mult de la tine?!
Eu sunt oglinda ta, cum ţi-am mai spus de atâtea ori… sunt aici ca să-ţi
arăt faţa ta adevărată, sunt aici ca să trezesc viaţa în tine, sunt aici ca să nu
te las să dormi şi să-ţi laşi sufletul să moară.
Calitatea se păstrează numai prin întrebări de calitate!
Dacă te mulţumeşti cu puţin, puţin vei avea!
Dacă ţi-e teamă să ceri mai mult, nimeni nu-ţi va da mai mult!
Dacă ţi-e frică de schimbare, nici nu-ţi va intra în casă.
Aşa că asta e viaţa ta! Mult, puţin, numai tu poţi să alegi pentru tine!
 Câştigă cei care cred, care îndrăznesc, care se luptă cu ordinea şi cu
normalul.
Fii altfel, fii tu însăţi şi urmează-ţi stilul înnăscut. Eşti ceea ce eşti. Şi
nu te mai îndoi de cea care eşti. Eşti o femeie cu personalitate tocmai prin
curajul de a fi tu însăţi şi de a-ţi urma propria cale.
Niciodată nu vei primi asigurări despre alegerile ce le faci, despre
viitor, despre ce te aşteaptă, nici de la clarvăzătoare, părinţi, sau filozofi. De
aceea e mai bine să acţionezi, acum e timpul tău, nu mâine, nici mai târziu,
acum. Şi-ţi promit că vei descoperi care-i Stilul Tău de Personalitate şi cum
să îmbraci haina succesului şi a împlinirii personale.
Accesează link-ul testulului Myers-Briggs să afli ce n-ai ştiut despre
tine: http://www.personalitatealfa.com/blog/?p=39

Închei aici şi te aştept să-mi spui că şi tu vrei mai mult pentru tine!
 CAPITOLUL II. ÎNCREDEREA ÎN SINE
Cred că n-am fost niciodată fericită până în clipa în care am început să
practic încrederea şi stima de sine. (Andreea Papp)

Cunosc multe femei bolnave pe dinăuntru care prezintă pe afară o

stimă de sine înaltă dar atât de fragilă că s-ar putea prăbuşi la o mică critică
şi judecată. Aceste persoane, dacă nu sunt în centrul atenţiei şi nu captează
toate privirile, când sunt într-o adunare socială ori profesională au impresia
că nu există, că se sufocă şi îşi pierd strălucirea prefabricată.

Şi când îţi lipseşte o abilitate într-o societate pregătită, te prefaci într-un

personaj social care le ştie pe toate şi se bucură de toate ca să maschezi
lipsurile care te ucid pe dinăuntru.

Asta s-a întâmplat cu un medic care avea mereu o dispoziţie grozavă şi

un optimism de neştirbit. El era omul responsabil cu voia bună în spital.
Toata lumea îl adora şi-l iubea.

El s-a sinucis fără să rateze, aşa cum se întâmplă în cele mai multe
cazuri. Epuizat de eforturile de-a se preface, el şi-a pus capăt zilelor care nu-
i aparţineau. A obosit să tot fie popular, bine dispus, fericit şi a preferat
eliberarea prin moartea sigură care-i permitea să fie el însuşi, slab,
vulnerabil, înspăimântat şi cu îndoială de sine.
Seara, când te întorci acasă şi te dezbraci de haine şi dai jos masca,
când stai de vorbă cu tine şi îţi asculţi vocea interioară care îţi spune că nu
eşti destul de bună, nu eşti destul de inteligentă, frumoasă, slabă, atrăgătoare
şi toată această povară o cari cu tine, în ziua următoare, poate simţi şi tu un
gol în viaţa ta pe care nu ştii cum să-l umpli mai bine.

Poate şi tu ai îndoieli când îţi pui întrebarea “Oare eu ce merit?” Nu

îmbrăca niciodată o mască care nu eşti TU!

A te preface că eşti fericită când eşti tristă, a te prezenta puternică când

eşti slabă, a te arata sigură pe tine când eşti îndoită de tine, este drumul sigur
către sinucidere.
 Poate n-o să ai curaj să-ţi iei viaţa, dar n-o să te bucuri niciodată cu
viaţa ta falsificată. Minciunile sociale frumos ambalate pe care le livrezi
celorlalţi te îndepărtează de tine. N-o să mai ai curaj să fii tu însuţi dacă te
prefaci într-un personaj social fericit şi împlinit.
Ce s-ar întâmpla dacă ai fi cu adevărat TU?
Îţi spun eu ce-am păţit în fiecare zi cât timp am purtat masca
amazoanei şi a femeii fatale când de fapt eram o fetiţă vulnerabilă şi speriată
pe dinăuntru: am suferit periodic de depresie, anxietate, fobii, bulimie,
dependenţă de tutun, alcool şi droguri. Şi ca să nu trădez ce simt şi ce sunt
mi-am construit o mască socială ideală în care am investit toată energia şi
timpul dat ca să mă cunosc şi să mă dezvolt personal. Am greşit.
Eşti sigură că vrei să fii altcineva decât eşti tu? Eşti pregătită de ce e
mai rău pe pământ?

În fiecare zi a vieţii mele am băut câte-o picătură de otravă care m-a

îndepărtat de tot ceea ce cunoşteam despre mine şi sufletul meu de copil.
Era o vreme când m-am gândit şi la sinucidere în adolescenţa mea.
Ca şef de trib şi lider de opinie în gaşca mea nu puteam să prezint lumii
vreun semn de slăbiciune. Eram întotdeauna pregătită de acţiune şi fapte
mari. Chiar dacă cu fiecare decizie pe care o luam îmi riscam viaţa. Eu nu
puteam să-i dezamăgesc pe cei care credeau în mine şi care mă investeau cu
încredere şi stimă.
De tânără m-am simţit greşită, nedefinită şi nepregătită. Am suferit în
tăcere, mistuită de temeri şi îndoieli de sine. Mi-a fost întotdeauna frică că
n-o să fiu la înălţimea succesului meu. Şi de ce mi-a fost frică n-am scăpat
până în clipa în care am decis să fiu eu şi să vorbesc deschis despre mine şi
lumea mea interioară.
Învăţând să-i iubesc pe cei de lângă mine am învăţat să mă iubesc şi pe
mine. Practicând iubirea de altul, am dat de mine şi mi-am reparat imaginea
de sine şifonată şi deformată.

Curajul l-am deprins din acest exerciţiu de-a mă accepta ca pe-o fiinţă
imperfectă. E “WOW” să ajungi să te bucuri că eşti sensibilă, vulnerabilă,
înspăimântată. Libertatea o dobândeşti când îţi permiţi să plângi, să suferi,
să-ţi recunoşti temerile şi greşelile.
Cum să obţin mai multă încredere în mine astfel încât să ajung să mă
iubesc?
 Capitolul de faţă tratează viaţa cu tine, în particular şi viaţa în lume.
Este o invitaţie la fericire şi împlinire, la iubire şi realizare de sine. Ţin
foarte mult să te duc în faţa oglinzii şi să-ţi arăt ce n-ai văzut niciodată la
tine şi în tine.
Asta pentru că dialogul cu oglinda reflectă dialogul cu lumea în care
trăim separat şi împreună. Oglinda este simbolul feminismului şi al
cunoaşterii. E primul lucru pe care-l vezi dimineaţa şi seara, nu-i aşa? În
care te admiri şi te judeci deopotrivă.
Ştiu cum dialogul îşi pierde strălucirea când îţi lipseşte încrederea în
tine. Mai ales într-o societate unde suntem invitaţi să ne schimbăm stilul
personal şi vestimentar lunar, dacă nu săptămânal.
Există specialişti care se uită la noi şi ne îmbracă în trend fără să ne
consulte nevoile sufletului sau tipul de personalitate. Trebuie să te
decolorezi, fiindcă se poartă blondul, să te pensezi în colţuri, să-ţi faţetezi
dinţii şi să-ţi injectezi conturul buzelor cu acid hyaluronic, gen Angelina
Jolie. Dacă n-o faci, nu vei ocupa un loc pe podiumul femeilor care arată
trăsnet în 2012. Ce faci? Te conformezi imaginilor din Vogue şi
Cosmopolitan? Normal!
Vrei şi tu să faci parte din ceva măreţ. Cine-i nebun să refuze o invitaţie
atât de glamour? Eu sunt prima care mă retrag din rândul campaniilor de
publicitate. M-am săturat să mi se spună ce se poartă, vreau să port marca
“STILUL MEU”.

La gunoi cu toate tabloidele atotştiutoare care îţi anulează

personalitatea şi-ţi îngroapă definitiv autenticitatea. Nimeni nu promovează
stilul personal, oricare ar fi el. Se poartă stilul tău! Te invit să fii tu însăţi.
Te invit să descoperi frumuseţea de-a te purta pe tine în lume, la job, la
restaurant, la sport, la cină şi la prima întâlnire. Nu e uşor. Ştiu.
Ştiu ce înseamnă să priveşti o reflecţie cu care nu te identifici. Ştiu cum
e să porţi măşti care nu-ţi aparţin, ştiu cum e să joci într-un rol secundar, sau
să te prefaci că ţi-e bine.

Ca să te ajut să-ţi construieşti o viaţă împlinită, mai întâi trebuie să te

scap de o viaţă neîmplinită. Poate de-o gândire negativă. Sigur schimbarea
întregii tale psihologii despre viaţă te va conduce pe insula fericirii. Nu mai
poţi continua la fel. Rişti să te pierzi pe tine.
 Simptomele de care suferi astăzi denunţă exact această stare de-a trăi o
viaţă care nu-ţi aparţine. Poate eşti într-o relaţie care nu te creşte şi nu te
mulţumeşte, sau poate ai un job care îţi mutilează personalitatea. Indiferent
de simptom, leacul este autenticitatea.
Manifestându-ţi personalitatea într-un mod autentic îţi reclădeşti
încrederea în sine. Sună bine, pare simplu de implementat, dar adevărul este
că drumul e întortocheat. Ai mai încercat. N-am venit să te amăgesc şi să te
ameţesc cu poveşti motivaţionale şi inspiraţionale.
Dar, la fel ca alţii pe care i-ai citit, şi eu vin să-ţi spun lucruri pe care
le-ai mai auzit. Însă continuu să scriu cu speranţa că stilul meu de-a opera e
diferit de-al altora. Iată tratamentul în 5 paşi de care ai nevoie ca să ajungi
să îndepărtezi din viaţa ta temerile, ruşinea şi sentimentele de vinovăţie:
(1) Libertatea de a alege un stil personal, o carieră atipică, un bărbat
însurat, la un moment dat, în viaţa ta. Ai capacitatea să alegi ceea ce ţi se
potriveşte în acest moment?
Au fost momente în viaţa mea când m-am îndoit de gusturile mele
vestimentare, de alegerile mele sentimentale şi de capacitatea mea
intelectuală. Ce faci când nu ai încredere în mintea ta? Te uiţi la ceea ce face
mulţimea.
Din păcate, omul n-a găsit altă cale spre reuşită decât privind la ceea ce
fac modelele lor în viaţă. Este o abordare bună?
Această tendinţă de-a copia modele este amăgitoare şi te îndepărtează
de cine eşti. Cel mai bine este să fii conştientă cine eşti, ce simţi şi ce vrei în
viaţă. Asta mă interesează în acest capitol. Să te aduc mai aproape de ceea
ce eşti şi de ce vrei cu adevărat.
Vezi frumuseţe în prietena cea mai bună, în mama ta şi la tine n-o vezi?
Este ilogic. Noi nu vedem decât ceea ce se află în noi. Asta e legea
proiecţiei. Dacă vezi frumuseţe în lume, înseamnă că tu eşti frumuseţe. Iar
dacă vezi urâţenie în oameni şi-n lume, e destul de limpede ce sentimente ai
faţă de tine… nu refuza adevărul, îmbrăţişează-l.
(2) Alegerea de a gândi independent îţi oferă şansa de-a trăi conştient şi
împlinit. Şi pentru asta te invit să-ţi goleşti mintea de ceea ce ţi-au spus alţii
despre ceea ce trebuie să faci în viaţă. Nimeni nu ştie ce-i mai bine pentru
tine. Evenimentele sunt create de tine şi mai exact de ceea ce crezi despre
tine. Cum te vezi? Importantă sau neînsemnată?
(3) Acceptare de sine. Acceptă-te aşa cum eşti, fără să minţi despre tine
în lume.
 Eu aşa am crescut. Minţind despre mine. Şi într-un final am ajuns să
mă pierd pe mine. Mi-a fost ruşine de mică să vorbesc despre natura
situaţiei mele familiale şi financiare. Mi-am ameţit colegii de la şcoală şi
prietenii de la bloc cu poveşti despre o copilărie fericită. Asta nu-ţi aduce
eliberare ci te menţine într-o stare de sărăcie şi suferinţă permanentă.
(4) Dreptul de a exista îţi aparţine. Nu eşti aici ca să trăieşti după
aşteptările altora.
Prietenii, iubitul, familia, şeful, societatea pune presiune pe umerii tăi.
Aşa este. Dar obligaţia de-a trăi în conformitate cu ceea ce gândeşti şi eşti
este legea vieţii. Nu poţi ignora ce crezi doar pentru că ceilalţi au mai multă
experienţă de viaţă sau par că ar avea. Este greşit să păşeşti pe un drum
trasat de “cei înţelepţi”. Indicatoarele au căzut. Eşti faţă în faţă cu tine.
(5) Îndrăgosteşte-te de tine şi de viaţa ta. Aşa cum e ea acum, săracă şi
măruntă.
Cu timpul şi cu sinceritate faţă de tine însăţi vei dobândi puterea
interioară de a alege cu inspiraţie şi încredere ce ţi se potriveşte cel mai
bine. De la haine până la bărbaţi potriviţi.
Concentrează-te asupra a ceea ce vrei să îmbunătăţeşti la tine şi în viaţa
ta. Care sunt aspectele pe care vrei să le schimbi începând de azi?

PRACTICĂ
Fă o listă cu toate lucrurile care simţi că n-au legătură cu felul tău de-a
fi şi care te opresc să fii fericită. Schimbă-le!
Dacă eşti nemulţumită de felul în care arăţi, consultă un stilist şi fă o
schimbare.
Dacă eşti nemulţumită de felul în care eşti tratată de partenerul tău,
părăseşte-l.
Dacă eşti nemulţumită de job-ul actual, dă-ţi demisia.
Schimbările sunt inevitabile.

Vreau să te anunţ că ceea ce vrei să obţii se împlineşte, întotdeauna.

Dacă în adâncul inimii ştii că partenerul tău nu este potrivit pentru tine, vei
ajunge să fii părăsită de acesta deoarece ţie ţi-a lipsit curajul de a-l părăsi
din teama de nou, de schimbare, sau de a nu-l răni.
Mare atenţie la ceea ce simţi! Inconştientul tău este foarte puternic. El
se ocupă de treburile murdare de care conştientul tău evită să se ocupe.
 Acum înţelegi de ce eşti atât de furioasă pe fostul tău iubit?
“Nenorocitul, cum a îndrăznit să mă înşele? Eu mă pregăteam să-l părăsesc
într-un mare stil! Sunt atât de furioasă că mi-a luat-o înainte!”

Ce s-ar întâmpla dacă ai practica AUTENTICITATEA?

Curajul de a fi tu însăţi este o stare a oamenilor care merită să fie
ascultaţi şi aplaudaţi în această lume. Toţi trecem prin drame, eşecuri şi
pierderi semnificative.
Nu eşti singura care traversează stări de lipsă şi teamă, ruşine şi
vinovăţie.
Dar eşti singura care se poate elibera de propria judecată. Tu eşti
judecătorul care se pedepseşte când greşeşte în loc să fie îmbrăţişat şi
încurajat.
“Data viitoare vei reuşi!” se spune în loc de “eşti o proastă şi pe drept
ai pierdut această şansă.”

Încrederea în sine se construieşte în timp. Experienţă cu experienţă.

Am devenit obsedaţi de creşterea încrederii în sine. De ce ai nevoie de
încredere? Să cucereşti inima unui bărbat? Să obţii un job mai bine plătit?
Să câştigi admiraţia celor din jur?

Arta autoacceptării sau cum să fii vulnerabilă dar mult mai

puternică
Când trăieşti după aşteptările şi cererile celorlalţi simţi că niciodată nu
eşti destul de bună. Iar când trăieşti ca să te împlineşti pe tine, n-ai nevoie de
mai multă încredere. Eşti mulţumită cu ceea ce eşti şi ai. N-ai nevoie să
demonstrezi nimănui cât de bine îţi este şi îţi merge. Îţi ajunge cine eşti şi ce
ai. Asta e starea ta acum?
Tare m-aş bucura să te ştiu autentică, curajoasă şi încrezătoare în
propria-ţi fiinţă.
Dar prea puţini se bucură de luxul ăsta în lumea noastră modernă unde
ţi se spune cum trebuie să te porţi, ce culori te prind şi ce meserie să preferi
şi să alegi. Poţi să te întorci puţin în timp? Ce zicea mama ta despre
alegerile tale adolescentine? Că nu te vor duce la succes şi integritate? Nu-ţi
spunea mama ta ce haine să îmbraci? Şi ce băieţi să iubeşti? Mama mea nici
astăzi nu aude ce nu-i convine. Refuză.
 Dar noi suntem arestaţi la domiciliul părintesc până ce ne permitem o
viaţă a noastră. Şi fără să vrem preluăm din mesajele acestor ghizi spirituali.
Câtă treabă ne aşteaptă când plecăm de-acasă… nu e uşor să-ţi speli creierul
de păcate. Crede-mă.
Într-un moment crucial al existenţei mele, m-am trezit acţionând la fel
ca mama mea. Şi asta după ce-mi jurasem că n-am să copiez modelul mamei
vreodată. Da. Multe spunem şi puţine facem.
Faptele noastre cântăresc mai tare decât vorbele noastre ca în citatul lui
R. W. Emerson:

Nu aud ce spui. Faptele tale strigă mult mai tare.

Te ridici mereu flămândă de la masă când viaţa ta depinde de părerea

celorlalţi. Nu vei putea niciodată să obţii admiraţia şi iubirea celorlalţi dacă
te lipseşti de respect şi iubire de sine. Fără să-ţi dai seama ai ajuns la mila
celorlalţi care îşi dau cu părerea despre purtarea ta în viaţă şi felul în care ar
trebui să-ţi trăieşti experienţele.
Cei care câştigă în viaţă sunt cei care cred că merită totul în viaţă. “Eu
merit! Eu pot! Eu ştiu! Eu afirm! Eu cunosc! Eu mă angajez să… Eu obţin
ceea ce vreau.”
Ăsta-i limbajul celor care obţin tot ce-şi doresc de la viaţă. E atât de
simplu. Ei cred că merită iubire, bani, succes, sănătate, apreciere, stimă şi o
viaţă frumoasă.
O cale greşită pe care o apucă mulţi tineri este competiţia şi
comparaţia. Vei pierde mereu pe aceasta cale. Întotdeauna vei întâlni pe
cineva mai frumos şi mai bogat decât tine. Te vei simţi oribil şi slabă.
Legenda spune că Maria Callas i-a forţat pe directorii tuturor sălilor de
operă în care cânta să-i plătească un dolar mai mult decât primeau celelalte
cântăreţe de operă pe aceeaşi scenă. Vă daţi seama cum trăia această
faimoasă soprană?
O vorbă spunea că “Nu este destul să reuşeşti în viaţă. Ceilalţi trebuie
să nu reuşească în viaţă.” Probabil era motto-ul Mariei Callas.
Eu zic că singura cale sănătoasă este competenţa şi colaborarea. Vei
câştiga orice bătălie dacă înveţi să colaborezi cu părinţii, cu iubitul, cu
colegii şi prietenii tăi.
 Vei putea experimenta sentimentul fericirii dacă colaborezi cu lumea.
Altfel, prin comparaţie, începi să pierzi şi stropul acela de încredere şi
strălucire ce ţi-a mai rămas. Hotărăşte ce te-ar face fericită: care este lucrul
pe care ţi-l doreşti cu ardoare?
O casă, o maşină, un iubit, o vacanţă, o sursă de venit pasiv, un copil,
un job bine plătit, o aventură, o bibliotecă cu cărţi, un curs de dezvoltare
personală?
E destul de limpede pentru oricine că fericirea înseamnă: sănătate,
frumuseţe, avere, prosperitate, respect, iubire, familie, vacanţe la mare şi la
munte. Şi mă întreb: ce fac cei cărora le lipsesc lucrurile simple, apropiate
de realitate?
Cum trăieşte un om care stă în chirie, n-are o sursă de venit pasiv, mai
degrabă trăieşte de pe azi pe mâine, flămând afectiv şi lipsit de încredere în
el?
Cum se poate face bine un suflet care pleacă la luptă cu gândul că nu-l
aşteaptă nimeni acasă? Supravieţuieşte şi e şi învingător?
Viktor Frankl, care a scris o carte superbă, “Omul în căutarea sensului
vieţii”, ne povesteşte cum a reuşit el şi alţii ca el să supravieţuiască
experienţei de la Auschwitz.

Deţinutul care şi-a pierdut încrederea în viitor – în viitorul lui – e

condamnat. Odată cu pierderea credinţei în viitorul său, el îşi pierdea şi
tăria sa spirituală; se lasă să decadă şi ajunge pradă degradării fizice şi
sufleteşti.

Gândeşte-te că acest om şi-a pierdut tatăl, mama, fratele şi soţia sa în

lagărul de concentrare, ei au fost trimişi către camerele de gazare. Şi el a
continuat să trăiască şi mai presus de atât, să considere că viaţa merită trăită.
Cum a reuşit el în acele condiţii de foame, frig, violenţă şi ameninţare cu
exterminarea de la oră la oră să-şi dorească să supravieţuiască?

Şi pe noi ce ne face să fim atât de necredincioşi în viaţă? O palmă ce-

am primit-o peste faţă? O ceartă cu părinţii? O despărţire de persoana
iubită? O operaţie de apendicită? O uşoară depresie? Nu avem scuze. Zilele
trec inutil pe lângă unii.
Viaţa nu este atât de lungă pe cât crezi. Şi s-ar putea s-o ratezi dacă
continui să te autoevaluezi atât de aspru. Ai totul în tine, doar că nu vezi.
Eşti oarbă şi surdă.

Sigur că nu vom muri mâine dar faptul că amânăm mereu viaţa nu ne

ajută s-o trăim în stil mare. Se întâmplă că mulţi oameni îşi trăiesc zilele ca
şi cum ar avea două vieţi.
“Dacă pe asta o ratez, mă aşteaptă alta.” Wow… unii sunt nebuni de
legat pentru că şi în următoarea vei trăi aceleaşi lucruri dacă nu îţi înveţi
lecţia în această viaţă.
Noi credem că ne lipseşte ceva din configuraţie dacă nu avem maşini
luxoase şi pietre preţioase. Ne credem mai puţin decât suntem şi ne luptăm o
viaţă întreagă să obţinem ce au alţii.
Câte eforturi şi ore de muncă investim ca să atingem succesul
oamenilor pe care îi admirăm? Câtă înfometare şi frustrare trebuie să
suporte corpul meu?
Îţi spun eu, prea multă. Şi degeaba. Primim reţete de succes pe care nu
le urmăm, participăm la seminare de dezvoltare personală în care ne
ascundem după măşti. Şi ratăm şansă după şansă. De ce?
Răspunsul este întotdeauna ascuns într-o rană sau cicatrice care nu te
lasă să te bucuri de răsăritul soarelui şi de darurile primite de la universul
acesta generos. Ai totul în tine şi poţi obţine tot ce ţi-ai propus! De ce n-o
faci? Nici măcar nu este nevoie să te chinui, să transpiri, să suporţi violenţe.
De ce nu acţionezi? Ce-ţi lipseşte?

Te rog să-mi răspunzi la câteva întrebări ca să ne lămurim asupra

lipsurilor tale actuale.
Dacă îţi doreşti un iubit matur şi educat, ce cauţi la braţele unui bădăran
şi golan?
Dacă îţi doreşti un job mai bine plătit, de ce nu-ţi depui CV-ul la o
companie multinaţională?
Dacă vrei să ai mai mulţi prieteni, de ce nu ieşi din casă în vinerea şi
sâmbăta ta liberă?
Dacă vrei să scrii o carte, de ce nu te apuci de treabă?
Dacă vrei ceva, de ce nu acţionezi?

O să-mi spui că îţi lipseşte încrederea în tine, curajul, banii, relaţiile şi de

asta ai cumpărat cartea mea, ca să-ţi ofere soluţiile la frământările tale
nocturne. Adevărat. Asta fac. Dar fără tine, munca mea sau a oricărui autor
de literatură motivaţională este fără valoare.
Atitudinea ta negativă este cea care te împiedică să obţii rezultatele
dorite. Tu eşti singurul tău adversar. Sper că îţi dai seama că neputinţa ce-o
simţi naşte lipsa ta de acţiune.
Am nevoie de tine ca să reuşim. Am un plan măreţ cu tine. Alături de
mine, va trebui să renunţi la îndoială, teamă, gânduri mărunte care-ţi
compromit şansa la fericire. Va trebui să renunţi la obiceiurile tale
nesănătoase şi să lupţi împotriva scuzelor şi neîncrederii tale.

Credinţa te ajută să-ţi înmulţeşti gândurile bune. Să crezi în tine este

prima poruncă. Şi am o poveste pentru tine care ilustrează excelent lipsa de
credinţă ascunsă.

O secetă cumplită s-a instalat într-un sat şi fermierii ajunşi în pragul

disperării s-au închinat lui Dumnezeu la slujba de duminică. Preotul i-a
sfătuit să se adune toţi de câteva ori pe zi şi să se roage Domnului cu
credinţă. “Nu uitaţi că o rugăciune fără credinţă nu este cu adevărat o
rugăciune.” Fermierii s-au adunat de 2-3 ori pe zi să se roage pentru scopul
lor comun, de-a aduce ploaie peste seceta din sat. Nimic.
Peste exact o săptămână, din nou, într-o duminică, s-au întors în
biserică să vorbească cu preotul. “Nu s-a întâmplat nimic, ne-am adunat şi
ne-am rugat, aşa acum ne-aţi sfătuit.” Preotul îi întreabă: “V-aţi rugat voi cu
credinţă aşa cum v-am spus?” Toţi au răspuns afirmativ. Atunci preotul a
adăugat: “Eu ştiu că nu v-aţi rugat cu credinţă, pentru că nici unul din voi nu
şi-a adus umbrela la el.”

Noi facem ceea ce zic preoţii, experţii şi terapeuţii, dar nu credem cu

adevărat că ceea ce spun ei poate fi realizat de noi. Şi degeaba crezi ce
predică stânga şi dreapta dacă n-ai credinţa că vei putea aduce în viaţa ta,
iubirea şi bogăţia prin puterea gândului şi a perseverenţei. Pentru tine are
sens ceea ce-ţi zic?
Degeaba îţi doreşti cu disperare să plouă, dacă nu umbli cu umbrela
după tine sau nu eşti pregătită să dansezi în ploaie.

Tot ceea ce cereţi rugându-vă, să credeţi că l-aţi primit deja şi atunci îl vei
vedea împlinindu-se. (Iisus)
 Nimic din ceea ce-ţi spun astăzi nu este nou sub soare. Acum 2000 de
ani oamenii primeau aceleaşi mesaje. Totul este posibil într-o lume atât de
generoasă. Păşeşte şi tu pe această cale şi învaţă să crezi cu nebunie în tine,
în aspiraţiile şi ambiţiile tale.
Gândeşte în stil mare!

De-a lungul timpului ţi-ai creat o serie de credinţe, valori şi obiceiuri

care au ajuns să-ţi conducă viaţa. Ele nu te lasă să visezi mai mult şi să
trăieşti etern.
Tu ai ajuns sclava minţii tale, care-ţi spune ce ai de făcut ca să nu dai
de necaz. În niciun caz nu-ţi spune cum să acţionezi ca să obţii rezultatele pe
care ţi le doreşti.
În jurul tău sunt prea multe voci care te obligă să rămâi aceeaşi fată de
treabă.
Rămâi neschimbată fără să fi semnat vreun contract pe milioane de
dolari. Pe Leonardo di Caprio îl înţeleg de ce se îngraşă 20 de kg. Joacă un
rol bine plătit.
Dar pe tine nu te înţeleg de ce te ambiţionezi să crezi în eşec, sărăcie şi
suferinţă.
Arhetipul eroului încearcă, testează, cade, se ridică şi-o ia de la capăt
până reuşeşte. Tu de ce te opreşti la prima bătălie pierdută? De ce ridici
steagul alb?
Viaţa aparţine acelora care luptă şi care-şi murdăresc mâinile şi
genunchii de la atâtea încercări. Dacă m-aş fi oprit la prima suferinţă, eşec şi
lovitură a vieţii, astăzi n-aş fi avut nimic de povestit şi de scris în istoria
lumii. Am părăsit trecutul de mult. Tu încă te ţii de el?
Nu te forţează nimeni să-l tragi după tine în viitor. Eşti liberă să alegi
curajul şi nebunia. Aşa cum eu am făcut-o. Am refuzat să cred că n-am
valoare şi talent: “N-o să reuşeşti!”
Am luptat cu fantomele trecutului, cu gândurile catastrofice şi cu
limitele educaţiei.
M-am ridicat întotdeauna de jos cu lecţia învăţată şi am păşit pe drumul
meu, trasat de intuiţie, nu de indicatoarele comunităţii în care trăim. Vocea
lăuntrică ştia că naşterea mea n-a fost întâmplătoare. Mi-a şoptit adevărul.
M-am născut cu o misiune. La fel ca tine.
 Trecutul, prezentul şi viitorul unui om, evenimentele, circumstanţele şi
experienţele pe care le întâlneşte în calea lui sunt umbrele proiectate de
credinţele lui… astfel încât, existenţa şi destinul sunt materializarea
convingerilor şi iluziilor lui.

Te face fericită sistemul tău de credinţe şi valori? Sau e timpul să-ţi

proiectezi noi gânduri şi visuri pe ecranul universului? Răstoarnă-ţi
credinţele şi vom învinge orice bătălie!

Flexibilitatea, Jocul şi Umorul. Când te confrunţi cu eşecul pune în

mişcare aceste trei forţe care n-o să te lase niciodată să te judeci şi te
pedepseşti. Succesul până la urmă se obţine printr-o serie de eşecuri
repetate. Numai aşa devii o personalitate, un erou, o învingătoare!

Cum poţi să-ţi creşti puterea interioară şi să te simţi bine în

propria-ţi piele: 7 strategii care te transformă în femeia care vrei să fii
Provocarea ta nu este măruntă, este greoaie. Ca de azi să înveţi să te
stimezi aşa cum n-ai făcut-o atâţia ani. Nu e o misiune uşoară. Dar merită
fiecare încercare.
Ai libertatea de alegere, de exprimare şi creaţie. Şi nu te bucuri. Te
frămânţi şi te limitezi enorm considerând că nu meriţi nimic bun pe lumea
asta. Când eşti respinsă de-un bărbat te gândeşti că oricum n-aveai cum să-l
reţii. “Bine că a plecat şi n-a avut timp să-mi descopere vulnerabilităţile şi
imperfecţiunile.”
Sau te desparţi de iubitul tău şi gândeşti că eşti o persoană îngrozitoare
din moment ce-a ieşit din viaţa ta fără preaviz. Când ai putea să gândeşti că
a plecat deoarece nu se ridică la înălţimea ta. Sesizezi diferenţa? “Bine c-a
plecat, ca să facă loc unui bărbat mai bun.”
Ai puterea să gândeşti pozitiv în fiecare ceas al zilei. Este un exerciţiu.
Începe cu lucruri simple. Pot să o sun pe prietena mea şi s-o fac să iasă cu
mine la cafea şi la film. Este o reuşită. Ar putea să-ţi spună că are un
program mai interesant. Dar ea o să vină cu tine. Poţi merge la sală şi alerga
30 de minute. Este un succes. Poţi mânca o zi întreagă numai hrană vie. Este
un succes. Îţi creşte încrederea în tine.

Te porţi foarte urât cu tine. Tu singură. Şi inviţi răul şi ostilitatea să-ţi

guverneze viaţa dacă vei continua să gândeşti că nu eşti bună de nimic,
proastă şi incompetentă. Oamenii n-au obligaţia să te tragă de umeri şi să-ţi
spună cât eşti de grozavă, dar tu ai puterea asta şi n-o foloseşti pentru îţi
place să fii compătimită.
“Săraca, n-are încredere în sine. E rănită şi vulnerabilă. Hai s-o ajutăm
să treacă cu bine prin viaţă.” De fapt, care e dorinţa ta? Să primeşti ajutor
din partea celorlalţi?
Ai putea să te gândeşti la lucrurile frumoase pe care le-ai dobândit în
viaţă, la calităţile ce le ai, la relaţiile profunde ce le-ai legat cu câţiva
oameni importanţi.
Te gândeşti mai des la ceea ce-ţi place la tine sau la ceea ce nu-ţi place
la tine?
Deja cunosc răspunsul la aceasta întrebare şi înţeleg cine se opune
dezvoltării tale personale. Tu însăţi. Tu hrăneşti criticul din tine. Parcă ai
avea un program de autodistrugere în tine. De ce ţii atât de puţin la tine?
Observă-te şi notează-ţi gândurile negative cu care te hrăneşti în fiecare ceas
al zilei. Te îngrozeşti.

De ce nu descoperi ce-i frumos la tine? Ţine un jurnal în care să notezi

toate aspectele fizice, sufleteşti, sociale şi emoţionale frumoase ce
construiesc personalitatea ta. E timpul să treci printr-un proces de
metamorfozare, să treci de la stadiul de om la nivelul de personalitate. Este
doar o problemă de timp. Ai răbdare cu tine. Fii blândă cu tine.
Jung, în procesul său de individuaţie, spunea că personalitatea este
singura cale spre sinele nostru, adevărul nostru lăuntric. Şi n-ai cum să devii
tu însăţi şi să-ţi trezeşti potenţialul latent dacă îmbraci măşti şi haine care-s
în trend. Tu eşti muza ta!
Să ştii că pe lumea asta nu mai este nimeni ca tine, nimeni care să semene
perfect cu tine sau să îmbrace darurile pe care viaţa ţi le-a dăruit ţie. Eşti
unică şi meriţi tot ce-i mai bun pe lume!
Dar nu ajunge ca doar eu să cred asta. De acum încolo, îţi cer să te
tratezi cu respect şi iubire de sine, vorbeşte-ţi frumos, aşa cum o faci cu cei
dragi. Vizualizează fetiţa din tine care are nevoie de încurajare, preţuire şi
iubire.

E timpul să te deschizi şi să te arăţi la faţă. Nu te mai ascunde sub

farduri. Şi-n viaţa mea au fost momente în care m-am simţit mai proastă
decât restul. Mai urâtă. Şi nimic nu m-a ajutat să devin ca ei, oricâte haine
de firmă îmi cumpăram şi orice maşină conduceam. Doar individuaţia, acest
proces de concentrare pe sine te ajută să devii o personalitate şi să trăieşti o
viaţă împlinită alături de cei dragi.
Până ce nu desfaci carapacea sub care ţi-ai ascuns adevărata identitate
şi autenticitate, nu vei trăi satisfacţia unei vieţi împlinite. Ştiu ce vorbesc,
am trecut pe aici…

(1) Hotărăşte-te să te accepţi şi să te preţuieşti.

Dacă nu te simţi în contact cu tine, cu gândurile, sentimentele şi
potenţialul tău este fiindcă nu te cunoşti, nu te trăieşti şi încă reprimi părţi
din tine care crezi tu că sunt greşite.

După ce şi-a risipit cu dăruire lumina asupra lumii, soarele îşi retrage
razele ca să se lumineze pe sine. (Jung)

Şi soarele se îngrijeşte de înfrumuseţarea sa interioară şi exterioară. Tu

de ce n-ai îndrăzni? Natura ne vrea frumoşi şi fideli nouă înşine. Dezvoltă-ţi
personalitatea!

(2) Fii bună cu tine!

Cineva zicea foarte frumos că dacă i-am trata pe ceilalţi aşa cum ne
tratăm pe noi, n-am mai avea atât de mulţi prieteni. Mi se pare genială
această afirmaţie. Noi îi tratăm pe ceilalţi re-geşte şi cu noi ne purtam mai
rău decât o facem cu duşmanii noştri.
Sigur că viaţa ne oferă destule motive să ne enervăm, frustrăm,
supărăm şi fără pregătire tindem să ne pedepsim prin critici şi
autodevalorizare. Nimeni nu e perfect. Toţi avem momente în care starea
noastră emoţională ne scapă de sub control. Dar prin acceptare şi o
îmbrăţişare în momentele de criză, putem trece peste furtunile vieţii noastre.
“Data viitoare voi fi mai pregătită. Acum am făcut tot ce-am ştiut şi putut.
Chiar dacă am eşuat, mă accept şi mă iubesc profund şi-n totalitate.” Este o
formulă pe care te sfătuiesc să ţi-o administrezi de fiecare dată când te
surprinzi judecându-te sau criticându-te.

(3) Învaţă să fii bună cu tine.

Să te încurajezi aşa cum o faci cu un om aflat la necaz. Gândeşte-te
cum ai proceda cu prietena cea mai bună. Sunt sigură că eşti o prietenă
adevărată care are cuvintele potrivite fiecărui necaz. În acest moment e
foarte important să te ierţi fiindcă n-ai ştiut să te iubeşti şi să-i ierţi şi pe cei
pe care te-au privat de iubire.
Şi am câteva recomandări pentru tine care te pot ajuta să-ţi creşti
încrederea în tine.
Alege un model care te inspiră, o femeie pe care o admiri pentru felul
în care se îmbracă, îşi aranjează părul sau pentru felul în care se fardează.
Eu o am pe Diana. Se machiază într-un mare fel, îşi acordă 30 de minute
îngrijirii faciale. Când iese din casă e ca o stea de cinema. Eu am urmat paşii
ei şi am ajuns să mă preţuiesc mai mult. Îngrijirea facială şi corporală e
semnul iubirii de sine.
Pe Florina o admir pentru stilul ei de viaţă ecologic. Hrana ce-o
mănâncă este ecologică şi vie. Cremele şi fardurile sunt naturale. Viaţa ei
este un model pentru mine. O urmez şi descopăr şi-n mine sănătate şi
frumuseţe.
Genoveva este omul creativ din viaţa mea. Ea m-a învăţat cum să-mi
înfrumuseţez casa cu decoraţiuni, flori şi lumânări. Oamenii pe care îi
admiri îţi înfrumuseţează viaţa. Urmează-i.
Foloseşte fiecare ceas din ziua ta ca să-ţi faci o bucurie, să-ţi oferi o
îmbrăţişare!

(4) Lasă amabilităţile, fii tu însăţi!

Este titlul unei cărţi de comunicare nonviolentă care mi-a făcut cu
ochiul în librărie.
Mi-am dat seama cât suntem de condiţionaţi, cum de mici învăţăm să
fim amabili şi respectuoşi cu ceilalţi şi să ne îndepărtăm cu mare viteză de
adevăratele noastre nevoi. Ce societate bolnavă, nu-i aşa?
Şi în scurt timp dobândeşti predispoziţia de a te lamenta şi de a blama
părinţii şi societatea. Şi eu am făcut acelaşi lucru. Fără grijă. Şi sentimentul
de vinovăţie se instalează şi el tot în această perioadă de mari revoluţii. Te
răzvrăteşti şi te retragi departe de cei care ţi-ai făcut atâta rău. Îi consideri
responsabili pentru lipsa ta de încredere şi speranţă în tine şi în lume. “Au
făcut ce-au vrut din mine! M-au folosit ca pe-o jucărie.”

Dacă astăzi încă blestemi cerul şi pământul pentru nefericirea ta

înseamnă că încă eşti întemniţată şi nu îndrăzneşti să-ţi scrii viaţa, draga
mea. Nu ei trăiesc viaţa ta. Eşti adult acum, n-ai nicio scuză să nu trăieşti
excepţionalul. A trecut perioada educării şi formării tale.
Nimeni nu te constrânge să faci ceea ce nu-ţi place. Însă tu preferi să
faci ceea ce ţi se spune decât să o apuci pe propria cale. De ce? Pentru că
eşti dependentă de ceilalţi.

Cei care depind de lume rămân înglodaţi în cele mai joase zone ale
existenţei. Ai căutat toată viaţa siguranţă şi satisfacţii efemere numai în
afara ta… şi ai stat suspendat mereu între teamă şi speranţă… care
reprezintă miezul dependenţei.

Tu eşti singura care alege să se pună în slujba altora sau să ocupi un loc
secundar în viaţa ta şi-a altora. Eu vreau să fiu numărul unu în viaţa mea. Să
fiu vedetă în casa mea. Eu ştiu cine sunt. Şi unde vreau să ajung. Viaţa îmi
aparţine doar mie.

Trăim într-o lume în care eşti obligată să te creşti, să te promovezi şi să

te întreţii singură. Mama şi tata şi-au pierdut responsabilitatea de a te purta
în cârcă. Gata.
E timpul tău! Lasă latura ta negativă să moară şi permite-i laturii tale
creative şi pozitive să se nască. Aspiră la libertate, înalţă-te deasupra acestei
mulţimi de naufragiaţi! E şansa ta!

(5) Înlătură gândurile catastrofice, conflictuale şi sentimentele negative

despre sine.
Atâta timp cât vei continua să te vezi greşită, depresivă, grasă, proastă,
săracă, neatractivă, slabă, incompetentă, nepregătită, superficială, leneşă şi
fără încredere, vei exista pe pământ din mila celorlalţi şi a universului.

Vreau să-ţi imaginezi această situaţie.

Universul te ţine pe pământ din milă, prietenii tăi te privesc cu milă,
părinţii tăi îţi plâng de milă, iubitul rămâne alături de tine din milă. Fă acest
exerciţiu viziual acum. Opreşte lectura aici şi închide ochii pentru câteva
minute şi inspiră şi expiră profund de câteva ori.
Apoi, proiectează pe ecranul mental, imaginea ta de cerşetoare care
întinde mâna trecătorilor după o bucată de pâine şi-o îmbrăţişare “da-ţi-mi şi
mie puţină atenţie şi câteva monede.” Cum te simţi când ştii că persoanele
cele mai dragi sufletului tău te privesc cu milă şi compasiune?
Asta-i hrana emoţională cu care te hrăneşti în fiecare zi. Degeaba eşti
vegetariană dacă continui să te otrăveşti cu gânduri negative şi distructive,
te identifici cu aceste gânduri. Ăsta-i păcatul tău. Ia încearcă de azi înainte
să urmezi tehnica budistă, care spune că nu eşti una cu sentimentele tale
(pozitive şi negative). “Eu nu sunt furie! Nu simt furie!”

Înlocuieşte aceste afirmaţii greşite cu “în corpul meu se găseşte furie!”

“În mintea mea e furie!” ”În mine se găseşte bucurie.” Lucrează şi cu
pozitivul şi cu negativul deopotrivă. În scurt timp te vei debarasa de
autodevalorizare, critică şi judecată şi te vei hrăni cu respect.

(6) Lasă trecutul să moară, temerile, gândurile limitatoare, regulile. Ieşi

din închisoare!
Când nu trăieşti liberă, împlinită şi fericită înseamnă că trăieşti
dependentă, frustrată şi nefericită. Destul de simplă logica, aşa-i? Înseamnă
că trăieşti din mila altora, din mila Universului, a lui Dumnezeu… ce
existenţă duci tu azi?
Cât de aproape eşti de împlinire şi bucurie în suflet? Aproape?
Departe? Ce înseamnă să fii stăpâna vieţii tale? Arhitectul vieţii tale?

Nu poţi să-ţi construieşti un stil de viaţă sănătos până ce nu îngropi

trecutul cu ale lui gânduri şi emoţii negative. Nu poţi, cu aceleaşi gânduri şi
emoţii, să-ţi construieşti o viaţă nouă, o relaţie împlinită, dacă tu în fiecare
zi o iei de la capăt la fel cum erai ieri. Ceva trebuie să moară, iar ceva nou
să se nască. Ori te înalţi, ori te afunzi. Tu alegi! Tu eşti singura care ai
puterea să hotărăşti! Şi-n curând nu vei mai depinde de nimeni.
Dar, totuşi, hai să verificam dacă eşti căpitanul corăbiei tale şi dacă eşti
în contact cu puterea ta interioară care te ajută să-ţi construieşti propria-ţi
viaţă.

(7) Conştientizează propria condiţie.

Eşti o sclavă. Un bun de manevrat şi manipulat. Eşti la dispoziţia
celorlalţi. Eşti săracă şi singură deoarece n-ai curaj să te ridici din propria
mocirlă. Crezi în suferinţă. În greutăţi repetate. Viaţa îţi este alterată de
gândurile tale mărunte şi sărace. Tu perpetuezi această stare de sărăcie,
singurătate, frustrare şi disperare prin existenţa ce-o duci. Când nu faci
nimic pentru a schimba ceea ce trăieşti, poţi spune despre tine că ţi-ai
semnat sentinţa la moarte, îţi scrii biletul de sinucidere.
Ţi-ai luat bilet spre ultima călătorie a vieţii, părăsirea unei vieţi bune şi
împlinite pentru o moarte lentă şi dureroasă. Să mori în fiecare zi câte puţin
nu este o misiune uşoară. Şi eu mi-am omorât câţiva ani din viaţă printr-un
stil nociv şi toxic.

Ştiu ce înseamnă să supravieţuieşti. Şi ştiu ce înseamnă să şi trăieşti. E

o uriaşă diferenţă. Şi doar printr-o revoluţie personală poţi să te ridici
deasupra nefericirii actuale. Cât crezi că vei putea trăi în durere, lipsuri şi
eşecuri? Dar în frică şi îndoială? Teama te face să devii dependentă de
oameni, de lume, de angajatori, de iubiţi şi părinţi. Teama te face un sclav pe
viaţă. Şi lumea e în plină schimbare.

O nouă lume se deschide în faţa noastră. Trăiesc frumos şi împlinit

doar conducătorii, dacă vrei, managerii propriei fiinţe, nu sclavii părerilor
celorlalţi.
Depinde ce vrei de la această lume. De ce te-ai născut? Ca să creşti, să
te şcoleşti, angajezi şi măriţi? Să perpetuezi specia şi să suporţi toanele şi
infidelităţile soţului tău? Lipsa de comunicare şi afecţiune de care are nevoie
sufletul tău?
Mă întreb cât mai poţi să rezişti ca femeie, soţie, mamă, fiică, soră,
angajată?
N-ai vrea să se spună despre tine că eşti o femeie care ştie ce vrea şi
obţine ceea ce-şi propune? N-ai vrea să se spună despre tine că eşti
arhitectul propriei tale vieţi?
Depinde numai de tine! Dezvoltă obiceiul de-a vedea frumuseţea în
prieteni dragi, în legăturile tale sentimentale, în natură, în pasiunile
personale, în tot ce te înconjoară.
Şi o tehnică grozavă ce te va susţine în restructurarea personalităţii tale
este vizualizarea creativă. Eu o folosesc. Mă înconjor de oameni frumoşi, de
filme şi cărţi inspiraţionale şi nu mă opresc aici. Proiectez pe ecranul mental
poze ale viitorului meu profesional, conjugal şi familial. Mă văd exact aşa
cum îmi doresc. Chiar dacă astăzi stau cu chirie, mă proiectez în căminul
meu primitor de pe malul mării.
 Lise Bourbeau, în cartea “Cine eşti tu?” care este o lectură obligatorie,
zicea în felul următor:

Dacă vrei să înveţi să cânţi la pian, trebuie să iei lecţii. Dacă vrei să înveţi
să patinezi, trebuie să urmezi cursuri de patinaj. Dacă vrei să fii fericită,
trebuie să studiezi fericirea.

Dacă vrei să fii tu însăţi, trebuie să înveţi cine eşti tu! Tu eşti cel mai
bun lucru care ţi se putea întâmpla! Tu meriţi tot timpul din lume! Tu eşti
cea mai importantă persoană din viaţa ta!
Şi nu uita că anul acesta se poartă TU!
 CAPITOLUL III. VOCAȚIA
Cel care are un de ce pentru care să trăiască poate îndura aproape orice.
(Nietzsche)

Femeia caută un sens într-un univers lipsit de sens. Există în viaţă câte-
un moment în care viaţa nu mai are nici un sens. Poate când obţinem ceea
ce vrem sau poate când nu obţinem ceea ce vrem. Sau când viaţa ne refuză
permanent cererile şi pretenţiile.
Am experimentat şi eu episoade de lipsă de sens în care am trăit fără
un ţel zile la rând, săptămâni, luni şi chiar ani, încercând să înţeleg dacă e o
stare experimentată şi de alţi tineri în căutare de sens. Am aflat că mai sunt
mulţi care rătăcesc şi trăiesc zile fără sens.
Nu eşti singură. Nu eşti greşită. Nu e nimic grav. E doar o faza care
anunţă o nouă etapă în viaţa ta. Şi ceea ce ai de făcut este să meditezi la
ceea ce vrei să trăieşti. Pune-ţi câteva întrebări simple şi sincere şi vei afla
care-i calea ta.

Are viaţa mea un sens acum?

Dacă n-are, ce sens îi pot da?
Pentru ce trăiesc?
Cum vreau să trăiesc?
Ce rol am eu în această viaţă?
Ce-mi place să fac?
Unde mă văd peste cinci ani?
Ce mă inspiră?
Cum vreau să se desfăşoare viaţa mea?
Dacă astăzi ar fi ultima ta zi de viaţă, ce ai vrea să faci, ce ai vrea să spui
şi cum ai vrea să fii?
Ce eşti dispusă să faci în fiecare zi ca să trăieşti o viaţă plină de sens?

Pătrunde cu sinceritate în mintea şi inima ta. Poartă o discuţie cu tine

ca şi cum ai sta de vorbă cu cea mai bună prietenă pe care vrei s-o ajuţi să-şi
descopere rostul în această lume. Fii soluţia de care ai nevoie şi începe să
întocmeşti o listă a plăcerilor şi nevoilor tale.
 Dimineaţa este momentul meu preferat, mă trezesc devreme şi cu
entuziasm. Ştiu ce vreau să realizez şi mă îndrept cu determinare şi
încredere spre obiectivele mele. Îmi păstrez buna dispoziţie până la sfârşitul
zilei şi asta se datorează plăcerii cu care lucrez. În lipsa acestui aspect îţi va
fi foarte greu să ajungi la sfârşitul zilei încântată de tine. Mă simt vie,
inspirată şi binecuvântată că pot face ceea ce-mi place. Nu e lucru puţin
într-o societate de oameni încorsetaţi şi forţaţi să muncească fără chef şi
pasiune. Am ajuns stăpâna vieţii mele după ce-am renunţat la o serie de
“trebuie” şi alte formule care mă obligau să renunţ la o parte din
personalitatea mea. Am reuşit tot ce mi-am propus fiindcă am avut curaj să
mă pun în mişcare cu riscul de a eşua şi a pierde ani importanţi din viaţa
mea.
Nu-ţi ascund că au fost momente în călătoria mea când aş fi vrut s-o
iau de la capăt pe un alt drum, mai simplu şi mai sigur. De asta îi şi înţeleg
pe oamenii care preferă un loc de muncă cu un program de opt ore fără să-şi
bată capul cu înfiinţarea unei afaceri proprii.
Există riscuri în orice alegere. Eu am preferat să lucrez pentru mine cu
ceea ce am aflat despre mine în ani de experimentare pe propria-mi piele şi
studiu aprofundat în domeniul psihologiei umane. N-am greşit. Anii mi-ai
confirmat că am ales vocaţia. A fost o mare revelaţie să aflu ca ceea ce
făceam bine îmi era destinat să fac în această încarnare.
Dar acum o să vorbim despre cum este să trăieşti fără să simţi că ai
pentru ce să te trezeşti dimineaţa. O să folosesc exemplul unei tinere ca să
te lămuresc că nu eşti singura care simte că viaţa ei n-are un sens şi o
direcţie anume:

“Viaţa mea este un eşec total. Nu mă regăsesc în nimic ce mă

înconjoară. Nu am un ţel şi îmi lipseşte şi determinarea. Mi-e teamă că nu-
mi voi găsi menirea şi voi regreta toată viaţa că nu am făcut ceea ce aş fi
putut face. E posibil să-mi schimb viaţa la 27 de ani?”

După ani de trăit în mijlocul oamenilor am înţeles că cine crede că nu

poate obţine ceva nu va obţine ceea ce-şi doreşte şi cine crede că reuşeşte
obţine ceea ce vrea.
Pentru mine este o mare revelaţie şi un punct de plecare în abordarea
vieţii particulare. Mie personal, viaţa mi-a demonstrat că dacă nu cred în
mine nu voi obţine ceea ce mi-am propus în această existenţă. Am renunţat
la părerile de rău, la sentimentele de inferioritate, la gândurile negative şi la
atitudinile greşite ce-mi furau şansa la fericire. Viaţa ne dăruieşte dreptul la
fericire chiar din primele zile doar că noi uităm de acest dar minunat.
E greşit să gândeşti că pe tine te ocoleşte şansa şi fericirea în viaţă
fiindcă nu obţii ceea ce vrei. Nu trăieşti împlinirea şi succesul pentru că tu
crezi că el aparţine doar unora, celor aleşi sau mai înzestraţi decât tine.
Singurul obstacol în calea descoperirii vocaţiei sunt convingerile tale greşite
şi rigide. Poţi câştigă orice bătălie dacă te decizi să renunţi la credinţele care
te-au aşezat greşit în viaţă.
Pomul cunoaşterii este sistemul tău de convingeri. Fiecare dintre noi
avem pomul nostru în care credem. Şi dacă vrei să descoperi sensul vieţii
trebuie să iei un măr din pomul meu. Azi unul, mâine altul, până ce vei
ajunge să cunoşti lumea.

Ce zici? Vrei să încerci şi o nouă abordare a vieţii? Un alt stil de viaţă?

Goleşti paharul cunoaşterii tale ca să-l poţi umple cu descoperirile
mele? Ai încredere în mine? Gândeşte-te la ce ai trăit până acum şi dacă nu
este ceea ce-ţi doreşti să trăieşti urmează-mă cu încredere în această
călătorie de transformare.
Mă consider persoana potrivită pentru tine deoarece am crescut
învăţând din greşeli şi astăzi pot vorbi despre ceea ce am învăţat pe pielea
mea. Îţi voi recomanda numai ceea ce eu am experimentat sau alţi experţi
care au trăit în laboratorul vieţii.
Nu mă încred în oameni care sfătuiesc lumea fără să fi trăit acţiunea.
Nu ajunge să ştii lucruri în viaţă, este nevoie să le şi aplici ca să cunoşti cu
adevărat sensul vieţii.
Crezi că nu eşti aşa cum trebuie să fii. Sau că nu eşti destul de bună ca
să ai un rost pe pământ, că nu eşti un om ales de Dumnezeu, că nu eşti
perfectă, că nu meriţi nimic bun. Ce zici de mesajele cu care încerci să dai
un sens vieţii tale?
Întreabă-te cum poţi să-ţi îmbunătăţeşti imaginea de sine ca să
descoperi frumuseţea zilei şi a nopţilor dacă tu hrăneşti aceste gânduri
toxice?

Dacă tu crezi că nu îţi vei descoperi vocaţia, nu-ţi vei descoperi vocaţia!
Dacă tu crezi că nu eşti suficient de bună, nu vei fi niciodată mai bună!
Dacă crezi că-ţi vei rata viaţa chiar îţi vei rata viaţa!
 Ce crezi tu despre tine este adevărul despre tine. Puterea stă în credinţa
ta. Ai credinţa în gândurile, talentul şi atitudinea ta? Poate o să-mi spui ca ai
încredere în tine. Eu o să-ţi spun că n-ai încredere din moment ce încă te
întrebi care-i vocaţia ta. Începe de undeva şi pe drum o să-ţi dai seama dacă
ceea ce faci este vocaţia ta. Prin ezitare n-o să cucereşti nimic. Dacă eşti
pregătită să renunţi în orice clipă înseamnă ca nu eşti o persoană dedicată
cauzei sale. Sunt persoane care mă întreabă şi care mă admiră pentru faptul
că mi-am descoperit vocaţia. Asta nu-i nicio grozăvie. Adevărata valoare
constă în faptul că rămâi acolo, chiar dacă ţi-e greu de nu mai poţi. Rămâi,
construieşti, eşuezi şi o iei de la capăt. Planurile tale sunt ucise doar de
incertitudine, lene, amânare şi îndoială de sine. Atât.

Ştii cum mi-am descoperit eu vocaţia? Experimentând eşec după eşec.

Nu ai chef să te arzi, să te împiedici, să cazi? Nici eu n-am vrut să mă
lovesc de eşecuri dar succesul nu te cere de nevastă la prima întâlnire, la fel
cum nici iubitul n-o face.
Am pornit în viaţa cu gândul ca existenţa mea pe pământ va avea un
sens. Unul special. N-a fost aşa. M-am întâlnit cu eşecuri repetate. Dar
norocul meu a fost că am învăţat din fiecare eşec ce am de făcut ca să nu-l
mai repet. N-am făcut niciodată o greşeală de două ori. Am făcut altele. M-
am servit de eşecuri până ce am ajuns să-mi conduc viaţa în stilul meu. N-a
fost uşor. Multă vreme am crezut că n-o să ajung unde mi-am propus şi asta
fiindcă existau destule voci în jurul meu care-mi spuneau ce ar trebui să fac
şi mai presus de toate cum ar trebui să trăiesc.

De abia după ce m-am scăpat de aceşti înţelepţi am aflat cine sunt şi ce

pot face. Când am descoperit că nu sunt greşită deoarece nu sunt perfectă
am reuşit să mă privesc în oglindă fără să mă mai critic şi pedepsesc pentru
imperfecţiuni şi lipsuri.
Eu am crescut cu un mesajul greşit şi-anume că viaţa este grea şi că
trebuie să învăţ şi să muncesc mult ca să obţin ceea ce vreau. Astfel încât,
viaţa chiar aşa mi s-a arătat, grea.
Îmi scriu multe femei despre nefericirea ce-o trăiesc în lipsa unui
partener sau a unui stil de viaţă care să le permită călătorii, răsfăţuri şi
momente speciale.
 Viaţa este rutinieră. Nu putem spune că ni se întâmplă lucruri
fantastice în fiecare zi. Dar eu cred că tocmai asta este provocarea mea şi-a
ta. Să dai un sens zilei în care te trezeşti fără sens. Caută senzaţionalul şi
excepţionalul şi nu te opri în faţa rutinei. Majoritatea oamenilor se plâng de-
o viaţă fără sens, de lipsuri şi de ghinion şi se supără că universul nu le-a
oferit nimic deosebit. Doar responsabilităţi şi încercări.
Sensul vieţii apare, el nu trebuie urmărit obsesiv. Dar poţi să te
pregăteşti prin următoarele strategii. Dar nu înainte de a înlătura obstacolele
din calea reuşitei şi de a-ţi întocmi un plan al vieţii. Care-i viziunea ta
despre ce urmează să trăieşti?
Hai să visăm împreună şi realizăm ce ne propunem. Vrei?

Noua mea perspectivă asupra vieţii — acesta este planul vieţii mele:
Financiar: …
Fizic: …
Mental: …
Social: …
Profesional: …
Spiritual: …
Familial: …
Relaţional: …
Emoţional: …

Cunoaşterea de sine, viziunea şi acţiunea te conduc pe drumul

descoperirii puterii tale interioare. Ceea ce pui în lista de mai sus va prinde
viaţă în clipa în care realizezi ceea ce-ţi propui. Nu te înghesui alături de
cei care îşi tapetează pereţii cu visuri măreţe şi dorm până la prânz. Nu
alerga după o relaţie, şi când o ai te ascunzi în spatele unui calculator.
Nu plânge că n-ai bani de vacanţe dacă nu munceşti ca să produci bani
de răsfăţuri exotice. Nu mânca junk-food dacă vrei să trăieşti 80 de ani. Şi
nu uita că ce ai scris mai sus se va împlini dacă în fiecare zi te vei pune în
mişcare pentru visurile tale.

Obstacolele ce le ai de înlăturat dacă vrei ca viaţa ta să aibă un

sens
Văicăreala şi scuzele
 “Nu pot! Nu ştiu! Nu cred! Nu merit! Mai am nevoie de timp. Alţii au
noroc. Ceilalţi sunt mai buni decât mine. Lumea aparţine celor cu bani şi
relaţii. Eu n-am şanse.”
N-am veşti bune pentru femeile care nu se consideră responsabile de
eşecul lor. Sunt condamnate să trăiască o existenţă fără valoare, măruntă şi
sărăcăcioasă. Femeia care vrea rezultate, în afara faptului că ştie ce vrea,
mai şi acţionează ca să-şi atingă aspiraţiile înalte.
Majoritatea femeilor duc o existenţă mediocră şi se ascund în spatele
scuzelor ieftine. Toţi am suferit în viaţă. Însă puţini au decis să îngroape
trecutul. Tu încă îl cari în spate?
Să luam exemplul unei fete care-şi doreşte să slăbească 10 kilograme.
Ea spune lumii întregi că vrea să slăbească şi totuşi nu reuşeşte să se abţină
de la mâncare. Ce crezi despre ea?
Sau ce părere ai despre femeile care îşi doresc independenţă financiară
şi totuşi sunt dependente de bărbaţii lor? Sunt ele inteligente?
Deşi simţi ca poţi să obţii tot ce vrei de la viaţa, nu faci nimic ca să
schimbi datele cu care ai venit pe lume. Să zicem că n-ai avut sprijinul
părinţilor şi ţi-a lipsit afecţiunea. Cum se face că deşi ştii care-s cauzele
imaturităţii tale, nu reuşeşti să le depăşeşti? Dacă simţi nevoia ajutorului
specializat, de ce nu-l ceri? De ce te ascunzi în spatele proastei educaţii sau
a abuzului emoţional? Asta nu e o dovadă de iubire de sine.
Suferinţa nu poate fi nici blestemată şi nici iubită. Avem prea multe
exemple care sfârşesc pozând în victime. Ai şi tu poze cu tine rănită şi
lovită de soartă? Şi eu aveam multe. Le-am ars odată cu trecutul. Toate
durerile au un termen de valabilitate. Expiră ca alimentele şi
medicamentele. Vorbesc din experienţa… şi eu am sângerat. Şi mult. Şi
astăzi pot spune că suferinţa a fost profesorul meu preferat. El m-a motivat
să-mi depăşesc limitele.
Teama de schimbare, amânarea maturizării, lipsa încrederii în sine,
teama de viaţă, retragerea şi văicăreala îţi mănâncă respectul de sine şi te
îndepărtează definitiv de succes şi de-o stare de bine psihologică. Tu eviţi
deciziile şi responsabilitatea şi viaţa te evită pe tine. Nimic în viaţa nu se
obţine fără muncă, efort şi sacrificiu.

Eşti o fetiţa care se plânge şi uiţi că în societatea de astăzi nu eşti bine

primită dacă depinzi de îmbrăţişările fiecărei persoane care-ţi iese în cale.
Nimeni nu vrea prin preajmă o persoană cu nevoi speciale, care atârna greu,
ca un rucsac de cărat în spate. Toţi vor să urce munţii fără greutate. Iar
bărbaţii nu aleg niciodată la braţul lor nişte fetiţe.
Poate acum înţelegi de ce eşti “urmărită de ghinion”. Renunţă la
iluziile care-ţi fac rău. Nu există alţi responsabili, în afara ta. Tu eşti
singurul om din viaţa ta care-şi vrea răul.
În viaţa există doar experienţe. Încrederea şi curajul doar experienţa ţi
le dăruieşte. Experimentând, riscând, muncind la depăşirea condiţiei tale vei
dobândi încredere în tine.
În lumea asta nu va veni nimeni să te salveze. Şi ştii de ce? Pentru că
fiecare se gândeşte la el şi la binele personal. Uită-te la tine. De cine eşti
preocupată? De cine te vaiţi? De tine şi de ceilalţi. Bineînţeles că eşti atinsă
de vorbele mele sau de refuzul unui bărbat. Nu-ţi place adevărul. Doare.
Dar tu ce eşti dispusă să faci că să te hotărăşti odată cu privire la ceea ce
contează cu adevărat pentru tine?
Din câte îmi amintesc, ai cumpărat această carte ca să afli calea pe care
să păşeşti. Eu sunt persoana de la care aştepţi să primeşti instrucţiunile
necesare ca să îndepărtezi obstacolele din calea reuşitei tale. Corect. Eu nu
sunt precum Iisus, am limitele mele.
Iisus a fost un deschizător de drumuri. Până aici mă pot lăuda că am
deschis şi eu o uşiţă în calea reuşitei tale personale. Iisus ne-a învăţat să
credem în Christosul din noi! Asta încerc şi eu să fac, să te conving ca eşti
mai mult decât ceea ce ai realizat până acum.
Iisus a fost un model succes, dacă vrei, care ne-a încurajat să
îndrăznim să fim cea mai bună variantă a noastră! Nu există nicio barieră pe
care n-o putem depăşi împreună. De ce n-o facem? De ce nu pornim la
drum încrezători în el, în noi, într-un Dumnezeu care ne-a creat după chipul
şi asemănarea sa? Divinul se găseşte şi în tine!
Acum, ca să părăsim muntele plângerilor te invit să notezi toate
lucrurile care crezi că te împiedică să ai succesul dorit. Notează motivele
pentru care crezi ca eşti lipsită de sens în viaţă, nefericită, grasă, falită,
depresivă, singură, neîmplinită şi cum mai eşti tu în această clipă. Plânge-ţi
de milă cât vrei! Foloseşte-te de această ocazie ca să te plângi pentru ultima
oară în viaţa ta. Notează fiecare motiv, persoană, care crezi tu că te-ai
împiedicat să-ţi descoperi vocaţia şi adevărata chemare. Scrie tot ce te doare
şi ai adunat în tine!
 Acum, te rog să-ti scrii numele deasupra listei tale. Sus de tot. Numele
tău poartă numele de titlu al acestei liste şi este tot ceea ce contează cu
adevărat pe de pe această listă lungă de plângeri. Numele tău! Te-am
păcălit? Zâmbeşti? Te-ai înfuriat?Mesajul acestui exerciţiu este surprinzător,
genial şi incomod, nu-i aşa?
Tu eşti singura responsabilă pentru viaţa pe care o duci! Autorul
acestui exerciţiu, Larry Winget spunea în felul următor:

Toţi avem de-a face cu aceste liste. Diferenţa dintre noi este că unii pun
mâna pe aceste liste şi se îmbogăţesc, iar majoritatea pun mâna pe listă dar
rămân faliţi, la fel cum erau şi mai devreme.

Tu din ce categorie vrei să faci parte? Vrei să fii un om excepţional sau

unul banal? Vrei să se vorbească despre tine, despre succesul tău, despre
realizările tale?

Poziţia de victimă
Ca să te ajut să discuţi cu aceea parte din tine de care poate ţi-e ruşine
o să facem un exerciţiu împreună care scoate la iveală victima din viaţa ta.
Exerciţiul sună cam aşa:
“Dacă m-ai cunoaşte cu adevărat, ai şti că…”

Exprimă-ţi gândurile ce-ţi trec prin minte, sentimentele cu care te

confrunţi, visurile pe care le ai dar nu îndrăzneşti să le exprimi,
nesiguranţele care te împiedică să ai succes, vorbeşte despre ceea ce nu ştie
nimeni despre tine şi ţi-ar plăcea să cunoască oamenii la tine. Devino cine
eşti şi spune ce simţi!
Ce-ai aflat despre tine? Te afli pe o poziţie de victimă? Ceea ce
contează cu adevărat este unde te vei afla după ce vei parcurge acest proces
incredibil de autodezvăluire.
Carl Gustav Jung spunea că “lucrurile cărora le opui rezistenţă
persistă”. Asta înseamnă că atâta timp cât vei masca teama, îndoiala şi
nesiguranţa ele îşi vor face şi mai mult loc în mintea şi inima ta. Nu-i aşa că
e grozavă această ştire? Hai să vedem ce zice următoarea poveste.

“Am nevoie de cineva, de susţinere şi de încurajare. Nu mă descurc

singură. N-am destulă experienţă. Nu sunt suficient de bună. Mai am multe
de învăţat. N-a avut cine să mă înveţe şi să mă motiveze. Nu am reuşit
pentru că am fost greşit ghidată.”

Toată viaţa am fugit de oameni care m-au făcut să mă simt

responsabilă de nefericirea lor. Mama mea era persoana care m-a manipulat
şi şantajat toată tinereţea mea. Şi pe ea am lăsat-o în urmă. Îmi fura energia
care era destinată formării şi cristalizării personalităţii mele. Trebuia să
aleg. Eu sau ea. O alegere dureroasă dar absolut necesară. Nu poţi zbura cu
o aripă frântă. Ai nevoie de două aripi ca să-ţi iei zborul. Tu ai zburat de
acasă?
Aici se potriveşte citatul meu preferat, care m-a eliberat din condiţia de
victimă…

S-ar părea că, mai mult decât alţii, sunt invidiaţi mai ales aceia care se
ridică prin singura putere a aripilor lor şi se eliberează din cuşca în care
ceilalţi rămân închişi. (Petrarca)

Modelele care te inspiră sunt persoane obişnuite care au făcut nişte

alegeri extraordinare. S-au aruncat în viaţă şi au înotat fără ca apa să-i
întrebe dacă ştiu să înoate. Înţelegi de ce tu încă n-ai urcat pe podiumul
învingătorilor?
Încă te victimizezi şi te simţi rău tratată de viaţă. Atâta timp cât nu
realizezi că de tine ţine succesul, sensul în viaţa, împlinirea şi bucuria
sufletească nu te vei alătura femeilor care obţin rezultate senzaţionale. Ieşi
te rog în rândul din faţă şi recunoaşte-ţi ţie că ai căutat până acum să amâni
descoperirea vocaţională, construirea unei relaţii din temeri şi îndoieli
personale, nu din lipsa şanselor sau a norocului.
Ai căutat afară ceea ce ştiai că se găseşte în interiorul tău. Acum, caută
în interiorul tău răspunsul la întrebarea care te frământă. Du-te şi caută
bucăţile împrăştiate pe-afară şi construieşte-ţi viaţa!
Visele pot să rămână în lumea viselor, dar noi nu. Noi avem un destin
de scris.
Dacă tu eşti prietena mea aşa cum eu sunt prietena ta, înseamnă că o să
pornim împreună într-o călătorie interioară care ne smulge din braţele unei
lumi obişnuite.
Adu-ţi aminte întotdeauna că vei rămâne o simplă sclavă a timpului şi-
a iubirii dacă fericirea ta va depinde de altcineva. Eşti tu stăpâna lumii
interioare?
Trăieşte-ţi viaţa în Stilul Tău! Viaţa te recunoaşte când te dedici ţie
însăţi! Viaţa te răsplăteşte când te dedici vocaţiei şi creaţiei. Şi viaţa te
răsplăteşte când mai puţin te aştepţi… investeşte-ţi energia în tine!

Lenea
Un obstacol drag mie şi care-i practicat de multe femei care îmi scriu.
El este exprimat cam aşa “nu am voinţă” sau “nu reuşesc să duc lucrurile la
bun sfârşit”. Traducerea este inclusă în preţul pe care l-ai plătit pe carte şi
înseamnă lene în toate variantele prezentate.
“N-am ce să fac. Nu e timpul meu. N-am noroc. Nu ştiu cum să-mi
descopăr vocaţia. Numai unii au noroc. Nu pot să reuşesc. Aşa sunt eu!”
Cu astfel de credinţe nu putem colabora şi nici nu vom schimba ceva
în viaţa ta. Faptul că citeşti lucruri deştepte şi care te inspiră nu te şi
transformă pe loc într-o femeie de succes.
La fel se întâmplă şi în cadrul workshop-urilor ce le organizez.
Evenimentele sunt pline de experienţă şi schimbă şi vieţi, dar doar în cazul
femeilor care sunt dispuse să facă schimbări urgente în viaţa lor. Îţi spun
aceste lucruri deoarece teoria trebuie neapărat aplicată în clipa în care dai de
ea, aici, în alte cărţi motivaţionale sau la întâlnirile de dezvoltare personală
la care participi.
Cărţile bune au şanse mari să schimbe ceva în tine dacă aplici ceea ce
scrie în ele, altfel pierzi vremea şi nu se lipeşte nimic de tine şi peste mult
timp îţi vei aduce cu greu aminte ce anume din aceea carte ţi-a marcat
existenţa. Pune în practică zilnic câte ceva şi vei vedea miracolele ce vor
apărea în viaţa ta.
Mie nu-mi place să pierd vremea, aproape că reuşesc cu greu să mă
relaxez având o minte agitată care caută mereu să se autodepăşească. Asta
sunt eu. Tu cum eşti?
Aştepţi un bărbat să te scape de lipsa de sens? Aştepţi salvarea lui
Dumnezeu?
Vreau să laşi cartea din mână dacă încă crezi că cineva îţi va bate la
uşă să-ţi dăruiască o hartă care-ţi va ghida paşii în viaţă. Eu scriu pentru
luptători! Îmi plac oamenii cu o atitudine de învingători, care resping
văicărelile şi scuzele.
Bărbaţii pe care tu îi doreşti se îndrăgostesc de femei care se iubesc. Şi
crede-mă, nu poţi să mimezi fericirea şi încrederea în tine sau curajul şi
ambiţia. Vibraţia ta joasă, de autocritică şi de respingere îi va ţine la distanţă
pe oamenii pe care tu îi doreşti în viaţa ta. De la bărbaţi la colaboratori şi
prieteni speciali.
E un păcat grav să te laşi dominată de frică. Cunosc multe femei care
îşi anesteziază temerile şi care îmbătrânesc înainte de vreme. Frumuseţea
este o profesie. La fel ca succesul şi iubirea. Trebuie să le practici ca să
devii expert în iubire şi fericire.
Trezitul de dimineaţă, la viaţă, este un dar. Unii nu se mai trezesc din
lumea viselor. Alţii sunt paralizaţi, nu văd, nu aud, sunt grav bolnavi sau le
lipseşte un braţ.
Tu eşti o entitate divină, la fel ca ei, doar că tu poţi să alergi, să priveşti
frumuseţile naturii, să auzi cântecul păsărilor şi să te bucuri de o sănătate
excelentă. Ce zici?
Obiceiurile noastre sunt factori importanţi în vieţile noastre, au
consistenţă şi greutate şi mai presus de toate vorbesc despre tine. Spune-mi
cu ce te ocupi ca să-ţi spun cine eşti şi cât valorezi. Aşa gândeşte lumea,
chiar aşa gândeşti şi tu despre tine. Nu ai momente când te simţi vinovată că
ai mai ratat o zi din viaţă? Cum te simţi la sfârşitul zilei când îţi dai seama
că n-ai contribuit cu nimic la creşterea personală? Mâncarea a apărut pe
masă ca prin magie, apa a curs la robinet fără să o cari de la izvor, lumina s-
a aprins când ai apăsat întrerupătorul, soarele a răsărit ca de obicei şi viaţa
merge înainte cu tine şi fără tine. Cum te simţi mâncând, dormind, privind
pe geam sau la televizor?
Se zice ca obiceiurile negative mor greu. Eu îţi spun că mor, asta dacă
nu le laşi să prindă rădăcini adânci. Ele trebuie smulse şi în locul lor
plantate seminţele identităţii tale.
Creează paradisul în locul infernului în care trăieşti. Adu-ţi aminte că
tu ai ales locul în care eşti chiar acum. N-ai pe cine da vina. Tu ţi-ai ales
stilul astă de viaţă. Tu ai ales lenea.
Obiceiurile tale sunt fundaţia ta. Şi poţi fi aproape de oameni
extraordinari dacă renunţi la obiceiurile tale proaste. Altfel rişti să nu ajungi
niciodată pe insula fericirii şi a abundenţei.

Fă o listă a obiceiurilor tale proaste: …

Acum notează chiar aici activităţi noi cu care să înlocuieşti obiceiurile
proaste: …
 Verifică-te printr-o scurtă listă de care îţi pasă cu adevărat pe baza
dovezilor zilnice.

Ai aflat adevărul despre tine? Te minţi singură că faci lucruri măreţe şi

la sfârşitul zilei nu eşti deloc mulţumită sau satisfăcută de tine şi de
rezultatele tale. Te sabotezi!
Adevărul doare rău. După asta îl recunoşti. Şi eu am menirea să te pun
faţă în faţă cu minciunile tale. Rezultatele tale vorbesc, nu statisticile. N-ai
rezultate?
Îmi ajunge cât am auzit şi sper să nu te mai aud cum îţi plângi de milă
că-ţi lipsesc resursele financiare, şansele profesionale, prezenţa unui
partener sau norocul, atât de des invocat de persoanele slabe, care se lasă
descurajate şi influenţate de societate.
Dacă astăzi n-ai nimic înseamnă că n-ai făcut nimic ca să obţii bani,
succes şi iubire. Dacă eşti falită, înseamnă că-ţi place să fii falită. Dacă eşti
singură înseamnă că nu ştii să atragi şi să păstrezi un bărbat. Înseamnă că
vrei să fii singură şi să n-ai rezultate.
Ne place să credem lucruri deosebite despre noi, dar adevărul este că
rezultatele noastre sunt mediocre şi asta ne afectează încrederea în noi. Şi
de aici lipsa puterii de-a crede că te-ai născut cu un rost şi cu talente
înnăscute. Vrei un sens în viaţă? Încetează să mai trăieşti la întâmplare, să
mai faci lucruri prosteşti şi trezeşte-te la viaţă! E timpul să faci ceva cu tine
şi din tine! Ai totul în tine!
Îţi recomand o carte senzaţională din care am extras şi eu exerciţii
pentru tine: “Oamenii sunt idioţi şi eu pot demonstra asta!“ semnată de
Larry Winget.

Nevoia de supunere
Nevoia de supunere presupune o anumită moralitate care nu-i departe
de masochism, este o formă de supunere care nu te creşte emoţional şi
spiritual. Tu ce trebuie să faci ca să-i împaci pe cei dragi? Să zicem pe
mama, tata, iubitul şi prietenii tăi de suflet?
“Întotdeauna mi s-a spus cum trebuie să fiu şi să mă port în lume. M-
am dat peste cap că să obţin atenţie, respect şi iubire. Am făcut ce mi-au zis
părinţii, educatorii, profeţii, şi degeaba. Tot străină mă simt de toate şi de
toţi.”
 Tocmai fiindcă cauţi constant să mulţumeşti pe cineva sfârşeşti prin a
nu fii tu însăţi. Şi nu poţi fi niciodată ceea ce vor alţii, tu te-ai născut să fii
tu, nu fată bună şi de treabă.
Dar ce faci cu anii în care ţi-ai călcat demnitatea în picioare? Cum îi
recuperezi sau mai bine zis cum te refaci după o perioada în care i-ai servit
pe ceilalţi în locul sufletului tău?
De azi înainte îţi poţi investi inteligent timpul pe care îl ai la dispoziţie
fără să te mai foloseşti de justificările pe care le transformi fără să vrei în
obstacole. Nu-ţi mai pune singură piedici. Foloseşte-te cu inteligenţă de
puterea ta nemărginită!
Ai ajuns să crezi că nu valorezi nimic dacă ceilalţi nu te aplaudă şi nu
râd la glumele tale. Asta-i o cale sigură de a ajunge sclava părerilor
celorlalţi. Renunţarea la propria putere îţi fură puterea de decizie şi de-a
acţiona. Puterea, din punctul meu de vedere, înseamnă libertatea de-a
acţiona aşa cum simţi şi crezi de cuviinţă fără să mai ceri în stânga şi în
dreapta autorizaţii de bună funcţionare în cuplu, la muncă şi pe stradă. Fă ce
vrei, când vrei asumându-ţi responsabilitatea faptelor tale în orice etapă a
vieţii tale.
De la vârsta de cinci ani te dai peste cap. În școală ai procedat la fel ca
să faci parte dintr-un colectiv special. La lucru te-ai dat peste cap că să-l
impresionezi pe şeful tău. Acasă la fel. În relaţiile de iubire şi prietenie ai
aplicat aceeaşi strategie ca să obţii aprobare, atenţie, apreciere şi mai multă
iubire. Simţi că eşti dependentă de părerea celorlalţi? Îţi dai seama că nu
eşti iubită pentru ceea ce eşti?
Înseamnă că ceilalţi nu te iubesc cu adevărat dacă resping părţi din
tine, dacă n-au încredere să te lase să te exprimi liber, independent. A cui
viaţă o trăieşti? A ta sau a celor dragi?
Înseamnă că tu nu te iubeşti dacă îţi pasă mai mult de ce zice lumea
decât de ce zice lumea ta interioară şi asta e semnalul de alarmă de care
aveai nevoie ca să o iei din loc fără să te mai uiţi în urmă. Ce zici? Te apuci
de treabă împreună cu mine?

4 strategii de a-ţi schimba viaţa. Aplică-le şi salvează-te!

Fă ceea ce ai spus ca vei face, când ai spus că vei face şi cum ai spus
că vei face. Asta înseamnă integritate şi fidelitate faţă de propria
personalitate. Această alegere de-a te hrăni cu afirmaţii pozitive şi de-a le
repeta până ce vor domina gândirea ta negativă te vor împinge spre un viitor
fericit şi împlinit. Lumea are nevoie de tine! Angajează-te în propria-ţi viaţă
ca un sportiv profesionist care nu renunţă până ce nu câştigă medalia de aur.
Trăieşte-ţi viaţa cu pasiune şi credinţă în inima ta de războinică înţeleaptă!

(1) Trezeşte curajul în tine!

Ai nevoie de mult curaj ca să-ţi schimbi stilul de viaţă, să renunţi la
credinţele care te sărăcesc şi să-ţi rescrii povestea personală recunoscând că
până acum te-ai ascuns în spatele scuzelor şi-a plângerilor. Nu e uşor să
arunci la gunoi un fel de-a fi pentru un altul pe care nu l-ai mai
experimentat dar n-ai altă variantă. Vei reuşi. Eşti în siguranţă. Vei renaşte
şi viaţa ta va avea un sens. Un sens pe care tu i-l vei da. Şi care te va defini
ca persoană. Curajul te ajută să-ti depăşeşti propriile limite, care sunt doar
mentale. Recunoaşte-ţi punctele slabe ca să nu le mai cari după tine. Nu te
critica şi judeca că ai acţionat greşit până acum. Gândeşte-te că ai făcut ce-
ai ştiut mai bine la acel moment.
Fii recunoscătoare pentru darurile cu care te-a înzestrat Dumnezeu şi
foloseşte-le!

(2) Practică credinţa dacă vrei să câştigi bătălia cu mediocritatea!

Femeile bolnave de cancer care participa la grupuri de sprijin cred cu
toată puterea că se vor vindeca dacă trăiesc pentru ele şi plăcerile sufletului
lor (lectura, pictura, dans, călătorii). În cadrul grupului terapeutic ele
recunosc: “Cancerul m-a trezit!”
“N-o să mai fiu niciodată femeia drăguţă şi de treabă care trăieşte
pentru alţii. Întotdeauna am fost pregătită să-i ajut pe cei dragi şi să uit cu
desăvârşire de mine. Gata! Viaţa îmi aparţine! Viaţa mea e valoroasă şi doar
boala m-a făcut să înţeleg că merit mai mult!”
Familia depindea în întregime de aceste femei. Ele erau percepute ca
nişte sfinte care au rol terapeutic şi nimeni nu consideră că şi ele au o inimă
de protejat. Un sfânt n-are nevoie de ajutor, corect? Eşti sigură că mai vrei
să-i mulţumeşti pe cei dragi?
Stresul psihologic generează o eliberare masivă de hormoni care
activează sistemul de urgenţă al corpului. Şi tensiunea interioară ce este
reprimată periodic invită cancerul în viaţă noastră. Este dureros să ajungi să
fii pusă în slujba ta printr-o tumoră agresivă.
Chiar şi energia negativă a gândurilor tale paralizează sistemul
imunitar, îl slăbesc. Dacă vezi viaţa în culorile depresiei creezi un mediu
nociv în care se va dezvolta cancerul. El are mână liberă când tu îţi anulezi
dreptul la fericire, bucurii şi satisfacţii personale şi te pui în slujba soţului
nefericit şi frustrat personal sau a familiei nevoiaşe. Stop! Şi tu ai nevoi!
Pe care, din păcate, nici nu le cunoşti. Ai trăit prea mult pentru nevoile
celorlalţi, e timpul tău. Nici vreme să dormi nu ţi-a rămas, rămâi trează şi
ocupă-te de cele mai importante aspecte din viaţa ta. Trupul tău, mintea,
inima şi sufletul tău aştept să fie alimentate prin sport şi alimentaţie
sănătoasă, meditaţie şi concentrare mentală, iubirea şi pasiunea aşteaptă să
îşi facă loc în inima ta şi sufletul tău cere să fie hrănit cu vocaţie, sens în
viaţa.
Pune-ţi toată încrederea în tine, în ceea ce ai deja şi devino cea mai
bună varianta a ta!

(3) Pune pasiune în orice ai de gând să faci în viaţă!

Oamenii ies în stradă, protestează împotriva guvernului şi tu rămâi
tăcută în casă. E şi revoluţia ta. Pe lângă criza economică traversăm şi-o
criză personală, existenţială.
Nu fă asta dacă vrei o viaţa a ta. Ia o decizie acum! Investeşte în tine!
A venit timpul să faci o schimbare în viaţa ta. Să păşeşti pe urmele femeilor
care vor rezultate. O nouă eră se naşte prin Femeia care ştie ce vrea! Eu te
iau de mână şi te însoţesc în drumul tău.
Sau vrei să fii dominată, manipulată şi controlată de familie, iubiţi
geloşi şi-o societate flămândă? De ce laşi societatea să creadă că eşti
incapabilă să-ţi conduci viaţa singură? De ce cumperi reţete de la cei care te
vor tăcută, inferioară şi supusă? Cum poţi să-ţi regăseşti independenţa într-o
lume a dependenţelor? E o provocare, draga mea, şi e a ta.
E un semnal de trezire, din fericire. Vocaţia aşteaptă să se exprime prin
tine, prin cea ce ştii să faci cel mai bine. Vorbeşte despre talentul tău,
inspiră lumea, spune o poveste inspiraţională, ia o femeie care rătăceşte şi
pune-o pe calea cea bună, fă ceva pentru semenii tăi şi vei descoperi
fericirea adevărată.
S-au făcut experimente interesante pe subiecţii care câştigă la loterie şi
de la aceşti norocoşi-ghinionişti putem învăţa că banii ne pot distruge dacă
nu-s îndreptaţi spre acţiuni caritabile. Faptul că-ţi cumperi până şi-un munte
pe care să-ţi construieşti o vilă, nu te face să uiţi de lipsurile tale interioare
şi de slăbiciunile care te-au vânat toată viaţa. Nu devii mai bună dacă câştigi
la loterie un milion de euro sau un milionar cu statut social înalt.
 În ce-ţi învesteşti energia? În chemarea ta sau răspunzi chemării
iubiţilor şi-a familiei?
Chemarea ta este pe primul loc şi n-o vei descoperi până ce nu te vei
pune în slujba ta. Oamenii cred că-s nefericiţi fiindcă n-au bani şi fiindcă nu
şi-au descoperit vocaţia. Dar cum să-ţi descoperi vocaţia dacă tu stai pe loc?
Nu există evoluţie în staţia de autobuz.
Urcă-te în primul autobuz, tren, avion şi coboară acolo unde simţi că ai
ceva de spus şi făcut. Nu mai sta după “momentul potrivit” sau “omul
potrivit”. El nici nu există. Acum este timpul tău! Omul din faţa ta este
oportunitatea ta de-a învăţa ceva despre tine şi chemarea ta. Viaţa înseamnă
experimentare. Tu de ce te pui în calea reuşite tale?
Nu da niciodată drumul la speranţă!
Luptele feministe ne-au croit drum pe scara socială. Femeile de fier s-
au luptat cu discriminarea, cu mitul inferiorităţii naturale a femeii, cu
inegalitatea dintre sexe, cu exploatarea, abuzurile şi violenţa domestică.
De ce noi ne irosim tinereţea şi feminitatea în loc să ne afirmăm şi să
ne ocupăm locurile care ni se cuvin? Noi preferăm să lăsăm amintirea
acestor femei să se stingă definitiv. Continuă ce-au început ele. Trăieşte cu
pasiune, porneşte un război, câştigă o bătălie. Ai tu o inimă de războinică?
Ce loc vrei să ocupi în viaţa ta? Locul I, II, III? Ultimul? După mama,
tata, vecinul, fratele, prietenul din copilărie, bunica?
Eu sunt femeie şi n-o să uit ce greu ne-am câştigat dreptul la vot,
educaţie, carieră şi la o viaţă personală. Secolul XIX a adus schimbări
majore în viaţa femeii. Astăzi avem libertatea personală şi intelectuală să ne
bucurăm de talentele şi pasiunile noastre. Şi n-o facem.
Unde-i păcatul? Mâinile cui sunt pătate acum? Nu te bucuri de putere
şi prestigiu când ai dreptul s-o faci. Nu-ţi construieşti o carieră şi-o viaţă
împlinită în lipsa unui bărbat. Asta e pură nebunie. Sinucidere. Tu singură
îţi semnezi sentinţa la moartea spiritului tău.
Sunt extrem de șocată să văd femei inteligente, libere şi tinere care
renunţă la ceea ce pot face ca să slujească un bărbat dominator sau un job
prost plătit care nici măcar nu le oferă o minimă satisfacţie. De ce se
întâmplă ca femeia să nu creadă în propria persoană?

Acum ceva vreme, mai exact în 1878, în România aveam 46 de şcoli,

din care 44 erau pentru băieţi şi doar 2 pentru fete. Dezvoltarea educaţiei
femeii a întârziat acasă şi la şcoală. Modelul mamei era predat şi răspândit.
Noroc cu câteva femei, precum Ana Ipătescu, Maria Rosetti, Elena Cuza,
Zoe Golescu şi Constanța Dunca, reprezentante de seamă a mişcării
feministe.
După multe lupte şi multe legi încă întâlnim discriminare între bărbaţi
şi femei, violenţă conjugală, hărţuire sexuală la locul de muncă şi
exploatarea femeii în gospodării.
Biserica a stigmatizat femeia, când Pandora a deschis cutia interzisă
“femeia este poarta diavolului”. Femeia a fost creată să fie sclava
bărbatului, “unicul ei scop este procreaţia”. Iar în timp s-a dezvoltat o stare
de dependenţă faţă de parteneri şi soţi.
De asta, astăzi îţi este atât de greu să-ţi vezi viaţa realizată în lipsa unui
bărbat. Tâmpirea şi îndoctrinarea au avut grijă să-ţi pună în capul listei
măritişul ca realizare supremă şi să-ţi lase talentul să moară în tine. Aceste
vremuri au apus.
Eu vin să îţi spun că poţi să le ai pe toate. Căsătoria, cariera, pasiuni,
copii şi ordinea o stabileşti tu singură fără să aştepţi binecuvântarea
părinţilor şi-a preoţilor din satul natal.
Dar din păcate, aceste limitări au modificat personalitatea femeii.
Gătitul, curăţenia şi creşterea copiilor este o meserie încă predată din
leagăn. Şi tu ai avut bucătării şi aspiratoare de jucărie? Acum câteva zile,
am avut neşansa să descopăr că aceste cadouri sunt dăruite cu toată
admiraţia de bunici şi mătuşi unor copii care ar trebui să se ocupe cu
pictatul, cântatul şi dansatul. Jucăriile ocupă locul creativităţii şi ar trebui
scoase din circulaţie. Nimeni nu se mai joacă cu darurile minunate primite
de la Dumnezeu.
Ai văzut ce putere are curajul, credinţa, pasiunea şi speranţa în viaţa
unei femei?
Încă trăim zile unde presiunea culturală încearcă să împiedice multe
tinere să urmeze o facultate şi să-şi construiască o carieră. Discutăm
fierbinte despre cum putem împăca viaţa de familie cu cariera, deoarece
studiile şi cariera nu-ţi lasă timp pentru construirea unei familii. Eu nu cred
nici în teoria asta limitatoare. E timp pentru toate unde există o bună
organizare. Şi dacă totuşi familia te convinge să-ţi conservi talentul
înnăscut, citeşte rândurile de mai jos care au împiedicat-o pe mama şi
bunica ta să aleagă cu inima în viaţă.
 Vrei să vezi cum arăta legislaţia sfârşitului de secol XIX? Îţi ataşez
trei paragrafe şi nu mai multe că avem o viaţă de construit şi de trăit:
“Conform articolului 195 din Codul Civil femeia datorează ascultare
bărbatului. Dacă femeia are avere şi dotă, administrarea ei se dă pe mâna
soţului, care face ce vrea cu ea fără a da socoteală nimănui.”
“În timp ce bărbatul are dreptul de a scoate bani din bancă, femeia nu
are dreptul de a retrage bani fără consimţământul soţului, chiar dacă ea a
avut dreptul de a deschide cont fără acest consimţământ.”
“Soţul are drept de custodie asupra copiilor indiferent de condiţia
acestuia.”

Bărbatul se gândeşte pe sine fără femeie însă femeia nu se gândeşte pe sine

fără bărbat. (Simone de Beauvoir)

Am nevoie de tine să demonstrăm contrariul, draga mea. Nu eşti doar

un accesoriu extras din coasta lui Adam. Să lăsăm în urmă o lume care a
aparţinut doar bărbaţilor. Acum, lumea îţi aparţine, femeile se impun pe
scena socială şi îşi construiesc destine fabuloase.
Discriminarea care ne-a marcat inconştientul prin acte crude, precum
curtezanele care erau arse pe rug şi omorâte de alte femei măritate a murit
pentru totdeauna. Eşti liberă să faci din tine o operă de artă şi toate resursele
lăuntrice aşteaptă să fie scoase la lumină prin exprimarea ta verbală şi non-
verbală.
O nouă era s-a deschis în faţa ta şi aceste mărturii marchează un nou
val de cunoaştere şi realizare de sine. Această schimbare anunţă vremuri
excelente pentru noi toate.
Femeia s-a reinventat. Femeia e liberă. Femeia e o binecuvântare.
Femeia dă viaţa. Ea este îngerul societăţii. Ea inspiră şi creează.

Care-s femeile care te inspiră pe tine? Virginia Woolf care a scris 11

romane? Pe mine mă emoţionează şi motivează feminista Simone de
Beauvoir. Ador scrierea sa. Tu caută acele modele feminine care te
încurajează şi motivează să-ţi construieşti un destin fabulos!
Dar nu le copia stilul de viaţă. Ascultă-le povestea de viaţă. Atât.
Învaţă din greşelile lor dar nu îmbracă atitudinea lor. Tu eşti construită divin
şi ai datoria să descoperi comoara din tine. Calea lor nu este şi calea ta.
Stilul tău este o alegere personală.
 Te invit să-ţi iei destinul în mâini şi să-ţi scrii opera de artă. Tu eşti
autorul vieţii tale! Descoperă puterea ta interioară nelimitată şi devino cea
mai bună variantă a ta!
Înainte de-a ne despărţi de lipsa de sens din viaţa ta, te invit să
răspunzi la întrebările care ţi-au deschis lumea interioară şi care au scos la
iveală resurse nebănuite până acum. Sunt exact aceleaşi întrebări de la
începutul acestui capitol, dar sunt esenţiale deoarece îţi gravează în minte şi
în suflet un moment fără precedent, sensul vieţii tale este o prioritate şi o
binecuvântare!

Are viaţa mea un sens acum? …

Dacă n-are, ce sens îi pot da? …
Pentru ce trăiesc? …
Cum vreau să trăiesc? …
Ce rol am eu în această viaţă? …
Ce-mi place să fac? …
Unde mă văd peste cinci ani? …
Ce mă inspiră? …
Cum vreau să se desfăşoare viaţa mea? …
Dacă astăzi ar fi ultima ta zi de viaţă, ce ai vrea să faci, ce ai vrea să spui
şi cum ai vrea să fii? …
Ce eşti dispusă să faci în fiecare zi ca să trăieşti o viaţă plină de sens? …

Sensul vieţii îl stabileşti tu prin scopuri şi obiective bine trasate.

Porneşte de la aspiraţiile pământeşti până la cele spirituale. Noi evoluăm
chiar şi când ne merge rău. Nu te mai speria că în unele dimineţi te trezeşti
fără sens. Dă-i un sens vieţii tale prin profesie, creativitate, muzică, dans,
iubire şi mediaţie. Acestea sunt doar câteva exemple care pot transforma o
zi fără sens într-o binecuvântare şi un moment de celebrare.
 CAPITOLUL IV. SINGURĂTATEA
Singurătatea este pentru spirit ceea ce este dieta pentru corp. (Luc de
Clapiers)

Ani la rând m-am văitat de deşertăciunea visurilor şi ţelurilor mele. M-

am întrebat care e rostul meu pe acest pământ şi m-am întors cu spatele la
lucrurile şi oamenii care nu mă ajutau să înţeleg mai multe despre mine şi
lume. Am fost întotdeauna un copil curios şi preocupat de anotimpurile
sufletului. Eu, mai mult ca alţi adolescenţi, m-am zbătut constant între
fericire şi nefericire. Pot număra pe degetele de la o mână care au fost
episoadele de fericire din viaţa mea. În schimb, pot scrie cărţi întregi despre
nopţile pe care le-am petrecut în întuneric, chinuri, urlete şi lipsă de sens.

Se spune că orice reuşită ascunde o renunţare. Putem spune că orice

renunţare presupune o reuşită? Eu aşa am înfruntat singurătatea şi lipsa de
sens din viaţa mea.
M-am încurajat singură, mi-am potolit plânsul, m-am îmbrăţişat de
noapte bună şi-am sperat într-o nouă zi, care avea să-mi aducă realizări,
întâlniri cu sens şi un destin senin.

Anii ce au urmat n-au fost scutiţi de experienţe aspre şi momente de

singurătate. Se pare că nu te scapi de singurătate atunci când îţi pui o
dorinţă sau când sufli într-o lumânare. Această stare care cuprinde în braţe o
lume întreagă este greşit interpretată. Toţi fug din braţele ei înainte să facă
cunoştinţă cu darurile şi binecuvântările ce ţi le aduce. Prea puţini sunt
aceia care înţeleg rostul singurătăţii în viaţa noastră. Ea nu caută să te pună
pe fugă, ea te ajută să te înţelegi şi să te împaci cu acele părţi din tine pe
care acum le respingi.

În singurătate omul are posibilitatea să înveţe totul, astfel nu-i mai este
teamă de nimic. (Sandor Marai)

Adevărata maturizare, trezire, dacă vrei, presupune traversarea

singurătăţii cu mare respect şi apreciere. Nu poţi să devii o personalitate
fără să treci prin această perioadă de coacere şi transformare interioară. Nu
vei ajunge să ştii cine eşti dacă te ascunzi în spatele înţelepţilor şi experţilor,
prietenilor şi iubiţilor mai mari şi mai “inspiraţi” decât tine.

Nu vei putea niciodată alege ceea ce ţi se potriveşte dacă nu vei

cunoaşte adevărul despre tine, pe care-l dobândeşti când rămâi singură,
departe de vocile atotştiutoare:
vei ajunge să te plimbi prin viaţă ca şi cum te-ai plimba printr-un oraş
necunoscut
vei putea ieşi la masă însoţită de-o carte fără să te simţi privită şi
judecată
să rămâi singură în casă simţindu-te mai bine decât dacă ai fi
înconjurată de prietenii cei mai buni
vei ajunge să nu mai depinzi de ceea ce spun şi fac ceilalţi
nimic nu te va mai răni
vei avea puterea de-a decide ce-i mai bine pentru tine fără să mai
consulţi clarvăzători.

Singurătatea îţi deschide drumul autonomiei, care-ţi permite să trăieşti

aşa cum visezi.

Carl Gustav Jung spunea că spiritul grupului este cea mai joasă formă
de conştiinţă. Ce înseamnă asta? Eu înţeleg de aici că în grup nu sunt
obligată să-mi asum responsabilitatea, mai ales dacă nu sunt lider în grupul
social. Şi viaţa se derulează după cum decid alţii, în cazul de faţă.
Şi de aici până la suferinţă nu mai e cale lungă.

Sigur că atracţia grupului este irezistibilă. Toţi vrem să facem parte din
comunităţi inteligente şi creatoare. Să ne bucurăm împreună de rezultate
extraordinare. Şi nevoia ta este perfect normală, atâta timp cât şi în viaţa ta
individuală ai parte de aceleaşi rezultate pozitive şi creatoare. Dar când
ajungi să depinzi de un grup de referinţă fără să petreci timp singură ca să-ţi
defineşti şi desăvârşeşti personalitatea, atunci eşti pierdută.

Suferi de singurătate? Întâmpini dificultăţi în relaţionarea cu ceilalţi?

Ai relaţii proaste cu familia? Te simţi singură în mulţime, la un concert, pe
străzile aglomerate, în casa ta?
 Singurătatea este strâns legată de dispoziţia şi sănătatea unei femei. Şi
studiile demonstrează că iubirea şi relaţiile reduc boala şi moartea
prematură. Veşti bune?
Vorbeşti des cu prietenii?
Eşti apropiată de părinţi?
Vorbeşti liber şi deschis despre adevăratele tale sentimente în faţa altora?
Îţi deschizi inima în faţa unui partener?
Ai pe cineva în viaţa ta care ţine cu adevărat la tine?
Te simţi iubită şi ocrotită?
Există persoane în viaţa ta care te ajută să evoluezi?
Faci des confidenţe?
Există cineva în viaţa ta care te ia în braţe şi consolează?

Dacă răspunsul la aceste întrebări este “nu”, riscul de îmbolnăvire şi de

moarte prematură este de 3-5 ori mai mare. Avem nevoie să ne simţim
protejaţi, stimaţi, iubiţi şi să trăim intimitatea cu cei dragi. Chiar dacă ai
mulţi prieteni s-ar putea să nu vorbim de calitate ci de cantitate şi asta nu ne
menţine sănătoşi şi împliniţi, ca în exemplul de mai jos:

Fata de sâmbătă seara

Este sunată, dorită, aşteptată la scară de fete şi băieţi. În fiecare seară
energia îi este furată de aceşti prieteni care după miezul nopţii se transformă
în vampiri energetici. Fiecare moment al zilei este bun pentru a petrece timp
în compania celor dragi. Weekend-ul începe de joi şi cele trei zile de
“muncă” sunt contaminate de cafele şi conversaţii telefonice care tratează
aceleaşi discuţii “profunde” din weekend:
Cum să-ţi câştigi existenţa?
Unde să ies ca să-l întâlnesc?
Cum să am grijă de mine însămi fără o sursă de venit pasiv?
Pot să-mi găsesc un partener în lumea asta nesigură în care trăim?
Voi fi vreodată fericită şi împlinită?

Ana a împlinit 35 de ani şi încă se roagă la Dumnezeu să i-l trimită pe

sufletul ei pereche la uşă. De ce Dumnezeu nu-i oferă fetei de vineri şi
sâmbătă seara ce-şi doreşte dacă e sufletul petrecerilor?
 Alege calitatea relaţiilor, nu diversitatea lor. Nu este important numărul
prietenilor, ci calitatea intimităţii ce-o construieşti cu câţiva oameni
importanţi din viaţa ta. Cu toţii facem gimnastică emoţională pentru a atrage
atenţia, a fi iubiţi şi răsfăţaţi, dar asta nu înseamnă că te şi transformi într-o
petrecăreaţă doar de dragul invitaţilor în oraş.
Frica de neapartenenţă sperie figurile neîncrezătoare în propriul
potenţial.

Şi eu am fost o adolescentă care petrecea de luni până luni din teama

de a nu fi respinsă şi a nu pierde iubirea şi atenţia grupului de staruri care
mă smulsese din braţele anonimatului. Ce nu face omul pentru puţină
atenţie… funcţionăm după principiul “cine se aseamănă se adună” şi uităm
că şi “contrariile se atrag”. Nu te lua în râs şi-n glumă jucând rolul
bufonului sau al fetei de weekend.

După toate petrecerile de sâmbătă seara eu m-am întors cu mai multe

întrebări decât aveam când am plecat şi nu ştiu dacă nu cumva răspunsurile
mă aşteptau acasă, în mijlocul intimităţii. Ne grăbim să creăm conexiune
emoţională cu străinii de pe stradă în loc să ne împrietenim înainte cu acele
părţi din noi înşine care ne-ar răspunde la toate întrebările vieţii.

Comunicarea cu noi înşine nu este preţuită de prea multă lume. Poate

fiindcă afară e prea multă gălăgie şi în casă punem mâna pe-un telefon sau
pe-o telecomandă care ne reduce la zero dialogul interior. Ce păcat că fugi
de tine… te rog întreabă-te sincer:

Am nevoie de această lume pentru a mă cunoaşte?

Fără un bărbat la care să mă raportez, nu ştiu că sunt femeie?
Am nevoie de petrecerile de sâmbătă seara ca să alung singurătatea?
Ceea ce-ţi lipseşte e celălalt sau o relaţie intimă cu tine însăţi?

Eşti la fel de importantă ca şi prietenii tăi pe care i-ai ridicat pe-un

piedestal. Meriţi un moment de răgaz ca să meditezi la ceea ce vrei cu
adevărat. Eu îţi vorbesc din experienţa mea şi-ţi spun că atunci când se
petrece, se cheltuie şi se consumă mult, se iubeşte puţin.

Îmi place să ajut oamenii care se ajută singuri. (J. Galsworthy)

 Aceasta e limba divină care ar trebui vorbită în toată lumea… vocea
conştiinţei ne ceartă pe toţi. Avem un destin de împlinit şi singurătatea ne
ajută să aflăm cine suntem şi ce putem face cu noi înşine. Nu lăsa în tine
viaţă netrăită! Nu mai fugi de tine!

Tu eşti singurul judecător şi ajutor al tău. Nu cred că o să-ţi placă ceea

ce-ţi voi spune dar va veni o zi în care te vei supune unei judecăţi aspre: ce
ai făcut din tine însăţi? Nimic? N-ai realizat nimic din ceea ce ţi-a fost
dăruit?

În urma chestionarelor ce le-am aplicat pe Stilul Tău am adunat

informaţii valoroase care pun în legătură teama de singurătate cu lipsa unui
bărbat, aşa cum mă aşteptam. Uite ce-am aflat:
Mi-e teamă de bătrâneţe, singurătate, sărăcie. Unde mi-aş putea găsi pe
cineva?
Mi-e teamă că voi rămâne singură.
Mi-e teamă că nu voi găsi niciodată pe nimeni să fie cum aş vrea.
Mi-e frică că rămân singură / că nu voi reuşi să fac vreun bărbat să mă
iubească pentru ceea ce sunt.
Mi-e teamă că nu voi avea un partener de viaţă, o familie, că voi rămâne
singură / nu îmi voi întemeia o familie / unde greşesc?
Mi-e teamă să nu îmbătrânesc singură.

Care-i cea mai mare teamă a ta? Vrei să ştii care-i cea mai mare teamă
a femeii? Singurătatea. Lipsa unui partener. A unui cămin şi a împlinirii în
relaţiile cu cei dragi.

Asta înseamnă ca eşti flămândă de aprobare, atenţie, apreciere,

aplauze, confirmare, validare şi aşa mai departe. Dacă eşti în punctul ăsta
înseamnă că vei căuta mereu răspunsuri în privirea celorlalţi. Toată viaţa
care ţi-a mai rămas de trăit. Astea-s veşti proaste. Te interesează să fii
iubită, acceptată, respectată, preţuită, sunată şi dorită?

Nu e o pretenţie absurdă. Dar te-aş întreba, cât de mult te iubeşti pe

tine?
 Sau dacă te simţi bine şi când nu ai un bărbat în viaţă? Sau când
prietenii uită de tine şi nu te invită la petrecerea de sâmbătă seara?

Când ai să-ţi dai seama că nu celalalt e problema ai să capeţi o forţă şi

un chef de viaţă încât ai să muţi munţii din loc. Nu lipsa bărbatului doare, ci
lipsa iubirii de sine.

Te simţi singură deoarece nu crezi că ai valoare personală. N-ai o viaţă

a ta. Când bărbatul este privit ca un colac de salvare înseamnă că nu eşti pe
drumul bun. Şi schimbarea direcţiei e singura ta strategie.

De ce ţi-e teamă cu adevărat? De singurătate sau de traiul în lipsa unui

partener?

Dacă aştepţi raiul pe pământ de la un iubit, prieten sau părinte vei trăi
mereu în teamă şi lipsuri. Deoarece, oricât de mult te-ar iubi cei dragi nu
pot trăi doar pentru tine. Fiecare îşi doreşte ce-i mai bine pentru el şi într-un
final se va alege pe sine.

Viaţa fără un iubit este lipsită de sens pentru foarte multe femei cu care
vorbesc. Şi le cred că e mai uşor să găteşti pentru doi, să pui masa printre
lumânări şi să bei un vin în doi decât să mănânci în faţa unui televizor în
fiecare seară. Totul, în doi, e mai uşor, plăcut, romantic, bun. Şi toate ne
angajăm în această căutare plină de sens care ne răsfaţă simţurile şi
gusturile rafinate.

Viaţa în afara relaţiei trezeşte în femeie sentimentul de singurătate şi

disperare care-i întunecă privirea şi gândirea, aducând în prim plan gânduri
catastrofice: “o să rămân singură toată viaţa”, “n-o să-mi întemeiez
niciodată familia mea”, “n-o să am copilul mult dorit”.

În această categorie intră femeile care încă împart casa cu părinţii, care
sunt întreţinute de familie, care n-au un job bine plătit care să le permită o
cameră într-un bloc unde ar putea să împletească visuri şi ambiţii personale.

Iar faptul că încă trăiesc în dependenţă sau în sărăcie le presează să

privească bărbatul ca pe un colac de salvare, ca pe un bilet de dus, sau o
călătorie îndepărtată pe mare. “În oraşul cel mare trebuie să găsesc o
salvare.”

Din păcate viitorul multor tineri este pecetluit de alţii, mai “înţelepţi”
şi mai îndrăzneţi. Şi cei cu sufletul amorţit sau leneş îi autorizează pe aceşti
mari oameni să aleagă o cale pentru ei. Mie îmi pare că viaţa este o
experienţă personală. Şi în lipsa experimentării nu te poţi numi un autor al
propriei vieţi. Şi atitudinea asta pasivă te va duce pe-o poziţie depresivă.

Singurătatea este dureroasă când este însoţită de sărăcie, de lipsa unei

relaţii împlinite, de lipsa unui job care să-ţi ofere satisfacţii, de
nedescoperirea vocaţiei, de bătrâneţe, de rătăcire şi lipsă de încredere în
sine şi alte aspecte la fel de complexe.

E uşor să trăieşti singură când îţi permiţi un stil de viaţă care te poartă
pe culmile succesului profesional, social, emoţional sau când eşti admirată
şi iubită de lumea întreagă.

Profesia, vocaţia, încrederea îţi conferă putere şi siguranţă. E mult mai

uşor să iei cina acasă sau în oraş singură sau alături de prieteni sau cu un
partener de afaceri decât atunci când nu-ţi permiţi o cină la niciun restaurant
din oraş. E greu traiul fără satisfacţii.

Şi încă un aspect deloc neglijabil este acela că independenţa financiară,

locativă, socială, îţi permite să alegi un bărbat potrivit ţie, în schimb, dacă
depinzi de invitaţia unui bărbat la cină, nu poţi spune că ai făcut o mare
alegere în materie de bărbaţi buni şi prosperi.

11 greşeli capitale care te menţin în singurătate

(1) Eşti propriul tău duşman!
Ai o relaţie deficitară cu tine însăţi şi nu faci nimic ca s-o salvezi.
Ai o imagine de sine deformată: “Nu sunt destul de bună”, “n-am
încredere în mine”, “o să rămân singură”, “nimeni nu mă doreşte”.
Acest dialog sărăcăcios, pe termen lung, îţi blochează dezvoltarea
emoţională şi psihologică. Vei rămâne prizoniera acestor gânduri negative
care-ţi răpesc dreptul la fericire. Şi profeţiile tale se adeveresc într-un final
trist al poveştii tale: “Destinul meu este să fiu folosită, exploatată şi
înlocuită.”

(2) Eşti o cerşetoare! Devii dependentă de părerea celorlalţi!

Cum să te ajut eu să te vezi un om integru și hotărât care n-are nevoie
de niciun ajutor din partea celorlalți? Deși nu este nimic în neregulă cu tine,
tu cauți sprijin și confirmare în afara persoanei tale, care știe cel mai bine ce
cale i se potrivește.

Nu numai că ești prost ghidată dar ajungi să interpretezi un rol care nu

ți se potrivește și care în timp te îmbolnăvește. De fiecare dată când iei de
bună părerea altcuiva renunți la o parte importantă din tine. Raționamentul
tău nu este prost, deoarece apelează la experți, clarvăzători, oameni pe care
tu îi consideri mai buni decât tine. Aici e buba. Chiar oricine este mai bun
decât tine?
Ce te deranjează cel mai mult? Că ai nevoie permanent de ghidarea
altcuiva sau că nu te poți baza doar pe puterea ta de analiză și decizie?
Este foarte frustrant să nu crezi că poți alege singură ce-i mai bine
pentru tine. Eu n-aș putea trăi în dependență de părerea altcuiva. Aș lua-o
razna. Tu reușesti să renunți la părerea ta cu ușurință și să îmbraci părerile
mulțimii? Grozav!
Vreau să-ți spun că tu nu te accepți pe tine însăți dacă ești sclava
părerilor celorlalți. O părere proastă față de propria ta persoană înseamnă
autodistrugere.
Singură îți distrugi imaginea ce-o ai despre tine hrănind părerile și
sfaturile ce vin din afara ta. Ești conștientă că-ți răpești singură șansa la
fericire și satisfacție?
Îți irosesti mare parte din viață încercând să devii precum modelele
tale de succes fără să înțelegi că nimeni pe lumea asta nu arată și se
comportă la fel ca tine. Ești unică și specială așa cum ești. A fi tu însăți este
o precondiție necesară a fericirii.

(3) Eşti ceea ce spun ceilalţi că eşti.

“Dat fiind faptul că n-am rezultate în viaţa mea, nu pot fi decât greşită
şi neputincioasă. E normal să-i ascult pe cei care au reuşit în viaţă. Când o
să obţin succes şi realizări financiare, o să merit aprecierea celorlalţi. Când
o să am o relaţie împlinită, o să mă pot bucura de viaţă. Când o să rămân
însărcinată, o să fiu o femeie realizată. Când părinţii mei vor fi mândri de
mine, o să fiu cea mai fericită fiică de pe planetă. Când o să am un partener,
o să fiu împlinită şi realizată.”
Şi până atunci ce-o să faci? O să te simţi mizerabilă, fără valoare
personală? Dacă gândeşti atât de distructiv şi depreciativ o să rămâi toată
viaţa sclava aprobării celorlalţi. O să trăieşti ca să-i vezi fericiţi pe cei dragi,
în timp ce tu rămâi frustrată şi o nefericită. Eu nu-mi doresc asta pentru tine.
Meriţi iubire şi azi.
Ruşinea, vinovăţia şi evaluarea de sine negativă îţi răpesc starea de
bine şi mulţumire. Nu poţi să te simţi împlinită sau fericită dacă tu consideri
despre tine că vei fi bună şi vei merita tot ce-i mai bun în viaţă doar când
vei obţine o relaţie, o casă, un job mai bine plătit. E un păcat să nu crezi că
meriţi iubire, respect, apreciere acum, chiar în acest minut. Ce zici? Încerci
să te iubeşti mai mult? În fiecare zi, în fiecare minut? Gândeşte-te doar la
faptul că nimeni nu va iubi un om care nu se iubeşte pe sine.
Femeile au devenit nişte cerşetoare care-s lipsite de libertate interioară,
ce-ţi permite să alegi un stil de viaţă independent de părerea celorlalţi.
Înţelegi că eşti o fetiţă care se dă peste cap zilnic pentru cineva drag? Pentru
tine cine se să peste cap? Iubitul, familia? Eşti pregătită să rămâi singură în
această lume populată de oameni fericiţi?

(4) Alegi şi rămâi în relaţii proaste şi toxice.

Ca să alungi singurătatea intri în relaţii de-o noapte, promiscue doar ca
să simţi că valorezi şi tu ceva. Ţi s-a întâmplat să te trezeşti a doua zi lângă
bărbatul nepotrivit?
De multe ori supraestimăm relaţia sexuală ori compatibilitatea dintre
noi doar ca să nu mai revenim la acel model de viaţă particular, care ne
menţine într-o stare depresivă şi alegem un bărbat însurat, sau unul alcoolic.
Oricare este mai bun decât niciunul.
Suntem în stare de orice ca să alungăm nefericirea din noi. Chiar şi să
rămânem într-o relaţie toxică şi abuzivă. Cunosc prea multe femei care se
cred iubite când partenerul le răneşte verbal, fizic şi emoţional. Nu-mi
doresc să ajungi aici.
Ţi s-a întâmplat să rămâi într-o relaţie unde nevoile tale nu erau
respectate?
Ţi s-a întâmplat să legi o relaţie cu un bărbat însurat?
Ţi s-a întâmplat să ieşi cu un alcoolic sau narcoman?
 Ţi s-a întâmplat să rămâi alături de-un bărbat care era fidel carierei sale?
Ţi s-a întâmplat să rămâi lângă un infidel cronic?
Ţi s-a întâmplat să iubeşti un infantil plin de datorii?
Înseamnă că ştii despre ce vorbesc şi ce ai de făcut ca să ieşi din acest
cerc vicios pe care îl consideri un cerc virtuos, unde te simţi obligată să-l
salvezi pe celălalt. Eşti asistentă medicală? Terapeută? O mamă care iartă şi
tolerează orice?
O relaţie merită trăită dacă îţi amplifică puterea personală. În schimb,
dacă te sărăceşte şi te stoarce de energie merită să ieşi din ea cât mai repede
posibil ca să te ocupi de creşterea ta spirituală.

(5) Îţi anesteziezi vulnerabilitatea.

Ce faci când te simţi rănită? Îţi aprinzi o ţigară? Ce faci când te simţi
inferioară? Bei un pahar de vin în plus? Ce faci când te simţi singură?
Mănânci o tablă de ciocolată? Ce faci când te simţi o ratată? Te îndopi cu
mâncare ca să nu mai simţi ruşine şi vulnerabilitate?
Ne ascundem sub veşminte scumpe, ne anesteziem simţurile prin
dependenţa de substanţe. Ne mutilăm personalitatea doar ca să facem parte
din lumea bună.
Facem orice altceva decât să stăm faţă în faţă cu noi înşine.
Singurătatea este o binecuvântare şi noi gândim că este cel mai mare
blestem ce ne putea atinge, fără să înţelegem că nu poţi să-ţi anesteziezi
emoţiile negative fără să-ţi anesteziei şi emoţiile pozitive.
Când te îndopi de mâncare, alcool, ţigări şi alte substanţe în trend, sau
când te apucă furia cheltuielilor, e semn că te îndepărtezi cu viteză de
momente de intimitate şi iubire.
Când iubim şi suntem iubiţi nu ne irosim şi nici nu ne îmbătăm ca să
nu mai simţim durerea şi disperarea. Poţi să te îmbeţi şi cu 10 cafele pe zi
sau cu prea multe ore de lucru. Fiecare exces şi dependenţă anunţă un
moment de disperare în viaţa ta.

(6) Eşti o fetiţă care refuză să fie femeie.

Imaturitatea te menţine în aceeaşi stare infantilă de acum 20 de ani. Te
comporţi ca o fetiţă care nu primeşte ceea ce vrea. Şi ai rezultate de copil,
iluzorii şi amăgitoare. Vorbeşti ca o fetiţă şi ajungi şi nu transmiţi ceea ce
vrei cu adevărat. Oamenii nu te iau în seamă. De asta crezi că râd de tine, te
folosesc şi te umilesc. Bărbaţii nu te văd ca pe-o femeie responsabilă şi care
merită cucerită. Te folosesc, se joacă cu tine, te scot la un film şi cam atât.
Pleacă în cucerirea altor femei care ştiu ce vor. N-ai cum să reuşeşti dacă nu
ştii ce vrei sau dacă trăieşti un conflict interior care se traduce din
declaraţiile tale:
Îmi doresc independenţă financiară dar îmi plac doar bărbaţii cu bani şi
putere.
Vreau să-mi descopăr vocaţia dar sunt sclava unei instituţii de 10 ani.
Vreau să mă cunosc, să rămân în solitudine dar nu sunt niciodată
singură.
Vreau să mă mărit însă mă retrag din faţa avansurilor.
Înţelegi cât de perversă este mintea ta? Ce angajamente timpurii
ascunzi?
Conflictul cu cei din jurul tău se răsfrânge în timp asupra personalităţii
tale şi ajungi să te comporţi ca o nebună care nu mai ştie ce vrea, care leagă
şi dezleagă contracte şi prietenii. Şi vei sfârşi prin a suferi episoade
depresive care te vor izola de lume şi la orice invitaţie în oraş dar şi la altar
vei privi cu teamă şi suspiciune. Cum ar fi să-ţi doreşti ceva din toată
inima?

(7) Nu ştii ce vrei.

Una spui şi alta faci. Şi dacă nu faci ceea ce ai spus că faci, ce ţi-ai
propus, îţi ataci direct stima de sine, imaginea de sine. Reputaţia ta ţine de
integritatea şi congruenţa dintre ceea ce spui şi ceea ce faci. Îţi dai seama
ce-ţi faci cu mâna ta?
Ce gândeşti tu despre tine spune foarte multe despre câtă stimă de sine
ai. Ce-ar fi să-ţi construieşti un sistem de valori propriu? Valoarea mea
numărul unu este cariera.
Dacă valoarea mea numărul unu este cariera voi face tot ce-mi stă în
putinţă să-mi construiesc o carieră de succes. Şi ştiu ce am de făcut ca să-mi
respect valoarea.
Gândeşte-te că acţiunile greşite produc stres şi frustrare. Dacă spui că
vrei o carieră de succes şi nu faci altceva decât să pierzi vremea în fiecare
zi, vei ajunge să-ţi lezezi profund imaginea de sine. Tu nu vrei asta, adu-ţi
aminte de valorile tale.

Continuă tu de aici:
Valoarea mea supremă este: …
 A doua mea valoare importantă este: …
A treia mea valoare importantă este: …

Un expert celebru zicea că cine are mai mult de trei priorităţi în viaţa,
de fapt n-are nici una. Sigur că ai nevoie să-ţi construieşti un sistem de
valori în care să crezi şi după care să funcţionezi, dar te rog să ai în vedere
şi acţiunile ce le desfăşori pe baza valorilor tale. Ocupă-te, pentru o
perioadă, de cel mai important aspect, nu de toate pentru că rişti să nu-ţi
atingi niciun obiectiv trasat cu grijă şi speranţă. Succes!

(8) Devii ce vor ceilalţi, nu ceea ce vrei tu.

Poate eşti o workaholică, o consumatoare nefericită şi compulsivă care
nu se bucură niciodată de ea. Cauţi să fii mai bună, să obţii mai mult, să faci
totul mai bine pentru că tu ştii că nu eşti destul de bună, nu ai destule
rezultate şi nu poţi fi fericită până ce nu obţii mai mulţi bani, o carieră de
succes, o casă mai mare, o maşină luxoasă, un bărbat puternic. Şi nu-ţi dai
seama că bătălia este pierdută din start. Nici când vei ajunge într-o casă cu
trei etaje nu te vei simţi mai bună, mai frumoasă sau mai fericită. Tu eşti
obişnuită să alergi după rezultate aşa cum mama ta ţi-a spus să faci.
Dar în adâncul inimii tale, te-ai simţi vinovată că ai de toate când
mama ta a fost toată viaţa o nefericită. Eu mi-am dat seama că există o luptă
între ceea ce vrem şi ceea ce ni s-a spus că vrem. Modelele parentale ne-au
încurajat de mici s-o apucăm pe un drum presărat de mesaje sapienţiale.
Cum să trăieşti tu altfel decât ţi s-a spus? Asta ar însemna să-ţi dezamăgeşti
părinţii. Ai tu curajul ăsta?
Cine a fost fericit şi împlinit în familia ta? Mama ta? Tatăl tău? Sora ta
mai mare? La mine în familie toţi au fost nişte nefericiţi. Cum aş putea eu
acum să fiu fericită?
Cum să mă bucur de-o relaţie împlinită când mama mea a fost singură
toată viaţa?
Mare atenţie, scumpa mea, la ceea ce-ţi faci cu mâna ta. Să nu-ţi
sabotezi fericirea! Tu nu eşti mama ta! Ai dreptul să-ţi manifeşti
personalitatea! Permite-ţi fericire, împlinire şi succese. Nu perpetua un
model care nu-ţi aparţine.
(9) Cauţi nefericirea în orice întâlnire.
Pleci de la premise greşite. Te concentrezi pe aspectele negative ale
vieţii: “nu am”, “nu pot”, “nu merit”. Eşti obişnuită să te zbaţi, să lupţi, să
transpiri pentru un gram de mulţumire sufletească. Te găsesc mereu la câte
un curs de dezvoltare personală căutând în tine acele lucruri care nu
funcţionează, care-s greşite şi condamnate de societate.
“Ce trebuie să fac şi să schimb la mine? Ce-i în neregulă cu mine?”

Cine ţi-a spus că eşti greşită sau că nu eşti destul de inteligentă pentru
această lume?
Amândouă ştim cât de tare dor aceste mesaje şi cât de greu este să
trăim cu ele. Niciun copil nu este greşit. Doar educaţia imbecilă ne
convinge că nu suntem destul de buni.
Trecutul nu poate fi şters, dar poate fi vindecat şi rescris de noi. Tu ai
puterea să îngropi trecutul şi să te serveşti de el pentru a-ţi construi o viaţă
împlinită. Nu poţi schimba ceea ce ţi s-a întâmplat în copilărie dar poţi să te
vindeci chiar acum, aici, împreună cu mine şi cu restul femeilor care au
îndrăznit să vorbească despre rănile profunde trăite cu mult timp în urmă.
Fă o listă cu mesajele care ţi-au fost administrate şi eliberează-te de ele
odată pentru totdeauna. Ce crezi şi azi despre tine?
Până nu ajungi să stai faţă în faţă cu tine şi temerile tale nu există şanse
de vindecare. Şi ca să te ajut să te apropii mai mult de mine şi de tine
răspunde în scris la cele 10 temeri principale care-ţi guvernează viaţa.
Începe cu teama cea mai mică şi continuă cu cea mai importantă.
Mi-e teamă că n-o să-mi întâlnesc sufletul-pereche.
Mi-e teamă de singurătate şi de sărăcie.
Mi-e teamă că o să fiu părăsită şi înşelată.
Mi-e teamă că n-o să fiu niciodată iubită.
Mi-e teamă: …
Mi-e teamă: …
Mi-e teamă: …
Mi-e teamă: …

Ştiai că teama nu ocupă un loc în viaţa ta aici şi acum? Teama face

parte din trecutul tău. Unde tu eşti terorizată să te întorci. Ai traversat un
trecut dureros? Dacă acum nu stai faţă-n faţă cu temerile tale, ele se vor
proiecta în viitorul tău.

(10) Funcţionezi doar cu mintea raţională.

 Emisfera stângă este cea raţională şi logică, care separă şi cântăreşte
mereu.
Într-o societate competitivă ca a noastră tu gândeşti că viaţa e o luptă şi
doar cel mai bun câştigă, astfel că ai ajuns să fii preocupată numai de
succese. Să greşeşti ţi se pare stupid şi îţi provoacă spaime şi dureri de cap.
Şi acţionezi doar din siguranţă şi sfaturi “bune”.
Drumul pe care-l parcurge cineva e mult mai important decât ceea ce
ştie şi are cineva (glorie, bani, faimă, celebritate, puterea, realizările,
proprietăţile).
Dar drumul e seducător într-adevăr… bani, faimă, celebritate. Şi eu am
căzut victimă acestui stil de viaţă şi-am căutat fericirea în poşete şi operaţii
estetice. N-am găsit-o.
Am căutat mai departe şi-am ascultat încă o dată de cei care îşi
găsiseră “vocaţia”.
Mă retrăgeam în muncă, în lucruri pe care le cunoşteam şi ştiam cum
să le folosesc.
Mintea are mânie. Inima are compasiune. M-am simţit întotdeauna
bine în mintea mea. În inima mea nu prea trăiam şi asta fiindcă îmi era
teamă că aş putea fi rănită.
Nu m-au ajutat poşetele de firmă, operaţiile estetice, slăbirea şi
controlul greutăţii.
Nu m-a ajutat nici seducţia, nici aglomeraţia, deşi căutam să cunosc tot
mai multă lume. Parcă aveam o dependenţă de lume, să fiu în mulţime ca să
mă feresc de singurătate. Şi nu-mi dădeam seama că tot ce făceam era să mă
îndepărtez tot mai mult de mine.
Cred că datorită faptului că de mică m-am simţit nedorită şi respinsă
am continuat să mă simt singură şi tristă. Şi nu pot spune că relaţiile şi
aglomeraţiile m-au vindecat de această singurătate. Ba mai mult, sfârşeam
tot mai des în braţele izolării sociale după perioade de distracţii prelungite şi
relaţii disfuncţionale cu bărbaţii.
Mintea nu le ştie pe toate… şi poate ai nevoie şi tu să-ţi aduci aminte
ce e important pentru tine, nu ceea ce ţi s-a spus că e important într-o
societate atât de flămândă de achiziţii.

(11) În fiecare zi cauţi greşeala, pata neagră din viaţa ta.

Ai devenit tu părintele de care ai fugit de mică. Atribui chiar succesul
şi reuşitele tale altor persoane, părinţilor, chiar hazardului. Greşit! Ceea ce
ai astăzi este meritul tău! De ce eşti atât de aspră cu tine? De ce te critici şi
auto învinovăţeşti?
Te-aş întreba acum care este atitudinea ta actuală faţă de câteva aspecte
de viaţă:
Bani: …
Succes: …
Dragoste: …
Putere: …
Căsătorie: …
Ghinion: …
Dumnezeu: …
Profesie: …
Timp: …
Morală: …

Notează ideile şi sentimentele tale faţă de bani, dragoste, căsătorie şi

aşa mai departe. Ai nevoie să afli care-s valorile şi credinţele tale ca să-ţi
dai seama de ce eşti acolo unde eşti. Eu nu pot lupta cu convingerile tale.
Doar tu o poţi face.
Acum, te rog să dai o notă de la 1 (foarte bine) la 10 (foarte prost)
aspectelor din viaţă. Ajută-te de următoarele întrebări: Cum mă simt în
acest moment? Sunt mulţumită de această situaţie?
Dragoste, afecţiune: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Familie: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Partener: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Profesie: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Finanţe: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cunoştinţe personale: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Timpul liber: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Preţuirea de sine: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Umorul: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Constituţia psihică: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Constituţia emoţională: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Constituţia fizică: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cât de realizată mă consideră ceilalţi: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
Cât de realizată mă consider: 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
 Adună toate cifrele marcate şi împarte-le la 15 ca în exemplul următor:
60 : 15 = 4

Unde eşti pe scara evoluţiei? Eşti unde vrei? Acum ştii ce ai de făcut
ca să ajungi unde îţi doreşti? Foloseşte timpul liber şi în care eşti singură ca
să te preţuieşti la adevărata ta valoare şi să te desăvârşeşti. Viaţa de una
singură este o binecuvântare. Trăieşte fiecare minut şi secundă ce-ţi rămâne
din zi cu tine însăţi.
Ceea ce este înăuntrul tău este şi în afara ta. Te rog să iei seama la ceea
ce gândeşti despre tine şi care-s valorile şi credinţele tale. Ele te conduc. Şi
dacă sunt greşite nu vei sfârşi aşa cum te-ai visat de mică şi asta fiindcă
orice cauză are efectul său. Totul se întâmplă conform legii cauzalităţii. Fii
inspirată şi congruentă. Fă ceea ce ai spus că vei face, când ai spus că vei
face şi cum ai spus că vei face. Fii stăpâna corabiei tale, nu lăsa pe nimeni
să-ţi influenţeze cursul vieţii fiindcă rişti să n-ajungi la destinaţie.

Există o anumită calitate pe care trebuie să o ai ca să poţi învinge, şi

aceasta presupune să-ţi trasezi clar obiectivul pe care-l urmăreşti, să ştii
foarte bine ceea ce vrei şi să-ţi doreşti cu ardoare să reuşeşti. (Napoleon
Hill)

Ca să te scapi de singurătate, datorii, gânduri negative ai nevoie de

viziune.

Leacuri miraculoase pentru suflete înspăimântate de singurătate

Îţi voi răspunde prin 10 soluţii la problemele tale care te menţin într-o
stare de singurătate.

(1) Meriţi o viaţă împlinită. Eşti propriul tău terapeut!

Eşti demnă de iubire şi succes! Schimbă-ţi starea actuală de a vedea
lucrurile dacă vrei să reuşeşti. Pune-ţi nişte ochelari roz: “Am încredere în
mine şi alegerile mele! Trăiesc după propriile mele credinţe şi valori. Pot!
Reuşesc! Mă afirm! Îmi asum responsabilitatea vieţii mele. Nu există nicio
diferenţă între mine şi oamenii de succes. Am totul în mine! Mă iubesc şi
mă preţuiesc!”
 Care e perspectiva ta asupra vieţii? Ăsta e locul unde poţi să visezi în
stil mare!
Scrie aici sau în jurnalul tău cum vrei să arate viaţa ta: …
Şi mă încred în imaginaţia ta şi claritatea dorinţelor şi aspiraţiilor tale.
Vreau să ştii că acei ce nu obţin rezultate sunt cei care consideră că nu
merită nimic bun, cei care sunt leneşi şi cei care nu au încredere în sine.
Succesul personal ţine de tine!
Nu uita că omul este ceea ce se defineşte. Cine eşti tu în relaţie, în
afaceri, în societate?
Eu sunt: …
Eu am: …
Eu pot: …
Eu doresc: …
Eu vreau: …
Eu accept: …
Eu afirm: …
Eu cunosc: …
Eu decid: …
Eu fac: …

Secretul frumuseţii nu este în gene, ci în Stilul Tău! Următorul

exerciţiu este terapeutic şi te rog să mă urmezi cu încredere.
Ia oglinda în mână şi uită-te în ochii tăi, spune-ţi numele şi continuă
cu: “Eu mă iubesc şi mă accept aşa cum sunt.” Cum te vezi? Încă nu eşti
destul de bună? Dacă nu te vezi frumoasă, deşteaptă, seducătoare,
inteligentă, femeie independentă, de succes, lasă oglinda jos pentru câteva
secunde şi scrie o listă cu toate lucrurile pe care părinţii tăi ţi le-au spus în
copilărie, acum ceva ani, ieri; scrie fără teamă… eşti în siguranţă aici,
acum.
Ca să ne asigurăm că în clipa în care te vei uita din nou în oglindă te
vei vedea frumoasă, inteligentă, seducătoare, atrăgătoare, perfectă, aşa cum
eşti, rupe foaia, fă-o bucăţi şi arunc-o în acest coş care şterge din memoria
sufletului tău experienţele dureroase care nu ţi-au răpit frumuseţea şi
încrederea cu care te-ai născut. Eşti un suflet frumos şi perfect aşa cum eşti!
Aplauze pentru inima ta curajoasă care a îndrăznit să se arate aşa cum
este, sensibilă şi vulnerabilă, rănită şi speriată. Iubirea vindecă orice inimă
rănită!
 (2) Devino autonomă dacă vrei rezultate!
Viaţa este un joc al cunoaşterii care te aruncă în stări de disperare ca
să-ţi facă cunoştinţă cu limitele tale. Dacă vrei să-ţi conduci viaţa rupe
relaţiile cu oamenii care-ţi menţin dependenţele. Oricât de grozavi şi buni ar
fi, a venit timpul să mergi pe propriul drum, chiar dacă va fi întunecat la
început sau dacă te vei împiedica deoarece nu cunoşti semnele de circulaţie.

Cine nu obţine ce vrea este ori prea leneş, ori se ascunde în spatele
unor oameni mai “înzestraţi”. Nu există salvare pentru persoanele care cred
în noroc sau hazard. Fericirea se situează întotdeauna deasupra hazardului.
Fă tot ce-ţi stă în putinţă ca să-ţi iei zborul şi să atingi culmile succesului şi
ale împlinirii sufleteşti. Viaţa ta depinde de tine!
Fă o listă cu obiectivele tale pe 2012. Care-s cele mai importante
aspecte din viaţa ta?
Cariera: …
Disciplina: …
Relaţia: …
Încrederea în sine: …

Şi aşa mai departe. Pune-ţi talentul la lucru. Devino propriul tău

proiect. Ocupă-te de ce crezi că-ţi înfrumuseţează viaţă. Numai tu ştii care-s
cele mai importante aspecte din viaţa ta. Apucă-te de treabă imediat.
Succesul nu este posibil, este inevitabil.
Când m-am decis să-mi schimb stilul de viaţă şi să nu mă mai plâng de
rănile inimii mele, am luat cărţile potrivite în dormitorul singurătăţii, un
caiet imens şi-un pix. Şi am ieşit de acolo de abia când mi-am întocmit un
plan al vieţii. Şi-a doua zi am păşit pe drumul vieţii cu viziunea unui stil de
viaţă de succes din vizuina singurătăţii şi-a nefericirii.
M-am concentrat asupra obiectivelor trasate în fiecare zi şi mi-am
asumat responsabilitatea vieţii mele. Cu notiţele, gândurile şi obiectivele la
vedere pe care le reciteam zilnic n-am mai suferit niciodată de ruşine, de
lipsă de încredere şi de singurătate. Când ai un plan cu tine, când mizezi
totul pe tine, viaţa te răsplăteşte.
Nu m-am dat bătută când am trecut prin momente grele. Şi au fost
destule încercări.
 Ştiam că dacă mă vor opri singurătatea, nefericirea şi restul demonilor
de care am fugit atâta vreme, mă vor înghiţi. Succesul depinde de educarea
personală. “Eu pot să depăşesc orice cutremur şi furtună interioară.”

(3) Alege relaţii sănătoase dacă vrei să te simţi împlinită.

Petreci din timpul tău cu oameni inteligenţi şi de succes? Sau te alături
celor modeşti, mediocri şi fără aspiraţii înalte? Vreau să-ţi spun că anturajul
tău poate spune unde vei fi peste câţiva ani. Îţi pot citi viitorul cu uşurinţă,
ca o talentată clarvăzătoare.

Spune-mi cu cine te însoţeşti şi eu o să-ţi spun cine eşti. (Don Quijote)

Oamenii deştepţi nu pierd vremea cu prostii. Leneşii nu ţin pasul cu

învingătorii. Şi tot aşa. Nu vreau să jignesc pe nimeni dar calitatea vieţii tale
depinde şi de cei cu care te îmbarci la drum. Chiar şi-un partener imatur şi
iresponsabil trebuie înlăturat dacă nu-şi doreşte să evolueze.
Eu nu-mi pierd vremea cu oameni care n-au aceleaşi ambiţii ca mine.
Nu car pe nimeni în spatele meu şi ştii de ce? Pentru că am făcut-o şi m-am
îndepărtat de obiectivele mele. Nu poţi urca muntele cu un bagaj prea mare
în spate. Şi nu poţi construi o viaţă cu cineva care nu vede lucrurile ca tine
sau care se plânge de lipsa de şanse.
Paşi de acţiune care te duc la fericire în relaţiile tale de iubire, de
prietenie, de afaceri:
Misiunea mea în relaţie: …
Misiunea mea în viaţă: …
Am nevoie de: …
Am nevoie să: …
Mă angajez să: …
Eu decid să: …
Îmi asum responsabilitatea pentru: …
Tu ai vrea să ai o relaţie cu tine?

(4) Arta autoacceptării este condiţia schimbării şi vindecării:

acceptarea de sine produce stima de sine. Când te accepţi aşa cum eşti şi
renunţi la perfecţiune, o altă lume ţi se arată. Una care tolerează greşeli,
imperfecţiuni şi eşecuri.
 Ştiai că stima de sine este definită de tine? De felul în care alegi să te
raportezi la tine, la vulnerabilităţi şi imperfecţiuni? Stima de sine chiar este
instrumentul libertăţii personale.
Nu mi-e teamă să recunosc că îmi lipseşte încrederea în mine.
Nu mi-e teamă să îi spun iubitului meu că mă tem de intimitate.
Nu mi-e teamă să recunosc că am fost profund rănită în copilărie.
Nu mi-e teamă să vorbesc despre adevăratele mele sentimente.
Nu mi-e teamă: …
Nu mi-e teamă: …

Condiţia transformării şi a vindecării constă în a recunoaşte cu

sinceritate ceea ce eşti, simţi şi vrei, fără să te simţi vinovată, greşită,
proastă, prea grasă şi singură.
“Sunt ceea ce sunt. Mă accept şi cu cinci kilograme în plus şi nu-mi
mai neg defectele şi slăbiciunile. Încetez să mă mai mint că sunt perfectă şi
am o viaţă de succes. Sunt imperfectă dar merit să fiu iubită.”
În faţa problemelor şi conflictelor nu există alt mijloc de salvare decât
iubirea şi compasiunea. Iubeşte. Înţelege. Acceptă. Iartă şi mergi mai
departe fără să te mai cobori în fântâna trecutului şi să reporneşti
programele copilăriei. Relaţia cu tine este cea mai importantă, precum
comunicarea cu tine însăţi. Ai grijă cum te tratezi că aşa te vor trata şi
ceilalţi!

(5) Asumă-ţi responsabilitatea gândurilor şi acţiunilor tale: eşti

responsabilă de fericirea ta, de cum te simţi şi de rezultatele obţinute.
Profesionistul spune “e treaba mea”, amatorul spune ”nu am ce face”. Cauţi
soluţii sau eşti amator? Cum te comporţi când eşti responsabil?

Oamenii sunt cât de fericiţi vor să fie. (Abraham Lincoln)

E uşor să trăieşti singură când îţi permiţi un stil de viaţă care te poartă
pe culmile succesului profesional, social, emoţional, când eşti admirată şi
iubită de lumea întreagă.
Dacă n-ai bani în buzunar, n-ai o carieră, un job care-ţi dă satisfacţii şi-
o viaţă socială pe măsură, vei fi tentată să-l iei de braţ pe primul bărbat
care-ţi calcă pragul dormitorului. Şi noi tocmai asta vrem să evităm, să
alunecam în pat cu-n bărbat nepotrivit, sau indisponibil emoţional, sau mai
rău, cu-n om violent, brutal.
Problemele dispar în clipa în care le priveşti în faţă. Eşti pregătită de o
nouă viaţă? Vrei să laşi trecutul dureros în urma ta? Vrei să te vindeci chiar
acum?
Autocunoaşterea te fereşte de lacrimi şi de suferinţele ce le aduc
alegerea unui partener fără conştientizare şi spirit de observaţie. E grozav să
fii îndrăgostită dar e şi excelent să fii inteligentă şi să alegi cât mai
conştientă dacă cel din faţa ta este omul cu care să-ţi construieşti o relaţie şi
o viaţă. Nu ajunge să ne simţim atraşi sexual ca să legăm o relaţie de iubire.
Nu este îndeajuns să ai patul ocupat ca să fii împlinită şi hrănită de această
iubire.
Adu-ţi mereu aminte că ce nu vrei să ştii, mai târziu te va răni profund!

(6) Află ceea ce vrei cu adevărat de la viaţă.

Care-i planul vieţii tale? Aici vreau să vad planul tău de acţiune în care
îţi defineşti toate obiectivele. Vrei să fii soţie? Femeie de carieră? Amantă?
Seducătoare? Nimeni nu te judecă. Comportă-te în consecinţă cu obiectivele
trasate. Care-i scopul tău? Misiunea ta?
Nu mai eşti fetiţa care se juca în grădina din spatele casei fără să te
intereseze nimic altceva. Nu te mai distrezi în propria viaţă şi nu mai poţi fi
fericită dacă nu eşti băgată în seamă. Rămâi blocată în evoluţia ta dacă nu
faci ceva chiar acum. Scrie-ţi viaţa!
La ce renunţi înainte de a porni împreună în această călătorie a iubirii?
Renunţ la teamă, resentimente, sentimente de vinovăţie, tăcere.
Renunţ la critică, judecată, aşteptări infantile, lamentări, dezamăgiri.
Renunţ la obiceiul meu prost de a le face celorlalţi pe plac.
Renunţ la bârfe, lacrimi, suferinţă, atitudinea defensivă.
Renunţ la: …
Renunţ la: …
Renunţ la: …
Te felicit pentru curajul tău!

(7) Meriţi să te ierţi pentru greşelile trecute. Meriţi iubire şi iertare!

Caută un grup de sprijin dacă simţi că rănile inimii tale sunt prea
adânci. Deschide-te în faţa unui grup securizant care te poate ajuta să te
accepţi aşa cum eşti. Toleranţa semenilor noştri ne face să ne considerăm
mai buni decât suntem, să ne simţim importanţi şi iubiţi. Practicarea
autoacceptării prin exprimare autentică te ajută să te eliberezi de dependenţe
şi suferinţe, de reguli şi norme. Eşti liberă să alegi plânsul, iertarea, iubirea
de sine fără să te mai critici sau autoevaluezi negativ. Aici e spaţiul unde
poţi să plângi, să urli şi să urăşti dacă acesta e sentimentul ce-ţi blochează
evoluţia. Nimeni nu e perfect. Toţi avem acest drept!
Şi acum, împreună o să ne scăpăm de bagajul emoţional pe care îl
cărăm de atâta vreme după noi. Scapă-te de această povară chiar acum.
Ce cari în spate? Ce bagaje psihice duci cu tine? Ce te trage în jos?
Cine te ţine pe loc?
Sunt supărată din cauza: …
Sunt îngrijorată în legătură cu: …
Sunt furioasă pentru că: …
Sunt plină de resentimente datorită: …
Mă simt responsabilă pentru: …
Sunt indispusă din cauză că: …
Mi se pare nedrept că: …
Nu-mi vine să cred că: …
M-am săturat de: …
Nu mă simt demnă de: …
… mă sperie.
Dacă n-ai spaţiu aici, opreşte-te din citit şi deschide-ţi jurnalul intim,
unde paginile primesc orice şi nu te judecă. Eşti tu cu tine şi cu sentimentele
tale dureroase. Te rog, dezlănţuie-te! Ai nevoie să scoţi din pieptul tău
suferinţa, inima de piatră şi aşezi în locul ei o inimă care simte şi care
îndrăzneşte să îngroape trecutul pentru a-şi oferi un prezent luminat. Scrie
tot ce ai pe suflet. Lasă gândurile împovărătoare să curgă liber.

(8) Caută fericirea în orice întâlnire!

Fii conştientă ca lumea este un loc special, frumos, perfect şi lasă-te
inspirată de lume, de prieteni, de muzică, de natură, de artă, de iubire şi
orice îţi iese în cale.
Te-aş întreba ce e bun în viaţa ta acum? Tinereţea, sănătatea, vederea,
auzul, prezenţa de spirit, dorinţa de-a evolua, faptul că eşti îndrăgostită, că
ai o casă, o mână de prieteni fideli, un job care-ţi place?
Avem totul la îndemână. Putem să fim fericiţi de dimineaţă până seara
şi să mulţumim universului că ne-am născut în colţul ăsta de lume şi nu într-
un ţinut suprapopulat ca India, unde clipele de fericire sunt măsurate în apă,
hrană şi electricitate. Prea puţin ne gândim la ce avem, dar mereu la ceea ce
ne lipseşte. Poate ajungi să conştientizezi cât eşti de binecuvântată.
Vrei să afli câte femei singure trăiesc în România?
Statisticile sunt îmbucurătoare, în România, doar 13,2% dintre femei
sunt singure şi fără copii, spune Comisia Europeană. Numărul femeilor
singure nu creşte de la an la an dar sigur creşte numărul femeilor nefericite
şi a celor care rămân alături de bărbaţi violenţi din lipsa unei situaţii
financiare care să le permită o viaţă în afara căsniciei. Mai ales cea care are
şi copii trăieşte experienţa sărăciei. O femeie este remunerată cu 20% mai
puţin decât un bărbat care are aceeaşi pregătire profesională, spun oficialii
de la Bruxelles. Înţelegi că destinul stă în mâinile tale? De ce să nu savurezi
fiecare dimineaţă şi seară?
Femeile cărora le pasă de individualitatea lor găsesc că viaţa fără
partener nu este un impediment în calea fericirii şi dezvoltării sănătoase a
personalităţii şi-a vieţii. Tu ce crezi?

(9) Fă apel la intuiţia ta!

Eşti mai mult decât ce-ţi spune mintea (femeie, 1.70, 3 kg în plus,
inteligentă, într-o relaţie, conduc un Audi, fiică ascultătoare şi angajată
disciplinată). Eşti mai mult decât identitatea, statutul, jobul şi veniturile tale.
Ca să ai parte de experienţe extraordinare ai nevoie să-ţi trezeşti resursele
interioare. Intuiţia te salvează de mediocritate şi normalitate.
Această conştienţă interioară, sau voce interioară, cum îmi place mie
să-i spun, te ajută să iei cele mai bune alegeri în momentele cele mai
importante din viaţa ta. Ţi s-a întâmplat deja să faci apel la intuiţia ta? Sau
eşti genul de persoană care nu iese de pe tărâmul gândirii logice?
Dezvoltă-ţi al şaselea simţ aşa cum îţi dezvolţi muşchii la sală. Practic-
o în fiecare zi până ce vei ajunge să experimentezi bucuria de a descoperi
un talent pe care n-ai ştiut că-l ai. Intuiţia este o trăsătură înnăscută pe care
o avem toţi şi o folosim puţini.
Universul e foarte generos. Nu există dorinţă pe care să nu mi-o fi
împlinit. Orice cerere absurdă. Am trăit precum am gândit. Şi eu sunt
dovada vie că şi ţie urmează să ţi se împlinească dorinţele şi rugăciunile
(rugăminţile?). Ce ţi-ai dorit pentru tine de la viaţă? Ce îţi doreşti să ţi se
întâmple în iubire şi-n viaţă? Te afli aici ca să înveţi cât mai multe despre
tine şi lumea ta interioară. Şi împreună învăţăm şi mergem mai departe, mai
încrezători, mai optimişti, mai zâmbitori. Visează!
Vestea bună e că resursele se află la tine, în tine, nu la mine. Ai tot ce-
ţi trebuie pentru a rezolva problema la care cauţi ajutor. Ce-ţi doreşti cel mai
mult? Exprimă rugămintea ta acum, aici.

(10) Învaţă în fiecare zi să te iubeşti necondiţionat!

Caută divinul din tine. Asta înseamnă să te conectezi la aspectele
pozitive din tine şi din viaţa ta. E uşor să te pedepseşti când greşeşti. Dar
vindecarea şi transformarea se nasc din iertare şi acceptare necondiţionată.
Fii blândă cu tine! Respectă-te şi procedează la fel cu oamenii care-ţi intră
în viaţă. Alege relaţiile care îţi amplifică puterea și creativitatea şi fugi de
oamenii care încearcă să te limiteze sau să te programeze pentru un destin
care nu-ţi poartă numele. Tu eşti o operă de artă şi n-aş vrea ca un străin să
semneze această lucrare divină, unică şi specială. Nu lăsa pe nimeni să-ţi
spună lângă cine ţi-ar sta mai bine în viaţă. Ocupă primul loc în viaţa ta!
Omul este un înger şi viaţa sa un mesaj. Ce transmiţi în lume? Curaj
sau laşitate?
Eşti un suflet frumos şi curajos şi pentru asta te rog să repeţi după
mine:
Mă iubesc şi mă respect!
Mă iubesc şi mă accept profund şi-n totalitate!
Mă iubesc deoarece îmi sunt un bun prieten!
Iubesc şi respect faptul că sunt un om bun!
Iubesc şi respect ambiţia mea de-a o lua de la capăt după un eşec!
Iubesc şi respect spiritul de luptătoare cu care am fost înzestrată!
Iubesc şi respect munca ce-o depun în fiecare zi ca să devin un om şi
mai bun!
Iubesc şi respect: …
Iubesc şi respect: …

Singurătatea este o oportunitate excepţională în dezvoltarea personală.

Noi toţi traversăm o perioadă de autorealizare şi dezvoltare personală
şi dacă astăzi te gândeşti cu teamă la orele în care urmează să rămâi doar tu
cu tine, înseamnă că a venit timpul să-ţi cunoşti cu adevărat potenţialul
nelimitat de care vorbeam mai devreme.
 Te-ai gândit vreodată să răspunzi singură la toate întrebările de care
eşti înspăimântată fără să mai apelezi la specialişti şi prieteni dragi?
Te-ai gândit vreodată să te întrebi pe tine care-i răspunsul la întrebările
ce te frământă?
Avem tendinţa să-i considerăm pe ceilalţi mai inspiraţi şi mai pregătiţi
să răspundă la durerile sufletului nostru. Nici măcar nu e logic ce gândim.
Cum să ştie Ion dacă Gigel e potrivit pentru tine? Ion nu citeşte în stele şi
nici în zaţul de cafea.
Cauţi prea mult ajutorul celorlalţi. De aici naşte suferinţa ta şi teama de
a rămâne cu tine, că doar aşa se traduce teama de singurătate. “Mi-e frică să
nu rămân singură.”
Oamenii nu sunt adulţi. Un adult care caută în continuare susţinerea şi
ghidarea altuia se dovedeşte a fi încă un copil cu nevoi speciale. Eu glumesc
de multe ori şi îi numesc autişti pe bărbaţii şi femeile care-s dependenţi de
partener, care se simt vii şi întregi doar în prezenţa acestora. Să nu existe
viaţă în lipsa unui partener?
Un proverb românesc spune că cel mai mare orb este cel care nu vrea
să vadă şi cel mai mare surd este cel care nu vrea să audă. Eu nu stau de
vorbă cu femei care nu-şi doresc o viaţă şi-n lipsa unui partener. Şi dacă faci
parte din această categorie te invit să laşi cartea din mână, fiindcă nu te va
ajuta în ceea ce va urma.
Eu tratez personalitatea şi individualitatea înainte de toate (relaţie,
familie, naşterea de copii).
De obicei, noi oamenii facem un pas înainte şi unul înapoi şi rezultatul
este că stăm pe loc. Eu vreau să facem mulţi paşi înainte chiar dacă o facem
cu teama în sân. Nu contează că inima ne sare din piept, important este să
nu mai dăm înapoi. Am făcut-o de prea multe ori ca să ne mai permitem să
ne amânăm şi anulăm visurile.
M-aş bucura să înţelegi ca în momentul conceperii tale toate stelele s-
au aliniat pe cer şi au vegheat la naşterea ta în această lume. Nu te-ai
încarnat în acest corp întâmplător sau fără vreun rost. Fără tine lumea asta
nu ar fi la fel de frumoasă.
Eu te încurajez să îţi priveşti viaţa prin ochii mei, cel puţin pentru o
perioadă, mai exact până ce începi să vezi mai bine, să te lămureşti care-s
calităţile tale înnăscute.
Un proverb chinezesc spune: să ştii şi să nu acţionezi înseamnă să nu
ştii nimic. Şi cam aşa arătam noi, femeile care alergăm în braţele bărbaţilor
puternici şi grozavi.
N-ai auzit despre singurătatea în doi? Sau despre imposibilitatea de a-l
înţelege pe celălalt? Nu poţi înţelege pe nimeni până ce nu te înţelegi bine
pe tine, draga mea.
Cu cât îţi doreşti mai tare să te apropii de un bărbat, de împlinire sau
de succes, te ciocneşti de teamă, de singurătate, de neînţelegere, de conflicte
şi de eşecuri repetate.
“Doar la gândul că nu voi mai fi niciodată singură încep să mă simt
mai bine.” Şi se întâmplă ca acest gând care ia naştere în mintea femeii să
nu devină realitate.
De ce aşteptarea şi visarea sunt atât de înşelătoare? De ce viaţa e atât
de chinuitoare? Când ai nevoie de iubire nu ţi se dă iubire. Când vrei să
strângi pe cineva în braţe, nu ai pe cine. Când vrei puţină linişte, îţi sună
telefonul. Şi când vrei să scapi de singurătate, nu te scoate nimeni în lume.
Care-s greşelile tale şi care-s imperfecţiunile lumii în care trăim?
Ştii, când stai să te gândeşti la câtă nepotrivire se găseşte într-o familie,
între un bărbat şi o femeie, între un şef şi un angajat, între două prietene
dragi, îţi dai seama că viaţa împreună este la fel de înspăimântătoare ca
singurătatea, nu ţi se pare?
Rebreanu, în “Cuibul visurilor” ne demonstrează că fericirea nu o
găseşti afară din tine:

După treizeci de ani de zbuciumări deşarte, mă întorceam acolo de unde

pornisem în lume. Căutasem fericirea prin toate colţurile pământului şi
nicăieri n-o găsisem. Nici în zgomotul celor mai mari, pline de culoare şi
neadormite oraşe, nici în iubirea celor mai apropiaţi oameni şi nici chiar în
inima mea. Cu cât o râvneam mai însetat, cu atât ea se ascundea mai
adânc. Şi viaţa mă gonea întruna, mă umilea şi îmi reteza aripile. Apoi
îndrăzneala m-a părăsit. Ochii mei nu mai priveau înainte. Înfricoşaţi de
întunericul nepătruns, se întorceau tot mai des înapoi.

Şi nu uita că a fi adult înseamnă a fi singur. Îţi doresc singurătate

profundă şi înălţătoare!
 CAPITOLUL V. SPORT ȘI ALIMENTAȚIE
Eşti ceea ce mănânci.

Clişeu? N-am găsit nimic mai adevărat decât această răspândită

sintagmă “eşti ceea ce mănânci”.
Mâncarea mi-a guvernat viaţa până ce mi-am vindecat inima rănită.
Este ciudată explicaţia dar este unică. Mâncarea este folosită pentru a
compensa o rană interioară care ne-a marcat copilăria şi tinereţea. În cazul
meu de copil abandonat la vârsta de patru ani am cărat după mine amintirile
acelui eveniment dureros şi am descoperit, trăind zile de copil rănit, că
anumite alimente mă calmează şi mă liniştesc. Pâinea este unul din
alimentele de care am abuzat până la vârsta adolescenţei când am observat
că-mi pierd măsurile importante pentru o tânără aflată în perioada afirmării
de sine. Cartofii iarăşi mi-au “umplut” golul interior şi mi-au oferit
echilibrul psihologic şi emoţional de care aveam nevoie pentru a mă
dezvolta. În genere, alimentele moi îmi satisfăceau nevoile.

De mică mă gândeam la rolul pe care îl are hrana în viaţa mea dar de

curând am început să-mi explic ce rol au alimentele în vindecarea rănilor
emoţionale.
Ca de exemplu, nu mi-a plăcut niciodată să mănânc fără să savurez şi
socializez la prânz şi cină. Încă o dovadă că mâncarea pentru mine însemnă
o dovadă afectivă.
Cei prezenţi la masă cu mine aveau să-mi confirme că sunt vie,
importantă, specială.
Gastronomia este o mare pasiune de-a mea şi mă văd hrănind prieteni
dragi într-un restaurant al meu. Creez reţete culinare cu ingrediente
inteligente pe care le experimentez pe propria-mi piele. Îmi place să-mi
răsfăţ trupul, simţurile, sufletul.
Am o nevoie mare de-a mă afla în mijlocul oamenilor. Mă energizează
mulţimea. Nu mănânc niciodată ca să-mi potolesc foamea. Mă aşez la masă
doar lângă o persoană dragă, alături de care savurez ingrediente şi momente
speciale.
Până la urmă vorbele sunt mâncare. Şi îmi plac întâlnirile calde şi
coapte în care am timp să diger informaţia şi salata. Mesele reuşite îmi lasă
un gust plăcut în gură.
 Există o legătură strânsă între hrană şi emoţie şi cu acest material o să
te introduc în arta de a mânca sănătos şi spiritual. Orice act care implică
propria persoană ar trebui să fie un act de iubire şi creştere spirituală.
Analiza alimentelor pe care le preferi te ajută să înţelegi ce nevoie
emoţională ai. În cazul meu, alimentele moi subliniază faptul că mă aştept
ca ceilalţi să mă facă fericită (un iubit, o prietenă, un părinte, o minune
etc.). Aşa gândeam, inconştient până nu demult.

Hrana serveşte atât trupului cât şi sufletului. Şi uite că intuiţiile mele

sunt susţinute de oameni care au trăit în secolul I, înainte de Hristos:

Legile alimentaţiei sunt etice în intenţie, deoarece abţinerea de la consumul

de sânge îmblânzeşte instinctul omului pentru violenţă, insuflându-i o
groază faţă de vărsarea de sânge. Prescripţia care interzice consumul
păsărilor de pradă a avut menirea de a demonstra că omul nu trebuie să-şi
prade semenii. (Aristeas)

Am aflat din aceste cercetări ca interdicţiile dietetice au fost insuflate

omului în scopul evoluţiei sale. Ele “pângăresc şi poluează sufletul şi tocesc
ascuţimea spiritului, făcând ca omul să devină confuz în păreri şi
comportament şi copleşit de pofte perverse şi animalice care îl duc la
pierzanie, contrazicând astfel scopul pierzaniei”.
Uite un link care te ajută să înţelegi de ce hrana cu produse animaliere
otrăveşte trupul şi spiritul: http://goo.gl/Yy2GI

Implicaţii şi răni emoţionale

Mama şi hrana. 7 ani. Mama simbolizează planeta Terra şi tot ce creşte
pe ea. Tatăl este reprezentat de Soare. Mama îţi asigură alimentaţia. Laptele
mamei a fost bun?
Relaţia sănătoasă cu mama până la vârsta de şapte ani te ajută să te
dezvolţi sănătos. Ai fost alăptată de mama? Eu n-am fost hrănită la sânul
mamei deoarece ea n-a avut lapte pentru mine. În urma acestui incident eu,
inconştient, am dezvoltat o rană de respingere chiar din primele săptămâni
de viaţă. Chiar şi mama se simte vinovată că nu-şi poate hrăni copilul. Ea
foloseşte biberonul în locul sânului pentru a-şi hrăni şi calma copilul când
plânge. Aceste sentimente de vinovăţie nu sunt conştiente şi nici declarate
în faţa familiei, ele sunt mesaje ascunse care ne sabotează relaţiile cu
ceilalţi.
De foarte devreme gura ne este hrănită cu tot felul de lichide dulci care
dezvoltă în noi nevoia de a ne alimenta când frustrarea creşte în noi. Nimeni
nu ne învaţă să medităm la ceea ce simţim sau să căutăm cauza
disconfortului iar la maturitate ne consolam şi ne liniştim cu o bucată de
ciocolată şi un pahar de lapte.
Mănânci de foame sau dintr-o frustrare? E aproape imposibil să
discerni între cele două nevoi urgente într-o societate care te bombardează
cu reclame fascinante.
Sunt persoane care mănâncă ceva dulce ca să capete energie. Şi asta
este o soluţie de scurtă durată care imediat consumată se cere reactualizată.
Din acest cerc vicios ieşi cu greu. Doar cu susţinere terapeutică şi educaţie
alimentară poţi să te scapi de-o alimentaţie proastă care îţi răneşte fizicul,
mintea şi sufletul. Tot ceea ce faci are impact asupra tuturor corpurilor tale
(fizic, mental, emoţional şi spiritual). Dacă mănânci prost, mult,
dezordonat, gras şi toxic îţi vei leza şi celelalte coruri fine şi subtile.
Am o clientă care se hrăneşte cu cafea, ciocolată şi ţigări. Refuză hrana
din teamă de a nu se îngraşă şi consumă dulciuri ca să poată exista.
Mănâncă în picioare şi pe fugă. Nu savurează mâncarea şi nu-şi ascultă
corpul care vorbeşte întotdeauna şi ştie ce vrea. Ea fuge de realitate şi îşi
anesteziază simţurile şi adevăratele sentimente.
Zahărul este ca şi alcoolul şi drogul. Ţigara aduce linişte emoţională.
Zahărul este foarte greu de eliminat din corp. Glandele suprarenale sunt
puse continuu la muncă. Mereu trebuie să pui lemne pe foc ca să poţi
supravieţui. Şi-n timp, te simţi vlăguit. Dormi mult şi eşti mereu obosită.
Cine caută dulcele, caută fericirea. Asta înseamnă că cine mănâncă prea
mult dulce este nefericit? Ai văzut unde duce logica asta?
Tu nu mănânci dulciuri? Poate mănânci sărat sau prea sărat. Pui sare în
bucate înainte de a fi gustate. Asta denotă că n-ai încredere în felul în care
au fost preparate. De aici putem gândi despre tine că eşti genul de persoană
dominatoare care vrea să controleze totul în viaţa ei şi poate a altora?
Sau condimentat? Altă nevoie specială. Ce lipseşte în viaţa ta?
Mirodeniile, aromele, pasiunea, plăcerea în domeniile vieţii tale? Vocaţia te
poate ajuta.
Îţi plac alimentele grase şi greu de digerat? Înseamnă că te simţi
vinovată. Un om care se iubeşte nu se otrăveşte prin alimente care au
datoria să te crească frumos şi sănătos.
Doar cineva care se urăşte poate înghiţi toxine şi grăsime, iubirea te
vindecă, nu te omoară.
Îţi vine să crezi că analiza şi conştientizarea alimentelor ce le consumi
seamănă cu o consultaţie psihologică la un cabinet specializat?
Totul în viaţa noastră poate fi analizat. Trupul este primul care merită
studiat, el trădează lipsuri, vulnerabilităţi şi răni interioare prin cerinţele
alimentare.
N-ai unde să te ascunzi, chiar şi dacă ţii cele mai draconice diete şi faci
sală de cinci ori pe săptămână. Ceva te va trăda şi vei sfârşi în lacrimi şi
suferinţă până la urmă.
Crede-mă, ştiu despre ce vorbesc. Şi eu am trecut pe aici. Sper să nu
mă mai întorc niciodată în trecut. Asta este rugăciunea mea zilnică. Să mă
accept şi să mă iubesc aşa cum sunt până la sfârşitul zilelor mele.
Când ai pretenţii prea mari de la tine sfârşeşti prin a-ţi sabota existenţa
şi fericirea. Când trăieşti în control şi teamă nu te bucuri nici de tine şi nici
de ce-ţi intră frumos în viaţă.
Asta deoarece tu raportezi succesul la felul în care te vezi. Dacă te vezi
mică, grasă şi greşită cum crezi că vor fi evenimentele ce le vei trăi de-a
lungul vieţii? Măreţe şi senzaţionale?
Nu. Viaţa va fi dură cu tine, ca o coajă de pâine sau alte alimente
crocante îndrăgite de tine. Nu realizezi că însăşi alegerile tale alimentare
tale traduc nevoia de luptă şi complicaţii?
Creştem cu mesajul că viaţa trebuie să fie grea, că trebuie să transpiri
pentru fiecare reuşită, să simţi greutatea şi să te zbaţi constant între viaţă şi
moarte.
Din păcate, nu ne putem întoarce în timp să schimbăm felul în care am
fost hrăniţi, dar avem capacitatea să ne schimbăm comportamentele
alimentare şi prin ele să ne vindecăm rănile interioare. Asta este marea
binecuvântare. Să poţi face ceva aici şi acum ca să te eliberezi definitiv de
ruşine, vinovăţie, umilinţă şi teamă.
Ca să-ţi construieşti viaţa pe care o vrei ai de ales între a rămâne la fel
sau a te schimba ca să atragi în viaţa ta alte evenimente. Mai frumoase şi
luminoase. Cred că în momentele noastre de sinceritate ştim cine suntem, ce
putem şi ce nu putem.
Corect şi sănătos este să fii sinceră cu adevăratele tale emoţii. Să-ţi
recunoşti ţie că te-ai ascuns în spatele celorlalţi, sau te-ai victimizat ca să ţii
aproape pe cei dragi îngrijindu-se de tine şi de nevoile tale. Nu aştepta
miracole. Nu există.

O clientă m-a întrebat cum pot să o tolerez din moment ce n-a

schimbat nimic în viaţa sa? Am ajuns să mi-o scot din viaţă ca să o pot
ajuta. N-a funcţionat. Fiindcă ea m-a înlocuit cu o altă terapeută. Întreţine
dependenţe faţă de persoane de acelaşi sex care pot avea grijă de ea aşa cum
mama ei a avut grijă de ea de mică. Nici iubirea exagerată precum nici
privarea de iubire nu ne ajută să ne dezvoltăm sănătos. Viaţa este un curs de
dezvoltare personală şi avem obligaţia să ne luăm rămas bun după o
perioadă de formare şi specializare. În multe cazuri nu se întâmplă aşa.
Aceste femei nu se maturizează niciodată.
Ascultă-ţi corpul. El vorbeşte. Îţi spune de ce are nevoie ca să fie
fericit. Nu-i oferi prea mult zahăr sau prea multă cafea. Dacă eşti un
consumator înrăit de cafea sau de alte stimulente înseamnă că îţi lipseşte
motivaţia de a trăi. Nu te poţi ridica din pat decât dacă simţi mirosul de
cafea? Descoperă noi feluri de a trăi.
Eu, într-o perioadă, mâncam prea multă pâine, care este alimentul de
bază al omenirii. Căutam să înlocuiesc pâinea albă cu cea neagră, cu cea
dietetică, crocantă şi fără gust; în cuvinte sărace eram controlată de această
plăcere păcătoasă.
De-abia când am citit cartea lui Lise Borbeau, “Ascultă, mănâncă şi
încetează să te controlezi”, care a devenit biblia mea, am aflat că
semnificaţia acestei dependenţe de pâine traduce o lipsă de afecţiune uriaşă.
Eu simţeam că nu sunt destul de iubită şi acceptată de cei dragi. Pâinea
mă ajuta să-mi calmez dependenţa faţă de ceilalţi, care în mintea mea aveau
datoria să mă susţină, încurajeze, asculte, admire şi valorizeze.
Fără ei simţeam că nu valorez nimic. De-abia acum înţeleg de ce
aveam casa plină de prieteni. Eu îi tratam regeşte ca să vorbească frumos
despre mine aşa cum eu n-o făceam niciodată.

Din contră, mă judecam şi pedepseam când lucrurile nu prindeau

conturul dorit de mine. Atribuiam eşecul de orice natură, care de cele mai
multe ori nu ţinea de performanţele mele, propriei persoane şi mă declaram
incompetentă şi vinovată. Singură mă târam la Curtea Supremă de Justiţie
unde mă condamnam la zile de izolare şi învinovăţire.
 A căuta aprobare, recunoaştere şi validare în privirea celorlalţi trădează
o lipsă de iubire de sine. Aceşti oameni consumă cu precădere alimente
moi, ca pastele, pâinea, piureul, supele-cremă, plăcintele şi aşa mai departe.
A mânca prea mult sau prea puţin iarăşi ne spune de ce ai nevoie
pentru a fi împlinită şi mulţumită de tine şi de existenţa ta. Cine nu mănâncă
aproape nimic simte că nu merită să fie hrănit şi iubit. Sigur că în trecutul
acestuia găsim o relaţionare defectuoasă cu mama. Respingi mâncarea ca să
o pedepseşti pe mama. Ţi s-a întâmplat să ai episoade de înfometare?
Cunoşti persoane care şi în faţa unor delicatese mănâncă foarte puţin,
fără să simtă aromele, adevărata plăcere a alimentelor?
Sau altele care mănâncă orice, oricât, ca să-şi umple golurile
interioare?

Flămânzeala emoţională se răsfrânge asupra felului în care te

alimentezi. De obicei, persoanele care nu au fost hrănite emoţional de
mama au obiceiuri alimentare total nesănătoase. Ele au mereu ceva de
mâncare la îndemână. Sunt preocupate excesiv de hrană şi simt că
alimentele le ajută să-şi păstreze echilibrul emoţional.
Se simt fericite doar când mănâncă. Simt în stomac un gol imens chiar
şi după cină. Mâncarea pare să nu umple niciodată acest vid interior care
seamănă cu un sac fără fund.
Suferinţa noastră se găseşte în inima noastră. Acolo sângerăm. Suntem
flămânzi afectiv. Vrem mângâierile ce ne-au lipsit şi le căutam greşit… în
prea multe alimente şi de calitate proastă.
Cunosc femei care mănâncă hrană organică şi sănătoasă în prezenţa
celorlalţi şi în clipa în care rămân singure devorează frigiderul, care
găzduieşte cele mai nocive şi greţoase alimente (unt, smântână, sosuri,
maioneză).
De ce se comportă atât de inautentic? De ce să-ţi comanzi peşte la
grătar şi-o salată verde la restaurant şi acasă să bagi în tine tocăniţă de porc
şi cartofi prăjiţi cu maioneză?
Trebuie să fii o fire masochistă ca să te pedepseşti cu alimente
nesănătoase. Ţi-e silă de tine, te dispreţuieşti dar nu-ţi permiţi să te
comporţi la fel şi în public. Cât de nefericită poate să fie o astfel de
persoană? Oare se bucură de ce mănâncă la restaurant? Cum crezi că se
simte când înfulecă alimentele păcătoase din frigider?
 Eu cred că se urăşte profund după ce mănâncă dar nu se poate abţine.
Asta e pedeapsa cea mai la îndemână. Aceste persoane sunt şi
supraponderale, dizgraţioase şi se gândesc că unde sunt atâtea kilograme în
plus mai intră şi altele.

Din păcate, vindecarea se poate produce doar pe canapeaua unui

terapeut. Aceste suflete au fost cândva umilite profund încât au învăţat să-şi
administreze ele însele acelaşi tratament. Suferinţa este starea de
normalitate pentru ele. Umilinţa pe care o trăiesc când sunt privite de
ceilalţi sau când se privesc dezbrăcate în oglindă.
Ce zici de persoanele care mănâncă repede? Vrei să afli dacă acest
obicei este o dovadă de iubire de sine sau un act de sabotaj? Intuieşti corect.
Aceste persoane, la prima vedere, îţi dau impresia unor gurmanzi care
adoră mâncarea şi gătitul. Se bucură de cină alături de tine, se pot disocia cu
uşurinţă, conversând şi mâncând în acelaşi timp şi, din când în când,
exclamând “ce bun e totul!”
Dar mâncatul în companie, sau în timp ce citeşti, sau priveşti la
televizor nu este o acţiune conştientă care dă dovadă de iubire de sine. Din
contră, această tipologie înghite hrana fără să o savureze. Creierul lor nu
primeşte semnale corecte deoarece alimentele aterizează întregi în
containerul stomacului fără să treacă şi pe la etajele superioare, responsabile
de plăcere şi starea de saturaţie.
Asta face ca ei să mănânce şi prea mult şi fără să simtă plăcerea unui
fel de aliment deosebit. Te-am speriat deja? Te-ai regăsit pe undeva?

E uşor să te verifici. Fii atentă la ce simţi când îţi descriu aceste

comportamente alimentare şi vei descoperi cum să te vindeci de aceste
tendinţe negative.
Eu am să continuu să-ţi descriu diferite stiluri alimentare ca să înţelegi
mesajul ascuns al acestor comportamente nesănătoase şi compulsive. Ai
nevoie de-o imagine globală a fiinţei umane că să ştii ce se ascunde în
spatele kilogramelor în plus.
Ştiu că eşti nerăbdătoare să ajungi la partea practică, care ne oferă
pastile de slăbit, ceaiuri verzi şi regimuri draconice care ne curăţă de
grăsime şi toxine, dar nu mă grăbesc.
Te trag după mine prin aceste prezentări neplăcute, nu pentru că sunt
sadică, ci pentru că nu te poţi vindeca cu o cură de slăbit. Doar retrăind
acele stări emoţionale traumatizante care au format tiparul alimentar
nesănătos te poţi scăpa de această dramă a vieţii tale, care îţi fură toată
energia şi strălucirea.
O să-ţi ofer soluţiile exact atunci când vei avea nevoie de ele. Poate o
fac chiar acum…

Am o cunoştinţă care trăieşte în interdicţii de dimineaţa până seara:

“Nu mai mănânc nimic dulce o săptămână. Nu mai beau. De luna viitoare
nu mai fumez. Mă opresc eu din mâncat.” Dar ea încă devorează tot ce-i pe
masă. Ea crede că mesajele restrictive o ajută să slăbească sau să renunţe la
obiceiurile ei păcătoase.

Nu se poate să câştigi bătălia cu mintea dacă nu-i faci pe plac, dacă nu-
i vorbeşti blând şi corespunzător. Când îţi frustrezi organismul el se răzbună
pe tine şi apar tot mai des aceste excepţii, “doar azi am voie să mănânc
dulce”. Şi uite cum zboară pe geam angajamentele şi ambiţiile tale.

Felul în care ne alimentam vorbeşte despre starea noastră psihologică

şi emoţională. Mie îmi place să ies la masă cu lumea şi să observ ce fac cu
mâncarea. Este foarte distractiv. Nu cred că sunt singura care observă
comportamentele alimentare din jur. Unii se înfurie pe cei care mănâncă
porcării, sau repede, sau prea mult, fără să pună un gram pe ei. “Ce
metabolism au, nenorociţii. Eu mă chinui să-mi menţin greutatea de-o
viaţă.”
Te apucă invidia, ai vrea ca ei să servească prânzul şi cina în locul tău.
Şi eu am avut astfel de perioade în care îmi doream ca antrenorul meu
personal să mănânce şi să se antreneze în locul meu.
N-a fost să fie. A trebuit să învăţ să trăiesc cu rănile şi kilogramele
mele, fără să-i mai invidiez pe cei cu arderi bune şi cu trupuri perfecte. A
trebuit să-mi pansez rănile, să-mi ascult nevoile trupului şi să negociez cu
mintea mea dominatoare.
În timp, am învăţat să nu-mi mai pun restricţii, să nu mă mai pedepsesc
când mâncam prea mult şi să mă accept cu grăsimea din jurul taliei. A fost
greu. Te mint. A fost foarte greu. Să-ţi deschizi de bunăvoie şi nesilită de
nimeni rănile şi să le priveşti cum sângerează este ca o operaţie pe cord fără
anestezie. E aproape mortală. Te întrebi neîncetat dacă n-ai înnebunit
cumva.
 Petreceam zile în şir luptându-mă cu crizele mele de mâncat
compulsiv, care se numesc crize de hiperfagie, în caz că te interesează
termenii de specialitate. Oglinda era reduta mea. Să ajung să mă privesc
mândră în oglindă, fără să mă mai resping şi ascund.

E groaznic să suferi de dismorfism corporal, să te vezi grasă şi

neatractivă. Să te critici şi pedepseşti când pui un kilogram pe tine.
Controlul kilogramelor m-a dominat foarte mulţi ani. Şi eu am fost rănită de
mică. Am crescut cu ideea greşită că trebuie să arăt într-un fel ca să nu fiu
respinsă de cei din jurul meu. E trist.
Ştiu că nu-ti dau veşti bune. O inimă rănită se vindecă greu dacă se
pedepseşte prin alimente, control şi umilinţă. Ai nevoie să înveţi lecţia
iubirii de sine. Prin terapia autoacceptării poţi ajunge la kilogramele dorite
şi la o stare psihologică echilibrată.
Cea mai eficientă cale spre un trup frumos şi-o viaţă echilibrată este să
înveţi să-ţi asculţi corpul care cere singur de mâncare când îi este foame. El
îţi va spune cu ce vrea să fie hrănit. Tu trebuie doar să-i înveţi limbajul. Să-l
asculţi şi să fii prezentă.
O să-mi spui că trupul tău are pretenţii exagerate, îi este foame de
alimente nesănătoase. Eu o să-ţi spun că emoţiile tale cer alimente rafinate,
precum zahărul, faina albă, grăsimile, cofeina, alcoolul, tutunul şi alte
produse chimice.

Nu există om pe planeta asta care să nu poată să înlocuiască alimentele

nesănătoase cu cele sănătoase. Există doar oameni plini de scuze şi sper că
tu nu faci parte din această categorie. Orice este posibil, când vine vorba de
stilul tău de viaţă.
Am încredere în puterea ta de schimbare şi de transformare. Dacă eu
am reuşit, şi tu poţi câştiga bătălia cu aceste dependenţe toxice. Miracolul
unui stil de viată sănătos îţi aduce în viaţă energie, vitalitate şi poftă de
viaţă.

Miracolul alimentaţiei sănătoase şi a sportului în viaţa ta

Ca să mă vindec de episoadele mele compulsive de mâncat şi eliminat
hrana, care nu s-au vindecat nici cu zeci de ore de psihoterapie, m-am
înscris, la îndemnul unei prietene, pe lista de aşteptare a unui instructor de
fitness.
 Sorin, părea un tip de treabă, profesionist – culturist de podium chiar
dacă avea 40 de ani – şi un excelent pedagog. Mi-a plăcut. Foarte încântată,
am plecat de la primul antrenament.
A doua zi m-am întâlnit parcă cu un alt tip, care purta aceleaşi trăsături
fizice şi de personalitate şi chiar acelaşi nume. Era tot el dar în forma
autorităţii supreme.
Eu întârziasem de la antrenament, cum îmi era obiceiul, şi m-a făcut în
două cuvinte să înţeleg că urmează să mă antrenez cu altcineva dacă
întârzii, sau nu fac ceea ce spune: să ridic greutăţile pe care mi le aşază în
spate şi nu alerg 5 km la fiecare întâlnire. Wow! Şi eu care vroiam să-l
adaug pe lista mea de prieteni! Nicio şansă.
De un an şi jumătate fac sala cu Sorin şi n-am reuşit nicio clipă să-l
păcălesc sau să-l fac să mă privească ca pe un om cu nevoi speciale, ori să
mă trateze ca pe un client deosebit, urmărit de bulimie şi stări emoţionale
negative. M-a ignorat şi mi-a redat viaţa pe care eu o anesteziam cu pastile
de slăbit şi restricţii alimentare.
Ce mult bine îţi poate face un străin care cunoaşte natura umană,
beneficiile exerciţiului fizic şi al unei alimentaţii sănătoase bazate pe
proteine (animale sau vegetale), fructe şi legume.
Antrenorul meu este şi un foarte bun psiholog. Îi ţine pe clienţii săi la
respect şi la distanţă de sentimentalisme, gen: “Sorin, sunt la menstruaţie,
m-am despărţit de iubit sau am fost dată afară de la servici.”
Eu le-am încercat pe toate. Răceli, perioadă premenstruală prelungită,
menstruaţie de două ori pe lună, dureri de spate şi de genunchi, doliu în
familie, divorţul bunicului la 81 de ani, pisica grav bolnavă, cearta cu
iubitul. Nimic n-a mers. Omul m-a pus de fiecare dată faţă în faţă cu mine,
cu limitele şi scuzele mele jalnice.

Dacă ai ştii din câte scuze suntem construiţi… eu m-am ruşinat după o
perioadă de ele.
Hai să vorbim puţin despre cum m-a făcut să mănânc hrană de sportiv.
După ce mi-a permis o săptămână să-l impresionez cu meniul meu
îmbibat în carbohidraţi (paste, cartofi, plăcinte, merdenele, orez) mi-a
recomandat meniul lui bazat pe proteine, legume şi fructe. Fără prea multe
negocieri, am adoptat acest stil de viaţă şi m-am vindecat de dependenţa de
carbohidraţii care-mi guvernau viaţa mentală şi emoţională încă din
copilărie.
Înţelegi care-i rolul instructorului personal în viaţa ta? Te ajută să nu
renunţi la tine. Să te îngrijeşti de corpul tău, care este un vehicul preţios în
această lume. El te ajută să cucereşti încrederea şi respectul de sine.
Gândeşte-te că dacă nu-ţi poţi controla poftele sau alimentaţia nu vei putea
niciodată să-ţi controlezi sănătatea, bunăstarea, finanţele, vacanţele. Nimic!
Noi, fiind nişte fiinţe foarte şirete ne folosim de orice strategie de
seducţie ca să găsim starea de bine în orice lucru. Iar în faţa unor greutăţi de
50 kg nu poţi spune “nu pot” când ştii că de mâine te vei antrena singură şi
vei pierde şansa să-ţi schimbi obiceiurile nesănătoase care ţi-au adus ruşine,
umilinţă, depresie şi multă suferinţă. Eu le-am ridicat. Tu ce-o să faci? O să
continui să mergi pe drumul tău sau o să mă urmezi cu nebunie?

Industria alimentară şi manipularea maselor

Eşti destinată să rămâi doar instrument de manipulare în mâna unei
societăţi bolnave. Ştim prea bine că societatea te vrea un bun consumator şi
un şi mai bun cumpărător de boală şi cancer. Nicidecum de sănătate. Un om
pe care îl plăteşti lunar să te antreneze şi alimenteze sănătos merită banii şi
economiile tale.
Trăim într-o lume a consumismului fără precedent. Hrana cea de toate
zilele se înghesuie pe rafturile supermarketurilor şi curge pe benzile rulante.
Producătorii se grăbesc să crească cu hormoni legume, fructe şi animale în
abatoare şi laboratoare.
Reclamele colorate şi atât de animate te invită să consumi mult şi
prost. Boala se vinde, în magazinele alimentare şi în cabinetele doctorilor.
Pastilele ce le înghiţi cresc riscul de apariţie a afecţiunilor patologice. Cine
nu iese din acest cerc vicios are toate şansele să fie vizitat de rău şi boală
mai repede decât se aşteaptă. Alege ingrediente inteligente de pe rafturile
magazinelor. Nu te înghesui la produsele promovate şi televizate de mass-
media. Alege alimente organice, care nu sunt crescute cu pesticide, erbicide
sau seminţe modificate genetic. Cumpără de la fermierii locali fructe şi
legume. O să-mi spui că alimentele organice sunt scumpe.
Adevărat, n-o să te mint, sunt mai scumpe, dar ce vrei să plăteşti, hrană
sau medicamente? În timp, rezultatele se simt. Ce alegi, depinde de tine.
Lumea se trezeşte şi nu mai cumpără reclame şi produse frumos
ambalate şi promovate! Încă vrei să trăieşti cu pastile? Refuză
hamburgherul de la Mc’Donalds.
Într-adevăr prima înghiţitură e bună, poate şi a doua, dar a treia începe
să fie greţoasă şi de îndată ce conştientizezi cât este de artificială o vei lăsa
să putrezească pe rafturile acestor companii internaţionale care şi-au umflat
buzunarele prin vânzarea unor produse care sunt refuzate şi de bacterii.
Vei salva lumea în care trăieşti salvându-te pe tine. Informează-te şi dă
mai departe: http://wp.me/p8XEi-dB

Jurnalul alimentar
Vreau să te ajut să-ţi reglezi regimul alimentar şi stilul de viaţă.
Amânarea mi se pare instrumentul oamenilor care nu vor rezultate. Eu stau
de vorbă cu femeia care ştie ce vrea, corect?
Bun. Să ne apucăm de treabă. Ia un caiet cu multe pagini şi notează pe
coperta acestuia următorul titlu: Jurnalul meu alimentar. De astăzi, notezi în
el tot ce mănânci. Eu, voi fi Sorin-ul tău. În fiecare zi te invit să notezi în
acest caiet alimentele sănătoase şi păcătoase cu care te alimentezi, ne-am
înţeles?

Ora Alimente şi lichide

07:00 2 biscuiţi, un pahar cu
lapte
11:00 1 sandviş cu şuncă şi
caşcaval, 1 cola zero
14:30 1 farfurie de supă
1 felie de pâine neagră
piept de pui la grătar
1 ceai verde cu miere
17:30 2 cupe de îngheţată, 1
cappuccino
20:00 peşte la grătar
legume sote
1 pahar de vin roşu, 1
cola zero

Ce se va întâmpla dacă vei urma acest ritual care mie mi-a redat
bucuria de a mânca?
 Vei deveni conştientă de ceea ce mănânci în mod repetat şi vei putea
alege acele alimente care te înfrumuseţează şi energizează în locul celor
care te otrăvesc şi îmbătrânesc. Fără să urmezi vreo dietă în trend vei ajunge
să te subţiezi.
Cu condiţia să nu te mai ascunzi în spatele scuzelor şi a lipsei de
informaţie. Eşti responsabilă de gradul de informare şi de sănătate, de
aspectul tău fizic şi de atractivitate. Corpul tău, aşa cum ai văzut în
descrierea de mai sus reflectă viaţa ta emoţională şi mentală. Frumuseţea şi
sănătatea ta depind de tine!
După ce conştientizezi că eşti ceea ce mănânci, te vei urca o dată pe
săptămână pe cântar, îţi vei măsura talia şi îţi vei verifica jurnalul alimentar,
mai exact, ce-ai mâncat timp de-o săptămână. Eşti o merdenea, un
hamburgher, o porţie de cartofi prăjiţi?
După dictonul: “eşti ceea ce mănânci” vei trăi şi tu de azi înainte. De
tine depinde destinul tău şi al viitorilor copii ai acestei planete. Lumea
depinde de tine!

Astăzi, când îţi scriu aceste rânduri am ajuns să-mi cântăresc muşchii
pe cântar, nu ţesutul adipos, grăsimea şi celulita. Pe lângă aspectul estetic pe
care l-am dobândit, am mai dobândit încredere în mine şi plăcerea de a mă
privi dezbrăcată în oglindă.
Sportul cu antrenorul personal mi-a schimbat viaţa. Până la el, eu eram
obsedată de slăbit şi grija mea compulsivă era să am un trup perfect. Doar
atunci mă simţeam sigură pe mine şi puteam face faţă provocărilor vieţii.
Astăzi sunt liberă şi fericită!
Ascultă-ţi corpul şi nu vei depăşi dimensiunile ideale.

Întrebări inteligente:
Vreau să mănânc ceva cald, rece, moale, tare, dulce sau sărat?
Mi-e cu adevărat foame?
Mănânc pentru că mă simt singură, furioasă?
Oare ce-aş putea mânca? Ceva sănătos şi gustos?
Mi-e poftă de ceva dulce? (asta înseamnă că suferi de-o foame
emoţională)
Ce aş putea să beau? (trupul tău are nevoie zilnic de doi litri de apă)
 Fii atentă la gândurile şi emoţiile ce te însoţesc în drum spre sală, de
prânz şi cină. Eşti frustrată, cauţi o recompensă, eşti furioasă? Întârzie 30 de
minute la masă. Aşteaptă să te scapi de starea emoţională negativă ca să nu
mănânci mult şi prost.
Sunt sigură că ţi se va întâmpla să te aşezi la masă cu anumite emoţii
negative şi pentru ca să te vindeci de acest prost obicei te invit să scrii în
jurnalul tău alimentar ce stări sufleteşti te-au însoţit când ai mâncat cu
emoţii negative.

Persoanele care mănâncă mult maschează ceea ce simt cu adevărat.

Nu-şi dau voie să simtă emoţii puternice şi folosesc hrana ca pe-un
anxiolitic, care-i liniştesc pe moment.
Ai mâncat vreodată o cutie întreagă de ciocolată? Sau un tort întreg de
ciocolată? O cutie de îngheţată? Mai multe porţii de desert sau din
mâncarea ta preferată?
Numai o persoană care se dispreţuieşte poate să-şi otrăvească trupul cu
multe porţii de îngheţată, ciocolată şi alte preparate din ingrediente
preferate. Laşi alimentele să te controleze şi să te mutileze?

Am o prietenă care îşi pierde formele în fiecare vară. Parcă se

programează să devină dizgraţioasă şi să nu-şi poată etala rotunjimile la
soare într-un loc public. Nici măcar o fustă nu poate îmbrăca ce să mai
vorbim despre a face plajă la o piscină populată de trupuri frumos îngrijite
pe timpul anotimpului rece. Ce crezi că-i în sufletul acestei femei? Poate fi
mâncatul excesiv şi compulsiv un act de iubire?
Nu cred în axiomă, mănânc mult pentru că sunt gurmandă. Mănânci
mult pentru că emoţia care stă la baza flămânzelii tale emoţionale te ucide
dacă n-o faci să tacă cu o porţie zdravănă de pizza, paste sau fructe de mare.

Şi mie îmi place să gust din toate, să petrec timp de calitate la cine
somptuoase şi condimentate dar asta nu mă smulge din mijlocul societăţii
care se bronzează în dres de baie. În costum de neopren nu poţi să te
bronzezi şi nici să te simţi bine.

Continuă să sapi şi mai adânc în tine şi să descoperi ce te doare cu

adevărat punându-ţi următoarele întrebări revelatoare:
Te simţi vinovată când mănânci mult şi nesănătos?
 Te simţi vinovată atunci când te abaţi de la regimul meu alimentar?
Te simţi vinovată când te cântăreşti şi vezi că te-ai îngrăşat două
kilograme?
Te simţi vinovată atunci când vine sfârşitul zilei şi îţi oferi o
recompensă calorică?
Te simţi vinovată când consumi o cantitate mare de mâncare pentru a-ţi
umple golul interior?
Te simţi vinovată atunci când corpul tău devine rotund şi pufos?
Te simţi vinovată când vrei să guşti din tot şi nu poţi să-ţi controlezi
poftele?
Te simţi vinovată când te priveşti dezbrăcată în oglindă?

Înseamnă că e timpul ca viaţa ta alimentară să se schimbe definitiv şi

irevocabil ca să nu te mai simţi vinovată că respiri, mănânci, păşeşti pe
acest Pământ atât de hrănitor.
Eşti mai mult decât culpabilitate, ruşine şi vinovăţie. Poţi să-ţi
cântăreşti aspectele pozitive? Frumuseţea, bunătatea, inteligenţa?
Completează tu lista începută de mine.
Viaţa ta se va schimba în momentul în care vei admite că eşti o fiinţă
completă care are puterea să-şi transforme soarta în destin şi să-şi
desăvârşească viaţa.

Fă o listă cu calităţile tale pozitive şi hrăneşte-te cu gânduri alese şi

luminoase. Meriţi frumuseţe, supleţe, eleganţă, feminitate, iubire. Încă n-ai
aflat adevărul despre tine fiindcă te-ai hrănit cu gânduri negre şi cu
comportamente distructive. E timpul tău!
Niciodată să nu ceri de la ceilalţi şi nici de la viaţă mai puţin decât
meriţi! Iar ca să afli cât meriţi ocupă-te de îngrijirea şi hrănirea trupului tău
într-un mod inteligent aşa cum ţi-am propus mai sus. Măsura stă în mâinile
tale!

PARTEA A DOUA: ÎNLĂTURAREA

OBSTACOLELOR
 CAPITOLUL VI. DEPENDENȚA
Ceea ce vă dau nu este teorie şi nici învăţătură. De unde să iau învăţătura
să vă dau? Vă dau de ştire despre calea acestui om, despre calea lui, dar nu
şi a voastră. Calea mea nu este calea voastră, deci nu pot să vă învăţ.
Calea e în noi, dar nu în zei, nici în teorii, nici în legi. Vai de cei care
trăiesc după modele! Viaţa nu e cu ei. Dacă trăiţi după un model, atunci
trăiţi viaţa modelului, dar cine să trăiască viaţa voastră, dacă nu voi
înşivă?

Rândurile de mai sus aparţin lui Carl Gustav Jung şi sunt vorbe
scumpe şi rare, precum iubirea necondiţionată şi pietrele preţioase care ne
luminează şi încurajează să ne urmăm calea personală şi nu a altora.
Într-o lume care pretinde atât de multe de la tine, rezultate, maturitate
şi celebritate, ne vine tot mai greu să ne rămânem fideli nouă înşine. Cât de
des ne întrebăm cine suntem şi care e calea ce-o avem de parcurs?
Am ales drumul nostru sau am păşit pe drumul indicat de mulţime? Şi
până la urmă are vreun rost să ne cercetăm atât de adânc, să coborâm în
conştiinţa noastră şi să scoatem la lumină părţi din noi atât de sincere şi
pure? Într-o lume impură, toxică, flămândă, cum ne vom descurca cu
sensibilitatea interioară?
Nu riscăm oare să fim înghiţiţi de profesioniştii stilului de viaţă care
calcă totul în picioare ca să-şi atingă obiectivele? Nu ţi s-a întâmplat să-ţi
calce cineva sufletul în picioare?
Bineînţeles că amândouă am plâns şi am suferit nopţi întregi până ce
am reuşit din nou să ieşim în lume ca şi cum nimic nu s-a întâmplat.
Învăţăm repede să ne ferim de suferinţe.
Să ne ascundem sensibilitatea în spatele unui comportament de
“femme fatale” sau a unei amazoane care la rândul ei calcă inima bărbaţilor
în picioare ca să nu mai fie vreodată îndrăgostită de-un bărbat care n-are
nevoie de sufletul ei. Învăţăm toate astea de mici.

Spectacolul vieţii continuă şi noi ne jucăm într-un mare fel rolurile, ca

un actor de Oscar. Şi acesta e momentul în care începe rătăcirea,
desprinderea de adevărata ta autenticitate.
Ne căutăm prea mult în afara noastră, în ceilalţi, în lume, în succes şi-n
bunuri de preţ, fără să fim conştienţi că această alegere ne îndepărtează de
ceea ce suntem noi cu adevărat.
Adrian Nuţa zicea că noi, oamenii, dezvoltăm de mici copii strategii de
marketing şi PR.
Ştii ce trebuie să zici ca să obţii ce vrei, cum trebuie să te comporţi ca
să primeşti atenţia şi afecţiunea de care ai nevoie şi chiar cum trebuie să te
machiezi şi să te îmbraci ca să-ţi cucereşti privitorii şi admiratorii. Corect?

Spune-mi că tu umbli nespălată şi nepieptănată. Cred că toate avem

zile în care vrem să rămânem în pijama şi să citim un roman captivant dar
nu putem face asta deoarece în aceeaşi casă cu noi mai locuieşte un bărbat,
pe care pretindem că-l iubim şi care ar putea să ne judece dacă nu ne spălăm
pe dinţi şi rămânem cu părul nespălat.
Dimineaţa sărim automat din pat, să ne spălăm, parfumăm şi machiem.
De ce faci asta?
Pentru că-ţi place să-ţi aplici fondul de ten, rimelul şi fardurile pe faţă?
Nicidecum. Pentru că arăţi mai bine machiată, pentru că lumea îţi zâmbeşte
când eşti aranjată, pentru că aşa fac toate femeile care se respectă şi se
preţuiesc. Să ai grijă de tine este o profesie.
Frumuseţea este o profesie şi cere timp şi bani. Investim mereu în noi
ca să fim admirate, apreciate, iubite şi mângâiate. Şi noi ştim că cine nu se
spală este respins de societate. De câte ori n-ai strâmbat nasul pe lângă o
tipă care mirosea a transpiraţie?
Ce-ai gândit?
“Femeia asta chiar nu se spală!” Judecăm fără să vrem. Ştiind că
judecata nu ne înnobilează. Nicidecum nu ne gândim că femeia ar putea
avea emoţii sau probleme hormonale. Considerăm că este inadmisibil ca
într-o societate atât de bine utilată cu produse cosmetice să mirosim a
transpiraţie sau să ieşim pe stradă cu hainele rupte şi cu părul uns. E greţos,
nu-i aşa?
Să ai grijă de igiena personală este minimul pe care îl poate face o
femeie. Nimeni nu spune să cheltui sume exorbitante pe ţinute scumpe şi
tratamente cu caviar dar trebuie să avem grijă de felul în care ne prezentăm
în lume, de felul în care mirosim şi arătăm. Ai văzut unde duce logica,
bunul simţ, manierele şi îngrijirea corporală?
Te-aş întreba ce s-a întâmplat cu romanul captivant? L-ai lăsat
deoparte, te-ai dus la baie, ţi-ai pus masca socială şi ai ieşit să-ţi joci rolul
pe scena vieţii. Nimic nu e aşa cum pare, nici la tine, nici la mine.
 Totul este o iluzie. Nu facem niciodată ceea ce vrem şi facem mereu
ceea ce vor alţii. Mă întreb uneori dacă nu-i mai fericită vecina mea care are
70 de kg şi părul nevopsit la rădăcină?
S-ar putea să fie sau să nu fie. Nici nu contează asta. Important este cât
eşti tu de fericită cu rolul pe care l-ai ales să-l joci în această călătorie,
numită atât de frumos, viaţă.
Şi hai să intrăm în dependenţa de plăceri efemere, dacă tot am zgâriat
suprafaţa autenticităţii noastre. Să vorbim de bijuterii scumpe, de rochii
semnate de mari designeri, de vacanţe şi maşini decapotabile. Ai trăit
această plăcere în viaţă? Te-au purtat bărbaţii pe insule exotice? Te întreb
deoarece am învăţat că în viaţă trebuie să le faci pe toate, după cum spune şi
vorba populară, “toate la timpul lor”. Şi dacă ai gânduri serioase, apucă-te
devreme de prostii şi căutări efemere.

Ca o tânără cu aspiraţii înalte am ajuns repede să-mi plimb rochiile

costisitoare pe aceste insule primitoare şi luxuriante. Am păşit cu
îndrăzneală la braţul unor figuri publice de la care împrumutam atitudinea
de vedetă şi zâmbetul hollywoodian. Îmi plăceau bărbaţii importanţi pentru
că mă făceau să mă simt specială.
Aşa-i când pleci de-acasă pe minus, cauţi în locuri greşite fericirea şi
mai ales la braţul unor bărbaţi care n-au nevoie de tine mai mult de-un
weekend sau un sezon, în cazurile cele mai fericite. Dar la acea vreme nu
sufeream că idila se consuma înainte de-a începe, treceam şi eu cu paşi
grăbiţi la următorul bărbat care avea să-mi cumpere bijuterii şi poşete
scumpe.
Vânătoarea de bărbaţi, de pietre preţioase şi de maşini luxoase m-au
stimulat să mă simt mai sigură pe mine, dar într-un mod artificial, niciodată
autentic.

Nu-i nimic greşit în a-ţi plăcea luxul, bijuteriile sau maşinile

decapotabile. Dar e greşit să crezi că aceste achiziţii îţi vor livra fericirea pe
tavă. Nimic nu ţine mai mult decât o pasiune. O pasiune te ţine şi opt luni
de zile, dar bijuteriile nu te ţin în braţe mai mult de trei nopţi.
Eu m-am lăsat inspirată de modele de succes, aşa cum procedează
multe tinere. Toţi suntem vrăjiţi de ce vedem pe stradă, în filme, la televizor
şi vrem să fim şi noi cum sunt cei pe care îi admiram, vrem să avem succes
şi să trăim în stil mare. Şi asta li se întâmplă celor care n-au încredere că pot
obţine fericirea într-o vacanţă cu cortul, celor care au flămânzit încă de mici
după afecţiune şi confirmare.
De asta e atât de greşit să ridicăm degetul spre o vedetă de televiziune
care şi-a decolorat părul şi şi-a pus silicoane ca să se simtă şi ea mai bine în
propria-i piele. A găsit aceasta strategie la îndemână ca să-şi crească stima
de sine, ca să ocupe un loc mai bun în lume, neştiind că fericirea se obţine
din lucruri simple.
Unele femei se căsătoresc cu bărbaţi înstăriţi pentru asta. Altele se
dedică cercetării statistice ca să simtă că au contat în această lume. Fiecare
caută să-i fie mai bine. Prea puţini sunt cei care vor să le fie rău şi aceia sunt
internaţi într-un spital de boli mintale.
Nimeni nu vrea să treacă neobservat. Şi toţi fac ceva ca să se simtă
buni şi iubiţi cu riscul de a renunţa la propriul fel de-a fi şi-a iubi. Şi lumea
e plină de astfel de exemple. Câte femei măritate şi nefericite cunoşti? Câte
curtezane bine îmbrăcate şi fericite cunoşti?
Prea multe femei aleg drumuri greşite doar ca să trăiască şi ele o
poveste de succes.
Rareori se întâmplă să ne întrebăm sufletul ce vrea. Şi eu am
peregrinat mulţi ani fără să mă intereseze ce nevoi are sufletul meu. Am
alergat după succes, iubire şi aplauze.

Am căutat în lume ceea ce mi-a lipsit în copilărie. Atenţie, iubire şi

declaraţii de dragoste în privirea bărbaţilor pe care i-am sedus. O fetiţă
înspăimântată şi-a pictat chipul cu siguranţă. Îmi aduc aminte că-mi
tremurau picioarele în faţa provocărilor vieţii. Dar n-am renunţat niciodată
de teamă că n-aş putea fi la înălţime, am înaintat cu frica în sân spre
obiectivele propuse, spre inimile bărbaţilor şi spre plăcerile lumeşti. Vroiam
să fac parte din aceea lume, descrisă atât de frumos de cei pe care eu îi
consideram realizaţi.
Priveam oamenii mai înzestraţi decât mine cu admiraţie şi câteodată cu
invidie. De ce să nu recunoaştem că dacă ni s-ar oferi şansa, am putea trăi
viaţa modelelor noastre. Şi aşa ajungem să fim stăpânite de nişte bărbaţi
care ne privesc ca pe nişte proprietăţi.
Am face acest schimb doar ca să simţim ce gust are succesul, iubirea,
atenţia şi aplauzele. Nevoia noastră de importanţă este o nevoie
fundamentală pe care o experimentăm prea puţin în vieţile noastre. Eu ştiu
despre mine că am suferit mult fiindcă n-am primit acasă o educaţie aleasă,
o moştenire care să-mi permită un echilibru psihologic şi confirmarea că
merit tot ce-i mai bun de la viaţă. Pot spune că mi-a fost tot timpul teamă că
nu sunt destul de bună într-o lume plină de oameni frumoşi şi talentaţi.
Şi-am hoinărit mult timp, de la stânga la dreapta, prin întuneric şi prin
teamă, ca să dau de acele instrucţiuni care m-ar fi ajutat să-mi creez o
experienţă senzaţională. De fapt, consideram că mi-a fost luat ceva la
naştere, dreptul la fericire şi iubire, la încredere în sine, sentimentul de
siguranţă, dreptul de-a avea o familie iubitoare şi prezentă în viaţa mea.
Aş fi vrut ca părinţii mei să fie mândri de mine şi să spună: “fata mea
este foarte talentată”.
Aş fi vrut să am acces la o bibliotecă imensă care să mă ghideze prin
viaţă.
Aş fi vrut să fiu strânsă în braţe şi sărutată pe frunte de mama şi de tata
înainte de culcare.
Aş fi vrut să fi participat la deciziile care se luau în casă şi să mi se
asculte părerea.
Aş fi vrut să fiu ascultată şi încurajată în adolescenţa şi tinereţea mea.

În realitate, lucrurile nu arată niciodată ca în imaginaţia noastră. Visele

ne ajută să descărcăm tensiunea acumulată peste zi şi este bine şi aşa, dar
tot nu ne ajută să ne trezim încrezători, cu sentimentul propriei valori şi
siguri că vom trăi tot ce-i mai frumos în lumea asta. E grozav să ştii că
meriţi iubire, o relaţie sănătoasă, o viaţă împlinită dar prea puţini se bucură
de luxul acesta în zilele noastre, după ce ies răniţi din sânul familiei.
Aceste cuvinte au menirea să te introducă în păcatul dependenţei
despre care vom vorbi în detaliu, în paginile ce urmează. Ca fostă
dependentă, îţi pot arăta păcatele mele, durerile trăite şi vindecarea de cele
mai cumplite dependenţe. O să începem călătoria noastră cu dependenţa de
mâncare şi de alte substanţe: tutun, alcool şi droguri.

Eu le-am experimentat în detaliu câţiva ani şi am ieşit învingătoare din

aceasta confruntare dureroasă. Şi sper că acest material te va ajuta şi pe tine
să depăşeşti orice înlănţuire şi să ieşi vindecată din ghearele dependenţei
printr-o autonomie sănătoasă şi constructivă.
Dependentul gândeşte despre el că nu este suficient de bun şi pregătit
ca să se descurce singur şi prin această credinţă că “nu pot face nimic de
una singură” te legi într-un mod bolnăvicios de ceilalţi.
Prin pretenţia ta infantilă de-a fi ajutată şi sprijinită îţi anulezi iniţiativa
şi autonomia. Cum poţi să fii dependentă de ceilalţi fără să-ţi anulezi
personalitatea? Când eşti dependentă te supui regulilor celorlalţi. Devii
sclavul dependenţei. Şi uite cum arată o femeie dependentă de mâncare:

Dependenţa de mâncare
Bulimie, anorexie, pastile de slăbit, diete, nutriţionişti: cât timp pe zi
petreci gândindu-te la mâncare? La kilogramele în plus? La diete şi pastile
de slăbit?
Pare un aspect uşor de gestionat dar în realitatea pentru multe femei
mâncarea a devenit o obsesie. Cât mănânc? Câte calorii conţine fiecare
aliment? Şi cum fac să mă scap de ce am mâncat ca să rămân în formă
maximă? Ne interesează cum arătăm. Şi facem sacrificii ca să rămânem
slabe şi atrăgătoare în ochii celor care ne privesc. Nu este o discuţie banală.
O abordez pentru că eu însămi am suferit ani buni de bulimie şi este o
tulburare alimentară care-ţi sabotează viaţa.

Ce este bulimia şi cum se manifestă în vieţile noastre?

Bulimia este o boală severă care ajunge să-ţi controleze gândurile fără
să-ţi dai seama. Devii obsedată de controlul greutăţii tale şi viaţa ta se
învârte în jurul mâncării şi a evacuării alimentelor pe orice cale (vomitive
sau laxative).
Sigur vei avea impresia că tu nu eşti afectată de această boală pentru că
nu ţi se întâmplă decât o dată în zi să mănânci excesiv (consum mediu de
4800 calorii) şi-n rest ai grijă ce bagi în gură sau te înfometezi.
Ai o dietă bogată în carbohidraţi (prăjituri, ciocolată, plăcinte sărate,
cartofi, paste, pâine şi alte foietaje)?
Înseamnă că suferi de-o tulburare de alimentaţie care-ţi consumă mult
timp şi energie.

Cum îţi afectează gândurile şi viaţa acest comportament alimentar?

Păi, ajungi să te gândeşti în cursul unei zile tot mai mult la mâncare şi
să ignori aspecte importante din viaţa ta (cariera, viaţa personală,
independenţa, vocaţia, dezvoltarea personală).
Mănânci pentru a-ţi linişti trebuinţa de foame care ascunde o anumită
frustrare. Şi se spune despre persoanele care sunt obsedate de cum arată şi
cât cântăresc că le lipseşte sentimentul preţuirii şi aprecierii de sine. Ele nu
şi-au definit identitatea şi controlul kilogramelor le face să se simtă bine în
pielea lor ”dacă mă menţin slabă înseamnă că valorez ceva în ochii altora”.
Evident că mănânci ca să nu te gândeşti la ce-ţi lipseşte, pentru a compensa
lipsa de preţuire, de iubire, de independenţă şi aşa mai departe. Mâncarea
ţine locul lipsei.
Maslow zicea că unei persoane care-i lipseşte hrana, siguranţa, iubirea,
respectul va fi probabil mai avidă de hrana decât de orice altceva. Nu ţi se
pare adevărat?
Dacă o persoană n-are o viaţa a ei, un cerc de prieteni, un acoperiş
deasupra capului, o relaţie de cuplu, o afacere, un job bine plătit, o carieră
sau alte plăceri de la viaţă va deveni o persoană controlată de nevoile
fiziologice. Ştii ce-nseamnă asta?
Ea trăieşte doar pentru a mânca, a bea, a fuma, a dormi, a face sex
ocazional şi cam atât. Se poate numi asta o viaţă? Hrana şi somnul îi oferă
bulimicului alinarea sufletului. “Măcar fac ce-mi place.” Bulimia este un
fenomen foarte răspândit printre femei.
Mai ales că există şi presiunea socială care promovează tot felul de
siluete, manechine şi forme suple care-ţi inundă setul de gânduri şi credinţe.
Ajungi să fii obsedată de felul în care trebuie să arăţi ca să te regăseşti şi tu
printre femeile frumoase şi atrăgătoare.
Şi se întâmplă să ajungi să arăţi aşa cum ţi-ai dorit şi să te simţi la fel
de grasă şi obsedată de ceea ce mănânci şi asta fiindcă ţi-e tulburată
imaginea formei corpului.
Ani de zile m-am văzut grasă şi eu cântăream 48 de kilograme. Eram
lipsită de putere şi control în ceea ce privea episoadele mele de hiperfagie
(mâncat compulsiv şi excesiv).
După episoadele de mâncat compulsiv săream la cutia cu laxative care
mă ajutau să elimin rapid ce-am mâncat ca să mă mai pot privi în oglindă.
Şi asta se întâmpla de vreo trei ori pe săptămână. În rest, mă înfometam ca
să nu abuzez de pastile fiindcă ştiam ce semne şi efecte lasă pe aparatul
digestiv.
Teama intensă în această tulburare alimentară este că te vei îngrăşa şi-
ţi vei pierde silueta şi asta îţi va păta imaginea de sine şi compromite
relaţiile profesionale şi interpersonale.
Irina Holdevici, un psihoterapeut remarcabil, ne spune că aceşti
oameni suferă de următoarele tulburări:
 schema ego-ului centrată pe conceptul de greutate corporală: imaginea
lor de sine este dependentă de felul în care arată şi cât cântăresc; ei
autoapreciază aspectul fizic în loc să adune semnele succesului
profesional şi social;
tendinţa de autoevaluare negativă: să te priveşti cu un ochi critic nu te
ajută să faci performanţă în viaţă, din contră suferi de nesiguranţă în tot ce
întreprinzi (educaţie, relaţii, profesie, evoluţie).

Cum m-am vindecat de bulimie?

Cu terapie şi cu implementarea unor ritualuri alimentare şi sportive în
viaţa mea. Până nu demult am fost obsedată de felul în care arăt şi asta mi-a
consumat mult timp şi energie care m-ar fi ajutat să fie investită în cariera şi
viaţa mea sentimentală.
Este natural să-ţi pese de felul în care arăţi şi cum te alimentezi
(regulat şi sănătos) dar să nu exagerezi punând kilogramele tale şi
obiectivul stabilit în fruntea planului vieţii tale.
Cum arată o zi din viaţa mea de bulimică?
Plină de reguli şi restricţii, unde îmi permiteam doar câteva tipuri de
alimente care conţineau indice glicemic scăzut, astfel încât plăcerea de a
mânca zbura pe geam şi eu tremuram la gândul că se apropie ora 18 şi nu
mai pot mânca pe ziua de azi.
La finalul zilei, eram atentă să nu depăşesc 1200 de calorii şi dacă se
întâmpla să sufăr un eveniment neplăcut aveam grijă să-mi răsfăţ simţurile
cu ceva interzis, după care mă pedepseam cu încă un regim alimentar care
sigur era mai strict decât primul stabilit.
De multe ori pe zi mă gândeam la ce urmează să mănânc şi cum să-mi
potolesc pofta de carbohidraţi şi de alte alimente interzise care mi-ar fi
intoxicat trupul şi mintea organizată şi disciplinată.
Evenimentele neprevăzute, mai ales stările afective negative nu te ajută
să-ţi respecţi regimul impus. Perfecţionismul de care suferi te împinge să
devii şi mai obsedată de regim şi de pastile (laxative şi diuretice). Iar faptul
că-ţi încalci regimul alimentar te provoacă să devii şi mai aspră şi mai
critică cu tine. Crezi tu că asta te valorizează?
Acest comportament te conduce spre eşec în restul domeniilor din
viaţa ta. Întregul tău potenţial este pus în slujba satisfacerii acestei obsesii
despre felul în care arăţi şi cât cântăreşti.
 Eu n-am mai putut să trăiesc aşa şi am căutat ajutor la un terapeut de
data asta. Am renunţat la nutriţionist, la homeopat, la pastile de slăbit, la
înfometare şi m-am apucat de terapie fiindcă simţeam că nu mai am deloc
valoare în pofida reuşitei de a-mi controla kilogramele. N-o să intru în
detaliile terapiei că nu te ajută dar îţi ofer schema mea de vindecare pe care
o poţi aplica în viaţa ta chiar din acest moment:

Jurnalul alimentar
Notează-ţi ce mănânci şi la ce oră astfel încât să conştientizezi ce
obiceiuri alimentare ai (sănătoase sau nesănătoase). Fă-ţi un obicei de-a
purta acest jurnal în geanta ta.
Antrenor personal
Cu acest jurnal te vei duce la un antrenor care îţi va pregăti şi-un
program sportiv pe care să-l implementezi de trei ori pe săptămână (luni,
marţi şi joi). Nu vei lipsi de la aceste trei antrenamente pe săptămână nici
dacă răceşti. Tratează-le la fel cum tratezi programarea la doctor. Gândeşte-
te că dacă lipseşti de la antrenament pierzi şansa să te vindeci de bulimie.
Trebuie să înveţi să-ţi respecţi angajamentele. E primul semn de
responsabilitate pe care îl vei introduce în noul tău stil de viaţă. Cel mai
uşor lucru este să renunţi. Dar nu vreau să ştiu cum te vei simţi dacă nu vei
fi în stare să mergi de trei ori pe săptămână la sală. Vei ajunge să spargi
toate oglinzile din casă şi să te devalorizezi şi mai mult. De aici nu mai este
decât un pas până la izolare şi la episoade depresive severe. Eşti pregătită?

Eu îţi ofer un model de fişă de automonotorizare, întocmit de Fairburn:

OR ALIMENTE LOCU COMPORTAMEN
A CONSUMAT L T NEDORIT
E (CONTEXT)
8:30 1 pahar cu apă acasă o prăjitură şi mi-am
şi-o cafea cu pierdut controlul
zahăr
12:3 ½ l Coca-Cola muncă m-am cântărit şi
0 şi o cutie de mă simt grasă!
biscuiţi
14:5 o supă de pui pauză mâncat 1 kg de
0 şi-o salată cu struguri
 ton
19:3 piept de pui acasă m-am simţit
0 grătar şi 2 singură – o
pahare vin ciocolată

Ai înţeles cum trebuie să arate jurnalul tău alimentar? Te rog să scrii în

el în fiecare zi şi te asigur că o să te vindeci mai repede decât crezi şi asta
fiindcă l-am testat pe mine şi a funcţionat excelent.
Faptul că-ţi notezi gândurile şi sentimentele te ajută să te accepţi. Şi
acceptarea este primul pas spre vindecare. “Chiar dacă am mâncat o
ciocolată aseară mă accept şi mă iubesc profund şi-n totalitate. Chiar dacă
mai am pofte seara, mă accept profund şi-n totalitate şi mă vindec cu fiecare
zi în care îmi scriu în jurnal şi mă ţin de ritualul sportiv. Drumul e lung şi eu
sunt pregătită de fiecare schimbare din viaţa mea.”

Cântăreşte-te o dată pe săptămână – joia

Ziua de joi la mine e de cântar şi de măsurători (talie şi şold) şi-mi
notez progresele. Important este să păstrezi dorinţa de-a avea nişte forme
potrivite înălţimii tale (calcularea greutăţii ideale).
Verifică-te de fiecare dată când te pui pe cântar şi observi că ai luat un
kilogram. Ce simţi? Ce gânduri negative îţi trec prin cap legate de faptul ca
te-ai îngrăşat un kilogram?
Notează-le şi pe ele aşa cum ţi-am precizat mai devreme. E important
să te accepţi aşa cum eşti.

Prescrierea unui regim alimentar (consultă-te cu un nutriţionist sau cu

antrenorul tău personal)
E important să-ţi respecţi mesele şi să nu sari peste ele ca să ajungi
iarăşi la vreo criză de mâncat compulsiv în care îţi vei submina încrederea
în tine ce ţi-o clădeşti cu această schemă de vindecare.
Trei mese pe zi şi două gustări. Îţi dau exemplul meu personal de
meniu:
Dimineaţa (ora 8, 9) servesc cereale fără zahăr, cu iaurt (o,1%
grăsime), o cafea cu miere, apă.
Prima gustare: un fruct (banană, portocală, măr, ce-ţi place) până-n ora
11:00.
La prânz (13:30): o ciorbiţă de legume şi o felie de pâine integrală; o salată
cu ton, piept de pui cu multe legume proaspete.
A doua gustare: un baton proteic sau o brânză Hermann (0,12%
grăsime) cu o doză de proteină Syhtha 6 (o găseşti în săli de sport sau în
magazine pentru sportivi).
La cină (20-22) mă răsfăţ cu un peşte la grătar şi legume sote sau la
grătar şi-o salată de crudităţi însoţite de un pahar de vin delicios.
Priveşte-te dezbrăcată în oglindă cu lumina aprinsă. Dezbracă-te de
haine. Cum te vezi? Cum te simţi dezbrăcată? Priveşte-ţi fiecare parte a
trupului tău. Vezi ce-ţi place şi ce nu-ţi place. Începe cu ce te doare mai tare.

Lucrează asupra gândurilor negative automate

“M-am îngrăşat” nu înseamnă “sunt grasă”. Faci diferenţa?
“Mă simt grasă” poate fi tradus “am mai multe kilograme decât e necesar”.
“Sunt grasă” poate însemna “mă simt neatrăgătoare”.
“Chiar dacă mă simt neatrăgătoare, mă iubesc şi mă accept în totalitate.”
“Deşi mă simt neatrăgătoare asta nu mă împiedică să învăţ să mă iubesc şi
să mă preţuiesc.”
“Încep să mă simt mai atrăgătoare şi asta fiindcă am grijă de mine în
fiecare zi prin sport şi alimentaţie sănătoasă.”
Continuă tu prelucrarea gândurilor tale automate.
Ai trei paşi de efectuat în timp ce te priveşti în oglindă sau te surprinzi
gândind negativ despre tine: notează-ţi gândurile disfuncţionale. Acceptă-le.
Transformă-le chiar acum cum ţi-am arătat în exemplele de mai sus.

Poartă haine strâmte şi fuste scurte pentru o perioadă de două luni de

zile
Ştim foarte bine amândouă despre ce e vorba cu această regulă de aur.
Deschide dulapul şi scoate de acolo toate hainele lungi, largi, mari pe care ţi
le-ai achiziţionat. Donează-le, fă-le cadou. De astăzi, revii la vechiul tău stil
vestimentar.
Cum te îmbrăcai înainte de a te îngrăşa? Alege haine strâmte pe trupul
tău. Vreau să-ţi scoţi formele la iveală. Lasă-te privită şi urmărită.“Chiar
dacă am câteva kilograme în plus, învăţ să mă simt bine în haine strâmte.
Deşi mi-e ruşine de grăsimea din jurul taliei, învăţ să mă simt feminină în
rochii strâmte.”
 Foloseşte sugestiile care te ajută să treci peste complexele tale.
Construieşte sugestii pentru orice sentiment de teamă, vulnerabilitate şi
insecuritate.
Tu eşti omul care are bagheta magică în mână. Tu singură poţi să-ţi
transformi complexul în calitate de fiecare dată când lucrezi asupra
gândului negativ automat ce-ţi vine în minte când te simţi prost în pielea ta.
Lucrează pentru tine cu toată energia de care dispui.

Fă dragoste la lumina veiozei sau a lumânării

De când nu te-ai mai arătat dezbrăcată ziua sub privirea iubitului tău
şi-a razelor de soare?
Când eşti complexată de felul în care arăţi nici sexul nu este de
calitate. N-ai cum să te conectezi profund la bărbatul tău când tu eşti atentă
să nu-ţi observe celulita de pe coapse. Nu-l poţi păcăli prea mult timp nici
pe cel mai neexperimentat bărbat. În scurt timp îşi va da seama că mimezi
un orgasm şi-o stare interioară de încredere în sine. Asta cauţi?
Îţi sugerez să creşti luminozitatea camerei când faci dragoste ca să
înveţi să te accepţi corporal şi să ai parte de relaţii sexuale extraordinare.
Mă crezi pe cuvânt? Sau merg mai departe? O să-ţi dau câteva exemple ca
să te ajut să-ţi dezvălui temerile şi frustrările.
“Mă simt o femeie plină de defecte şi nu îndrăznesc să fac dragoste cu
lumina aprinsă.”
“Dacă mă arăt dezbrăcată ziua iubitul meu n-o să mă mai dorească
noaptea.”
“Sunt prea bătrână pentru a mai seduce un bărbat în amiaza mare.”
“N-am forme de manechin ca să-mi permit să fac dragoste pe lumină.”
Cum de o femeie ca tine face atâtea supoziţii disfuncţionale şi
anticipează eşecul? În toate exemplele de mai sus găsim teamă, complexe,
slăbiciune, frustrare şi eşec.
Dacă rămâi cu aceste scheme cognitive “nu valorez nimic”, “sunt grasă
şi urâtă”, viaţa ta va fi guvernată de convingeri limitatoare şi disfuncţionale
care-ţi vor bloca accesul la împlinire, satisfacţie, orgasme şi succese. Nu
spera că te vei vindeca din această poziţie.
Blochează-ţi gândurile automate negative “niciodată nu voi fi slabă şi
nu voi arăta bine” imediat ce ele apar în mintea ta. Învaţă să vorbeşti cu
tine, “chiar dacă toată viaţa m-am simţit grasă, de azi înainte învăţ să mă
accept şi să mă iubesc aşa cum sunt; deşi am câteva kilograme în plus, am
început să mă simt bine în propria-mi piele îmbrăcată şi dezbrăcată.”
Foloseşte şi construieşte noi scheme cognitive dacă vrei să accesezi
resursele nelimitate ale Universului.

Du-te la înot la o oră aglomerată şi dezbracă-te în faţa femeilor şi a

bărbaţilor
În continuare, am nevoie de tine să îndrăzneşti şi mai mult, astfel încât
să fii pregătită de orice situaţie neprevăzută sau recădere (întoarcerea la
obiceiurile vechi şi nesănătoase).
Când tu îndrăzneşti să mergi la bazin într-un costum de baie în această
perioada de vindecare, mintea ta învaţă să gândească într-o nouă manieră
(pozitivă şi încrezătoare).
Nu de asta avem noi nevoie? De privirile celorlalţi?
“Deşi mă simt ameninţată de privirea celorlalţi mă angajez ca o dată pe
săptămână să merg la înot la o oră aglomerată. Deşi aceste stări afective
sunt foarte neplăcute, pot să le depăşesc, şi acest lucru devine mai uşor de
realizat după câteva minute de expunere la privirile celorlalţi.”
Ai înţeles ce-ai de făcut? Îţi doresc succes în construirea şi
implementarea acestei strategii de succes!

Priveşte femei atrăgătoare şi admiră-le

Ce simţi când te uiţi la o femeie frumoasă? Bucurie, invidie, ură,
admiraţie? Recunoaşte-ţi adevăratele sentimente faţă de femeile frumoase şi
atrăgătoare.
Ce relaţii ai cu prietenele tale şi cu restul femeilor? Le admiri sau le
critici?
Vreau să înveţi că femeile pe care le întâlneşti în viaţa ta sunt la fel ca
tine. Noi avem tendinţa să ne ascundem în spatele măştii sociale pe care ne-
o construim dar intuiţia ne spune cine-i cu adevărat femeia din faţa noastră
indiferent de ce vrea ea să transmită celorlalţi. Corect?
Nu ţi se întâmplă să ghiceşti ce simte cu adevărat celălalt? Aceasta
vrajă se întâmplă deoarece tu însăţi simţi trăirile femeii din faţa ta. Şi asta
fiindcă sunt ale tale, tu suferi de singurătate, de lipsa încrederii în tine, de
răutate, invidie, egoism şi aşa mai departe.
Vreau să te accepţi deopotrivă cu defecte şi calităţi. Nu eşti doar o
femeie frumoasă şi bună, eşti şi-o femeie urâtă şi rea. Când accepţi că poţi fi
şi iubire şi ură, altruism şi egoism vei avea surpriza să constaţi că te vezi
frumoasă în oglindă şi te bucuri să vezi femei frumoase în preajma ta.
Urmează această cale regală şi sufletul tău se va înălţa pe zi ce trece. E
important să te înconjori de femei frumoase şi să le priveşti cu sinceritate.
Vei descoperi că şi femeile frumoase au defecte. Asta te va ajuta să te
priveşti cu acceptare şi mulţumire. Nimeni nu e scutit de un defect fizic.
Diferenţa o face felul în care te priveşti (cu dispreţ sau cu preţuire).

Am început să vorbesc despre mâncare deoarece legătura este strânsă

cu imaginea de sine, premisa pe care se construieşte comportamentul,
personalitatea şi o serie de întâmplări ce urmează să le trăieşti.
Cea mai mare durere a unei femei pleacă de la trupul ei. De aici, am
gândit acest traseu pentru tine care sper să te ajute în dezvoltarea unui nou
stil de viaţă sănătos.
Doar în clipa în care conştientizăm că ne purtam urât şi greşit cu noi
înşine reuşim să trecem la un alt nivel de relaţionare cu noi înşine.
Comunicarea în viaţa noastră este vitală. Mai ales comunicarea cu noi
înşine. De asta depinde calitatea vieţii noastre.
Viaţa devine un iad pentru femeile care-s obsedate ca lucrurile să fie
perfecte în viaţa lor. Perfecţionismul îmbolnăveşte organismul şi nu te lasă
să te bucuri de viaţă. Până ce nu înveţi să-ţi îmbrăţişezi vulnerabilităţile n-o
să poţi să le tratezi.

Nu lăsa comportamentele obsesiv-compulsive să-ţi distrugă viaţa; n-o

să ţi se întâmple nimic rău dacă laşi farfuriile nespălate în chiuvetă sau
hainele împrăştiate prin casă. Îţi dau astfel de exemple deoarece dependenţa
de mâncare te conduce şi spre alte comportamente disfuncţionale, aberante
care-ţi răpesc spontaneitatea şi unicitatea.

Dependenţa de bărbaţi, afecţiune şi iubire

Într-o lume care găzduieşte cinci miliarde de oameni noi suntem în
căutarea unui bărbat potrivit tipului nostru de personalitate. Alături de un
bărbat ne simţim mai bune, mai frumoase şi mai fericite. Singurătatea nu
este pentru noi şi căutăm neîncetat iubirea.

Elena este o femeie frumoasă, o adevărată seducătore care deţine

controlul relaţiilor sale. Nu cred că-i iubeşte pe bărbaţi, simte doar nevoia
disperată de-a avea un bărbat în patul ei. Chiar şi unul nepotrivit este
binevenit în aşternuturile ei.
Ea este mereu alături de cineva. Un tânăr răsfăţat, un bărbat însurat, un
iubit mămos, un bun amant şi un aspirant la titlul de bărbat bun pentru
această femeie care pare să ştie ce vrea. De ceva vreme se simte descurajată
şi caută soluţii într-o fostă relaţie pe care o resuscitează cu ambiţie şi multă
energie consumată.
Va reuşi ea să învie o relaţie care este de ceva vreme moartă? Merită
oare osteneala? Este acest bărbat din trecutul ei bărbatul potrivit cu care să-
şi construiască o viaţă?

Nu este nimic greşit în a fi legată de-un bărbat bun şi potrivit sau de-o
pasiune pe care o exerciţi în fiecare zi, dar este greşit să ai mereu nevoie de
suport, încurajare, sprijin, atenţie şi afecţiune de la orice bărbat care trece pe
stradă.
Aceste femei nu pot să trăiască singure şi preferă un bărbat nepotrivit,
incompatibil şi chiar agresiv doar ca să nu rămână cu ele. Le sperie viaţa în
lipsa unui partener.

Elena seduce bărbaţi, resuscitează foşti amanţi şi rămâne în relaţii

toxice gândindu-se “Mai bine într-o relaţie ca a mea, decât singură. Şi
oricum, niciodată nu rămân la un bărbat, este riscant. Întreţin mai multe
relaţii cu succes. De ce-aş renunţa la stilul meu?”
Dar, aşa cum ai intuit şi tu, Elena este speriată de iubire şi de-o relaţie
profundă. Alege bărbaţi simpli, nepotriviţi, însuraţi, imaturi tocmai ca să nu
intre într-o relaţie cu un bărbat matur şi responsabil. Ar părea bună de
internat într-un spital după descrierea făcută, nu-i aşa? Elena nu este
bolnavă, este doar profund rănită. O rană ce sângerează din copilărie.
Alegem inconştient acei bărbaţi care ne întăresc şi confirmă profeţia
cum că “nu există iubire, relaţii împlinite, o poveste sinceră între doi
oameni”. Şi aici, încă o dată pot ridica degetul spre mass-media care are
grijă să ne livreze la prânz şi la cină toate rahaturile, divorţurile şi crimele
comise în numele iubirii. Stă în puterea ta să opreşti mesajele negative care-
ţi rănesc personalitatea şi încrederea în tine.
De unde să ştie Elena că se poate trăi frumos în doi? Ea a crescut
alături de o mamă singură şi a aflat că femeia care i-a dat viaţă a fost
chinuită de cei mai importanţi bărbaţi din viaţa ei. Şi ea, şi Elena, au învăţat
să urască bărbaţii şi să-i pedepsească.
Cu vocaţia nefericirii conjugale în sânge cum crezi c-ai putea să
trăieşti o relaţie împlinită şi fericită? Te mai întrebi de ce încă n-ai
experimentat iubirea profundă şi curată?
Când ajungi să gândeşti că oricum toţi bărbaţii te înşală şi îţi trag câte-
o palmă măcar o dată în viaţă, aşa cum mi-a zis o tipă la sală, înseamnă că
dependenţa de suferinţă te ghidează şi nu te poţi face bine decât cu ajutorul
unui specialist în vindecarea sufletului. Asta mă face să cred încă o dată că
plecăm de acasă cu mesaje atât de greşite…

Poate vedem scene violente între părinţii noştri sau în casele prietenilor
şi ajungem să credem că aşa arată lumea, relaţiile şi iubirea între doi adulţi
care împart o casă şi-o familie. La prima vedere ar părea că viaţa nu e
dreaptă de ne-a dat nişte părinţi reci şi distanţi, agresivi verbal şi violenţi.
Niciun copil nu cere să se nască în violenţă, corect?
Dar se pare că viaţa ştie mai bine ce e bine pentru noi şi ne oferă
experienţe dureroase din care trebuie să ieşim vindecaţi şi învingători. Se
poate, dacă eu m-am vindecat. O să poţi şi tu să treci peste suferinţe. Eu am
încredere în terapia vindecării prin acceptare, iertare şi iubire. Dar mai cred
şi în terapia durerii şi-a pierderii. Nu ne-am depăşi condiţia dacă am trăi
doar laptele şi mierea. Hai să privim trecutul ca pe-un învăţător care ne
slujeşte să devenim mai buni, mai frumoşi, mai pregătiţi pentru ce urmează
să trăim.
Fiecare dintre noi are o inimă rănită care nu ne lasă să fim noi înşine.
De fapt, nici n-am ştiut vreodată cine suntem. Te-a întrebat cineva când erai
mică cine vrei să fii când creşti mare?

Ana a fost părăsită de tată când era mică şi după multe întâlniri de grup
în cadrul Atelierului de Stil pe care îl organizez şi-a recunoscut rana de
abandon în cadrul grupului securizant:
“Ca să nu-i pierd pe ceilalţi, fac orice. Îmi neg adevăratele sentimente
şi nevoi. Mă îmbolnăvesc ca să primesc atenţie, rămân în relaţii toxice,
întreţin dependenţe care îmi confirmă că sunt importantă pentru ceilalţi,
suport orice de la prieteni doar ca să am pe umărul cui plânge.”
 Te regăseşti? Se prea poate să conştientizezi cât rău îţi faci singură cu
această strategie care-ţi paralizează adevăratele sentimente. Vrei să-ţi fie
bine?
Ţi se întâmplă să sari în ajutorul altora mereu şi uiţi de tine şi de nevoile
tale?
Nu critici şi nu vorbeşti de rău pe nimeni?
Te simţi nedemnă de iubire?
Crezi că ceilalţi sunt mai buni şi mai deştepţi decât tine?

Dacă răspunsurile tale conţin mai multe răspunsuri cu “da” înseamnă

că ştii ce rol joci în viaţa ta şi a altora, nu-i aşa? Tu trebuie să ai grijă de
ceilalţi? Asta e misiunea ta pe pământ? Te recunoşti în această teamă de
umilire care te împinge să suporţi abuzuri emoţionale şi fizice?
Ţi-e ruşine să fii tu însăţi şi nu vrei ca alţii să afle cum eşti?
Care sunt temerile de care suferi?
Cine eşti? Opreşte timpul şi descrie-te prin cuvinte sincere: …
Vrei să fii iubită pentru ceea ce eşti sau vrei să fii “iubită”pentru ce
oferi?

Elena, Ana şi multe alte femei gândesc despre ele că nu sunt destul de
bune, ba dimpotrivă se consideră imperfecte şi pe alocuri greşite şi de aici
“ghinionul” de a da peste bărbaţi nepotriviţi şi indisponibili emoţional. Ele
confundă sexul cu iubirea, compania cu iubirea şi văd bărbatul ca pe un
colac de salvare. Dureroase credinţe. Şi curând vom ajunge şi la dependenţa
de convingeri greşite.
Acum, hai să vedem ce ai de făcut ca să te smulgi din braţele acestei
dependenţe păcătoase. Şi cum ne vindecăm de dependenţa de bărbaţi prin
trei strategii inteligente:

(1) Ieşi din relaţia toxică chiar acum

Sună-l pe omul cu care împarţi patul şi invită-l la un ceai fierbinte.
“Hai să avem acea discuţie incomodă pe care am evitat-o amândoi.” Dacă
n-ai curaj, te rog scrie-mi mie că te încurajez eu să iniţiezi această ruptură
care te eliberează de suferinţă.
Acum o să mă întrebi cum îţi dai seama dacă relaţia ta este toxică sau
sănătoasă?
 Ei, uite că nu-i deloc greu să-i iei pulsul relaţiei tale. Dacă te îndoieşti
de el şi de relaţie, dacă eşti frustrată, nemulţumită şi depresivă, dacă eşti
dominată de teama de singurătate sau de schimbare şi simţi că fără el nu
valorezi nimic, află ca eşti dependentă de-un bărbat care nu te ajută să
evoluezi.
O relaţie sănătoasă te face fericită, frumoasă, blândă, mulţumită de tine
şi de celălalt. Îndoiala iese din circuitul tău mental şi simptomele fericirii se
citesc pe faţa unui om. Du-te la oglindă dacă nu mă crezi şi priveşte-te: Eşti
într-o relaţie sănătoasă?
Dacă radiezi, străluceşti şi te vezi frumoasă şi bucuroasă înseamnă că
trebuie să-l suni pe Vasile şi să-l anunţi că trebuie să-şi mute boxerii şi
ganterele în apartamentul pe care i l-ai închiriat deja şi care e la capătul
lumii, departe de orice amintire legată de tine. Ce zici de planul meu de
acţiune? Te ţine s-o iei de la capăt?

(2) Abţine-te să intri într-o nouă relaţie o perioadă

Femeile libere şi autonome sunt periculoase pentru societate. Bărbaţii
se tem de ele. Femeile de la braţul bărbaţilor se tem pentru siguranţa relaţiei
lor şi părinţii se tem că ele o să rămână nemăritate. Acest pericol îi împinge
să judece fără să gândească şi să-ţi înoculeze şi ţie frici care-ţi compromit
alegerile şi stilul de viaţă.
Eu cred că nu este nimic mai potrivit pentru tine acum decât să rămâi o
perioadă cu tine şi să te descoperi cu adevărat fără să te grăbeşti să intri într-
o relaţie doar de gura lumii.
Avem atâta înţelepciune în noi încât am lua-o de la capăt, pe acelaşi
drum, de fiecare dată. De câte ori s-ar putea. Viaţa merită trăită mereu şi
mereu. Tu meriţi tot ce-i mai bun şi prezentul tău merită onorat. Te rog să
nu mai priveşti în trecut. Eşti aici şi acum, în prezent şi tot ce ai de făcut
este să fii conştientă de ce simţi. E tot ce ai.
Viitorul nu există. Trecutul s-a consumat. Aceste experienţe nu-mi sunt
străine, eu am fost pentru prea mult timp propriul meu duşman. Am avut
inima plină de judecată, critică, ură, culpabilitate, furie şi m-am îndepărtat
de frumuseţea naturii mele. Nu mi-am dat voie să iubesc pentru că atunci
când am făcut-o cu puritate, viaţa mi-a arătat că am iubit cu naivitate. Dar
ce poate fi rău în onestitate şi puritate? Din păcate, am ascultat de glasul
unei societăţi bolnave care promovează modele conservatoare.
 Aici e păcatul. Ai observat cum sunt privite femeile independente şi
sigure pe ele? Cu spaimă deoarece ele nu pot fi controlate şi încorsetate. Şi
cu invidie deoarece nu prea multe îndrăznesc să fie ca ele. Judecăm şi
arătam cu degetul în mulţime şi tânjim la îndrăzneala lor în intimitate.
Ia-ţi liber pentru o perioadă de câteva luni de la normalitate. Fii altfel.
Fii liberă!

(3) Dezvoltă-ţi personalitatea dacă vrei să devii o femeie cu stil şi

atitudine
Poţi să începi o viaţă nouă, aşa cum şi eu am făcut-o şi poţi s-o faci în
stilul tău!
Şi pentru o viaţă nouă ai nevoie de tine, nu de mai mulţi bani, nu de un
iubit nou, sau de-o ţară care să-ţi ofere mai multe posibilităţi de promovare.
Urmează calea mea dacă vrei, eu ţi-o ofer cu inima deschisă:
Libertatea de a alege un stil personal, o carieră atipică, orice îţi trece
prin minte. Ai capacitatea să alegi ceea ce ţi se potriveşte în acest moment
fără să-ţi pese de ce zice lumea bună?
Alegerea de a gândi independent îţi oferă şansa de-a trăi conştient şi
împlinit. Şi pentru asta te invit să-ţi goleşti mintea de ceea ce ţi-au spus
alţii despre ceea ce trebuie să faci în viaţă. Nimeni nu ştie ce-i mai bine
pentru tine. Evenimentele sunt create de tine şi mai exact de ceea ce crezi
despre tine. Cum te vezi? Importantă sau neînsemnată?
Acceptarea de sine te eliberează de ruşine şi vinovăţie! Acceptă-te aşa
cum eşti, fără să minţi despre tine în lume. Eu aşa am crescut. Minţind
despre mine. Şi într-un final am ajuns să mă pierd pe mine. Mi-a fost
ruşine de mică să vorbesc despre natura situaţiei mele familiale şi
financiare. Mi-am ameţit colegii de la şcoală şi prietenii de la bloc cu
poveşti despre o copilărie fericită. Nu mi-a adus eliberarea ce-o căutam.
Din contră, m-a menţinut într-o stare de sărăcie şi suferinţă profundă.
Dreptul de a exista îţi aparţine. Nu eşti aici ca să trăieşti după aşteptările
altora. Prietenii, iubitul, familia, şeful, societatea pune presiune pe umerii
tăi. Aşa este. Dar obligaţia de a trăi în conformitate cu ceea ce gândeşti şi
eşti este legea vieţii. Nu poţi ignora ce crezi doar pentru că ceilalţi au mai
multă experienţă de viaţă. Este greşit să păşeşti pe un drum trasat de “cei
înţelepţi”. Indicatoarele au căzut. Eşti faţă în faţă cu tine.
Îndrăgosteşte-te de tine şi de viaţa ta. Aşa cum e ea acum, săracă şi
măruntă. Cu timpul şi cu sinceritate faţă de tine însăţi vei dobândi puterea
 interioară de-a alege cu inspiraţie şi încredere ce ţi se potriveşte cel mai
bine. De la haine până la bărbaţi potriviţi.
Concentrează-te asupra a ceea ce vrei să îmbunătăţeşti la tine şi la viaţa
ta. Care sunt aspectele pe care vrei să le schimbi începând de azi? Fă o
listă cu toate lucrurile care simţi că n-au legătură cu felul tău de-a fi şi care
te opresc să fii fericită. Schimbă-le!
Dacă eşti nemulţumită de felul în care arăţi, consultă un stilist şi fă o
schimbare.
Dacă eşti nemulţumită de felul în care eşti tratată de partenerul tău,
părăseşte-l.
Dacă eşti nemulţumită de jobul actual, dă-ţi demisia. Schimbările sunt
inevitabile.

E imposibil să ajungi să te împaci cu tine sau cu suferinţa dacă tu ieşi

dintr-o relaţie ca să intri în alta. Sau dacă alergi în direcţii opuse. Până ce
nu-ţi dăruieşti o bucată de timp doar pentru tine, conflictul din tine va creşte
şi-ţi va călca toate planurile în picioare. Eu cunosc această cale. Şi eu am
alergat pe ea. Vocile din capul meu îmi spuneau că asta e calea fericirii şi
picioarele mele alegeau pe alt teren de luptă. Când eşti disociat, nu poţi
construi relaţii, familii sau fericiri.
Dar eşti singura care poate face ceva pentru tine şi, mai ales, se poate
elibera de propria judecată. Tu eşti judecătorul care se pedepseşte când
greşeşte în loc să se îmbrăţişeze şi încurajeze. “Data viitoare va fi mai
bine!” în loc de “Eşti o proastă, şi pe drept ai pierdut această bătălie!”
Cei care reuşesc în viaţă sunt cei care cred că merită totul în viaţă. “Eu
merit! Eu pot! Eu ştiu! Eu afirm! Eu cunosc! Eu mă angajez să… Eu obţin
ceea ce vreau.” Acum te las cu tine. Timpul se opreşte aici. Te invit să-ţi
rescrii povestea personală şi să-ţi desăvârşeşti personalitatea şi viaţa în stilul
tău!

Dependenţa de suferinţă şi relaţii toxice

De un an am ieşit dintr-o relaţie care îmi cerea să devin altcineva.
Întotdeauna m-a înspăimântat simbioza. Fostul partener îmi cerea să
devenim unul. Şi îi zâmbeam şi mă jucam cu el, “să încercăm, dacă vrei, dar
hai să devenim EU.” “Cred că sunt mai bun.”
Cine-i nebunul care vrea să renunţe la el pentru a deveni un altul?
Ciudată pretenţie la iubire. Nu mai bine suna varianta lui Rilke: “Doi devin
unul doar atunci când rămân doi?” Am plecat. Am lăsat în urmă o relaţie de
cinci ani cu un bărbat frumos, bun şi iubitor.

N-am visat niciodată să fiu însoţitoarea soţului meu, dădaca unui

răsfăţat şi nici asistenta unui artist. Nicidecum. Aveam nevoie de un egal al
meu. Un martor fidel. Un companion. Lângă care să cresc frumos. Să ne
desăvârşim împreună. Să evoluăm permanent. O astfel de iubire mă
motivează să rămân alături de un bărbat. Te rog, lasă-mă liberă, să mă
exprim cum simt fără să te rănesc că nu sunt TU sau că sunt prea mult EU.
La cât de mult îmi iubesc stilul de viaţă, independenţa şi vocaţia,
numai un egal al meu m-ar putea opri din când în când din ambiţia de-a
reuşi să schimb lumea cu mişcarea Stilul Tău. Şi uite că a reuşit un călător
prin această viaţă, ca şi mine să mă reţină în numele iubirii. M-a ţinut de
mână mai mult decât au făcut-o alţii. Mi-a acceptat nebunia de-a exista şi
m-a urmat cu ambiţia cu care-i înzestrat. Ne iubim frumos până când ne
iubim liber.
Şi te invit să meditezi la vorbele acestui înţelept:

Are rost să plângi după cineva care nu suportă ca tu să fii fericită şi cu

altcineva, care îţi interzice sau nu acceptă ca tu să iubeşti şi pe altcineva,
care este insecurizat de dezvoltarea ta emoţională, pe care elanurile tale îl
copleşesc şi îi arată, dureros, punctul în care propria lui evoluţie s-a oprit?

E atât de trist să trăim pe bandă rulantă, să ducem mai departe bagajul

generaţional fără să ne cercetăm cu adevărat darurile primite la naştere. Nu
suntem doar fiicele mamelor noastre, suntem şi fiicele Universului care ne-a
înzestrat cu daruri unice şi ne irosim sub povara unor bagaje care aparţin
părinţilor noştri. În loc să înflorim, noi ne ofilim înainte de vreme. Câte
femei fericite cunoşti? Eu, puţine. Şi le caut în fiecare zi. Am câteva
aproape de mine care ştiu ce vor. Restul tânjesc după un paradis pierdut.
Femeile poartă doliu după o iubire apusă sau după o poveste de iubire
ca-n filme şi aşteaptă cu sufletul la gură ceva de la viitor, ratând prezentul
într-un mare stil.
Trezeşte-te şi trăieşte-te! Devino acea femeie pe care o lume întreagă o
invidiază pe ascuns. Părăseşte terenurile sigure şi bătătorite; n-o să găseşti
niciodată iubirea pe acolo pe unde merge turma. Renunţă la ce zice bunica
şi mama.
Lumea e în schimbare şi cine refuză propria schimbare îşi semnează
sentinţa la moartea spirituală. N-o să fii fericită în cuplu dacă ţi-e teamă să-
ţi laşi liber partenerul, sau să te retragi o lună cu tine în India.
Eu am ieşit dintr-o relaţie care îmi limita personalitatea şi libertatea. N-
am plecat fiindcă m-a jignit, rănit sau m-a bătut şi închis într-o colivie de
aur. Am ales adevărul, nu minciuna. Nu poţi iubi pe cineva dacă îi laşi, pe
masa din bucătărie, instrucţiuni de conduită şi bune maniere. Mi-e milă de
sufletele care cred în fidelitate impusă, exclusivitate, control şi manipulare.
Ele vor sfârşi nefericite, frustrate, intoxicate, isterice, nebune şi nu
peste mult timp bolnave de vreun cancer sau altă afecţiune fatală. Ne
plângem că a intervenit rutina, infidelitatea, minciuna şi trădarea în cuplu şi
nu înţelegem că noi ne-am invitat partenerul să ne mintă şi să ne ascundă
adevărul. De ce? Fiindcă ne-am crezut atât de deştepte să credem că regulile
impuse îl vor ţine departe de fuste scurte şi alunecoase.
Unde există libertatea crezi că există tendinţa de infidelitate? Nu prea
îmi vine să sar toată ziua gardul ghimpat dacă uşa este larg deschisă.
Înţelegi diferenţa de gândire şi de simţire?
Nimeni nu e nebun să părăsească, să mintă şi să înşele o femeie care-i
permite să fie liber, în cazul nostru să fii tu însuţi… ce-i mai frumos pe
această lume decât libertatea de a exista fără constrângeri şi manipulări? Ţie
nu ţi-ar place să fii acceptată şi iubită pentru ceea ce eşti? Machiată şi
nemachiată? Fericită şi supărată? Fără tocuri?

Mare atenţie la ceea ce le pretindem celorlalţi. Nu avem niciun drept

să-i spunem celuilalt pe cine să iubească, la ce ora să vină acasă, câte beri să
bea şi în ce zile să joace fotbal.
Are rost să iubeşti un bărbat care nu te lasă să fii tu însăţi?
Are rost să plângi după un bărbat care te răneşte verbal sau emoţional?
Are rost să rămâi lângă un bărbat care îţi trage câte-o palmă fiindcă nu
ştie să-şi exprime în cuvinte furia şi frustrarea personală?
Are rost să rămâi într-o relaţie care te face să plângi şi să urli în fiecare
noapte?

Sufletul tău suferă şi doar tu îl poţi elibera de această durere inutilă.

Poţi ieşi oricând dintr-o relaţie care-ţi anulează personalitatea, care nu-ţi
respectă unicitatea, care încearcă să te încătuşeze, care te limitează şi nu-ţi
permite să fii tu însăţi.
N-o să te poţi preface o viaţă întreagă că eşti “fericită”. Măştile or să
cadă… tu o să-ţi îmbolnăveşti mintea, inima şi trupul şi el o să te părăsească
aşa cum te aşteptai.
Eşti terorizată de gânduri negre, de gânduri de abandon, de respingere
şi ratezi şansa de-a trăi liber şi frumos alături de-un bărbat care vede lumea
la fel ca tine.
Întotdeauna am ştiut că în lume există pentru fiecare femeie un bărbat
potrivit. Femeile au vocaţia aşteptării în sânge, precum Penelopa, de ce ai
crede că există doar suferinţă, infidelitate şi trădare în cuplu? Pentru că aşa
ai văzut în casa părintească, în casele prietenelor tale, în revistele şi
emisiunile de scandal?
O relaţie se construieşte nu se găseşte. Şi fundaţia acestei relaţii este
autenticitatea. Fiecare mască pe care ţi-o aşezi pe chip este o minciună care
te îndepărtează de iubirea curată. Sigur că îl vei menţine ameţit şi vrăjit o
perioadă pe îndrăgostit, dar când se trezeşte din această vrajă îţi va vedea
adevărata faţă şi nu ştiu cât va mai rămâne prin preajmă… are rost să joci
un rol care nu te reprezintă?
Vrei să fii iubită pentru ceea ce eşti sau vrei să fii iubită pentru ceea ce
faci pentru ceilalţi? Şi acum să vedem dacă eşti dependentă de suferinţă:
răspunde cu da sau nu la următoarele întrebări.
Ţi-e greu să-ţi exprimi sentimentele şi nevoile în faţa partenerului?
Aştepţi ca partenerul tău să-ţi ghicească gândurile şi nevoile?
Speri că partenerul tău se va schimba în timp?
Te îmbufnezi şi te închizi în tine când partenerul nu face ce vrei?
Foloseşti comportamente de manipulare şi ameninţări?
Îţi place să ai mereu dreptate în relaţie?
Ţi-e greu să recunoşti că ai greşit şi-ţi pare rău?
Eşti rigidă şi ţii cu dinţii de ideile şi credinţele tale?
Ţi-e greu să rupi o relaţie care îţi provoacă suferinţă?
Simţi nevoia să deţii controlul relaţiei prin dominarea partenerului?
Îţi privezi partenerul de sex când nu face ceea ce vrei?
Îl critici şi îl judeci ca să-l faci să stea cu botul pe labe?
Ai nevoie ca partenerul să-ţi facă toate poftele şi să execute ordinele?
Ţi se întâmplă să decizi pentru amândoi fără să-i ceri părerea?
 Eu zic că sunt suficiente aceste întrebări pentru a-ţi face o părere
despre tine, partenerul tău şi relaţia de cuplu. Cum arată tabloul? Alb şi
negru? Iubire toxică sau sănătoasă?
Nu te încrunta şi nici nu te întrista, deoarece ăsta este momentul
potrivit s-o iei pe un alt drum.
Poţi foarte bine să-ţi continui călătoria alături de bărbatul pe care-l ai
alături dar într-o nouă formulă. De azi înainte îi vei comunica partenerului
ceea ce simţi cu sinceritate, aspecte pozitive şi negative. Învaţă să-ţi
recunoşti nevoile şi sentimentele în primul rând faţă de tine, apoi comunică
cu cel de lângă tine. Nu mai te ascunde sub manipulări şi ameninţări.
“Mă simt ignorată de fiecare dată când refuzi să participi cu mine la
evenimente.”
“Dragul meu, sunt frustrată deoarece nu mi-ai cumpărat un cadou de
ceva vreme.”
“Sunt nefericită de viaţa noastră sexuală şi vreau să discutăm despre
asta.”
“Nu mă întrebi niciodată dacă am nevoie de ceva şi eu mă simt
abandonată.”
Şi acum vreau să te ghidez pe drumul vindecării prin exprimarea
nevoilor şi sentimentelor.
Eu, …, îmi cunosc acum nevoile reale şi ştiu să le satisfac.
Eu, …, îmi exprim acum liber şi deschis sentimentele.
Eu, …, acţionez în mod asertiv, respectând şi nevoile partenerului.
Eu,…, îmi respect corpul şi am grijă de el prin igienă, alimentaţie şi
sport.
Eu, …, fac ceea ce-mi place şi îmi respect valorile personale.
Eu, …, mă bucur că pot face ce este relevant pentru mine.
Eu, …, îmi ascult trupul şi inima şi aleg doar ceea ce rezonează cu mine.
Eu, …, mă bizui în viaţă pe resurse mele interioare nelimitate.
Eu, …, îmi construiesc propria viaţă aşa cum vreau să mi-o trăiesc.
Eu, …, mă consider o persoană minunată.
Eu, …, cred că viaţa îmi rezervă surprize frumoase.
Eu, …, îmi construiesc situaţii care mă pun în valoare.
Eu, …, îmi ascult inima care ştie întotdeauna ce vrea.
Eu, …, am curaj să-mi deschid inima în faţa iubirii.
Eu, …, sunt autentică şi spun ceea ce gândesc şi simt fără să rănesc.
Eu, …, am încredere în abilităţile mele înnăscute.
 Eu, …, merit să trăiesc o relaţie sănătoasă şi frumoasă.
Eu, …, am dreptul la iubirea curată şi împlinită.
Eu, …, învăţ în fiecare zi să iubesc sănătos şi necondiţionat.
Eu, …, învăţ din fiecare provocare şi am totul în mine ca să trec peste
orice.
Eu, …, ştiu să aleg ceea ce-i mai bine pentru mine.
Eu, …, am dreptul la iubire.
Eu, …, sunt recunoscătoare vieţii pentru ceea ce sunt şi am.
Eu, …, mă iubesc şi mă accept profund şi-n totalitate.
Eu, …, mă iubesc şi iubesc viaţa care mă iubeşte pe mine.

Iubirea de sine vindecă şi eliberează. Pe mine m-a dezlegat de-un

trecut dureros şi m-a pus pe un drum frumos. Eu am misiunea asta acum şi
te voi conduce pe drumul împlinirii şi al fericirii. Poţi chiar de azi, alături de
mine, să păşeşti pe un nou drum, să deschizi un nou capitol şi să arzi
paginile unui trecut dureros deschizându-ţi inima spre o lume nouă. Ce zici
de invitaţia mea?

Dependenţa de părerile celorlalţi

Ne-am născut, am crescut, am studiat şi ne-am pregătit pentru viaţa de
adult. Am plecat din cuib şi am zburat spre ţinuturi virgine ca să prindem
contur şi strălucire.
Am căzut, ne-am frânt aripile şi-am revenit în sânul familiei. Şi de-
atunci n-am mai făcut nicio călătorie importantă. Ai mai zburat de atunci,
dar nu destul de departe…
Te-aş întreba dacă viaţa ta este palpitantă, misterioasă, iraţională,
nonconformistă?
Care a fost cea mai intensă experienţă din viaţa ta?
Care sunt achiziţiile ce le-ai făcut prin propriile tale puteri?
Eşti o femeie independentă emoţional, social şi financiar?
Ai plecat de-acasă, ai renunţat la valorile şi idealurile familiei tale?
Eşti o femeie realizată, împlinită şi trăieşti viaţa pe care ţi-ai construit-o?

Nu poţi să fii liberă dacă depinzi de părerile familiei, experţilor şi

mentorilor. Viitorul tău este compromis, este un viitor la mâna a doua, un
viitor sărac şi bolnav.
 Separă-te de ce zic ceilalţi, de ideile lor şi de visele lor neîmplinite ce
le proiectează pe tine. Ei şi-au trăit viaţa. Şi acum vor s-o trăiască şi pe-a ta.
Eşti sigură că vrei să renunţi la ea? Tu, din dorinţa de a-i păstra lângă tine,
ajungi să le îmbraci dorinţele.
De aici până la boala la sufletească şi fizică nu mai e cale lungă. Viaţa
nu ţi se dă de mai multe ori. Ori ţi-o trăieşti tu, ori ţi-o trăiesc alţii. Ei au
întotdeauna un plan pentru tine. Clarifică-ţi relaţiile ce le ai cu ceilalţi. Cât
eşti de autonomă?
Răspunde cu da sau nu la următoarele întrebări:
Nu suporţi să stai singură?
Eşti perfecţionistă?
Numai aprobarea şi încurajarea celorlalţi te motivează?
Adesea mănânci prea mult?
Te gândeşti des la ce cred ceilalţi despre tine?
Încerci tot timpul să fii în gardă în relaţiile tale?
Încerci să-ţi depăşeşti îndoiala de sine consumând alcool sau droguri?
Intri în panică când nu obţii aprobarea celorlalţi?
Pun munca mai presus de orice?
De multe ori sunt obsedată de nevoia de ordine desăvârşită în viaţa mea?
Îmi ascund sentimentele pentru ca ceilalţi să nu-şi dea seama ce gândesc
cu adevărat?
Constat adesea că servesc şi mă adaptez nevoilor partenerului meu de
viaţă, mai degrabă decât să-i împărtăşesc ce simt?
Nu pot să spun “nu” când sunt rugat să fac un serviciu.
Când sunt furioasă sau tristă merg la cumpărături, lucrez mai mult şi
mănânc în exces.
Simt nevoia să-i controlez pe cei din jurul meu.
Trebuie ca cei din jurul meu să mă placă ca să am încredere în mine
însămi.
Am nevoie de persoane puternice în jurul meu, care să mă susţină şi
încurajeze.

Dacă ai răspuns afirmativ la mai mult de trei întrebări, află că eşti

dependentă de părerea celorlalţi şi de prezenţa lor în viaţa ta. Este indicat să
stai de vorbă cu inima ta rănită şi să afli ce te-ar putea vindeca de aceste
dependenţe care-ţi influenţează personalitatea. Este greu să devii autonomă
dacă rămâi agăţată de persoanele din jurul tău. Dacă îi laşi pe alţii să-ţi
programeze viaţa şi să decidă în locul tău. Laureatul premiului Nobel,
Gerarld Edelman, a demonstrat că felul în care simţim, gândim şi acţionam
este susţinut neurologic de conexiuni care sunt cu atât mai puternice cu cât
repetiţiile sunt mai dese. Asta înseamnă că tu repeţi ceea ce-ţi face plăcere
şi plăcerile tale devin stilul tău de viaţă. Ce-ţi place cel mai mult în viaţă?
Aş vrea să încep într-o notă pozitivă dar mi-e teamă ca o să alunec spre
acele momente incomode ale existenţei tale, care ne ajută să alegem căile
potrivite pentru noi înşine.
Timpul trece, oamenii mor dar ideile greşite supravieţuiesc şi ajung să
conducă alte vieţi. Vreau să mă asigur că laşi în urma ta influenţele negative
care ţi-au mutilat personalitatea. Şi pentru asta am nevoie să fii sinceră cu
emoţiile tale, să-ţi verşi în aceste pagini resentimentele şi temerile. Ştiu că e
greu să arunci cu ură şi mânie asupra mamei sau a tatălui, dar nu există altă
cale în acest proces de purificare şi vindecare. Vrei să devii autonomă,
liberă, arhitectul propriei vieţi? Atunci, ia-mă de mână şi ţine-te bine.

Spune-mi câte ceva despre copilăria ta. Descrie-ţi părinţii în câteva

cuvinte:
Mama …
Tata …

Cum a fost să-ţi descrii părinţii? Ai scris ceva negativ despre ei? Ţi-e
greu să-i judeci?
Crezi că te-au influenţat pozitiv sau negativ? Încerci să le găseşti scuze
în comportament?
Acum, aşa cum bine te-am obişnuit, te rog să laşi lectura deoparte şi
să-ţi deschizi jurnalul intim în care îi vei scrie mamei tale, printr-o
scrisoare, tot ce n-ai îndrăznit niciodată să-i spui în faţă, permite-ţi să îi
reproşezi tot ce-ţi stă pe inimă, vorbeşte-i deschis despre toate suferinţele pe
care ţi le-a provocat din copilărie până la maturitate.
E greu să-ţi vezi muza depăşită de propriile limite. E dureros să-ţi
priveşti mama înlăcrimată şi nefericită, care zâmbeşte în loc să plângă. Ştiu
că acum eşti înţeleaptă şi o înţelegi, dar fă acest efort şi curăţă-te de toate
emoţiile negative reprimate. Ai încredere în mine?
După ce termini de scris şi dacă mai ai energie şi resentimente de
împărţit, scrie-i şi tatălui tău o scrisoare, chiar dacă el nu mai este în viaţă
sau n-a făcut niciodată parte din viaţa ta. Scrie toate sentimentele tale de
durere, de ură, de gol sufletesc ce ţi le-a provocat răceala sau lipsa tatălui
tău din creşterea şi dezvoltarea ta sănătoasă. Astăzi e ziua plângerilor.
Şi acum te rog să opreşti lectura pe ziua de azi, şi dacă totuşi nu rezişti,
ia-ţi liber câteva ore. Vreau să ieşi afară, să te plimbi sau să alergi prin parc.
Să te eliberezi definitiv de resentimente. Ascultă melodiile care-ţi aminteau
de suferinţă, toţi avem playlist-ul nostru care ne scoate la suprafaţă durerea,
furia şi resentimentele. Ascultă această muzică acum, după care şterge-le
din memoria şi laptopul tău pentru totdeauna, nu te mai întoarce în trecut. O
etapă din viaţa ta a murit şi o alta se pregăteşte să prindă viaţă. Ia-ţi timpul
de care ai nevoie ca să te împaci cu trecutul. Eu nu plec niciunde, te aştept
aici să mergem mai departe spre acel colţ al lumii care găzduieşte oameni
frumoşi, liberi şi împliniţi.
Eşti pregătită de-o nouă călătorie alături de mine? Eşti pregătită s-o iei
pe un drum care are o inimă? Eşti pregătită să faci tot ce-ţi stă în putinţă ca
viaţa ta să aibă un sens?

Cine nu-şi iubeşte copilul? Toţi părinţii îşi iubesc copiii, doar că
nimeni nu i-a învăţat limbajul copiilor care diferă de dialogul obişnuit al
adulţilor. Lipseşte cu desăvârşire dialogul autentic legat de viitorul copilului
în societatea contemporană. Comunicarea este grav afectată de subiecte
tabu, precum sexualitatea, divorţul părinţilor, decesul, grijile financiare,
dragostea, alegerea partenerului de viaţă şi alte evenimente trecute sub
tăcere.
Plecăm de acasă prea devreme sau prea târziu şi fără să ştim cum să
facem faţă provocărilor vieţii. Aceste goluri afective nehrănite la timp ne
influenţează personalitatea şi ne zdruncină încrederea în sine şi într-un
viitor senin. Devenim sclavii unei societăţi flămânde şi ne răzbunăm pe noi
şi pe ceilalţi prin alegeri greşite care ne otrăvesc viaţa.
Comportamentele educative deficitare aşază în lume copiii dezorientaţi
şi dezbrăcaţi de valori şi credinţe sănătoase, care i-ar ajuta să-şi construiască
o viaţă personală şi profesională împlinită. Copilul se defineşte prin ceea ce
fac părinţii, el se simte un univers în miniatură, o operă de artă apreciată sau
respinsă de privitori. Modul de viaţă al copilului este profund modelat de
curajul sau teama părinţilor, de căldura sau indiferenţa acestora.
Puterea exemplului are o influenţă enormă în ceea ce urmează să trăim
la maturitate. Nu prea uităm ce ne-a rănit. Şi fugim din calea acelor invitaţii
care ne-ar putea redeschide rana. De prea multe ori, durerile sufleteşti ale
mamelor noastre devin durerile noastre.
Ai posibilitatea să te întorci în timp, ce ai schimba în comportamentul
mamei tale?
Care ar fi mesajele cu care ai vrea să fii hrănită de mama ta?
Ce ai schimba în comportamentul tatălui tău? Este timpul tău, rescrie-ţi
copilăria!

Scrie-le câte-o scrisoare din străfundul sufletului tău şi fii generoasă în

laude, încurajări, îmbrăţişări, confirmări, dovezi de iubire şi tot ce ţi-ai fi
dorit să ţi se întâmple de copil.
Ai văzut că a venit şi momentul împăcării şi al iertării? Fără să ne
iertăm părinţii şi trecutul nu putem să ne construim prezentul, relaţia,
afacerea sau să ne trăim povestea de succes.
Acest exerciţiu pe mine m-a ajutat să urc câteva trepte pe scara
evoluţiei, acolo unde meritam să fiu, nu acolo unde m-am pus eu. Ştii,
treptele te ridică de jos în sus şi te coboară de sus în jos. Astăzi, eu sper c-ai
urcat câteva trepte şi-ţi vezi valoarea, talentul şi puterea. Cea pe care nu le
vedeai. Eşti mai mult decât credeai. Şi eşti tot ce ai şi o să ai vreodată. Te
rog să te iei în seamă, să pui preţ pe tine şi să-ţi asculţi vocea interioară.
Suntem pe drum. Toţi vom ajunge acolo unde ne-am propus dacă ne
luăm în serios. Toţi merităm să ne trăim visele. Şi universul conspiră la
fericirea şi la reuşita noastră.
Eu cred că am reuşit în viaţă pentru că am decis să construiesc o punte
între mine şi acele aspecte îngrozitoare care-mi făceau sângele să-mi curgă
mai repede prin vene, inima să-mi bată puternic în piept şi palmele să-mi
transpire într-o secundă. Am reuşit să mă vindec de dependenţa de
suferinţă, de bărbaţi şi de părerile celorlalţi. Astăzi sunt liberă! Poţi fi şi tu!
Drum bun, frumoasa mea!
 CAPITOLUL VII. DEPRESIA
Omul e mai mult decât un mecanism stricat. (Vicktor Frankl)

Durerea cea mai mare a omului este să treacă prin viaţă neobservat şi
poate de aici se naşte şi sentimentul inutilităţii în raport cu o societatea de
oameni care pare să le aibă pe toate.
Singurătatea însoţită de lipsa unui sens în viaţă aduce în viaţa omului
multă rătăcire şi suferinţă. Izolarea socială este un factor de risc pentru
îmbolnăvire şi moarte prematură.
În lipsa unei vieţi sociale oamenii mănâncă mai mult, consumă fără
logică şi fără plăcere, se irosesc mai des şi se îmbolnăvesc fără să înţeleagă
că lipsa relaţionării l-a făcut să se simtă atât de trist şi de golit de valoare şi
de conţinut.
Aşa arată mărturiile femeilor care îmi scriu. Prin sentimentele lor sunt
sigură că o să simţi ce ai de făcut ca să scoţi la suprafaţă adevărul despre
ceea ce traversezi în viaţa ta.
Oare voi fi vreodată în viaţa asta fericită?
Nu ştiu ce m-ar face cu adevărat fericită.
Sunt nehotărâtă, nu ştiu ce vreau de la mine, de la viaţă.
Nu ştiu ce vreau cu adevărat de la viaţă.
Cum să ajung să mă iubesc şi să mă simt bine cu mine?
Sunt singură şi nesigură pe ziua de mâine.
Viaţa ta va ajunge acolo unde îţi doreşti după ce îţi stabileşti câteva
obiective precise.
Stilul tău personal şi de viaţă este profund afectat deoarece nu ştii
exact cine eşti şi încotro te îndrepţi.
Părinţii te-au învăţat că în viaţă e bine să urmezi turma dacă vrei să fii
acceptată de societate iar tu ai ajuns frustrată fiindcă semeni cu restul lumii
care rătăceşte fără rost şi scop. Te doare că nu te simţi bine în propria piele,
că nu eşti stăpâna vieţii tale, te sperie viitorul, trăieşti nesatisfăcută, nu ţi-ai
descoperit vocaţia, eşti singură şi ai senzaţia că ai pierdut trenul vieţii.

Problema pe care vreau să o atacăm este si cea care îţi creează cele mai
mari probleme.
Sentimentul valorii personale îţi influenţează semnificativ stilul de
viaţă.
 Dacă simţi că n-ai valoare personală, nimic bun nu va intra în viaţa ta.
În schimb, dacă simţi că ai valoare personală, întâmplări cu sens ţi se arată.
Depresia ia naştere în urma unor experienţe traumatizante. Uşoară
definiţie, aşa-i?
Ca să înţelegi mai bine cum arată şi se comportă depresia o să-ţi
prezint cazul unei tinere care şi-a pierdut tatăl de tânără şi care de curând a
trecut printr-un divorţ.

Gândurile ei negative despre sine o copleşesc şi o împiedică să vadă

partea plină a paharului: “Sunt lipsită de valoare, mă simt inferioară şi
nimeni nu mă doreşte. Toţi bărbaţii din viata mea m-au rănit şi m-au părăsit.
Este vina mea, am stricat totul.”
A ajuns în cabinet deoarece suferă de insomnii şi de lipsa de interes
faţă de tot ce o înconjoară. Ea şi-a luat concediu medical deoarece nu se
poate concentra la servici.
În urma interviului, clienta a declarat printre lacrimi că e tristă,
nefericită şi depresivă. Se gândeşte doar la ceea ce-i greşit la ea, niciodată la
ce face bine.
A ajuns să se izoleze de lume, deoarece se simte inferioară şi fără
valoare personală. Are tendinţa să se acuze pentru toate eşecurile şi
pierderile din viaţa ei. Imaginea ei de sine este proastă şi stima de sine este
scăzută. Gândurile ei negative n-o ajută deloc să meargă înainte fără
susţinere terapeutică. O alegere excelentă în cazul de faţă.

O practică terapeutică corectă şi sănătoasă nu ignoră gândurile

negative, forţând clientul să vadă doar partea pozitivă a lumii. Dacă eu mă
simt rău, nu mă pot preface că mi-e bine.
Mulţi oameni practică gândirea pozitivă şi îşi anesteziază gândurile
negative fără să rezolve problema cu adevărat. Faptul că ne recunoaştem
vulnerabilităţile nu ne închide într-un spital de boli nervoase. Este un semn
că ne pasă de noi şi de evoluţia noastră.

Nu poţi vindeca ceea ce refuzi să priveşti în faţă

Eu nu te sfătuiesc să întorci spatele gândurilor tale catastrofice despre
tine şi viaţă şi să ignori vulnerabilitatea umană. Noi toţi avem perioade în
care ne îndoim de capacităţile noastre. E bine să verificăm dacă aceste stări
negative sunt fondate sau doar imaginate. Să fim sinceri cu rănile noastre
interioare este o condiţie necesară evoluţiei personale.
Cunosc persoane cu standarde perfecţioniste “sunt cea mai bună”, “voi
fi întotdeauna puternică”, “nimic nu mă doboară”.
Ei sunt cei care greşesc. Nu suntem dumnezei şi nici zei. Să ne
acceptam imperfecţi ne ajută să depăşim orice episod melancolic, tragic,
trist ori depresiv.
Nu suntem decât oameni şi este firesc să te simţi pierdută câteodată.
Nu este un păcat şi nici un semn că eşti greşită deoarece simţi nevoia de
recuperare sau izolare. Mai degrabă mă înspăimântă persoanele care se
forţează să zâmbească când lor le vină să plângă. Ei mă îngrijorează, nu cei
care îşi recunosc “păcatele”. Nu e lucru puţin să-ţi mărturiseşti rănile şi
vulnerabilităţile sau să vorbeşti despre durerea din tine.
Refulând anumite gânduri neplăcute noi nu facem decât să cream un
vacuum psihic care se umple zi de zi cu temeri. Înţelegi de ce te sufoci
câteodată? De ce suferi de insomnie? De ce eşti tristă fără un motiv anume?
De ce eşti deprimată? De ce suferi? De ce nu reuşeşti să te bucuri de
lucrurile mărunte?
Eu recunosc depresia la persoanele care nu fac ceea ce le place, care au
ales o cale profesională sau sentimentală împinşi de la spate de o persoană
pe care ei o stimează.
Nu dorim să pierdem iubirea şi atenţia celor dragi şi pentru asta suntem
în stare de orice.
Chiar să ne prefacem că ne este bine într-o profesie care n-are nicio
legătură cu ceea ce suntem. Privesc cu teamă şi îndoială aceste suflete şi mă
aştept la ce-i mai rău de la aceasta întâlnire forţată cu destinul. Mergi pe căi
străine dacă nu te urmezi pe tine şi asta te va costa multe lacrimi şi nopţi
întunecate din care vei ieşi doar cu ajutorul psihoterapeutic.
E aproape imposibil ca peste un timp când renunţi la ceva cu adevărat
important pentru tine să nu suferi fizic şi psihologic. Dacă renunţi la
pasiunea ta de a cânta la pian deoarece mama ţi-a spus ca trebuie să-ţi
câştigi un trai dintr-o muncă mai puţin plăcută care să-ţi asigure o siguranţă
financiară, vei sfârşi urând şi munca şi persoana care te-a îndepărtat de
talentul tău înnăscut.
Alegerile în viaţă trebuie să-ţi aparţină doar ţie. Mai ales cele legate de
pasiune şi profesie. Noi toţi facem compromisuri ca să putem să ne
întreţinem dar nu înlocuim un talent cu un job fiindcă aşa ne-a sfătuit mama
şi tata. Viaţa este doar una şi este a ta!
Poţi să îţi hrăneşti sufletul după orele de muncă ca să nu te trezeşti
peste un timp în faţa unui zid pe care nu-l vei putea trece decât cu o terapie
de lungă durată însoţită şi de anxiolitice şi antidepresive. Nu uita niciodată
de tine şi calea ta adevărată.

A schimba viaţa ta cu una străină, nu este doar un lucru prostesc, ci şi un

joc făţarnic, căci niciodată nu poţi trăi cu adevărat viaţa altuia, te prefaci
doar, îl amăgeşti pe celălalt şi pe tine însuţi, căci tu nu poţi decât să-ţi
trăieşti propria viaţă. (Jung)

Clienta de care îţi povesteam mai devreme a ajuns să-şi aleagă un soţ
nepotrivit tocmai ca să n-o dezamăgească pe mama ei, care în perioada în
care ea era doar un copil îi fredona aceeaşi melodie “să nu cumva să mă
dezamăgeşti sau să mă faci de râs cu alegerile tale că nu te voi mai iubi
niciodată”.
Iar fata a ajuns să aleagă doar ceea ce o făcea pe mamă fericită.
Această relaţie patologică a adus-o pe tânără în clinica de psihiatrie
deoarece terapia individuală n-a funcţionat prea bine şi ea astăzi înghite un
pumn de pastile ca să nu urmeze calea neortodoxă pe care a ales-o ţi tatăl ei,
suicidul.
Ţi-am prezentat un caz complex ca să înţelegi mecanismul din spatele
depresiei şi consecinţele ce le are un comportament mascat “mi-e bine”.
Recunoaşte ceea ce simţi şi nu vei suferi prea des de lipsa de sens sau de
stări depresive.
Dacă te trezeşti într-o dimineaţă ca nu mai poţi mânca, dormi, râde sau
plânge e cazul să te prezinţi urgent la cabinetul unui terapeut.
Există milioane de oameni răniţi, singuri, depresivi, înspăimântaţi de
ziua de mâine dar există şi milioane de oameni împliniţi, senini, siguri pe ei
şi satisfăcuţi de propria viaţă.
Tu din care categorie vrei să faci parte?

7 erori de gândire care te menţin într-o stare depresivă

Inferenţe arbitrare: “Prietenul meu nu răspunde la telefon, nu-i pasă
deloc de mine sau mă înşală.”
Suprageneralizarea: “Întotdeauna mi se întâmplă lucruri rele.”
 Extragi doar răul dintr-o situaţie: “Chiar dacă mi-a spus că mă iubeşte,
el mi-a dat de înţeles că nu sunt cea mai importantă persoană din viaţa lui.
Înseamnă că mă minte.”
Amplificarea: “Am picat examenul la neurocibernetică şi toţi vor crede
că sunt o proastă.”
Minimalizarea: “Mi-a spus că sunt frumoasă, dar sigur foloseşte această
tehnică de seducţie cu toate femeile.”
Personalizarea: “Am divorţat fiindcă n-am ştiut să-l ţin lângă mine. E
numai vina mea.”
Gândirea dihotomică: “Dacă nu reuşesc să-l fac să mă ceară de nevastă,
înseamnă că nu sunt bună de nimic, şi mai bine dispar de pe lumea asta
prin suicid.”

7 stiluri de gândire care te ajută să depăşeşti orice criză, suferinţă,

depresie

Gândire intuitivă: “Prietenul meu nu răspunde la telefon, înseamnă că e

ocupat şi mă va suna când vede apelul.”
Gândire sănătoasă: “În viaţa ni se întâmplă deopotrivă lucruri bune şi
rele.”
Extrage binele dintr-o experienţă: “Chiar dacă m-a părăsit, am învăţat o
lecţie preţioasă şi în următoarea relaţie voi şti cum să mă comport ca să
obţin ceea ce vreau.”
Conştientizarea: “Deşi am picat examenul la neurocibernetică, asta nu-
mi anulează flerul vocaţional. M-am născut să fiu terapeut şi voi învăţa
mai mult ca să-l iau.”
Învaţă să primeşti complimente: “Deşi n-am încredere în bărbaţi, pot să-
i cred când îmi spun că sunt frumoasă şi deosebită. În timp, o să mă
vindec de această lipsă de încredere.”
Percepţie corectă: “Am divorţat fiindcă ne-am căsătorit fără să ne
cunoaştem cu adevărat.”
Gândire realistă: “Dacă nu mă cere de nevastă, înseamnă că nu este
bărbatul potrivit pentru mine şi nu poate decât să-mi facă un serviciu
ieşind din viaţa mea.”

Cei care se îndoiesc mereu sunt şi cei cărora le lipseşte ceea ce-şi
doresc.
 Toată lumea se teme. Să nu crezi că eu sunt mereu încrezătoare sau
vreun expert în psihologie. În viaţă, întotdeauna câştigi după ce pierzi ceva.
Lasă-te inspirată de eşecurile tale. Tu depinzi de mintea ta şi a o învăţa să
întâmpine fiecare experienţă ca pe-o oportunitate de învăţare te ajută să ieşi
afară din cercul vicios în care te învârţi acum.
Tu decizi ce este bun pentru tine. Astfel încât, fii atentă la criticile,
gândurile şi credinţele negative ce le emiţi în fiecare zi. Ele te conduc spre
eşec. Încetează să mai extragi răul din experienţele tale: “nu sunt destul de
bună”, “nu merit”, “sunt greşită”, “ghinionistă”.
Greşelile te învaţă ceea ce nici un manual sau părinte n-ar putea să te
înveţe.

“Am greşit şi pot învăţa din asta.”

“Pot deveni mai bună învăţând din greşelile săvârşite.”

Mintea ta este comandantul tău. Alegerile tale depind de felul în care

gândeşti.
Dacă gândeşti ca vei experimenta încă un eşec, profeţia ta se va realiza
curând.
De ce nu eşti de partea ta?

Mie nu-mi este ruşine de mine, de greşelile săvârşite, de trecutul meu.

Eu îmi deţin povestea personală şi nu îmi promovez doar aspectele pozitive.
Am şi imperfecţiuni, pot fi egoistă, rea, rece şi tristă. Nu sunt numai miere
şi lapte. Nu îmi ascund defectele ca să păstrez aparenţele său din teama de-a
pierde admiraţia populaţiei. Nu neg şi nici nu-mi ascund părţile întunecate.
Eu sunt lumină şi întuneric, iubire şi ură, bine şi rău, sus şi jos.

Acceptă întotdeauna ceea ce gândeşti şi simţi

Gândurile cresc în noi fără voia noastră şi noi ne pregătim de cu seara
să gândim frumos şi curat iar la sfârşitul zilei ne dăm seama că ceea ce
consideram dimineaţa ca adevăr, seara s-a transformat în minciună.
Nu poţi controla gândurile, ele au natura lor şi sunt multe. Noi
producem peste 60.000 de gânduri pe zi. Îţi dai seama ce încerci tu să faci?
Să excluzi gândurile murdare şi negre. E imposibil. Împacă-te cu ceea ce
este bun şi rău în tine şi nu vei mai fi obsedată să-ţi controlezi gândurile.
Viaţa este transformatoare şi terapeutică.
 Schimbarea se produce doar prin acceptarea a ceea ce eşti şi trăieşti.

“Chiar dacă am minţit, mă accept şi mă iubesc profund şi-n totalitate.”

“Chiar dacă am ales greşit, mă accept necondiţionat.”
Chiar dacă nu m-am ţinut de cuvânt, mă accept şi mă preţuiesc
necondiţionat.”

Ăsta-i dialogul de care ai nevoie ca să faci pace cu mintea şi gândurile

tale. Dacă te-ai surprins rea şi egoistă, acceptă-te, recunoaşte-ţi ţie şi lumii
că ţi se întâmplă să fii rea şi egoistă, altfel n-ai nicio şansă să devii bună şi
generoasă.
Mie nu mi-e teamă să recunosc că sunt furioasă deoarece am ratat
şansa de-a obţine un job mai bine plătit. “Deşi sunt furioasă că am fost o
leneşă şi n-am profitat de şansă, mă accept profund şi-n totalitate. Sunt
furioasă, sunt furioasă!”
Şi ca să mă asigur că nu evit starea şi nu mă mint pe mine, mă şi duc la
sală, să lovesc un sac de box să scot toata furia afară din mine. Nu mă lupt
niciodată cu ceea ce gândesc şi simt. Nu sunt adversarul meu, sunt prietena
mea cea mai bună.
Asumă-ţi responsabilitatea faptelor tale!
“Sunt responsabilă de relaţia pe care o am astăzi.” Ce simţi faţă de
această afirmaţie?
“Sunt responsabilă de banii pe care ii câştig lunar.” Simţi că am dreptate
sau mă contrazici?
“Sunt responsabilă de jobul pe care îl am.” Crezi altceva despre
activitatea ta profesională?
“Sunt responsabilă de fericirea mea.” Crezi că mă înşel?
“Sunt responsabilă de starea mea de sănătate actuală.” Eşti de acord cu
mine?
“Sunt responsabilă de bărbaţii pe care îi atrag în viaţa mea.” Nu-ţi place
ce auzi?
Sunt responsabilă de kilogramele în plus pe care le am.

Aici nu mă poţi contrazice. Eşti responsabilă de raiul sau iadul ce-l

trăieşti astăzi.
Dacă ai ajuns să mă citeşti până aici şi consideri că altcineva e
responsabil de relaţia toxică pe care o ai, de puţinii bani pe care îi câştigi şi
de lipsa de sens din viaţa ta, te anunţ că ni-meni nu te va salva din aceasta
situaţie fără speranţă în care te-ai băgat singură.
Vreau să conştientizezi că puterea responsabilităţii e intrinsecă, ţine
doar de tine şi decizia ta de a-ţi lua viaţa în propriile mâini. Cine vrea să-i
fie bine caută soluţii, cine se vaită de viaţă aşază câte un “DAR” între el şi
atingerea obiectivelor ca în exemplele de mai jos.
Eu vreau să fiu fericită, DAR viaţa este nedreaptă cu mine.
Eu vreau o relaţie sănătoasă, DAR atrag numai dobitoci.
Eu vreau să devin independentă financiar, DAR nu-mi oferă nimeni un
job mai bine plătit.

Eu cred că şi tu te-ai săturat de vocea disperată pe care o auzi constant

în dialogul cu ceilalţi. Eu cred că tu eşti singurul obstacol din calea ta şi mai
cred că nimic bun nu te aşteaptă dacă crezi că salvarea stă într-un job mai
bun sau într-un partener potrivit.
Ce schimbi? Ce păstrezi?
Ăsta este jocul meu preferat şi vreau să ne jucăm puţin. Viaţa fără joc e
prea serioasă pentru mine, la fel mă simt şi-n absenţa umorului. Mă
îmbolnăvesc dacă mă iau prea în serios şi de asta prefer să fac haz de necaz
şi să mă pun în joc când devin prea serioasă.
Care crezi că-i calea corectă? O călătorie cu scopuri? Una fără
scopuri?
Mă gândesc ca bunul simt te-a ajutat să răspunzi la întrebare şi să-ţi dai
seama despre ce-i vorba în acest joc al vieţii. Am pregătit două întrebări
pentru tine:
Ce vrei?
Care-i planul tău ca să ajungi acolo unde îţi doreşti?
Cred că până acum ţi-ai dat seama că fără un plan în viaţă n-o să-ţi
atingi obiectivele. Ia exemplul unei simple diete. De câte ori ţi-ai propus să
slăbeşti cele trei kilograme în plus?

Cam de atâtea oricât ţi-au jurat că n-o să mai pui gura pe ciocolată. De
prea multe ori ai spus că vei face un lucru şi nu l-ai făcut. Vreau să-ţi spun
că această lipsa de congruenţă te lipseşte de stima de sine. De fapt,
promisiunile nerespectate îţi lezează profund stima de sine care te aruncă
într-o stare depresivă şi fără speranţă.
 Visătorii trăiesc fără un plan şi învingătorii trăiesc după planul vieţii.
Învingătorii se gândesc la succes, culeg frumosul, binele dintr-o situaţie de
viaţă. Se gândesc la ce vor să obţină în particular şi general. Au o viziune
asupra vieţii şi se trezesc în fiecare dimineaţă cu alte întrebări în minte, pe
care te invit să le notezi pe oglinda ta din baie şi dormitor.
Ce pot face mai bine? Ce am de făcut ca să-mi ating obiectivele? La ce
renunţ?

Din experienţa mea şi-a altora am aflat că o persoană curajoasă ştie să

renunţe la obiceiuri şi lucruri dragi care o îndepărtează de propria cale.
De multe ori rămânem blocate într-o relaţie toxică din frică de
singurătate sau de noutate. Schimbarea nu este posibilă, este inevitabilă.
Evenimentele “neplăcute” te forţează să ieşi din zona de confort. Noi
singuri ne opunem evoluţiei noastre. Nu ne simţim bine pe terenuri virgine,
vrem să rămânem alături de cei care ne “iubesc”.
Eu mă îndoiesc că cineva care te iubeşte vrea să te ţină strâns la piept
împiedicându-te să evoluezi. Asta nu-i iubire. Ăsta-i egoism, slăbiciune,
laşitate. Cine te iubeşte te lasă liberă să creşti, înfloreşti şi să zbori în lume.
E dureros, ştiu, dar evoluţia înseamnă schimbare prin renunţare. Şi eu
am renunţat la prietene dragi care se trezeau la prânz pentru o cafea, la
bărbaţi copilăroşi care se jucau de-a relaţia cu răbdarea mea, la prăjituri şi
merdenele, la anturaje care mă purtau doar pe la petreceri şi la o familie
care mă vroia altfel decât sunt. Eu m-am preferat pe mine şi sper că şi tu vei
proceda la fel.
Într-adevăr au fost renunţări dureroase. Am sângerat mult timp. Dar au
fost cele mai bune alegeri din viaţa mea. Până la urmă este doar o chestiune
de timp. Eu m-am decis repede să renunţ la ce mă ţinea pe loc. “Tu eşti
sămânţa şi recolta”. N-ai timp de irosit, aşadar:
Ce schimbi? Ce păstrezi?

Să câştigi înseamnă să nu-ţi fie teamă că ai să pierzi.

De mii de secole oamenii sunt stăpâniţi de teamă şi se aşază în slujba

speranţei. Părinţii tăi au sperat într-o viaţă mai bună şi nu s-a întâmplat. S-
au rugat că tu să ai parte de-o lume mai bună şi uite ca te-ai născut în
aceeaşi lume poluată de teamă.
 Aşteptăm, întindem mâna, ne punem în genunchi şi ne rugăm. Cui?
Nimeni nu vine. Salvarea stă doar în tine şi până nu înţelegi acest adevăr vei
mai experimenta de multe ori durerea şi suferinţa aici, pe pământ.
Nu există nimic în afara ta. Cântecul tău de jale, văicăreala şi blamarea
nu te ajută să păşeşti într-o dimensiune mai elevată. Te loveşti doar de
gândurile şi cuvintele tale care sună cam aşa:
“Dacă aş avea o relaţie, nu m-aş mai simţi atât de singură.”
“Dacă familia m-ar fi sprijinit astăzi n-aş trăi cu chirie într-o garsonieră
infectă.”
“Dacă aş obţine un job mai bine plătit, mi-aş permite un abonament la
sală.”
“Dacă aş avea bani mai mulţi, aş putea cumpără hrană organică şi aş
slabi.”
“Dacă aş avea o casă mai mare, m-aş putea mărita şi face un copil.”

STOP! Există cineva care ţi-a spus că nu eşti destul de bună pentru a
avea o relaţie, o casă şi o familie fericită? Există cineva care ţi-a spus că
trebuie să munceşti mult ca să obţii ceva în viaţă? Există vreo persoană care
ţi-a zis ca mai ai multe de îmbunătăţit la tine?
Am o veste bună pentru tine: Eşti destul de bună! Chiar dacă nu eşti
perfectă, meriţi să primeşti iubire, respect, bani, apreciere, stimă şi tot ce îţi
mai doreşti pentru tine.
Dar dacă toată lumea te-a sprijinit şi încurajat în trecutul tău n-ai nicio
scuză pentru starea ta actuală de imaturitate, lene, amânare şi văicăreală.
Doar tu te răneşti.
Te auzi? Tu eşti singura care te pui în faţa fericirii şi-a succesului tău.
Pune capăt fricii şi jocului de-a v-aţi ascunselea. Singura ta şansă este să te
trezeşti şi să te opreşti din acest joc murdar care te va conduce spre
depresie, disperare şi deşertăciune spirituală.
Aşază-te în realitate!
Toţi vor ca tu să reuşeşti. Doar tu îţi pui piedici şi-ţi sa-botezi fericirea.
Dacă n-ai încredere în bărbaţi, angajatori, prieteni, în părinţi, în nimeni
înseamnă că n-ai încredere în tine.
Lumea reflectă doar părţi din personalitatea ta. Dacă lumea pentru tine
este un loc înfricoşător înseamnă că în interiorul tău domneşte “frica”.
Gândurile tale creează realitatea ta personală. Şi doar când vei deveni mai
încrezătoare în tine însuţi vei putea gusta din iubire, abundenţă şi fericire.
 Dacă trăieşti doar pentru a nu pierde ce ai, nu vei obţine niciodată ceea
ce-ţi doreşti. Proverbială sintagma ar trebui să te convingă “de ce ţi-e frică
nu scapi.”
Frica întreţine eşecul şi suferinţa. Frică îţi paralizează judecata, mintea
şi ajungi să crezi că toate deciziile sunt înfricoşătoare şi aceasta stare îţi
sabotează viaţa.

Ţi-e frică să iei decizii? Eşti dependentă de sfaturile şi îndemnurile

celor apropiaţi?
Ţi-e frica de greşeli şi de eşec? Cum reacţionezi în faţa eşecului? Iei
decizii impulsive?
Ţi-e atât de teamă să nu ţi-o iei în freza încât rămâi paralizată şi pierzi
orice şansă.
Viaţa trece pe lângă cei care evită să acţioneze cu teama în sân.
Oportunităţile îi ocolesc pe cei speriaţi de pierderi şi eşec. Felul cum îţi
manageriezi viaţa spune despre tine dacă eşti un învingător sau un învins.

5 păcate capitale şi 5 soluţii creative

(1) Teama
Priveşte copiii mici. Ei nu cunosc teama. Ei sunt bucuroşi că există şi
experimentează de dimineaţa până seara. Cad, se ridică, se ard la degetele,
plâng şi greşesc din nou, în acelaşi fel. Obstacolele ce se aşază în faţa lor îi
provoacă să le depăşească din nou şi din nou. Ei nu dau bir cu fugiţii. Sunt
liberi şi bucuroşi indiferent că reuşesc sau eşuează.
Noi, cumva pe drumul vieţii, pierdem această capacitate extraordinară
de-a ne bucura de existenţa noastră şi de obstacolele ce le întâmpinăm pe
drumul nostru. Uităm că suntem creatorii propriei realităţi personale şi
îngheţăm în faţa noului, a schimbării, a alegerilor cele mai importante “dacă
greşesc?” “dacă o să sufăr?”
Îţi faci griji înainte de-a experimenta şi îmbraci mentalitatea săracului
care, “nu dă pasărea din mână pentru cea de pe gard.”

Schimbă-ţi psihologia de condamnat la moarte.

Nimeni nu vrea să te spânzure! Nimeni nu-ţi vrea răul!
Pe mine mă ghidează o vorbă în viaţa pe care vreau să o împărtăşesc
cu tine: “dacă într-o zi, în timp ce vă plimbaţi prin grădină, călcaţi pe un
ghimpe, să nu uitaţi niciodată să-i spuneţi mulţumesc.”
 Nu te mai lupta cu teama, ea există şi-n sânul meu, al mamei tale, al
prietenei tale.
Înţelege că trăim într-o lume a contrariilor. Acolo unde există
frumuseţe există şi urâţenie, acolo unde există spini există şi trandafiri şi
acolo unde există teamă există şi curaj.
Dacă acţionezi cu teamă în sân vei deveni în scurt timp o persoană
curajoasă şi fericită. Există oameni fericiţi în viaţa ta? Dacă nu, caută-i, te
rog.
Să ştii că nu eşti condamnată să repeţi nefericirea mamei tale. Daca ea
a fost nefericită asta nu înseamnă că tu eşti obligată să păşeşti pe drumul
suferinţei.

Se întâmplă, inconştient, să ne simţim vinovaţi că mamele noastre nu

s-au realizat sau sunt singure la bătrâneţe şi fără să ne dăm seama alegem
acele situaţii care ne dăruiesc suferinţă şi nefericire ca să nu le dezamăgim
pe cele mai importante fiinţe din viaţa noastră.
Ştiu că pare o nebunie ce-ţi spun, dar această strategie se practică des.
Eu însămi pentru o perioadă am copiat modelul mamei şi am luat hotărârea
să nu las niciun bărbat să se apropie de inima mea fiindcă nu ştiu altceva
decât să calce pe ea, aşa cum mamei mele i s-a întâmplat. Înţelegi drama?
Vocea din minte mă agresa imediat ce eram îndrăgostită,”de ce eşti
fericită?” Şi-n secunda următoare mă întristam instant şi mă umpleam de
suspiciune: “niciun bărbat nu mă vrea cu adevărat”.
Deşi relaţia era grozavă, bărbatul sincer şi îndrăgostit şi noi fericiţi
împreună, vocea mă ghida să rup legătura cu această specie care avea să-mi
frângă inima şi de îndată cream probleme ca să-l scot din viaţa mea. Zis şi
făcut. Peste puţin timp eram singură cu mama mea care îmi hrănea cu poftă
şi grijă ura faţă de bărbaţi. Şi uite aşa mă îndepărtam de iubire şi fericire.

Dreptul la fericire îl avem cu toţii, încă de la naştere. Doar că din

păcate nu ne bucurăm de el deoarece am avut neşansa că sub privirea
noastră inocentă de copii să vedem doi părinţi nefericiţi care au sfârşit în
reproşuri, lacrimi şi suferinţă.
Iar noi am învăţat prea devreme că relaţia dintre doi adulţi este pătată
de tragedie, lacrimi şi suferinţe fără ieşiri de salvare.
Este absurd să ne privăm de încredere, iubire şi fericire. Esenţa vieţii
este fericirea, bucuria de-a trăi şi-a iubi bărbaţii, oamenii, natura, animalele,
stelele, totul.
Iată câteva sugestii pozitive pe care eu le-am folosit ca să depăşesc
episoadele depresive:
“Sunt fericită astăzi chiar dacă mama mea suferă de singurătate.”
“Mă simt grozav azi chiar dacă partenerul meu este frustrat profesional.”
“Sunt o persoană fericită deoarece sunt în stare să iubesc pe toată
lumea.”
“Merit să fiu fericită, chiar dacă mama mea a fost părăsită când era
însărcinată cu mine.”
“Merit să iubesc şi să fiu iubită, chiar dacă tatăl m-a părăsit de mică.”
“Merit să …
Continuă tu până ce simţi că meriţi totul de la viaţă! Opreşte-te din citit
şi lucrează cu tine şi convingerile tale greşite. Răstoarnă-ţi credinţele dacă
vrei să fii fericită!

(2) Îndoiala
Îndoiala îţi otrăveşte fericirea şi pentru asta te invit să foloseşti un
jurnal al gândurilor negative automate construit de psihologul Paul Hauck:

Data Sentimentu Situaţia Gânduri

l automate
13,04 tristeţe acasă, nimeni nu
singură mă iubeşte;
nu am
niciun
prieten; mă
simt
groaznic
14,09 anxietate am făcut o o să fiu
greşală la concediată;
disperare lucru m-am
purtat
cu gândul infantil
la greşală
merit să fiu
concediată;
nu sunt
 bună de
nimic

Psihologul mai recomandă un plan de activitate pe trei săptămâni care

te va ajuta să treci peste aceste gânduri negative automate care îţi răpesc
dreptul la fericire. Notează-ţi gândurile, ia-te în serios dacă vrei să fii
pozitivă şi încrezătoare.

Activităţi recomandate în cazuri de depresie:

A vorbi despre pasiunile tale cu cineva drag
Plimbările în natură sunt foarte eficiente
Îngrijirea plantelor de casă te vitalizează
Vizitarea unor vechi prieteni
Colecţionarea anumitor obiecte
Întocmirea unor planuri de vacanţă
Călătoriile la ţară sunt foarte apreciate
Participarea la concerte, teatru, operă
Pictura, desenul, ceramica
Reamenajarea unei încăperi
Gătitul unor reţete speciale
Jocul de cărţi, remy
Participarea la petreceri
Jocul cu copii şi animale

(3) Lenea
Luăm câte un exemplu ca să înţelegem mai bine cum se manifestă
lenea în viaţa ta.
“Mă simt singură, tristă, abandonată de toată lumea!”
Te simţi abandonată fiindcă tu însăţi te-ai abandonat. Ce femeie
normală aşteaptă ca celălalt să-i umple ziua cu surprize şi bucurii mărunte şi
măreţe? Te simţi singură şi abandonată deoarece tu nu faci nimic ca viaţa ta
să prindă culoare şi măreţie. Te laşi la voia întâmplării şi la cheremul
prietenilor şi iubiţilor tăi. Cât crezi că vor rămâne alături?
“Mă simt nefericită, dezamăgită şi obosită să stau după tine!”
Te simţi respinsă de oamenii importanţi din viaţa ta, parcă toţi au ce
face, numai tu aştepţi ca ei să-şi aducă aminte că ţi-e îţi plac lalelele,
ciocolată amăruie şi filmele de dragoste. Desigur că te simţi respinsă dacă
n-ai nici un rost în această lume populată de oameni grozavi. Tu ai nevoie
să-i ştii pe ceilalţi aproape, să poţi conta pe ei, să ştii că faci parte din viaţa
lor şi eşti importantă pentru ei. Se pare că cei pe care-i aştepţi au viaţa lor.
“M-am săturat să fii tot timpul plecat şi ocupat!”
Te simţi evitată, ignorată şi singură deoarece ai uitat că te-ai născut cu
talente înnăscute. Ai putea şi tu să fii plecată şi să te bucuri de viaţă în loc
să te plângi mereu. N-ai mai căuta cu disperare să-l târăşti pe partenerul tău
în întunecimea sufletului tău. Ai fi fericită când s-ar întoarce acasă şi v-aţi
putea bucura de relaţia grozavă ce-o aveţi. Oare trebuie să aşteptăm ca
lucrurile să meargă prost sau să pierdem iubirea partenerului ca să ne
responsabilizăm şi trăim viaţa individual? De ce uităm că existăm şi
separat? Nimeni n-are obligaţia să te bage în seamă, să te inspire şi
motiveze ca să poţi merge mai departe.

Ce anume crezi ca ai pierde dacă ţi-ai construi viaţa ta? Fii sinceră. Nu
te mai minţi!
Care ar fi dezavantajele unei schimbări pentru tine?
Ce s-ar întâmpla dacă nu ai mai poza în victima situaţiei?
Cum crezi că ar arata viaţa ta dacă şi tu ai avea satisfacţii profesionale şi
sociale?

Draga mea, dacă ţi-e sete îl aştepţi pe iubitul tău să vină de la servici
să-ţi întindă un pahar cu apă? Nu, îţi pui apă în pahar şi-l dai peste cap,
corect? Şi atunci de ce n-ai proceda la fel cu toate nevoile sufletului tău?
Chiar e nevoie să te internezi în spital ca să te bucuri că eşti sănătoasă?
Nu mai aştepta ca ceilalţi prin clarviziune să-ţi satisfacă nevoile personale şi
emoţionale.

Desprinde-te de suferinţă! Nu te ataşa de văicăreli, lene, amânare şi

plângeri ca să nu pierzi atenţia celorlalţi. Chiar dacă cei care îţi sunt alături
aleargă spre tine când plângi şi te vaiţi asta nu înseamnă că o fac din iubire,
ci mai degrabă din milă. Dar şi asta se consumă. Rezervorul se goleşte şi-o
să fii cu adevărat abandonată şi respinsă de lume. Asta îţi doreşti pentru
tine? Ăsta-i planul vieţii tale?
Întrebarea miracol pentru tine este: Ce pot face chiar acum ca să creez
bucurie în viaţa mea? Ce acţiuni să îmbunătăţesc ca să fiu fericită chiar
acum?
 (4) Obiceiurile proaste
Îţi ofer câteva strategii inteligente pentru femei inteligente. Sportul cu
un antrenor personal te forţează să-ţi duci sarcina la bun sfârşit şi să respecţi
un program săptămânal. Pe lângă că te vei simţi mai tonică şi frumoasă,
emoţiile tale se vor regla pe aceasta cale miraculoasă. Vei dobândi echilibru
psihologic de care ai nevoie. Fă sport ca un profesionist! Sportul te
disciplinează şi te eliberează de emoţii negative. Vorba unui mare înţelept:
“dacă ajungi să-ţi controlezi corpul, atunci poţi să stăpâneşti întregul
univers”. Şi eu personal îţi confirm aceste vorbe… sportul îţi dă putere să
realizezi şi alte proiecte măreţe pe care nu le credeai posibile fără sprijinul
altora.
Socializare: întâlniri cu prietenele, participarea la seminare de
dezvoltare personală, ieşiri la teatru şi alte evenimente culturale. Ieşi din
casă. Distrează-te cum simţi! Fii liberă!
Concentrare prin exerciţii mentale: numără de la 1000 la 1 (din 5 in 5),
numeşte toate oraşele care încep cu litera F. Reaminteşte-ţi în detaliu cele
mai frumoase momente din viaţa ta. Proiectează-ţi pe o planşă imensă toate
aspiraţiile tale măreţe. Visează cu ochii deschişi. Cugetarea şi contemplarea
imaginilor ce le proiectezi în lume este primul pas spre modelarea
destinului tău! Din proprie experienţa îţi spun că, orice visează omul se
adevereşte imediat. Aşa că proiectează cu încredere şi nebunie tot ce-ţi
doreşti!
Relaxare: Lasă-te purtată de ritmurile muzici. Închide ochii şi visează.
Pictează. Dansează. Înoată. Alege acea activitate care-ţi face ţie plăcere.
Uită de responsabilităţi şi griji excesive. Igiena mentală este obligatorie,
este ca şi spălatul pe dinţi. Eliberează tensiunea acumulată peste zi printr-o
formă de relaxare dragă ţie.
Vizualizare: ce ai face dacă ai avea un iubit îndrăgostit şi o situaţie
financiară care ţi-ar permite să faci înconjurul lumii? Astea-s provocările de
care ai nevoie ca să-ţi transformi viaţa şi să uiţi de suferinţele trecute şi de
nopţile întunecate pe care le-ai traversat cu teamă şi disperare. Aşază
pozitivul, excepţionalul în prim planul conştiinţei tale!

De ce nu te concentrezi pe pozitivul din viaţa ta? De ce aduni greşelile,

răul şi eşecul? Eşti ataşată de suferinţă? Eşti ca o fetiţă rănită care rămâne
lângă un bărbat violent ca să nu rămână singură. Vizualizează succesul,
fericirea, iubirea împărtăşită, viitorul tău cămin.
Meditaţia te eliberează definitiv de gânduri negative şi conflicte
interioare. Te armonizează! Oferă-ţi la sfârşitul fiecărei zile 30 de minute de
meditaţie. Meriţi atât?
Eu zic că meriţi mult mai mult, dar te las pe tine să descoperi cea mai
bună formă de meditaţie pentru tine. Poţi alege ceea ce este mai potrivit
pentru tine. Alege singura calea spirituală pe care o vei urma, nu te lăsa
influenţată de stânga şi dreapta. Mintea ta inconştientă deţine toate
răspunsurile la întrebările tale! Mintea ta inconştientă lucrează pentru tine,
draga mea!

(5) Aroganţa
Poate te surprinde abordarea acestei trăsături de personalitate şi nu vezi
legătura ce-o are cu tine, dar te lămuresc de îndată şi-ţi spun că în fiecare
dintre noi trăieşte un arogant care le ştie pe toate. Şi acest arogant nu te lasă
să evoluezi şi să laşi în urma ta “cunoştinţele tale grozave”. Şi o să-ţi
demonstrez asta prin testul insultei:
Eşti o arogantă care le ştie pe toate!
Eşti doar o ignorantă!
Eşti o leneşă!
Eşti o prefăcută care se ascunde sub masca atotştiutoare ca să nu fie
trasă la răspundere!
Eşti o cerşetoare!

Ce ai simţit? Furie, agresivitate faţa de mine? Insultă-mă, dacă vrei.

Dar nu te mai păcăli singură, e timpul schimbării şi-a renunţării la aroganţa
din tine. Comportă-te ca un copil care vede lumea pentru prima oară.
Păşeşte cu încredere în univers!
Şi eu, şi tu, avem mereu câte ceva de învăţat şi dacă vrei să obţii tot ce
ţi-au propus în viaţa asta trebuie să renunţi la câteva “adevăruri absolute” şi
să te apleci în faţa cunoaşterii mele mărunte. Şi eu am crezut că le ştiu pe
toate. Asta-i cea mai jalnică abordare dintre toate şi cea mai periculoasă
care te aruncă departe de potenţialul din tine! Suntem nişte elevi pe scena
vieţii şi hai să rămânem curioase în faţa evenimentelor ce ne-aşteaptă să le
experimentăm cu nebunia şi curajul unui copil.
 Foloseşte-te de întrebările expertului Nathalien Branden care-ţi
dezvăluie secretul fericirii. În fiecare dimineaţă, de acum înainte să te
întrebi:
Ce este bun în viaţa mea?
Şi ce trebuie făcut chiar acum?

Spor la treabă!
 CAPITOLUL VIII. INTELIGENȚA
EMOȚIONALĂ
Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem
altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin. (Octavian Paler)

Lumea în care trăim a suferit schimbări majore de-a lungul timpului şi

încă putem spune că presiunea socială, economică şi profesională ne
afectează stilul de viaţă.
Obiectivele pe termen lung îţi livrează fericirea? Încasările lunare îţi
aduc bucurie?
Cercetările ne demonstrează că nici măcar câştigătorii la loto nu sunt
fericiţi pe termen lung. Ei revin la starea lor naturală după ce câştigul a fost
încasat şi cheltuit pe plăcerile lumeşti. Astea sunt veşti proaste. Şi-atunci ce
ne aduce fericire pe termen lung?
Viaţa cotidiană este singura care merită tratată cu respect şi pasiune.
Bucură-te de ceea ce eşti astăzi şi de ceea ce faci în fiecare zi. Cum arată o
zi din viaţa ta? Cum îţi trăieşti zilele?

Filozofia ta de viaţă este biletul câştigător la loterie. Eu am ajuns la

această concluzie după ce mi-am ratat cu măiestrie câţiva ani din viaţă. La
fel ca tine, credeam că atingerea visurilor mele măreţe îmi va aduce fericire
şi satisfacţie pe termen lung. N-a fost aşa.

Eric Shmidt, CEO Google, a declarat într-un interviu că deşi compania

are o misiune clară, ei n-au un plan de afaceri desfăşurat pe cinci ani de zile,
nici măcar pe doi ani şi ca să fie sincer, a zis că nici măcar pe un an de zile.
M-a şocat declaraţia unei companii care a făcut 5.5 miliarde de dolari în
doar câteva luni de zile în 2009. Cum e posibil aşa ceva?

Eu, la începutul fiecărui an îmi stabilesc obiective clare de care devin

obsedată pe durata întregului an şi aceşti oameni pe care îi admir nu se
gândesc deloc la ziua de mâine?
Aşa se fac banii? Aşa se obţine fericirea? Asta e reţeta de succes ce
trebuie urmată?
 Şi ca să înlătur ceaţa din jurul meu şi al tău o să meditam împreună la
ce avem de făcut ca să trăim bine şi să fim mulţumite de existenţa noastră
aici, pe pământ. Ce avem de învăţat? Cum să trăim în fiecare zi ca la
sfârşitul unei zile să spunem că viaţa noastră are valoare?

În continuare, vreau să pun accentul pe filozofia ta de viaţă. Are o

strategie stilul tău de viaţă? Sau trăieşti la voia întâmplării? Ştii tu ce vrei să
trăieşti dimineaţa şi seara?
Eu, pe propria-mi piele am învăţat că nu există un timp mai bun decât
acum ca să trăieşti bine. Avem totul la dispoziţia noastră şi resursele sunt
nelimitate. Avem timp, avem sănătate, avem energie, avem tehnologie,
avem materiale de specialitate, avem acces la informaţie şi avem o vârstă
care ne permite să mutăm munţii din loc. Hai să trăim în stil mare!

Există două categorii de oameni. Cei care folosesc resursele interioare

şi exterioare şi cei care se vaită de lipsa resurselor din ei înşişi şi din jurul
lor. Cei din urmă sunt proşti din punct de vedere emoţional. Nu există
moment mai potrivit decât cel pe care îl trăim. Poţi să ai totul!
Crezi că eşti singura care a eşuat în atingerea obiectivelor şi
aspiraţiilor?
Oamenii se tem de greşeli, de respingere, de abandon, de sărăcie şi de
boală. Pe ăştia îi numesc oameni săraci. Nu lipsa banilor te nefericeşte, ci
lipsa atitudinii în orice visezi să trăieşti.
Tu eşti singurul obstacol din calea bucuriei, a bogăţiei, a fericirii şi a
iubirii.
Suferi deoarece nu-ţi doreşti probleme. Şi noi toţi am învăţat din
greşeli, din căzături şi din respingeri. Fiecare problemă peste care dai este o
invitaţie la autocunoaştere.
Dacă tu te dai la o parte din faţa provocărilor, vei supravieţui o viaţă
întreagă. Şi eu ştiu că tu vrei să trăieşti în stil mare. Cum vei reuşi dacă
teama de eşec te înghite? Suferinţele în iubire, eşecul profesional,
neînţelegerile familiale, lipsurile materiale te învaţă să cunoşti bărbaţii,
relaţiile de iubire, lumea afacerilor, psihologia omului.
De ce te-ai da la o parte din calea învăţării? Nici un om deştept nu sare
peste această etapă. Nici Steve Jobs n-a fost scutit de greşeli, eşecuri,
pierderi şi suferinţe. Niciun om care a reuşit în lumea asta n-a sărit peste
etapa învăţării.
 Inteligenţa emoţională înseamnă să te aştepţi la răul ce urmează. “Mă
aşteptam la asta!” Ştiam că după doi ani de trăit în aceeaşi casă cu iubitul
meu, vom intra într-o fază de platou, care anunţa tensiune, negociere şi
sfârşitul perioadei de îndrăgostire.
O femeie inteligentă ştie că după iubirea romantică urmează etapa
intimităţii unde oxitocina ocupă locul dopaminei şi-a fluturilor din stomac.
E normal să nu ne mai rupem hainele de pe noi când intram în casă.
Acum ne facem planuri de viitor împreună şi negociem relaţia astfel încât să
ne fie amândurora bine.
O femeie inteligentă emoţional anticipează. O femeie proastă
emoţional reacţionează şi se comportă cam aşa: “Ştiam că nu pot să am
încredere în tine. Toţi bărbaţii sunt la fel. Te folosesc şi se plictisesc. De ce
nu mai eşti atras sexual de mine? Ai pe altcineva? Ce este în neregulă cu
mine? Vrei să ne despărţim? ”
Reacţiile emoţionale îţi omoară iubirea, relaţia, afacerile şi relaţiile şi
rezultatele.
O femeie puternică şi deşteaptă anticipează. Ea a mai trecut prin relaţii
şi-a învăţat care e procesul firesc prin care trece orice femeie. Nimeni nu
este scutit de suferinţe, dezamăgiri şi eşecuri. Doar experimentarea ne educă
să devenim cea mai bună variantă a noastră.
Învăţăm din fiecare greşeală pe care o facem aşa cum învăţăm din
fiecare alegere inteligentă ce o facem. După ce alegi prost, înveţi să alegi
inteligent. Nu invers.

Transformarea ta interioară produce transformare exterioară. Dacă nu-

ţi place cum arată viaţa ta personală şi profesională înseamnă că ai de lucru
la lumea ta interioară. Majoritatea oamenilor când greşesc spun că nu şi-au
atins obiectivele din pricina resurselor limitate, cum ar fi lipsa banilor, a
timpului, a informaţiei şi a tehnologiei. Ţi s-a întâmplat şi ţie?
Găsim întotdeauna un ţap ispăşitor pentru lipsa inteligenţei emoţionale.
Când eşti condus de emoţii, iei decizii proaste şi-ţi sabotezi procesul de
evoluţie.
Care au fost cele mai importante decizii din viaţa ta?
Au fost ele alegeri uşoare sau grele? Alegeri bune sau proaste?
Ce-ai învăţat din alegerile pe care le-ai luat până acum?
 Sunt sigură că ai învăţat mai multe despre tine, despre bărbaţi, iubire şi
afaceri.
Suntem înconjuraţi de oportunităţi şi de informaţie. Şi suntem liberi să
alegem ce ni se potriveşte în viaţă. De ce nu suntem mai fericiţi decât
străbunicii noştri care n-aveau nici 10% din ceea ce avem noi la dispoziţie
astăzi?
În pofida pregătirii tale intelectuale, sociale şi profesionale tu nu eşti
mai deşteaptă emoţional decât străbunicii tăi care ştiau întotdeauna să facă
faţă unei probleme.

Priveşte inteligenţa emoţională ca pe înţelepciunea bunicilor tăi iubiţi.

Cum ar acţiona bunicul înţelept în faţa provocării cu care te confrunţi? Care
e cea mai mare provocare care îţi dă bătăi de cap? Descrie în câteva cuvinte
durerea ta actuală.

Viaţa este prea grea, îmi aduce prea multe suferinţe şi decepţii şi am
prea multe sarcini de îndeplinit. Mă simt epuizată şi frustrată din cauză că
nu mă scap de probleme. Ajung seara acasă şi îmi înec frustrările într-o
sticlă cu vin alb.

Freud numea alcoolul “ucigaşul de griji”. Şi poate tu nu bei alcool, dar

poate fumezi un pachet de ţigări pe zi. Şi dacă nu te regăseşti în exemplele
date, poate mănânci compulsiv. Nici asta? Ciocolată? Un sedativ tot
foloseşti ca să îţi anesteziezi emoţiile negative care te înghit la sfârşitul
fiecărei zile. Şi în scurt timp ajungi o victimă a obiceiurilor tale proaste
care-ţi omoară definitiv stima de sine. De fiecare dată când te laşi pradă
viciilor tale, renunţi la fericire.

Viciile noastre sunt odraslele noastre, când le dăm viaţa, ele ne dau moarte.
(Lucrețiu)

Faptul că alegi un sedativ sau o tabletă cu ciocolată trădează tensiunea

psihică acumulată şi frustrarea ta interioară care se instalează de fiecare dată
când recurgi la anestezierea emoţiilor tale negative. Nu există altă cale decât
dezvoltarea inteligenţei emoţionale. Când spun emoţii negative, mă refer la
anxietate, teamă, depresie, griji exagerate, pesimism, tristeţe, frustrare,
tensiune şi alte spaime.
 Şi studiile referitoare la sistemele imunitare ne spun că stresul şi
anxietatea măresc riscul de boală. Dacă traversezi perioade lungi de
tensiune şi agitaţie ai toate şansele să suferi de cefalee, gripe, ulcere,
probleme cu inima şi aşa mai departe.
Reprimarea emoţiilor negative creşte nivelul de amăgire şi dezamăgire
în viaţa ta.
Tot ceea ce respingi în viaţa ta, va continua să te bântuie. Fii foarte
atentă la modul în care alegi să-ţi trăieşti viaţa. Dacă eşti o femeie geloasă
şi-ţi reprimi stările de gelozie sub o atitudine de “femme fatale” care nu ia
în serios angajamentul şi intimitatea, vei atrage în viaţa ta un Don Juan, care
va scoate la iveală exact acea latură a ta pe care te minţi că nu o ai.

Înţelegi că n-ai cum să te vindeci dacă îţi negi stările negative? Drumul
către transformarea ta interioară începe prin schimbarea stilului tău de viaţă.
Şi aici intră în scenă o serie de atitudini şi comportamente pe care trebuie să
le iei în serios.
Freud spunea că a munci şi a iubi sunt cele două capacităţi umane care
determină maturitatea individului şi împreună vreau să le discutăm ca să
dobândim inteligenţa emoţională de care avem nevoie pentru a ne construi o
viaţă frumoasă şi împlinită.
Şi ca să testăm spusele lui uica Freud hai să testăm realitatea vieţii tale.
Cât eşti de mulţumită de jobul tău? Cât eşti de fericită cu relaţia ta de
cuplu? La fel de nemulţumită?
E suficient să te uiţi acolo unde te doare. De ce crezi tu că nu-ţi
funcţionează relaţia?

Pentru că iubitul tău e un dobitoc şi-un infantil? Dacă asta crezi, te va

durea adevărul ce ţi-l voi spune în paginile ce urmează. Poţi să te opreşti din
lectură, să închizi cartea şi să rămâi aşa cum eşti. Nu se va schimba nimic în
viaţa ta, ce-i drept, dar poţi continua să trăieşti la fel, fără să depui vreun
efort de schimbare şi transformare interioară. Tu alegi!

Acum să revenim la exemplul nostru… dacă prietenul tău este aşa cum
ai spus mai sus, înseamnă că şi tu eşti asemenea acestei făpturi minunate.
Noi n-avem cum să atragem un dobitoc, dacă noi suntem nişte zeităţi cu
puteri speciale. Şi ca să te ajut mai mult îţi povestesc cazul unei paciente
care atrăgea în viaţa ei numai bărbaţi obsedaţi sexual.
 Dacă nu faci altceva decât să te gândeşti la sex de dimineaţa până seara
înseamnă că ai nevoie şi de mai mulţi parteneri sexuali ca să-ţi satisfacă
poftele exagerate de contact sexual, nu-i aşa? Cel puţin ăsta era cazul
pacientei mele. A venit la mine să se plângă de preferinţele sexuale ale
partenerului său. “Se gândeşte numai la sex şi mi-e teamă de viitorul ce-l
pot avea alături de-un astfel de bărbat obsedat sexual. Îi va ajunge doar
sexul cu mine sau va apela şi la alte femei cu nevoi la fel de speciale ca ale
sale?”
După câteva şedinţe în care am lămurit poftele exagerate ale
partenerului său, ne-am întors cu privirea asupra vieţii ei sexuale de până
atunci şi-am dat peste energii blocate.
Tânăra noastră îşi refuza sexul, aventura şi plăcerea carnală. Ea a fost
crescută într-un mediu religios, unde tatăl şi mama i-au vorbit despre
sexualitate în termeni de “E păcat să-ţi murdăreşti trupul în contacte sexuale
ocazionale”, “Să ai mare grijă să nu profite nimeni de tine”.

Nu cred că ai nevoie de mai multe lămuriri, doar de acceptarea unei

realităţi care se manifestă în exteriorul nostru până în clipa în care acceptăm
că suntem şi sex şi suflet.
Nu poţi să-ţi pui sufletul pe tavă înainte de a-ţi dezbrăca sexul de
prejudecăţi. Şi noi, în copilărie, ne formăm prejudecăţile care ne infectează
relaţionarea cu ceilalţi.
Cine ţi-a vorbit despre intimitatea cu un bărbat? Cine te-a educat din
punct de vedere erotico-senzual? Mama? Tata? Mă îndoiesc că s-au ocupat
de deschiderea ta erotică.
Şi eu m-am şocat când mi-a alunecat în pat un seducător cu exprimări
lingvistice deocheate. Nu înţelegeam de ce tânărul îndrăgostit nu foloseşte
un limbaj regal cu o făptură pură şi inocentă. Poate fiindcă nu eram atât de
sensibilă precum credeam?
Nu uita că bărbaţii îşi construiesc relaţia în aşternuturi. După ce te
explorează sexual simt că-şi doresc să păşească, alături de tine, într-o
relaţie, vacanţă şi-o călătorie pe viaţă. Asta după ce găsesc ceea ce caută în
intimitatea ta. Degeaba te superi pe bărbat. El este vizual şi te dezbracă
înainte de a te cere în căsătorie. Şi dacă refuzi poftele sexuale ale unui
bărbat, înseamnă că-ţi respingi propria sexualitate şi asta îmi aduce aminte
de vorbele lui Woody Allen:
Masturbarea este un mod de-a face dragoste cu cineva pe care îl iubim cu
adevărat.

Nu vreau să te şochez dar nici nu-mi permit să te las să pluteşti în

ignoranţă şi victimizare. “Săraca de mine, cu ce-am greşit de-am atras un
egoist alături de mine?” Nu ţi se întâmplă şi ţie să fii centrată pe propria
persoană? Să te intereseze de tine? Mie mi s-a întâmplat…
Adrian Nuţa spunea în cartea sa “Umbra” că noi gravităm în mod
natural spre aceia care ne reflectă umbra. Şi relaţia de cuplu este cel mai
bun învăţător. Partenerul reflectă întotdeauna ceea ce respingem la noi. Şi
până ce nu te accepţi cu bune şi rele n-ai nicio şansă să devii o persoană
inteligentă emoţional. Vei rămâne prizoniera prejudecăţilor tale.

Însăşi faptul că nu te atingi prin masturbare spune despre tine cât eşti
de blocată sexual şi infectată de prejudecăţi şi temeri. Cum să devii o
femeie puternică şi atrăgătoare? O femeie care atrage şi păstrează un bărbat
frumos şi bun în viaţa ei?
Mizez pe inteligenţa ta emoţională care iese la iveală cu fiecare rând pe
care îl citeşti. Aş putea să-ţi dau zeci de exemple dar am încredere în tine şi
ştiu că în călătoria asta ai nevoie să stai de vorbă doar cu tine şi acele
aspecte neasumate din tine pe care le arunci în subteranele psihicului tău.
În clipa în care clienta mea a acceptat faptul că îşi doreşte să se
exploreze sexual, partenerul ei a început să fie preocupat s-o cucerească
romantic şi poetic. Întotdeauna schimbarea începe din colţul tău. Degeaba
aştepţi ca celălalt să renunţe la părţi din el. Ceea ce nu-ţi place la partenerul
tău, este foarte probabil să respingi în tine. Adevărat?
Acum fă-mi o listă, chiar aici, cu ceea ce nu suporţi la partenerul tău
“infantil”, “egoist”, “rigid”, “perfecţionist”, “rece şi distant”: …

Ce-ai descoperit? Că nu eşti înger? Că eşti şi demon? Ăsta este rostul

exerciţiului. Şi ca să ne relaxăm puţin după acest moment introspectiv îţi
spun un banc de-al lui Osho:
Elena a venit acasă cu o haină nouă de nurcă.
“De unde ai luat-o?”, o întreabă Bogdan, soţul ei.
“Am câştigat-o la tombolă.”
În seara următoare, Elena a venit acasă cu un inel cu diamant.
 “Asta de unde mai e?” a întrebat Bogdan.
“De la tombolă”, a răspuns ea. “Şi mă duc mai târziu la o altă petrecere
cu tombolă. Mă grăbesc. Vrei să-mi pregăteşti tu baia?”
Bogdan s-a dus şi-a dat drumul la apă, dar când Elena a vrut să intre în
cadă, a văzut că nu era decât puţină apă, cel mult un centimetru înălţime.
“Bogdan, de ce nu mi-ai umplut cada?”
“Ei, draga mea, n-am vrut să ţi se ude biletul de tombolă!”

Un bărbat inteligent emoţional nu-şi pedepseşte femeia fiindcă şi-a

satisfăcut nevoile şi poftele. Doar un prostănac îşi pedepseşte şi părăseşte
partenera fiindcă a făcut ce a simţit. Bineînţeles că povestea este exagerată
dar poate fi şi adevărată. Câte femei nu cunoşti care îşi ascund
cumpărăturile de partenerii lor? Eu cunosc multe femei care îşi mint
partenerii ca să nu creeze tensiune în căminul lor pictat în culorile
“armoniei conjugale”.
Nu te mai grăbi să judeci sau să condamni comportamentul “greşit” al
partenerului tău. Foloseşte-te de legea oglindirii dacă vrei să treci testul
vieţii. Nimic nu este greşit în oameni.
Nu te ajută să rupi relaţia. Şi eu m-am lovit cu capul de aceeaşi
tipologie de bărbat până ce-am învăţat că eu sunt proasta care respinge
superficialitatea şi sensibilitatea în mine însămi. Dacă aş fi acceptat că nu
sunt perfectă şi puternică de la primul partener acum aş fi trăit pe insula
fericirii conjugale.
Dar eu m-am încăpăţânat să cred că ceilalţi sunt proşti şi eu deşteaptă.
Şi când am ajuns în pragul isteriei, am recunoscut dezarmată că sunt
superficială şi iresponsabilă. De atunci, m-am scăpat de trăsăturile astea
negative.
Şi-am dat de altele. Am atras un partener gelos. Dacă îmi zicea cineva
că sunt posesivă şi dominatoare i-aş fi dat în cap cu ceva. “Eu? Nimic nu-mi
doresc mai tare decât libertate şi independenţă.” Cu toate că declaram sus şi
tare că vreau un bărbat sigur pe el şi autonom, alegeam doar bărbaţi
dependenţi şi vulnerabili care aveau nevoie de asistenţă personală.
Şi cine crezi că-i terapeuta? Ai ghicit! Salvatoarea Andreea Papp. Nici
pe departe nu-mi doream un bărbat puternic, autonom şi sigur pe el,
deoarece el mi-ar fi descoperit temerile şi vulnerabilităţile. Înţelegi cât de
greşit ne purtăm cu noi înşine? Şi cât de tare îi pedepsim pe partenerii
noştri? Astfel că cea mai bună întrebare este: “Ce încearcă acest om să mă
înveţe? Ce aspect din mine însumi întruchipează?
Asta înseamnă inteligenţa emoţională. Înţelepciune, dacă vrei.
Iluminare. Acceptare şi asumare. Responsabilitate. Autenticitate şi
personalitate. Fii altfel decât restul.

Lipsa inteligenţei emoţionale în viaţa ta este uşor de depistat. Cât de

tare o iei razna când lucrurile nu se întâmplă aşa cum vrei şi te aştepţi?
Rău? Foarte rău?
Vreau să-ţi spun că eu am ajuns să sufăr cumplit din pricina faptului că
nu acceptam greşeala, vulnerabilitatea, superficialitatea, egoismul şi
iresponsabilitatea celorlalţi.
Respingeam persoanele în loc să-mi îmbrăţişez vulnerabilităţile şi să
cresc emoţional. Cum să devii inteligentă emoţional dacă tu arunci cu noroi
în ceilalţi?
Dacă ceea ce trăieşti astăzi nu este ceea ce-ţi doreşti înseamnă că
citeşti cartea care-ţi va schimba viaţa. Fără modestie îţi spun că acceptarea
de sine te va elibera de toate suferinţele din viaţa ta. Când te accepţi cu
emoţiile şi stările tale negative, nimic nu-ţi va mai sta în calea fericirii şi a
succesului personal şi profesional. Meseria de fiinţă omenească, cum zicea
Marc Aureliu, nu este uşoară. Eşti pregătită să păşeşti într-o altă poveste
care ilustrează perfect lipsa inteligenţei emoţionale?

Nu faci ceea ce ai spus că vei face

Laura se trezeşte în fiecare dimineaţă cu gândul că viaţa ei se va
schimba în bine. În bucătărie, lipit pe frigider, se află meniul alimentar
prescris de nutriţionist. Şi fără să fie adormită, beată sau drogată alege acele
alimente care nu se găsesc pe meniul ei zilnic.
Îţi vine s-o întrebi pe Laura dacă nu cumva e nebună sau masochistă,
nu-i aşa? Cum se face că ea alege alimentele interzise în fiecare dimineaţă?
Ce-i în capul ei?
Laura se agresează cu aceste decizii proaste şi-şi sabotează procesul de
slăbire. Deşi plăteşte sfaturile nutriţionistului, ea nu le ia în considerare
când pune gura pe biscuiţii cu ciocolată interzişi de sfatul medicului
nutriţionist. Ce gândeşte Laura despre ea după ce înghite calorii şi toxine?
“Sunt o grasă, slabă, frustrată şi nefericită şi aşa voi muri.”
 Gândeşte-te că de fiecare dată când îţi stabileşti nişte obiective pe care
nu le respecţi îţi distrugi stima de sine şi-ţi agresezi trupul şi sufletul. Te vei
detesta la sfârşitul zilei când te vei vedea neputincioasă şi fără strop de
ambiţie. De ce ţi-ai promis că o să slăbeşti dacă ştii că nu eşti în stare să te
ţii de promisiune? Nu e mai bine să nu-ţi iei angajamente pe care ştii că n-o
să le respecţi? Sigur te vei simţi mai bine chiar dacă ai cu 10 kg în plus.
Este o dovadă de iubire faptul că te îndopi cu alimente interzise şi
nesănătoase? O persoană care nu se poate ţine de-un regim alimentar este o
persoană slabă din punct de vedere emoţional. Corect?
Cine are voinţă şi ambiţie slăbeşte trei kilograme într-o săptămână.
Trupul tău nu minte niciodată. Dacă eşti praf din punct de vedere emoţional
asta se va vedea pe faţa, trupul şi comportamentul tău. Cred că ştii ce
înseamnă când îţi aprinzi ţigară după ţigară… te simţi ameninţată de
persoana din faţa ta. Ţi s-a întâmplat?
Ce înseamnă oare când mănânci mai mult decât ai nevoie? Poţi spune
că eşti o persoană care se iubeşte pe sine? Orice copil de grădiniţă ştie că
ascunzi o rană interioară care sângerează.
Corpul fizic reflectă întotdeauna printr-o somatizare ceea ce te doare
pe dinăuntrul tău. Vrei să umpli cu mâncare un gol sufletesc care nu te lasă
să trăieşti?
Mâncarea reflectă ceea ce se află în interiorul tău. Nu poţi păcăli pe
nimeni că nu ţi-e bine.
Şi când nu faci ceea ce ai spus că vei face îţi distrugi imaginea de sine,
care este responsabilă de ceea ce crezi despre tine. Dacă te vezi o persoană
slabă sau grasă, vei transmite acest mesaj lumii întregi, iar nimeni nu te va
vedea altfel decât te vezi tu. Înţelegi ce te aşteaptă? Şi nu peste mult timp,
vei ajunge să te dispreţuieşti şi pedepseşti printr-o suferinţă, boală, pierdere
care îţi va întări profeţiile construite acum mult timp în urmă.
Ce anume crezi că-ţi va îmbunătăţii imaginea de sine? Respectarea
angajamentelor?
Dacă ai spus că vei merge la sală de trei ori pe săptămână, îţi vei
respecta angajamentul?
Dacă ai spus că vei mânca sănătos şi vei respecta meniul stabilit de
nutriţionist, îţi vei respecta angajamentul?
Dacă ai spus că vei medita în fiecare seară ca să-ţi purifici mintea de
gânduri negative, îţi vei respecta angajamentul?
 Dacă ai spus că nu vei mai spune niciodată “da” când de fapt vrei să
spui “nu”, îţi vei respecta angajamentele?
Dacă ai spus că vei scrie la cartea ta nouă patru ore pe zi, îţi vei respecta
angajamentul?
Dacă ai spus că vei face în fiecare zi, timp de o oră, exerciţii de creştere
a stimei de sine, îţi vei respecta angajamentul?

Nu mai inventa scuze pentru ceea ce este important în viaţa ta!

Cercetări în domeniul psihologiei demonstrează că omul îşi poate
schimba atitudinea mentală în bine într-un interval cuprins între 6 şi 12
săptămâni.
Dacă nu eşti mulţumită de evoluţia ta, lucrează asupra gândurilor şi
credinţelor şi începe să gândeşti nobil şi curat dacă-ţi doreşti o viaţă la palat,
înconjurată de prinţi şi regi.
Filozofia pesimistă invită tristeţea, eşecul şi suferinţa în viaţa ta. Învaţă
să gândeşti pozitiv şi în scurt timp vei deveni o optimistă. Îţi spun ceva ce
deja ştii, dar pe care încă nu aplici. Un profesionist aplică teoria imediat ce
o înmagazinează fără să mai ceară în stânga şi în dreapta păreri despre
ultimele studii în domeniul interesat şi studiat. Nu te juca cu tine.

Cum te asiguri că nu mai iei decizii emoţionale de moment pe care

să le regreţi şi plăteşti scump
Foloseşte-te de această întrebare de fiecare dată când te afli în faţa unei
iubiri imposibile sau a unei negocieri serioase.
Ca în orice proces de transformare ai nevoie să dezvolţi
comportamente noi care să-ţi deschidă uşile potrivite, pe care să păşeşti cu o
nouă atitudine mentală şi emoţională. Asta doar în cazul în care te-ai săturat
să trăieşti prost şi sărăcăcios.
Poate ţi-e bine aşa cum eşti dar eu găsesc că orice expert caută să
devină mai bun cu fiecare întâlnire pe care şi-o dă cu partenerul de afaceri,
cu iubita şi cu viaţa.
Rămân mereu surprinsă când am ocazia să-i văd pe cei care mă inspiră
cum devin mai buni, mai pregătiţi şi mai frumoşi în viaţa lor personală şi
profesională. De ce să nu ne dorim şi noi să păşim pe urmele acestor coloşi
care au înţeles că fericirea se poate obţine doar din creşterea noastră
spirituală? E o încântare să te vezi în oglindă mai sigur pe tine după un timp
în care ai investit în tine. Cine crezi că-ţi va rezista? Nimeni nu se opreşte la
prima staţie, toţi vor să coboare la destinaţie.
Şi asta o poţi observa uşor când urmăreşti viaţa de succes a celor pe
care îi admiri. Ei nu se opresc din evoluţie şi creştere financiară şi spirituală
pe motiv că au atins măreţia sau bunăstarea. Nevoia de autodepăşire este
una din legile psihologice ale fiinţei umane. Vrem să devenim mai buni
pentru noi şi pentru cei dragi.
Uite care-i treaba, toţi suntem angajaţi până peste cap în munca
noastră, care ne place sau ne dă bătăi de cap şi cea mai inteligentă strategie
este să-ţi întocmeşti un plan de acţiune care să-ţi respecte viziunea ce-o ai
asupra vieţii. Nu aştepta să devii disperată şi suprasolicitată fiindcă ai să
faci cele mai proaste alegeri în viaţă.
Pur şi simplu, programează-ţi viaţa!

Foloseşte propriile metode dacă vrei sau ale altor experţi, nu asta e
important până la urmă. Ceea ce contează cu adevărat este planificarea şi
disciplina ta. Aşa funcţionezi? Geniul vede bine şi de asta câştigă premiul
Oscar. El ştie cine este, ce are de făcut şi se trezeşte în fiecare dimineaţă ca
să-şi slujească visul şi misiunea în viaţă. Nu ai cum să n-ajungi la destinaţie
dacă în fiecare zi a vieţii tale ştii ce ai de făcut de dimineaţă până seara.
Crede-mă că n-o să devii un roboţel programat de alţii sau sclavul pasiunii
tale. Nu e nimic greşit în a avea o viziune asupra vieţii.
Mai degrabă, trăitul la voia întâmplării mă sperie. Să ne lăsam viaţa în
mâinile hazardului e de-a dreptul periculos. Se lipeşte de noi ce vrem şi ce
nu vrem, ce-i bun şi ce-i rău, ce-i aşteptat şi neaşteptat. Fericirea se situează
deasupra hazardului.
O călătorie de-o mie de mile începe cu primul pas. Nu eu am zis asta,
cineva mai deştept ca mine, dar nici eu nu-s mai proastă şi asta fiindcă
urmez sfaturile bune.

Nu mi-e frică să risc sau să urmez sfaturi greşite. Am ambiţie şi

experimentez. Oamenii de succes fac greşeli la fel ca mine şi ca tine.
Gândesc îndrăzneţ şi reuşesc ce-mi pun în minte. Mă las inspirată de
oameni care au greşit şi reuşit şi te invit să procedezi la fel cu ambiţiile tale
personale şi profesionale. Uită de precauţie, nu ajută la nimic. Părăseşte
rândul conformiştilor şi scrie-ţi singură povestea de succes. Ce vrei să
realizezi în această viaţă? Formula succesului este simplă: respectă-ţi
promisiunile faţă de tine şi lume de acum încolo. Ce ţi-ai promis ca să
realizezi anul ăsta? Luna asta? Astăzi?
Notează în acest spaţiu dedicat ţie care-s provocările pe care vrei să le
realizezi.

Scrie tot ce gândeşti şi simţi că vrei să trăieşti. Universul îţi răspunde

când ştii ce vrei.
Trăim pentru ceea ce ne dorim şi suntem obligaţi să nu ne jucăm cu
viaţa noastră. Şi totul depinde numai de tine şi de felul în care te comporţi
faţă de tine.
De ce ai nevoie ca să reuşeşti? Îţi spun eu, de ambiţie şi de
perseverenţă. Şi toate astea se găsesc în tine, nu la aprozar şi nici la maică-
ta. Nu te mai aştepta ca altcineva să-ţi aducă linişte, stabilitate, bunăstare şi
multe orgasme.
Pune-te în mişcare şi obţine ceea ce vrei respectându-ţi angajamentele.
Realizările tale îţi vor dovedi cât eşti de fidelă faţă de tine. Dacă în loc să
numeri succese şi fericire, aduni frustrări şi dezamăgiri înseamnă că nu eşti
la bordul navei tale. Altcineva cârmuieşte în locul tău şi vei ajunge acolo
unde vor alţii, nu tu. Înţelegi?

De ce eşti interesată în mod special? Să-ţi construieşti propria afacere?

Să scrii o carte? Să te măriţi cu-n milionar? Sau să duci o viaţă fără griji şi
apăsări?
Nimeni nu te judecă pentru visurile tale. Dar toţi vor râde de tine dacă
nu-ţi respecţi angajamentele şi te vaiţi de lipsa de şanse. Realizările nu se
obţin peste noapte. Dacă vrei să te măriţi cu-n milionar înseamnă că îţi
petreci timpul îngrijindu-te de aspectul tău exterior şi prospectând ţinuturi
exotice care găzduiesc aceşti călători în viaţă.
Bineînţeles că exemplul ales este frivol, dar demn de luat în seamă,
având în vedere că visul oricărei femei este să-şi pună ouăle în coşul unui
bărbat potent din toate punctele de vedere. Cine vrea să-l ia de soţ pe Ion
din satul învecinat?

Nu ăsta-i mesajul meu pentru tine, dar chiar şi pentru această alegere,
ai nevoie de-un plan de acţiune care îţi taie de pe listă lenea, celulita, oja
sărită şi masca cu castraveţi în prezenţa posibilului salvator.
 Îmi place să exagerez şi să subliniez tragicul şi dezastrul ca să te
motivez s-o apuci pe calea dezvoltării tale personale şi fac toate astea
deoarece vreau să te pun în mişcare spre obiectivele tale. Nu uita niciodată
că cine are mai multe opţiuni în viaţă, are şi puterea de a-şi transforma viaţa
din banal în senzaţional.
Gândeşte-te la femeia care s-a măritat fiindcă aşa i-a fost predat acasă
şi în şcoală şi pe lângă responsabilităţile ei de mamă şi soţie mai are şi-un
job frustrant. Cum va arăta această femeie peste 10 ani? Nici peste trei ani
nu va fi bine… ea va fi o clientă fidelă a mea, care va blestema părinţii şi
societatea că i-au deviat direcţia în viaţă.

Fă ceea ce ai spus ca vei face

Întocmeşte-ţi un plan de acţiune care te va ajuta să-ţi realizezi orice
pasiune şi extravaganţă prin obiective bine trasate. Lumea în care trăim are
vulnerabilităţile ei şi mediul în care ne-am dezvoltat este şi el compromis de
experienţe mai puţin încurajatoare, astfel încât trăitul la voia întâmplării
este cea mai neproductivă cale.
Stresul din mediul înconjurător te afectează dacă nu te simţi în
siguranţă în propria-ţi piele. Nimeni din exterior nu va putea să te smulgă
din braţele îndoielii şi a frământărilor de zi cu zi dacă nu eşti echipată
corespunzător. Spune-mi cum funcţionezi în viaţa ta? Aştepţi o mărire de
salariu? Te rogi să-ţi întâlneşti sufletul-pereche? Speri că într-o zi viaţa ta să
ia o altă întorsătură? Nu e păcat să-ţi laşi visurile să se prăfuiască şi să nu
faci nimic pentru realizarea lor?
A face ceea ce ai spus că vei face înseamnă inteligenţă emoţională. A
te lăsa de şcoală pentru că te-ai îndrăgostit de-un tânăr ambiţios care pune
cariera mai presus de tine şi relaţia voastră înseamnă prostie emoţională.
Sigur că facem sacrificii şi compromisuri în iubire, dar asta nu înseamnă să
renunţăm la noi pentru idealurile partenerului sau ale părinţilor noştri, care
ne-au rugat să preluăm afacerea familiei.
Conflictele tale interioare, care îţi transmit mesaje diferite se dizolvă
numai prin acţiune şi angajament. Nu cunosc altă cale. Şi o să-ţi dau câteva
exemple care să-ţi lumineze drumul spre reuşită şi succes.
Să spunem că vrei să slăbeşti şi să te laşi de fumat şi o spui lumii
întregi. Cum îţi explici faptul că nu te poţi abţine de la mâncare şi ţigări?
Parcă fumezi şi mănânci mai mult de când ţi-ai pus în minte să renunţi la
aceste obiceiuri care te îngraşă şi te intoxică. Ar putea fi sportul o soluţie la
aceste kilograme în plus?
Ce zici dacă ai face mişcare în fiecare zi? Ce-ar fi ca de azi înainte să
alergi trei kilometri pentru fiecare prăjitură pe care o mănânci? Şi pentru
fiecare ţigară să alergi după brichetă la magazinul cel mai îndepărtat de la
tine din cartier? Asta presupune să-ţi faci un abonament la sală şi să nu mai
păstrezi nicio bricheta în casă. De acord? Crezi că funcţionează această
prescripţie în cazul tău? Eu sunt sigură că îţi vei pierde curând pofta de-a
fuma şi-a mânca în exces. Nu mă crezi? Testează acest tratament. Urmează
întocmai aceste reguli prescrise şi viaţa ta se va schimba peste noapte.

Dorinţele nu se realizează fără ca tu să te pui în mişcare pentru ele. Eu

am transpirat pentru fiecare dorinţă împlinită în viaţa mea. De ce unii cred
că au nevoie de-un tratament special care să nu-i solicite mental, emoţional
şi fizic? Cât de nebun poţi să fii să crezi că vei slăbi sau obţine un job mai
bine plătit fără pregătire? Talentul nu susţine pe nimeni dacă nu este
practicat cu seriozitate în fiecare zi.
Joshua Bell crezi că nu exersează ore în şir în fiecare zi ca să ofere
lumii întregi experienţe muzicale unice şi transpersonale? Să fim serioşi!
Cine nu munceşte pentru obiectivele, pasiunile şi idealurile sale este ca un
copil infantil care se aşteaptă ca altcineva să-i pună lumea la picioare. Aşa
ceva nu există. Talentul cere multă muncă şi pregătire. Frumuseţe, creier,
talent, abilităţi, toate se irosesc dacă nu le practici.

Fă-ţi un inventar al deciziilor luate în copilărie. Ce ţi-ai promis când

erai mică? Că nu o să te măriţi niciodată şi-o să-ţi clădeşti un imperiu
personal?
Se poate să fi văzut în casa părintească scene cumplite care să te fi
speriat. E normal ca la maturitate să pui bărbaţii pe goană. Ce poţi face
astăzi este să iei o serie de noi decizii care să te susţină în progresul tău,
altfel vei suferi în propria ambivalenţă şi-ţi vei sabota relaţia de iubire. Noi
nu ne-am născut ca să urâm bărbaţii sau ca s-o răzbunăm pe mama noastră
care a fost bătută şi umilită.
Care este noua decizie pe care o iei acum, când eşti deja un adult
responsabil?
“O să ridic un imperiu din afacerea mea şi o să-mi construiesc o relaţie
de iubire cu un bărbat la fel de responsabil şi de muncitor ca mine.” Ce zici?
Nu sună mai bine?

Cuvintele sunt foarte puternice. Mai ales cele încărcate afectiv.

Deciziile luate în situaţii dificile şi traumatizante funcţionează ca o vrajă
care se perpetuează în fiecare moment important al vieţii tale. Tu uiţi ce ţi-
ai promis când erai mică. Dar inconştientul tău păstrează aceste amintiri şi
decizii vii şi-ţi sabotează viaţa.
Eu sunt aici ca să te ajut să reflectezi asupra provocărilor din viaţa ta şi
să înţelegi că puterea vindecătoare stă în tine, nu în ceea ce-ţi livrez eu.
Sigur că te ajut să-ţi pui întrebările potrivite, dar munca nu o fac eu în locul
tău şi nici alt terapeut.
Tu eşti magicianul din viaţa ta. Eşti unică şi numai tu poţi scoate la
iveală calităţile tale înnăscute cu care viaţa te-a înzestrat. Ştiai că eşti o
persoană puternică şi inteligentă emoţional? Trecutul nu poate fi schimbat şi
te rog să faci tot ce-ţi stă în putinţă să-ţi trăieşti prezentul, pentru că el este
singurul care-ţi asigură viitorul.
Milton Erickson avea o vorbă care mă ajută întotdeauna să-i ajut la
rându-mi pe clienţii mei şi care sper să te ghideze şi pe tine în alegerile pe
care le vei face de astăzi înainte:

Poţi foarte bine să-ţi uiţi trecutul. Aşa cum ai uitat cum ai învăţat să stai în
picioare, cum ai învăţat să mergi, cum ai învăţat să vorbeşti. Toate aceste
lucruri le-ai uitat.

Sau tu îţi mai aduci aminte cum ai făcut primii paşi? Sau cum ai
învăţat să foloseşti semnele de punctuaţie? Noi, când traversăm strada, nu
ne gândim la cum ne punem picioarele şi muşchii în mişcare. Ne gândim la
ce ne aşteaptă pe cealaltă parte.
De ce nu ţi-ai trata astfel şi prezentul? El te invită să-l trăieşti în fiecare
secundă. Doar că tu alegi să te refugiezi în trecut, în spatele unor experienţe
care-ţi fură din puterea şi creativitatea de azi. Cum să fii fericită dacă te
gândeşti la abuzurile emoţionale trecute? La sărăcia de acasă? Şi la alte
amintiri dureroase?
În Corinteni 12 găseşti un mesaj important:

Când am fost copil, am vorbit ca un copil, m-am comportat ca un copil.

Acum am devenit bărbat (femeie în cazul nostru), am lăsat de-o parte ce-a
 fost infantil. Vorbesc ca un bărbat (femeie), mă comport ca un bărbat
(femeie).

Te comporţi tu ca o femeie sau încă tragi de timp ca să întârzii procesul

de maturizare? Uite, asta este un păcat din punctul meu de vedere. Să refuzi
să devii femeie. Ştii ce trebuie să facă o femeie? Să se comporte ca o
femeie!

Acum, prin acest material îţi ofer şansa să-ţi priveşti propriul
comportament infantil.
Şi o femeie inteligentă emoţional, care se comportă ca o femeie face
ceea ce a spus că va face, când a spus că va face şi cum a spus că va face.
Ea ştie cum să se poarte cu un bărbat care refuză să fie bărbat, sau cu un job
care nu-i mai oferă şanse de creştere. O femeie renunţă la ce n-o creşte, fără
regrete şi smiorcăieli.

Cum să te scapi de obiceiurile proaste care-ţi rănesc creşterea

emoţională: 5 strategii care-ţi cresc inteligenţa emoţională

(1) Fii congruentă cu ceea ce spui că-ţi doreşti să trăieşti.

Cea mai bună terapie şi strategie pentru tine este să-ţi analizezi
conflictele interioare. Asta a fost cercetarea unei psihanaliste, Karen
Horney, care sublinia că noi, oamenii, ne dorim multe lucruri, şi din dorinţa
de-a experimenta plăcerea intrăm fără să ne dăm seama în conflicte, care ar
spune despre tine că eşti pasionată de muzică dar în acelaşi timp frecventezi
şi cursurile de medicină. Ce vei alege?
S-ar putea să mergi înainte încercând să le împaci pe amândouă. Ceea
ce nu-i greşit, din punctul meu de vedere, dar devine o problemă în clipa în
care vrei să le faci bine pe amândouă. Muzica cere mult studiu. La fel ca şi
medicina. Şi asta te duce în faţa unei alegeri. Vei alege medicina sau
muzica? Numai tu ştii. Chiar vrei să devii doctor sau te gândeşti la
recompensa financiară ce ţi-o aduce această meserie?
Sinceritatea nu trebuie să lipsească când tratezi cu cele mai importante
aspecte din viaţa ta. Conflictul dispare în clipa în care îţi respecţi valorile şi
credinţele personale.
Dacă ceea ce vrei şi crezi despre viaţă aparţine familiei tale erudite,
eşti pe-o pista falsă. Medicina o să te facă nefericită, chiar dacă este o
valoare socială grozavă.
Nu vei putea să te bucuri de ceea ce faci dacă n-a fost cu adevărat
ideea ta. Tot ce ai preluat din familie nu-ţi aparţine şi în scurt timp vei suferi
de conflicte profunde care te vor destabiliza pe termen lung. Chiar şi-un
bărbat căsătorit care se îndrăgosteşte de o altă femeie suferă un conflict. Şi
vedem des astfel de cazuri nefericite, nu-i aşa?
Ţie nu ţi s-a întâmplat să-ţi vezi viaţa alături de partenerul cu care erai
şi peste un timp să te visezi la braţul altuia? Asta se întâmplă persoanelor
care nu ştiu ce vor cu adevărat. Sigur că nu suntem dobitoci, dar nu ne
cunoaştem destul de bine dacă ni se întâmplă să iubim doi bărbaţi în acelaşi
timp. De ce nu găsim unul care să ne completeze perfect dacă ne credem
atât de înţelepţi? Dacă un bărbat are şi soţie şi amantă, aşa cum se întâmplă
în cazurile bărbaţilor infantili, înseamnă că el nu s-a lămurit exact care-i
sensul căsătoriei şi alunecă cu uşurinţă în patul unei femei de care este atras
fizic. Un om care n-are ideile clare despre ceea ce vrea să trăiască rătăceşte
prin lume ca un vagabond care n-are casă şi masă. Mereu cu gândul la
vânătoare ca să nu rişte să-i lipsească trăirea şi emoţia care-l satisface aici şi
acum.

Eu nu cred că bărbatul cu soţie şi cu amantă este fericit. Este un om

chinuit care aleargă după nişte senzaţii tari pentru că nu ştie să aleagă o
femeie care ar putea să-i livreze fericirea şi orgasmele la mic dejun, prânz şi
cină şi chiar la gustare.
Nu putem spune despre acest bărbat că este inteligent emoţional. Este
un biet copilaş care nu şi-a asumat încă identitatea de bărbat. Ce caută
bărbaţii în patul altor femei? Confirmare şi valorizare. “Sunt un bărbat
puternic şi viril dacă femeile mă doresc.” El nu vede, săracul cât este de
infantil şi îşi sabotează căsătoria.
Un bărbat inteligent emoţional, chiar dacă experimentează un conflict,
are puterea să aleagă, să pună punct aventurii şi e capabil să renunţe la una
dintre cele două femei. Nu vezi prea mulţi bărbaţi alfa pe stradă? Adevărat.
Capacitatea de renunţare este ca o pasăre rară şi bărbaţii din ziua de azi
aleargă şi ei fără ţintă.
Şi susţin acelaşi lucru şi-n cazul femeilor. Nici ele nu-s prea deştepte
din moment ce leagă relaţii cu bărbaţi indisponibili şi imaturi emoţional. Nu
te poţi declara o femeie care ştie ce vrea dacă suferi în căminul conjugal că
bărbatul nu-ţi vine acasă, bea când e supărat, sau te lipseşte de respect şi
preţuire.
Nu spun că bărbatul tău ar trebui să fie doctor în psihologie dar rolul
lui este să te atingă măcar cu o floare dacă n-are altceva în dotare. Înţeleg şi
tolerez derapajele bărbaţilor dar lipsa de respect o pedepsesc rapid şi fără
preaviz. Cer exact ceea ce dăruiesc. Bineînţeles că nu voi aştepta iubire în
schimb, dacă îl iubesc pe altul în locul partenerului meu.
De ce să stau şapte ani în casă cu un bărbat care, deşi ştie că-mi plac
florile, nu mi le aduce în dar? În viaţă există lucruri mai importante, ar zice
mama şi prietena ta singură şi depresivă. Adevărat. Dar un bărbat care nu-ţi
face o plăcere atât de simplă, ieftină şi uşoară nu este un bărbat care te va
ajuta când ai nevoie de-un orgasm multiplu. Crede-mă că ceea ce îţi oferă
acum, îţi va oferi şi peste şapte ani.
Iar o femeie care face o astfel de alegere în iubire este o femeie care nu
ţine prea mult la ea. Nu poţi să-ţi sacrifici plăcerile şi dorinţele în numele
iubirii? Care iubire?
Cine te iubeşte te surprinde cu florile care-ţi plac, cu bomboanele de
ciocolată preferate şi aşa mai departe. Te atinge cum îţi place şi-ţi şopteşte
cuvinte de iubire la ureche înainte de culcare. Aşa arată iubirea. Iubirea
dăruieşte mereu câte ceva.
Este inepuizabilă şi nu falimentează. Şi pe timp de criză poţi smulge o
buruiană de pe stradă să i-o duci iubitei tale îndrăgostite de natură şi
spontaneitate.

Mă întreabă o clientă dacă să renunţe la relaţia ei de şapte ani care i-a

adus numai frustrare şi jumătăţi de măsură în favoarea unui bărbat care îşi
doreşte s-o ia de nevastă.
Bineînţeles că femeia le-a încercat pe toate până să ajungă să accepte
invitaţia în oraş a altui bărbat. Dacă bărbatul cu care dormi în pat de şapte
ani nu îşi vede viitorul alături de tine, ce te reţine să experimentezi o nouă
relaţie alături de un tip care îţi face declaraţii de iubire şi te visează de
soţie? Îţi spun eu ce te face să apelezi la un specialist: frica de-a greşi şi
lipsa de încredere în propriile-ţi decizii.
Cum să mai crezi în tine dacă ai ales atât de bine până acum? Normal
că apelezi la sfatul terapeutului care te ajută să te responsabilizezi şi să-ţi
asumi nişte riscuri fără să-l blamezi pe fostul sau viitorul bărbat din viaţa ta.
Există întotdeauna riscuri.
 Şi clienta mea le-a experimentat pe propria-i piele. După ce s-a
despărţit de iubitul său a început să iasă cu cel care o curta şi relaţia lor a
evoluat frumos. Ce crezi că s-a întâmplat? Fostului iubit i-a revenit vederea
şi ca printr-un miracol i-a apărut imaginea romantică a unui viitor împreună
şi a alergat s-o ceară de nevastă.
Întotdeauna am spus că iubirea este triunghiulară şi nimic nu ne dorim
mai tare decât ceea ce ne scapă. Uneori suntem nişte animale care
reacţionează bine doar la frică. Ce specie ciudată şi masochistă. Aprins de
teamă şi gelozie omului i-a revenit cheful de viaţă şi de luptă. Cât o să-l
ţină? Asta nu depinde de mine. Unii bărbaţi se hotărăsc când sunt provocaţi
şi excitaţi când îşi văd femeia în alt pat. Să le dăm ce cer… eu m-aş juca cu-
n astfel de bărbat o lună, poate două, chiar trei, dar nu o viaţă. Şi asta
deoarece vorbesc despre viaţa mea care se va desfăşura sub privirea mea.

Ce va alege clienta mea? Hai să te implic în ajutorarea ei şi te invit să-i

dai un sfat, ce ai lege în locul ei? Tu, fiind o femeie inteligentă emoţional,
ce ai face în locul ei?
Dacă suferi de-un conflict şi nu faci nimic ca să ieşi din labirintul
gândurilor contrastante vei da peste stări şi mai neplăcute, cum ar fi
anxietatea, depresia, indecizia, izolarea şi inerţia care te îndepărtează de
ceea ce-ţi doreşti cu adevărat.
Exemplul clasic pe care îl folosesc mereu pentru a sublinia prezenţa
unui conflict interior este femeia care, deşi vrea să se mărite, refuză
invitaţiile şi avansurile bărbaţilor. Această femeie va ajunge într-o clinică de
recuperare, nicidecum la altar.
Soluţia în orice conflict este decizia, responsabilitatea, consecvenţa şi
perseverenţa. Dacă vrei să te măriţi, vei ieşi la cină cu mai mulţi bărbaţi, nu
cu primul venit, ca să afli care e modelul tău potrivit de bărbat. Mai ales
dacă ai avut trei relaţii până la 30 de ani. Ai nevoie să experimentezi ca să
înveţi să alegi bine. Nimeni nu spune să te dezbraci de la prima întâlnire, ci
doar să te deschizi invitaţiilor şi avansurilor naturale ale bărbaţilor care sunt
prima etapa a unei uniuni sufleteşti.

Cine suferă în viaţă o face deoarece este o victimă a propriilor dileme

existenţiale.
Nu ai cum să te scapi de suferinţă prin izolare sau înstrăinare. Nu este
o soluţie să refuzi experienţele şi să aştepţi salvarea prin sufletul tău
pereche. Ăsta e unul din miturile iubirii, să crezi că există doar un singur
bărbat potrivit pentru tine. Este pură nebunie să crezi că doar un singur om
de pe acest pământ te poate face fericită.
Atunci de ce ai prieteni? Colegi de servici pe care-i îndrăgeşti? Aşa-i
şi-n iubire. Ai nevoie să săruţi mai mulţi broscoi ca să dai de prinţul
visurilor tale. Şi numai prin experimentare vei învăţa care tipologie de
bărbat ţi se potriveşte cel mai bine. De cele mai multe ori o alegere bună
este precedată de multe alegeri nepotrivite. Dar, din păcate, este singura
cale corectă de învăţare care dă şi roade.
Nu te mai teme să alegi prost! Crede-mă că de fiecare dată când alegi
(bun sau prost) îţi creşte nivelul de încredere şi de preţuire de sine. Vei
deveni o femeie puternică cu fiecare decizie pe care o iei. Nu te mai zbate
între adevăr şi minciună sau între bine şi rău. Nu înveţi decât riscând tot ce
ai şi eşti în acel moment. Fii altfel decât restul!

(2) Înlătură definitiv impulsivitatea din stilul tău de viaţă.

Consumi lucruri şi oameni pe care nu-i iubeşti şi de care ai nevoie doar
ca să-ţi satisfacă nevoile urgente şi imediate. “Dacă nu vii acasă până la ora
23 înseamnă că nu mă iubeşti!” Ce legătură are iubirea cu regulile impuse?
Asta este nevoia ta de aprobare şi afecţiune, nu a celui care face ceea ce
simte şi nu ceea ce i se impune.
Ţin minte şi acum ce bătaie luam când intram în casă după ora
permisă. Cu toate că ştiam ce mă aşteaptă continuam să încalc regulile
casei. De ce? Fiindcă nu mi se părea corect ca o regulă să fie impusă înainte
de-a fi negociată şi cu mine, chiar dacă eram doar un copil. Acesta este un
model învechit de educaţie care nu produce niciodată rezultate pozitive. Te
comporţi distructiv când ţi se impune un fel de-a fi.
N-aveam ce face, nu aveam experienţă la acea vreme şi nici inteligenţa
emoţională.
Astăzi aş şti la ce oră să intru în casă ca să n-am scandal cu iubitul meu
frustrat. Sau mai bine zis, aş fi foarte selectivă şi pretenţioasă astfel încât să
n-ajung niciodată să mi se spună cum şi la ce oră să intru în casă. Nu vreau
să dezvolt în timp ostilitate faţă de partenerul meu constipat şi îngust la
minte care n-are strop de încredere în el. Sunt autoarea vieţii mele şi dacă
mă confrunt c-o astfel de situaţie, înseamnă că eu am ales-o, posibil din
ignoranţă sau lipsă de experienţă. Corect?
 Cine vrea să controleze şi să impună altuia un stil de viaţă mi se pare
disperat. Dorinţa asta fierbinte de a-i exploata pe ceilalţi îmi provoacă milă,
după care respingere. Nu pot face casă cu un bărbat care n-are încredere în
el şi respectiv în mine chiar dacă este un amant grozav şi-un posibil tată
responsabil pentru viitorii mei copii, la fel cum n-aş petrece nicio noapte cu
un bărbat care nu mă atinge cu o floare şi-un compliment.

Sunt lucruri pe care le ştiu despre mine. Ele mă ajută să fac alegeri
bune în viaţă. Te întrebi ce legătură au exemplele astea cu faptul că
impulsivitatea dăunează grav sănătăţii? E foarte simplu, toate dezechilibrele
şi suferinţele din viaţa ta provin din faptul că alegi persoanele şi
experienţele care-ţi oferă o recompensă imediată. Şi omul care e stăpânit de
emoţii nu este şi nici nu va fi vreodată căpitanul corăbiei sale. Educarea
emoţiilor şi amânarea recompensei este o sarcină grea dar necesară dacă
vrei să intri în rândul femeilor care obţin rezultate în viaţă.
Şi integritatea ”a face ceea ce ai spus că vei face” este o componentă
esenţială a caracterului tău. Eşti o femeie de cuvânt, respectată şi urmată?
“Când spun unei persoane că o voi ajuta, aşa voi face, chiar dacă peste un
timp acea persoană mă dezamăgeşte sau întârzie să aplice ce îi sugerez.”

Nu caut recompensă în relaţiile cu ceilalţi. Am învăţat să nu mai aştept

nimic în schimb şi m-am îmbogăţit de când mi-am schimbat filozofia vieţii.
Nimeni nu m-a mai dezamăgit din acea zi. Eu mi-am recăpătat integritatea
pierdută în amânări, lene şi promisiuni nerespectate şi ceilalţi au găsit în
mine un prieten sincer. Amândoi ne-am atins obiectivele. Şi ăsta este unicul
meu scop în aceasta viaţă, să devin un om mai bun în fiecare zi prin ceea ce
fac pentru mine şi pentru ceilalţi.
Nu poţi păcăli toţi oamenii din lume, zicea o vorbă. Unul, doi pot
cădea în plasa nevoilor tale, dar pe termen lung vei ajunge precum Jim
Carey în Liar, Liar. Oamenii nu sunt proşti şi strategiile de manipulare sunt
foarte răspândite, cunoscute şi stăpânite şi de cel pe care vrei să-l
îngenunchezi în faţa ta ca să te satisfacă.

(3) Îmbarcă-te în călătoria eroului şi nu în aventura manipulatorului!

Relaţiile construite pe interes imediat şi unilateral n-au viaţă lungă.
Dacă îţi pui o mască pe adevărata faţă, ca noul tău iubit să te îndrăgească,
nu-i o garanţie că te va cere de nevastă. Îţi dai seama că într-o zi când te vei
grăbi şi ieşi din dormitor fără mască, el poate fi chiar în faţa ta şi să nu te
recunoască? Chiar vrei să pierzi şansa unei relaţii de iubire cu un bărbat
care te iubeşte pentru ceea ce eşti?
De ce ne este atât de greu să fim autentici şi integri? Să ne arătăm aşa
cum suntem şi să-i privim pe ceilalţi ca pe nişte egali ai noştri, care au o
viaţă a lor şi o sumă de plăceri şi pasiuni la fel de importante ca ale noastre?
De ce cădem în patima exploatării celuilalt? De ce-l intimidăm cu
pretenţiile şi cererile noastre aberante?

Îmi scriu multe femei să le sfătuiesc cum să-şi provoace bărbaţii să le

urmeze renunţând la plăceri, pasiuni, ieşiri şi divertisment ca să stea în casă
cu ele.
Refuz să prescriu reţete pentru femei care nu-s sincere nici măcar cu
ele. Când simţi nevoia să-l manipulezi şi controlezi pe celălalt înseamnă că
e timpul să te retragi din ceea ce faci pentru o perioadă de timp şi să te
ocupi de cunoaşterea şi dezvoltarea ta personală. Nu sunt iubită de femei
când nu ofer soluţii practice de manipulare.
Într-adevăr, este mult mai uşor să obţii ceea ce vrei acum, decât să
amâni plăcerea ca să construieşti o relaţie sănătoasă şi longevivă. Asta cere
timp şi multă toleranţă. Cine-i dispus să aştepte un an, doi ca să-şi satisfacă
o nevoie afectivă? Un nebun.
E mult mai uşor să rupi relaţia cu un suflet care nu-ţi oferă ceea ce vrei
acum. N-avem răbdare nici cu noi, dar cu un bărbat care întârzie să se
realizeze financiar?
Noi acum vrem vacanţe în Bali şi Londra. Vrem să ne suim într-un
avion care aterizează în ţinuturile plăcerii şi ale satisfacţiei şi ale
recompensei imediate. Suntem ca nişte fetiţe răsfăţate care se dau cu fundul
de pământ când nevoile nu le sunt ascultate. “Dacă nu renunţă la ieşirile cu
băieţii, îl părăsesc.” De ce? Ca să dai de-un altul cu aceleaşi pasiuni
nocturne? De ce nu înţelegem că problema e doar la noi?
Puţini se angajează în această călătorie a eroului şi asta fiindcă ea
începe cu o provocare care de multe ori creează un disconfort şi o durere. Şi
cine este rănit fuge în braţele unui salvator. Şi fără să-şi dea seama ajunge o
victimă a propriilor alegeri.

(4) Învaţă să amâni recompensa imediată!

 În schimb, călătoria manipulatorului este mai atractivă pentru că
seamănă cu un tren personal care se opreşte în fiecare staţie ca să bea şi să
mănânce. Nu reuşim să amânăm recompensa imediată, vrem ca lucrurile să
ni se întâmple acum. De asta nu ajungem niciodată unde ne dorim.
Deoarece ne oprim prea des unde nu trebuie. La fast-food şi uităm de
regimul hiperproteic, la mall unde ne cheltuim toţi banii, inclusiv cei pe
care-i datorăm şi aşa mai departe.
Poţi să slăbeşti dacă respecţi un regim de-o lună până la trei luni. Poţi
să economiseşti dacă nu-ţi achiziţionezi articole de care n-ai nevoie, poţi să
obţii un job mai bine plătit dacă te specializezi pe o poziţie de expert în
domeniul care te interesează să-l stăpâneşti. Poţi orice!

În interiorul tău se află o comoară care-i nelimitată şi pe care o poţi

folosi ca să amâni orice recompensă imediată. Poţi sacrifica îngheţata, sexul
la prima întâlnire pentru un premiu mai mare, nu crezi?
Dar pentru asta trebuie să fii dispusă să faci orice sacrificiu în numele
ambiţiilor personale. Oamenii inteligenţi emoţionali ştiu că la sfârşitul
destinaţiei alese vor trăi împlinirea şi satisfacţia. Minţile mărunte nu se
complică să trăiască peste un timp ceea ce pot trăi chiar acum.
Am o prietenă care nu mai munceşte de ceva vreme pentru că toate
joburile pe care le-a avut au dezamăgit-o profund. Astfel încât, de dimineaţă
până seara se plânge de propria ei condiţie. Eu nu mă mai văd cu ea. Dar
avem o prietenă comună care mă mai înştiinţează de văicărelile ei.
Să nu crezi că se plânge doar de ea; are un bărbat la fel de leneş ca şi
ea şi îl acuză pentru toate nenorocirile vieţii ei. Îţi imaginezi acest tablou
conjugal? Alina, mesagerul altruist, îi plânge de milă şi mă roagă s-o ajutăm
să vadă unde greşeşte, mai ales că de curând iubitul “ghinionistei” are şi o
amantă roşcată şi decoltată. “Îţi dai seama ce tragedie traversează,
Andreea?”
Sincer, nu văd nicio piedică în calea acestei fiinţe. Ar putea foarte uşor
să se angajeze, să se decoloreze, să plece într-o vacanţă, să se despartă de
infidel sau s-o ia oricând de la capăt. Poate orice!
Dar ea nu sacrifică nimic. Ah, scuze. Se plânge în stânga şi-n dreapta
de destinul ei trist. Eu nu ajut decât persoanele care vor să se ajute. Ea nu
vine la uşa mea deoarece ştie că o pun la treabă şi aşa cum amândouă ne-am
dat seama, ea caută atenţie şi compătimire în braţele apropiaţilor. Cum nu
cred în ghinion şi doar în prostie, prefer să stau de vorbă cu oameni
inteligenţi emoţional şi să-i evit pe cei care îşi inventează probleme ca să nu
facă nimic.
Am întâlnit tot felul de oameni la viaţa mea şi-ţi pot spune că voinţa nu
se cumpără la aprozar.
Crezi că fata din poveste nu ştie că-i o putoare? Ea ştie ce are de făcut
ca viaţa ei să se schimbe. Şi de ce nu face nimic? Prostie? Lene? Nu mă
interesează decât omul care caută ajutor şi care e dispus să facă orice pentru
a-şi schimba stilul de viaţă. Cu el stau de vorbă. Cu el muncesc cot la cot.
Şi eu sunt leneşă. Mulţi ani m-am irosit. Dar m-am trezit singură şi am
pus osul la muncă. Am lucrat când bărbatul m-a înşelat, când n-aveam bani
să-mi plătesc facturile şi nici vreo asigurare că ceea ce fac va da într-o zi
roade. N-am renunţat deşi nu se găseau prea multe persoane să creadă în
potenţialul şi visul meu nebun. Şi dacă aş fi dat greş, aş fi luat-o de la
început. Atât sunt de nebună şi de ambiţioasă. Şi asta-i reţeta pe care ţi-o
recomand şi ţie.

(5) Scapă-te de propria condiţie de sclavie prin autonomie.

Te-ai apucat deja de schimbări? Eşti pregătită să faci ORICE ca să
devii autonomă?
Renunţă definitiv la scuze şi văicăreli!
Asumă-ţi responsabilitatea pentru schimbările ce le faci.
Fă o listă cu lucrurile pe care le-ai amânat şi apucă-te chiar acum de ele.
Construieşte-ţi un plan de acţiune pe care să-l respecţi cu sfinţenie.
Nu te opri până ce nu duci la bun sfârşit toate obiectivele stabilite.

Ne-am înţeles? Ai grijă de acum încolo ca în fiecare zi să faci ceva

important pentru tine şi obiectivele şi ambiţiile tale. Securitate financiară?
Succes? Faimă? Iubire? Căsătorie?

Ca să te îndrum puţin îţi las la îndemână cele 10 întrebări potrivite ale

lui Debbie Ford care te ajută să te verifici pentru orice decizie şi alegere ce-
o faci:
Această alegere mă va împinge către un viitor fericit, sau mă va ţine
blocată în trecut?
Această alegere va duce la o viaţă împlinită pe termen lung, sau va
constitui doar o satisfacţie de moment?
 Sunt stăpân pe propria mea putere, sau încerc să mulţumesc pe
altcineva?
Mă gândesc la ce este corect, sau la ce este greşit?
Această alegere îmi va aduce şi mai multă energie vitală, sau îmi va fura
energia?
Voi folosi această situaţie ca pe un catalizator în creşterea şi evoluţia
mea, sau o voi folosi pentru a mă pedepsi?
Această alegere îmi sporeşte puterea, sau mi-o slăbeşte?
Este acesta un act de iubire de sine sau este un act de autosabotaj?
Este acesta un act de credinţă, sau un act caracterizat de frică?
Această alegere reprezintă manifestarea laturii mele Divine, sau a laturii
mele umane?

Mă pregătesc să te las în compania ta şi să-ţi urez drum bun pe un nou

drum.
Nu vei mai putea să te trezeşti la fel după ce vei fi citit ceea ce ţi-am
scris mai sus.
Şi lipseşte-ţi acest citat pe oglinda din baie pentru tot restul vieţii tale:
Dumnezeu te-a înzestrat cu două extremităţi, una pentru a sta jos, alta
pentru a gândi. Reuşitele tale depind de cea pe care o foloseşti. Capul îţi
asigură succesul, fundul, eşecul.
 CAPITOLUL IX. TRAUMELE TRECUTULUI
Rugăciunea noastră este să nu mai repetăm trecutul.

Timpul trece şi noi nu ne mai facem bine. Îţi doreşti să te trezeşti într-o
dimineaţă vindecată de toate acele răni care te-au făcut să te simţi greşită. De
ce se spune că timpul vindecă durerile sufletului? Eu îţi pot spune că nu te poţi
vindeca de traumele trecute până ce nu te mai identifici cu istoria trecutului
tău. Asta înseamnă că trebuie să te împaci cu mama, tata, fratele, sora, cu
primul şi ultimul iubit care ti-au greşit şi te-au rănit. Eşti pregătită să îngropi
trecutul şi să-ţi trăieşti prezentul?

Înţelepţii ne spun să ne împăcăm cu soarta şi să iubim necondiţionat

lumea. Biblia ne spune să ne iubim părinţii necondiţionat chiar dacă ne-au
torturat. Cum să mă împac cu ceea ce n-am fost niciodată de acord sau cu ceea
ce n-am cerut? Ce-i cu pretenţia asta divină? Cine îşi doreşte să fie abuzat
emoţional şi sexual? Cine îşi doreşte să fie abandonat de părinţi într-un
orfelinat?

Cercetările mele au adus la lumină materiale de specialitate foarte

preţioase, care mi-au dezvăluit legăturile ce le avem cu trecutul nostru. Înainte
de toate vreau să facem diferenţa între soartă şi destin. Credeai că sunt
sinonime?

Şi eu gândeam ca tine până ce am înţeles că între ele există o diferenţă ca

de la cer la pământ. Diferenţa care m-a ajutat să mă împac cu soarta mea.
Altfel şi astăzi cred că aş fi fost prizoniera experienţelor traumatizante. M-am
vindecat prin revelaţia furiei, vinovăţiei, fricii şi depresiei.
Îţi vine să crezi că înţelegerea şi cunoaşterea reală a lucrurilor ne
eliberează de emoţii negative şi cicatrice psihice?
Cum ţi-am spus deja, vreau să explorăm împreună aceste diferenţe care te
ţin departe de viaţa pe care o meriţi. Soarta găzduieşte genele noastre, istoria
noastră de viaţă, educaţia primită de acasă şi toate acele lucruri care “au fost
sortite să se întâmple”.
Soarta poate fi fatală dacă ne plasăm în viaţă pe o poziţie de victimă care
nu poate lupta că ceva atât de măreţ. Şi eu gândeam limitat până ce n-am aflat
că soarta nu este destinul meu. Soarta este tot ceea ce ţi-a fost dăruit biologic,
genetic, educaţional şi social.
 Salvarea ta se găseşte în destinul tău. Destinul este o forţă, i-aş spune
forţă interioară care te ajută să transcenzi soarta, să înţelegi traumele şi să te
împaci cu trecutul care te-a rănit atât de profund. Eliberându-te de încărcătura
emoţională negativă ce-o cari după tine păşeşti pe drumul destinului tău. Pe
drumul tău personal.
Nu ţi se pare grozav, incredibil, senzaţional? Ai înţeles limitarea ce ţi-o
impune soarta?
Soarta este cea care te ţine închisă într-un tipar disfuncţional. E cea care
te împinge în braţele aceleiaşi tipologii de bărbaţi, care îţi spune că viaţa ta nu
poate fi mai bună decât atât, că trebuie să te mulţumeşti cu ce ai şi să nu speri
niciodată la ceva mai bun.
Poţi, cu puterea ta interioară şi cu decizia de a-ţi trăi propriul destin să-ţi
scrii povestea personală, care nu mai conţine episoade traumatizante.

Gândeşte-te că s-a încheiat ciclul evenimentelor nefericite. N-o să mai

sfârşeşti în relaţie cu acelaşi “nenorocit” care te lipseşte de respect. A venit
timpul să alegi o altă viaţă pentru tine. Destinul tu ţi-l scrii, nu mama ta şi nici
societatea care ridică indicatoare în drumul tău.

În familia mea, tiparul care a guvernat peste generaţii a fost teama de a nu

rămâne fără bani şi niciun membru al familiei mele n-a murit de foame, dar
nici nu s-a îmbogăţit. Mama mea n-a moştenit nimic de la tatăl ei. Eu am
reprodus fidel modelul familial şi n-am moştenit nimic de la tatăl meu. Să fie
doar o coincidenţă lipsită de valoare? Mă îndoiesc.
Tatăl mamei mele, adică bunicul meu, a agresat-o fizic pe mama mea din
copilărie până la adolescenţă. La rândul ei, această tânără speriată de viaţă a
atras în viaţa ei un soţ care i-a aplicat acelaşi tratament. Mama, la rândul ei, a
transmis ceea ce i-a fost predat mai departe, copilului ei, adică mie.

Eu, dacă nu conştientizam acest traseu negativ şi distructiv, m-aş fi

măritat deja cu un abuzator care m-ar fi învăţat prin câţiva pumni cum arată
viaţa de nevastă. Înţelegi ce înseamnă soarta? M-am grăbit să transform soarta
în destin, ca viitorii copii care se vor naşte în această familie să nu mai
reproducă întocmai acest model transgeneraţional.
Înţelegi care-i destinul tău? Eu cred cu putere că ne putem schimba
destinul. Dovezile ştiinţifice susţin teoria sorţii prin faptul că prin gene
moştenim doar anumite trăsături de la generaţiile anterioare. Tu cu ce
moşteniri te lauzi?
Cum te-a tratat viaţa până acum?
Care-s provocările şi durerile tale?
Care-s episoadele care ţi-au influenţat personalitatea şi evoluţia vieţii?

Sunt sigură că fiecare s-a simţit la un moment dat al vieţii neîndreptăţit

sau lipsit de atenţie, afecţiune şi încurajare. Ia-ţi chiar acum timp ca să notezi
în jurnalul tău intim durerile ce le cari după tine. Scapă-te acum de balastul
psihologic care te frânează şi paralizează. Analizează introspectiv parcursul
vieţii tale şi vei afla ce-ţi lipseşte ca să obţii împlinirea de la viaţă.
Se întâmplă deseori ca la maturitate, sub privirea ta conştientă să scapi
frâiele vieţii din mână. Nu înţelegi cum un om matur, educat şi cu scaun la cap
nu poate obţine ceea ce vrea în viaţă?
Poate că în trecutul tău se află destule răni sufleteşti şi cicatrice psihice
care-ţi amintesc că viaţa este o luptă şi trebuie să transpiri ca să obţii atenţia şi
iubirea celor dragi ţie.

În viaţa mea, sub imperiul luptei, s-au desfăşurat toate evenimentele

mele, de la examene, la câştiguri financiare şi până la relaţii emoţionale. Nimic
n-am obţinut uşor în viaţă.
Iubeam bărbaţi nepotriviţi, însuraţi şi cu domiciliu îndepărtat. De ce? Nu
pentru că eram proastă, greşită sau urâtă. Pentru că aşa am văzut că trăiesc
femeile la mine în familie. Am copiat acest tipar şi l-am reprodus fidel în toate
aspectele vieţii mele.
Trăiam într-o permanentă stare de lipsă. Lipsa unei familii, lipsa unui
bărbat în viaţa mea, lipsa unei profesii, lipsa banilor, lipsa afecţiunii şi a
iubirii. Şi în pofida acestor găuri interioare eu am continuam să-mi clădesc o
viaţă. Cum avea să reziste o casă fără fundaţie? Rămâne să descoperim în
paginile ce urmează.

Abraham Maslow ne spune că omul nu se poate gândi la iubire când este

flămând şi n-are un acoperiş deasupra capului. Am sfidat eu legile naturii?
Cum am supravieţuit într-o lume de lipsuri? Cum am ajuns până aici dacă de
acasă am plecat pe minus?
Descoperă cum a reuşit o fetiţă speriată să călătorească în ţinuturi
necunoscute şi nesigure.
 Înţeleg cu uşurinţă că cei care au fost iubiţi, îngrijiţi şi încurajaţi de mici
nu se simt ameninţaţi la maturitate că vor pierde atenţia sau iubirea
partenerilor de viaţă. Ei păstrează în codul lor genetic fiecare dovadă de iubire,
mângâiere şi privire încurajatoare. Ei au crescut cu sentimentul că sunt demni
de iubire.
Acest sentiment de valoare personală lipseşte din viaţa unui copil
marginalizat şi privat de afecţiune şi mângâiere. El luptă, se dă peste cap
pentru orice gest de apreciere. Îţi aduci tu aminte cum te dădeai peste cap în
curtea şcolii ca să atragi privirile colegilor tăi mai mari?
Aşa te dai peste cap şi pentru iubitul tău din pat şi pentru colegii de la
servici şi pentru şeful tău, deşi nici unul nu-ţi apreciază dăruirea, efortul şi
munca depusă. Sesizezi diferenţa dintre un copil bine hrănit şi unul flămând de
iubire?
Cu cât eşti mai rănit în copilărie cu atât mai mult te lupţi în viată pentru
orice câştig.
De câte ori pe zi te gândeşti la trupul tău care scapă de sub control, la
finanţele tale care nu-ţi acoperă cheltuielile lunare, la hainele care îţi lipsesc
din garderobă, la maşina pe care vrei să ţi-o cumperi, la iubirea pe care vrei s-o
primeşti de la bărbatul visurilor tale?

Asta este o gândire culturală şi apare după ce-ţi satisfaci nevoile primare
de hrană, somn, şi supravieţuire. Fii sigură că un cerşetor care doarme sub
poduri nu se gândeşte cum să cucerească inima unei femei măritate care în
drumul ei spre servici îi lasă un bacşiş sau cum să-şi pună bani deoparte pentru
o maşină decapotabilă. Dar o femeie care are un acoperiş deasupra capului şi
hrana de toate zilele se gândeşte intens la bărbatul însurat de la servici pe care
şi-l doreşte în patul din apartamentul închiriat pe şase luni.
Până la urmă toţi vrem bani. Unii pentru maşină, alţii pentru hrană şi
mulţi pentru recunoaşterea socială. Nevoia ne împinge pe fiecare să acţionăm
într-un fel sau altul. Noi toţi semănăm din prisma nevoilor şi motivaţiilor
noastre. Vrem cam aceleaşi lucruri în viaţă. Doar că le obţinem diferit. Unii
luptă zilnic cu soarta şi alţii îşi scriu destinul.

Sper că te-am convins să laşi în urma ta trecutul şi să dezgropi ambiţia şi

voinţa.
Cineva foarte înţelept spunea că “suntem aici nu doar să cultivăm
oameni, ci să cultivam zei”. Firea mea este una ambiţioasă şi bătăliile pe care
le-am dat cu limitele interioare şi cele exterioare, venite pe firul genetic,
cultural, familial şi de orice natură ar fi ele, le-am câştigat. Nu-mi place să
pierd. Visul meu este să te iau cu mine în această călătorie a vieţii. Să-ţi arăt că
pe drumul pe care merg eu vei obţine tot ce-ai pierdut în trecut.
Psihologul şi antropologul Villoldo spune o chestie foarte tare care sună
foarte grav.

Toată lumea are un viitor, dar numai anumiţi oameni au un destin.

Vreau să te ajut să te simţi întreagă, bună, frumoasă şi deşteaptă. Să nu te

mai dai peste cap în viaţă pentru nimeni. Nu te stresa. Urmează o perioadă în
care vei folosi acelaşi procedeu obişnuit, doar că de data asta te vei da peste
cap pentru tine şi pentru recuperarea sufletului tău.

Avem multe de recuperat, cum ar fi sentimentul că eşti demnă de iubire,

de la care porneşte reconstrucţia propriei tale personalităţi. Împreună vom
schiţa un limbaj nou pe care îl vei folosi în comunicarea cu tine însăţi, cum ar
fi afirmaţiile de care ai nevoie ca să-ţi transformi soarta în destin. Practicarea
iubirii de sine îţi dă putere să te reinventezi.
Sunt o femeie puternică şi sunt pregătită să-mi schimb viaţa.
Sunt o femeie care ştie ce vrea şi care îşi atinge obiectivele.
Sunt o femeie care a învăţat destule despre viaţă ca să ştiu că puterea este la
mine.
Sunt o femeie …
Sunt o femeie …
Sunt o femeie …

Fă o călătorie în trecut ca să-ţi recuperezi puterea, respectul, încrederea şi

iubirea de sine.

Hai să ne întoarcem în copilărie şi să recuperăm puterea, respectul,

încrederea şi iubirea de sine. Ingrediente de care avem nevoie ca să ne
construim viaţa noastră personală.
Eu voi lucra împreună cu tine la recuperarea sufletului şi vindecarea
viitorului.
Nu putem lăsa lucrurile la voia întâmplării sau să ne gândim că timpul ne
vindecă rănile sufleteşti. Timpul doar se scurge şi nu în favoarea ta dacă ignori
şi eviţi confruntarea cu acele momente dureroase. Un alcoolic nu se poate
vindecă dacă nu recunoaşte că are o dependenţă de această licoare păcătoasă.
Un copil abuzat în trecut suferă şi astăzi.
Astăzi suferi de lipsa de încredere, de gelozie, dependenţa, sentimente de
vinovăţie fiindcă încă eşti atrasă cu putere de suferinţele din trecutul tău. Te
identifici cu răul, nu cu binele. Te-ai ataşat de poveştile tale “traumatizante” şi
te ascunzi în spatele lor ca să-ţi motivezi lipsa de acţiune.

Un nume. Paulo Coelho. Nu ştiu dacă i-ai citit bibliografia dar acest
omuleţ cu părul lung, originar din Brazilia care a reuşit să lase în urma sa un
trecut cu adevărat traumatizant ca să facă istorie. Nu cred că există om pe acest
glob care să nu se fi întâlnit cu un roman de-al său pe drumul vieţii. Cum a
reuşit acest om să depăşească amintirile legate de internările lui repetate la
spitalul de boli mintale fără să fi suferit vreodată de vreo patologie reală?

Părinţii lui Paulo Coelho îl închideau la nebuni unde i se aplicau

tratamente cu electroşocuri deoarece acesta refuza să urmeze calea
profesională trasată de familie.
El era artist. Încă nu scria dar ştia că s-a născut ca să facă altceva decât îi
spunea familia. Şi-a abandonat familia ca să-şi urmeze vocaţia şi nu s-a oprit
până ce n-a devenit cineva.
A suportat durerea, sărăcia, singurătatea şi a fugit departe de tot ceea ce
însemna familiaritate. La 19 ani era pe străzi. Singur şi fără un ban în buzunar.
A aruncat zarurile vieţii şi a început o viaţă a sa, care n-a fost scutită de
arestări, consum de droguri, promiscuitate sexuală, răpiri, depresii, episoade
paranoide şi multe alte evenimente demne de luat în seamă. N-a sucombat. A
plecat din nou în căutarea vocaţiei sale şi realizarea a ceea ce şi-a propus: “să
devin cineva”. Şi a devenit un scriitor faimos pe plan mondial. A lăsat Brazilia
în urma sa şi s-a întors la ea după ce a devenit cel mai iubit scriitor pe plan
mondial. Suferinţa l-a ghidat.

Tu ai lăsat trecutul în urma ta? Te-ai scăpat de influenţa şi mesajele

parentale greşite?
Dacă eşti împiedicată să fii tu însăţi unde eşti acum te invit să faci un salt
calitativ chiar acum şi să te pui acolo unde te-ai născut să fii. Nu cred în
ghinion sau în neşansă. Cred în laşitate şi victimizare. Găsesc disperarea o
soluţie la problema cu care te confrunţi acum. Disperarea din viaţa ta anunţă
schimbarea ce urmează.
 Precum Paulo Coelho şi eu m-am pus în mişcare. Am plecat de-acasă de
la vârsta de 14 ani pe străzile întunecate şi necunoscute. Am experimentat
durerea, sărăcia şi depresia. Dar nu m-am oprit. Am mers mai departe. Mi-am
jurat că n-o să mă mai întorc niciodată unde nu sunt acceptată aşa cum sunt.
Aşa a fost. Călătoria a fost lungă şi deloc uşoară. Dar a fost cea mai bună
alegere pe care am făcut-o în viaţă. Curajul se dobândeşte prin nebunie
temporară. Chiar de ţi-e teama de ceea ce urmează, acţionează.

Există cineva în viaţa ta care încă îţi spune ce meserie te-ar prinde mai
bine?
Te ghidează cineva prin viaţa a amoroasă?
Alege încă mama ta pentru tine?
Prietena ta cea mai bună are influenţă în tot ceea ce alegi să trăieşti?

M-am întâlnit cu o fostă colegă de generală şi am ascultat-o timp de vreo

20 minute în muzeul de artă unde care lucra fără nicio plăcere, dar o făcea
deoarece părinţii i-au sugerat că ar fi un bun început profesional.
Pe lângă această neruşinată sugestie, am ascultat minute în şir despre
credinţele, valorile şi ideile inteligente şi curajoase ale prietenei sale cele mai
bune: “e atât de deşteaptă şi de curajoasă. Eu nu iau nicio hotărâre până ce nu
mă consult cu ea. E genială, e atât de deşteaptă şi am încredere în viziunea ei
asupra vieţii. Ar trebui să ţi-o prezint şi ţie, e curajoasă ca şi tine.”
M-am scuzat şi m-am pornit afară din muzeu spre o întâlnire inventată pe
loc. Ne-am schimbat numerele de telefon însă nu ne-am sunat niciodată. Ea e
sigur la braţul prietenei ei. Eu sunt la braţul iubitului meu. Nu e o invitaţie la
concurenţă dar e un semn de independenţă să gândeşti pe cont propriu.
A-i spune celui de lângă tine ce să facă cu viaţa lui mi se pare murdar,
ieftin şi greşit. A-i spune partenerului tău să renunţe la vocaţia sa, la lumea în
care se învârte, la ieşirile cu băieţii, mi se pare un semn de disperare. A-i
spune prietenei tale cum să-şi aleagă cuvintele şi ţinutele mi se pare o trăsătură
lipsită de apreciere, încredere şi iubire.
Aceste tehnici sunt defăimătoare şi posesive. Numai o persoană sadic-
masochistă căzută în mrejele dependenţei se poate reduce la manipulare, şantaj
şi control.
Şi terenul cel mai aglomerat al manipulării este relaţia cu sexul opus,
bărbatul.
Dacă-l izolezi pe partenerul tău de propriile pasiuni, prieteni şi
comportamente greşite nu-i vrei binele. Vrei să-l menţii dependent de tine şi
să-l înrobeşti prin promisiuni măreţe de bunăstare, vacanţe la munte şi la mare,
tratamente cu caviar şi pietre preţioase.
Cine trăieşte cu teama că va fi părăsit semnează des contracte de
renunţare la plăcerile personale, pasiuni şi prieteni dragi ca să nu piardă atenţia
şi iubirea partenerului. El se izolează conştient şi îl acuză pe partener că-i
egocentric şi de aici începe drama conjugală, unde dependentul se agaţă şi-l
sufocă pe celălalt.

Cum crezi că se va încheia acest joc amoros?

Se instalează ameninţările de despărţire şi intimidare care iau naştere pe
fondul fricii de a-l pierde pe partener. “Am nevoie să te ştiu al meu. N-am
încredere în tine. Numai la tine te gândeşti. Faci ce vrei şi nu-ţi pasă de mine.
Am renunţat la totul pentru tine. Ţie nu-ţi pasă de familia noastră! Eu te
dădăcesc şi tu îţi faci de cap! Relaţia asta mă stoarce de energie pe mine şi te
creşte doar pe tine!”
Dacă bunătatea se aşterne ca un covor roşu în faţa noastră, noi ne simţim
îndreptăţiţi să călcam în cele din urmă cu bocancii murdari pe acest covor
regal aşezat să ne conducă spre comportamente nobiliare, distinse şi altruiste.
Dar din păcate ajungem să ne comportam murdar şi viclean doar ca să
obţinem atenţia, fidelitatea şi iubirea celuilalt şi transformăm bunătatea într-o
dependenţă bolnavă.
Din păcate nici iubiţii, nici părinţii nu rezistă seducţiei de putere şi ajung
să falsifice vieţi precum un falsificator celebru de ceasuri. Un copil dependent
va face ce spune mămica şi tăticul şi mai departe în viaţă va face ce spune
iubitul, fără să conştientizeze că nu face altceva decât să repete scenele
trecutului.

Observi păcatul ce-l săvârşeşti? Tu faci ceea ce au făcut părinţii tăi şi

crezi că-i bine.
Nu e de mirare că te trezeşti peste un timp şi nu ştii cine eşti şi încotro te
îndrepţi. Alegi prost şi fără să-ţi dai seama că deciziile luate nu reflectă ceea ce
eşti. Doar frustrarea şi insomniile te ajută să înţelegi că ceva nu este în regulă
cu tine.
Iar ca să te simţi şi tu mai bine dezvolţi mecanisme de manipulare ca să-l
faci pe cel de lângă tine să vadă lumea ca tine.
Spune-mi cum arată relaţiile tale actuale şi care-i gradul lor de împlinire
pe o scală de la 1-10?
 Sunt convinsă că răspunsul la această întrebare nu te satisface şi ai putea
trăi mai bine, mai mult, mai profund.

Îngroapă-ţi trecutul. Lasă trecutul să moară. Temeri, gânduri catastrofice,

amintiri dureroase.
Dacă cineva ţi-a făcut rău în copilăria ta este pentru că acea persoana a
suferit şi ea.
Dacă cineva din trecutul tău te-a împiedicat să fii tu însuţi este fiindcă şi
ea a fost forţată să fie altcineva decât şi-ar fi dorit să fie.
Dacă cineva din trecutul tău ţi-a impus un stil de viaţă care nu-ţi aparţine
este fiindcă şi ea a fost forţată să facă altceva decât i-ar fi plăcut să facă.
Adu-ţi întotdeauna aminte că cine răneşte a fost la rândul său rănit. Iar
singura cale eficientă care te eliberează de trecut este iertarea.
Practică iertarea după modelul de mai jos:
Chiar dacă mi-e greu să-l iert pe tatăl meu că m-a părăsit când eram mică o
să fac tot ce-mi stă în putinţă să-l eliberez de ura mea ca să mă pot renaşte şi
reinventa.
Chiar dacă mi-e greu s-o iert pe mama deoarece m-a lovit când eram
micuţă, o să fac tot ce-mi stă în putinţă ca s-o eliberez de judecată şi
resentimente că să-mi fie şi mie şi ei bine.
Chiar dacă mi-e greu să-l iert pe fostul iubit că m-a părăsit după zece ani de
relaţie, o să fac tot ce-mi stă în putinţă să-l eliberez de furie şi ură ca să-mi
pot construi o nouă relaţie.
Chiar dacă …
Chiar dacă …
Chiar dacă …

Întoarce-te în trecut şi notează acele experienţe care te-au rănit profund.

Mama ta n-a vrut să te rănească. Tatăl tău n-a ştiut cum să te iubească.
Fostul tău iubit s-a speriat de responsabilităţi. Nimeni nu ţi-a vrut răul. Au
încercat să facă bine şi-a ieşit prost.
Din teama de a nu greşi faţă de tine nu ţi-au făcut rău, dar nu ţi-au făcut
nici bine. Au tăcut când ar fi trebuit să vorbească şi te-au sfătuit când ar fi
trebuit să te încurajeze să-ţi rămâi fidelă ţie însăţi.
Meseria de părinte nu e uşoară. E timpul să treci peste durere, ură şi
resentimente dacă vrei să-ţi recapeţi încrederea şi trezeşti puterea interioară.
Acolo unde este durerea ta este îngropată şi puterea ta. Acolo unde este ura ta
este îngropată şi iubirea ta. Acolo unde este pierderea ta se afla şi câştigul tău.
 Exersează iertarea în aceste pagini care primesc toată durerea ta:
Mamă, te iert pentru nepriceperea ta.
Tată, te iert pentru respingerea ta.
Mihai, te iert pentru trădarea ta.
…
…
…

Du-te mai departe singură, pe drumul iertării şi ai să vezi că viaţa ta se va

schimba pe peste noapte. Iartă cu toată inima, nu doar cu gura. Fii autentică şi
sinceră.
Ca să poţi să-ţi construieşti o nouă viaţă mai ai de sărit un obstacol care-ţi
dăunează grav creşterii tale spirituale şi el este exprimat în câteva cuvinte care
cântăresc greu.
“Nu sunt demnă de iubire!” “Nu merit iubire!” “Nimeni nu mă iubeşte!”
Fii foarte atentă la promisiunile pe care le-ai făcut când erai mică. Ele
sunt nişte angajamente ascunse care îţi conduc viaţa din umbră. Chiar dacă tu
la suprafaţă spui că vrei să-ţi întemeiezi familia ta, alegerile care le faci îţi
sabotează viaţa.
Ca să înţelegi aceasta lege a vieţii o să-ţi povestesc despre drama unei
femei care şi-a ratat viaţa.

Maria a crescut doar cu mama. Tatăl a dispărut devreme din peisaj. Mama
a îmbrăcat deopotrivă rochia şi pantalonii în educaţia pe care i-a aplicat-o
fiicei sale. A dominat-o toată viaţa. I-a spus ce să facă şi i-a adus mereu aminte
de sacrificiile pe care le-a făcut ca ea să aibă tot ce-i trebuie în viaţă. Mama nu
s-a mai recăsătorit. Şi aici începe tragedia.
Eu am cunoscut-o pe Maria când avea 40 de ani. Singură şi depresivă. Ca
să nu-şi abandoneze mama ea a refuzat să-şi întemeieze o familie. Să nu crezi
că-i conştientă de ceea ce face. Dependenţa asta perversă i-a distrus viata. Are
o legătură emoţională cu site-urile de matrimoniale şi cu bărbaţi care-şi
satisfac fanteziile sexuale online. Ea este victima unui bărbat de 50 de ani care
o amăgeşte că va veni ziua în care îşi vor trăi iubirea fără perdea. Momentan
ea îşi dă sutienul jos în faţa camerei de luat vederi. Asta-i tot ce are. Ziua îi
este ocupată cu serviciul şi îngrijirea mamei care astăzi este bolnavă la pat.
Până aici ajunge păcatul.
 Crezi ca Maria îşi va mai reface viaţa? Poate după moartea mamei dacă
nu înnebuneşte până atunci. Eu am mâinile legate. Am văzut-o doar o dată în
cadrul Atelierului de Eliberare şi Vindecare pe care-l conduc. De atunci n-a
mai venit. Şi astăzi mă gândesc la ea.

Un om înţelept nu face experimente pe alţii. El se caută pe el de greşeli

înainte de-a interveni în viaţa altuia. Dar ce puţine lucruri ştim despre sufletele
noastre. Mintea ne conduce pe căi greşite şi ne livrează idei preconcepute. E
greu să renunţi la un părinte care te are doar pe tine. Şi eu am ţinut-o pe mama
la pieptul meu. Rolurile noastre s-au inversat după ce-am plecat de-acasă. Ea a
devenit fiica mea şi eu am devenit o mamă nepricepută ca ea.
De ce TREBUIE să-mi iert mama, tatăl, sora, fratele, bunicul, străbunica,
pe toată familia?

Ştiu că te doare şi nu ţi se pare natural să ierţi pe cineva care ţi-a greşit.

Nu te certa cu mine. Mie mi-a fost la fel de greu să las resentimentele să iasă
din inima şi trupul meu. Dar n-ai încotro. Ăsta-i drumul pe care chiar trebuie
să păşim cu toţii la un moment dat.
Mi-e teamă că vei continua să duci o existenţă mediocră dacă nu te vei
dedica acestui proces de detoxifiere emoţională. De ce? Pentru că vei continua
să cauţi vinovaţi pentru lipsa de iubire din viaţa ta, a banilor, a neîncrederii şi a
suferinţelor repetate. Ştiu că nu eşti de acord cu rândurile de mai sus. Ştiu că ai
avut nevoie de iubire nu de palme, ştiu că ai avut nevoie de confirmări şi nu de
critici şi umilinţe.
Ştiu ce-ţi trece prin minte şi ştiu şi de ce ai blocat comunicarea sinceră şi
autentică. Te-ai închis, ţi-ai ridicat ziduri în jurul inimii tale şi ţi-ai jurat că n-o
să mai suferi niciodată. Aşa am făcut şi eu. Şi-am ajuns să mă schilodesc
afectiv. La 30 de ani învăţ să iubesc aşa cum un copil de un an învaţă să
păşească. Nu e uşor. Dar e singura cale. Dacă n-alegi o cale care are o inimă o
să te tratezi curând de-o boală de inimă.
Aici îţi ilustrez un exemplu pe care l-am descoperit într-o carte pe care ţi-
o recomand să o citeşti: “Să stagnezi sau să evoluezi în viaţă” semnată de
Luule Viilma şi poţi s-o găseşti la acest link: http://goo.gl/cpyOJ

O tipă a fost diagnosticată cu cancer la sân; suferea de nişte dureri

cumplite. Ea a ajuns la Viilma în terapie şi aceasta a sfătuit-o să-i ceară iertare
soţului ei dacă vrea să se vindece.
La care aceasta a zis: “Mai bine mor!”
 Peste câteva zile cancerul s-a răspândit în cutia toracică şi o împingea
fără milă spre ultima călătorie cu nişte dureri cumplite. Disperarea şi
confruntarea cu moartea au făcut-o s-o sune pe terapeută şi s-o roage să o
înveţe cum să-şi ceară iertare. Pare ireal, dar durerile s-au diminuat şi restul
poveştii îl putem intui.

Boala este un semnal de alarmă şi te pune faţă în faţă cu tine şi tot ce ţi-ai
refuzat şi interzis până acum. Ura nu te înfrumuseţează şi nici nu te răzbună.
Ura te îmbolnăveşte şi dovada circulă cu mare viteză prin lumea largă.
Cancerul se răspândeşte la braţ cu multe alte boli fatale. Boala se ţine mereu
de cuvânt.
Eu însămi am traversat un an de coşmar prin cabinetele doctorilor. Ura
faţă de bărbaţi m-a împiedicat să fiu o femeie normală cu un ciclu normal.
Timp de şase luni am suferit o dereglare hormonală care mi-a oprit
menstruaţia. Acest dezechilibru mi-a dezvăluit faptul că refuzam să devin
femeie. Atât de tare uram bărbaţii şi viaţa de familie încât am ajuns să-mi
opresc menstruaţia ca să refuz să joc un rol atât de natural pentru alte femei.

În lumea asta totul este armonie. Orice dezechilibru este semnalat de

psihicul şi trupul nostru. Pe lângă toxinele ce mi-au luat în custodie trupul am
suferit şi o nevroză cumplită care mă chinuia în fiecare ceas al zilei. Boala m-a
pus la pământ.
Salvarea mea a fost Nuţa, o homeopată din Timişoara, care avea şi
veleităţi terapeutice, cred eu, ca orice homeopat. Nu mi-a dat drumul din
cabinet până ce n-am recunoscut că reprim o ură duşmănoasă care-mi
otrăveşte trupul. Am plecat de la ea plângând şi am continuat să eliberez
şiroaie de lacrimi reprimate în mulţi ani, care conţineau toxine emoţionale,
resentimente, dureri sufleteşti, sentimente de abandon şi de ură faţă de tatăl
meu, mama mea şi bărbaţii din viaţa mea. Ce crezi că s-a întâmplat?
La treizeci de minute după ce ajunsesem acasă mi-a venit menstruaţia.
Este un episod care mi-a salvat viaţa şi care m-a adus mai aproape de iubire şi
de echilibrul emoţional şi psihologic. Nu există prea multă vindecare în
spitale.

Strategii prin care să treci peste stările tale sufleteşti negative

Într-o zi sunt prietenă cu sfinţii şi într-o zi cu dracii. Cum poţi să fii şi
iubire şi ură în acelaşi timp? Mi se întâmplă să fiu “drac” cu cei sfinţi, şi îi
ador pe cei ”răi” care mă rănesc şi mă fac să sufăr. Sunt într-un continuu
război cu mine însămi. Pot să fiu prietenă şi cu “sfinţii” şi cu “dracii”?
La ce te gândeşti când auzi aşa o declaraţie sinceră? Nu ţi se întâmplă să-i
priveşti cu invidie pe cei care exprimă ceea ce simt? “Wow, ce femeie
nebună!” Nebună dar autentică. Şi auzim rar să se spună, “Ce autentică e
femeia asta!”
Alţii o judecă. Ăştia sunt cei care nu prea gândesc. Gânditul chiar e
scump. Eu şi mulţi ca mine admiram autenticitatea în forma ei pură, chiar dacă
exprimă răutatea.
Nu te-ai săturat să fii fetiţa cea bună care-i judecată când oboseşte să se
prefacă?
Ajungi să te îmbolnăveşti şi urâţeşti când te compromiţi de dragul
celorlalţi. Nimic nu-i mai toxic decât să-ţi refuzi dreptul de a fi tu însăţi. Şi
doar tu alegi greşit.
Bineînţeles că te vei lovi de priviri încruntate şi de judecăţi de valoare.
Nu te opri.
Nu te sacrifica pentru ce se aşteaptă de la tine. Fii sinceră cu tine şi vei
câştiga orice bătălie cu dependenţa, anxietatea, teama, vinovăţia şi suferinţa şi
orice stare sufletească negativă. Oamenii ajung să sufere de depresii cronice
fiindcă s-au pierdut pe drum, s-au îndepărtat de natura lor şi nu mai ştiu cine
trebuie să fie.

Practică autenticitatea
Nu te preface că eşti bună şi înţelegătoare când eşti furioasă. Permite-ţi să
fii furioasă.
Chiar dacă celor din jur n-o să le placă ce văd şi aud. Asta nu înseamnă că
vei urla la cei de lângă tine. Poţi să-ţi exprimi emoţiile negative fără să-i
răneşti pe ceilalţi. Alege să fii aşa cum eşti şi simţi şi vei ajunge să fii tu însăţi
tot mai des. Şi noi asta vrem. Să ne scăpăm de automatisme, de bune maniere
şi coduri comportamentale, “aşa se cade”.
Mai lasă-mă cu ce se cade şi ce nu se cade într-o lume a măştilor şi a
ipocriziei. Eu vreau să fiu altfel. Să fiu eu aşa cum simt. Dacă trăiesc o
dezamăgire o şi exprim, nu o ascund sub farduri şi zâmbete de porţelan. Fii
curajoasă şi arată-te aş acum eşti. Asta se face doar prin practica zilnică. “Ce
simt acum? Ce stări sufleteşti traversez acum? Oare chiar vreau să merg la
film cu prietenii sau vreau să rămân să meditez la cele întâmplate azi?”
Noi fugim la film, la teatru, în lume doar ca să nu stăm faţă în faţă cu
emoţiile noastre. Nu este cea mai bună strategie ca să depăşeşti nişte stări
negative. Unii se îmbată ca să uite şi-a doua zi descoperă că necazurile ştiu să
înoate. N-ai unde să fugi. Amâni degeaba.

Acum câteva zile eram tristă şi am sunat o prietenă. Ajută uneori să stai
de vorba despre stările tale emoţionale cu cineva drag. I-am povestit ce aveam
pe suflet. Ea s-a identificat cu povestea şi a început să-mi dea sfaturi de care
eu n-aveam nevoie. Eu căutam o îmbrăţişare nu o listă cu sfaturi înţelepte. I-
am zis că nu vreau să fiu ghidată, doar îmbrăţişată. Oamenii cred că-i suni
fiindcă ai nevoie de părerea şi expertiza lor. Când de fapt, definiţia
compasiunii este să devii tu însăţi rănitul, nu să întrebi rănitul cum se simte.
Să asculţi este deajuns, să mai şi accepţi şi înţelegi este de-a dreptul divin.
Doar o femeie curajoasă vorbeşte despre vulnerabilităţile ei cu iubitul şi
prietenii.
Cu prietenii pare mai uşor decât cu iubitul. Să poţi să-i spui iubitului că te
simţi abandonată când pleacă de-acasă dimineaţa şi nu da nici un semn de
viaţă până ce bagă cheia în uşă e o mare revelaţie pentru o fetiţă abandonată
acum ceva vreme. Îndrăzneşte!
Să poţi să-i vorbeşti iubitului tău despre ceea ce ţi-ar plăcea să se
întâmple în relaţie fără manipulări, ţipete şi crize de gelozie iarăşi este un
exerciţiu de maturizare emoţională.
Să poţi să plângi în braţele iubitului fără să-ţi fie teamă că te va găsi
vulnerabilă este un mare semn de feminitate. Pierde doar cine nu apreciază
autenticitatea şi alege să te rănească. De ce ne ascundem de fapt? Ne
ascundem adevăratele sentimente fiindcă nu vrem să fim răniţi. Dar asta nu ne
livrează fericirea pe tavă. Din contra, ne accentuează temerile şi slăbiciunile.
Ne simţim greşiţi, slabi şi incompleţi. Şi rostul nostru este să ne împlinim,
corect?

Spune întotdeauna ceea ce simţi:

“Sunt furioasă acum şi am nevoie de timp ca să eliberez această furie.”
“Mă simt rănită de comportamentul tău şi vreau să meditez la ceea ce s-a
întâmplat între noi.”
“Eu am nevoie să rămân singură astăzi deoarece nu-mi place să mă prefac
că-s fericită.”

Mulţi ani am îmbrăcat masca siguranţei şi i-am sedus pe bărbaţi prin

atitudinea mea de femme fatale. Întreabă-mă dacă am fost fericită. N-am fost
niciodată mai nesigură şi mai nefericită. Cu cât încerci mai mult să reprimi
teama, slăbiciunea şi sensibilitatea cu atât mai des vei simţi panica, frica şi
pericolul în orice alegere şi acţiune din viaţa ta.
Credeam că dacă sunt perfectă, sigură pe mine, curajoasă, pregătită şi
hotărâtă n-am să simt teamă, îndoială şi vulnerabilitatea. M-am înşelat. Şi
după multe relaţii în care am dominat am ajuns să mă tem când iubitul meu nu
mă sună câteva ore ca să-mi spună că mă iubeşte. Eu am ajuns să plâng în
miez de noapte când el nu m-a sunat să-mi spună că întârzie. Eu, amazoana,
femeia care ştie ce vrea şi care a călcat multe inimi în picioare am ajuns să
intru în panică şi să plâng în braţele iubitului meu ca un copil mic şi
abandonat.
Întreabă-te mereu: “Dacă ar fi ultimul moment din viaţă, ultima secundă,
eu aşa aş vrea să mă comport şi să trăiesc?”

Să înţelegi că nimeni nu este scutit de teamă şi suferinţă, ele fac parte din
viaţa omenească. Să nu-i punem în lumină pe alţii şi pe noi să ne pedepsim
când suferim. “De ce eu sunt atât de sensibilă şi alte femei sunt puternice şi
sigure pe ele?”
Pentru că acele femei şi-au îmbrăţişat vulnerabilităţile şi imperfecţiunile.
Siguranţa se manifestă când slăbiciunea iese la lumină. Înţelegi cum
funcţionează stările sufleteşti?

Acceptă-ţi imperfecţiunile
Ascultă o femeie care şi-a dorit perfecţiunea în toate domeniile vieţii. Am
muncit la sală ca o nebună ca să am un trup perfect, mi-am sedus bărbatul ca
să am o relaţie perfectă, mi-am cumpărat cele mai scumpe haine ca să am o
ţinută perfectă, am muncit pe rupte ca să-mi construiesc o viaţă perfectă şi n-
am atins niciodată perfecţiunea. Ea nu există.
Acum, nu mai doresc să fiu perfectă, ci doar fericită aşa cum sunt. M-am
îmbolnăvit alergând după perfecţiune. Am omorât iubirea prin control şi
dorinţa ca totul să fie aşa cum mi-am imaginat eu că trebuie să fie o relaţie.
Fără să-ţi consulţi lumea interioară, doar cu o imagine mentală despre cum
vrei să arate viaţa ta, nu ajungi să trăieşti iubirea şi fericirea.
Am ajuns să fiu tot mai des furioasă când lucrurile îmi scăpau de sub
control şi nu peste mult timp am ajuns să sufăr depresii severe deoarece nu-mi
atingeam dezideratele înalte.
Să-ţi trasezi obiective mari fără să-ti schiţezi şi obiective mărunte este o
greşeală fatală.
 De fapt, dorinţa de perfecţiune este obstacolul din calea succesului tău
personal şi profesional.

Cunosc multe femei obsedate de felul în care arată şi îţi pot spune despre
fiecare în parte de ce boli mintale şi sufleteşti suferă. Cea mai răspândită este
anxietatea de performanţă, care nu le lasă să iasă în lume şi să-şi prezinte
operele din teamă de a nu fi perfecte şi ajung să rateze multe şanse şi
oportunităţi deoarece se simt nepregătite.
Dacă aş fi aşteptat să devin perfectă în scriere, astăzi n-aş fi existat nici
pentru tine şi nici pentru mine. Dorinţa de perfecţiune creşte un balaur pe
nume teamă de eşec. Tu alergi după perfecţiune şi teama de eşec aleargă după
tine. Şi când vine marele moment să te afirmi creşte în tine anxietatea de
performanţă care-ţi calcă în picioare pregătirea de până atunci. Faci greşeli şi
ratezi şansa de-a avea succesul pe care îl meriţi. Doar pentru că tu crezi că n-ai
fost destul de bună, de pregătită, de perfectă.
Şi dacă tu te vezi greşită, grasă, imperfectă şi superficială, cum crezi că te
vor percepe ceilalţi? Obsesia ca ceilalţi să te perceapă perfectă, slabă,
frumoasă, deşteaptă şi sigură pe tine te îndepărtează de obiectivul de a-ţi
depăşi limitele şi lupta cu obiceiurile negative.

E perfect normal să-ţi doreşti să slăbeşti, să ai un trup lucrat la sală, să te

dezvolţi pe plan intelectual, profesional şi cultural şi să-ţi construieşti o relaţie
sănătoasă şi longevivă. Sunt de acord cu obiectivele tale, dar îţi resping
comportamentele obsesive şi punitive.
Nu vei ajunge la greutatea pe care ţi-o doreşti dacă te critici de fiecare
dată când dai de-o oglindă. Am o prietenă obsedată de felul în care arată şi
crede-mă că se urâţeşte pe zi ce trece, cu toate practicile estetice de ultimă oră.
Ea şi-a operat nasul, urechile şi şi-a injectat buzele degeaba. Este cea mai
frustrată persoană pe care o cunosc şi o compătimesc, sufăr pentru suferinţa ei.
Ea nu se vede mai frumoasă. Din contră, caută alţi specialişti ca să repare
ceea ce alţii au greşit. După ce şi-a operat nasul de câteva ori, caută să şi-l
lungească la loc, aşa cum a fost el natural. Îţi dai seama că o aşteaptă viitorul
lui Michael Jackson?

Nu cred că mai ai nevoie şi de alte exemple ca să înţelegi cât este de

important să-ţi îmbrăţişezi imperfecţiunile. Toată lumea are defecte. Şi ele
devin calităţi atunci când sunt acceptate de tine. Ştii bine că, atunci când
iubim, defectele partenerului devin calităţi.
 Asta se întâmplă şi cu defectele tale dacă începi să-ţi iubeşti toate părţile
corpului. Vindecă-te prin acceptare şi iubire de sine. Iubeşte-te cu bune şi rele,
cu “draci şi sfinţi.”

Iubeşte-ţi povestea personală

Am citit o poveste drăguţă care se potriveşte de minune în rândurile
noastre. O tânără fată o întreabă pe o femeie în vârstă şi înţeleaptă: “Cum
poate deveni cineva un fluture?” Femeia inspirată de întrebarea tinerei îi
răspunde: “Trebuie să-ţi doreşti atât de tare să zbori, încât să fii dispusă să
renunţi la a mai fi o omidă.”
Nu te mai târî prin existenţa ta. Ridică-te şi zboară! Încetează să te mai
plângi de mama autoritară, de tatăl care te-a părăsit, de unchiul care te-a
abuzat de mică, de bărbaţii care şi-au bătut joc de tine, de şeful arogant şi de
prietena egoistă şi rea.
Lumea va ajunge să fugă de tine şi de poveştile tale. Chiar dacă durerile
sunt reale. Noi toţi am suferit. Unii mai mult decât alţii. Şi toţi ne temem.
Nimeni nu-i ferit de suferinţe. Dar avem nevoie şi de bucurii ca să evitam să ni
se rupă inima în bucăţi. Ce mai aştepţi?
Numai tu îţi poţi transforma trecutul într-o poveste de succes!

H. Eckart, cel care a scris “Secretele minţii de milionar” spunea cam aşa:
”Eu îmi iubesc povestea personală mai mult decât vi-o iubiţi voi”.
Asta este singura diferenţă dintre un om care obţine succes, avere şi
aplauze şi unul care se foloseşte de trecutul său traumatizant ca să obţină
atenţie, mângâiere şi încurajări.
Iar celor care se plângeau de soarta lor, tot Eckart le zicea: “E de ajuns că
ţi-ai cumpărat povestea personală, vrei să ţi-o cumpăr şi eu?”

Crezi că Madonna se urcă pe scenă ca să primească confirmări şi

încurajări de la fani? Femeia n-a trecut prin destule greutăţi, umilinţe şi
suferinţe repetate? Citeşte-i bibliografia şi-ţi va fi ruşine de plângerile şi
văicărelile tale.
Viaţa ne-a înzestrat cu daruri minunate pe care le irosim. Noi preferăm să
ne victimizăm decât să acţionăm. Poate impresionăm auditoriul dar nu-l facem
să ne iubească sau să ne aplaude la finalul expunerii suferinţelor şi trădărilor
suferite în copilăria şi tinereţea noastră.
Eşti conştientă că te foloseşti de trecutul tău ca să nu îţi iei viaţa în mâini?
Te plângi de neşansă, de eşecuri şi suferinţe ca să amâni responsabilizarea şi
maturizarea. Nu-ţi vine să crezi că te trezeşti dimineaţa doar ca să rememorezi
suferinţele trecute? Nu te recunoşti în tabloul ce tocmai l-am pictat? Atunci te
invit să-mi spui de ce încă nu trăieşti marea iubire şi de ce n-ai linişte
financiară şi spirituală?

Şi eu m-am trezit târziu. Să nu crezi ca eu n-am fost ataşată de dramele

trăite. Vai, şi cât mă mai ascundeam în spatele abuzurilor şi incesturilor
suferite. Când vedeam câte-o fetiţă de bani gata care se plângea că mami n-a
strâns-o în braţe când era mică îmi venea să-i trag o palmă ca s-o trezesc la
realitate. “Hai să facem schimb de mame! Hai să facem schimb de vieţi ca să-
ţi pun viaţa pe picioare.”

Ştiu cum să aduc împlinirea in viaţa mea deoarece mi-am transformat

drama personală într-o poveste de succes. Şi pot face la fel şi cu viaţa ta. Doar
uită-te la dramele tale. La ce te ajută să-ţi tot repeţi că ai fost rănită şi ignorată
de părinţi? Răspunde sincer, nu te ascunde de tine.
Ce simţi când îţi spun că te foloseşti de povestea ta personală ca să nu
munceşti la povestea ta de succes? Eşti pregătită să-ţi testăm nivelul de
conştientizare şi maturizare?

Faci sport cel puţin de trei ori pe săptămână?

DA … / NU …
Mănânci sănătos şi ai kilogramele dorite?
DA … / NU …
Ai o relaţie împlinită şi frumoasă?
DA … / NU …
Ai un job bine plătit care-ţi oferă satisfacţii?
DA … / NU …
Te bucuri de prestigiu şi succes social?
DA … / NU …
Te bucuri de timpul tău liber făcând lucruri care te pasionează?
DA … / NU …
Eşti recunoscătoare pentru ceea ce eşti şi ai?
DA … / NU …
Ai o viaţă sexuală satisfăcătoare?
DA … / NU …
Ai un stil de viaţă care-ţi permite orice răsfăţ?
DA … / NU …
 Îţi depăşeşti periodic limitele personale?
DA … / NU …
Savurezi timpul ce-l petreci cu cei dragi sau eşti mereu pe fugă?
DA … / NU …

Dacă la majoritatea întrebărilor de mai sus ai răspuns cu “nu” înseamnă

că încă te ascunzi în spatele poveştii tale de viaţă care îţi sabotează cele mai
profunde visuri.
Vreau să ştii de la mine că de fiecare dată când îţi propui cate un obiectiv
şi nu ţi-l atingi pentru că nu te ţii de cuvânt îţi ataci profund stima de sine şi
distrugi imaginea de sine. Şi fără să te vezi bună, frumoasă, deşteaptă şi
pregătită de tot ce-i mai bun îţi ratezi viaţa într-un mare stil.
În momentul de faţă tu eşti singurul tău duşman. Tu respingi iubirea,
succesul şi abundenţa. Tu, prin credinţele mărunte şi obiceiurile tale proaste îţi
refuzi cele mai frumoase lucruri din viaţă.

Scapă-te de obiceiurile proaste dacă vrei să dezvolţi relaţii frumoase

şi sănătoase
Nu-mi spune mie nimeni că mâncăm în exces pentru că ne place să
mâncăm şi să ne îngrăşăm şapte kilograme din pasiunea ce-o nutrim pentru
gastronomie. Poţi încerca să minţi un om, poate pe iubitul tău, care te priveşte
cu ochi de îndrăgostit, sau pe prietena ta, care te priveşte cu compasiune, dar
nu poţi minţii toţi oamenii din lume.
Mănânci mult pentru că eşti varză din punct de vedere emoţional şi cu
asta am încheiat orice negociere şi dezbatere. Cine se otrăveşte prin mâncare,
tutun, alcool şi droguri exprimă nefericire, frustrare, suferinţă, complexe,
ruşine, teamă şi aşa mai departe.
Înghiţi alimente în exces şi eşti conştientă că-ţi fac rău dar nu te poţi
abţine. În cazul ăsta, consultă un nutriţionist, un terapeut şi umple-ţi frigiderul
doar cu alimente sănătoase.
Îţi expiră abonamentul la sală şi tu n-ai ajuns decât o dată. Ce spune asta
despre tine? Că eşti o femeie ambiţioasă care o să fie vreodată curtată de-un
bărbat alpha şi respectată şi stimată de lumea întreagă? Nu asta-i calea spre
împlinire şi fericire.
Te uiţi în oglindă şi respingi imaginea celulitică ce se reflectă. Cât eşti de
masochistă? Înghiţi ce-i mai toxic şi nociv după care te critici şi pedepseşti? Te
mai miri că nu eşti invitată să escaladezi Kilimanjaro? De ce te superi că eşti
chemată la pizza şi la film unde se consumă popcorn, nachos şi coca-cola?
Ăsta-i mesajul ce l-ai trimis în lume.

N-ai bani să călătoreşti prin lume, eşti plină de datorii şi nu-ţi permiţi să
mănânci la restaurante vegetariene ca să-ţi recapeţi silueta pierdută prin fast-
food-uri gen KFC?
Întreţii relaţii promiscue cu bărbaţi indisponibili emoţional şi te plângi că
n-ai noroc în dragoste?
Ţie ţi se pare că vei obţine ceea ce spui că vrei dacă continui să te
comporţi atât de disociat?
Poate ai nevoie de-o şedinţă de psihoterapie ca să descoperi cât de puţin
îţi vrei binele. Degeaba schiţez eu liste întregi cu paşi de acţiune dacă tu te
ascunzi de tine în spatele unei poveşti de viaţă traumatizante. Drama de abia
începe.
Eu îţi vreau binele dar dacă tu nu-ţi vrei binele, munca mea n-are nicio
valoare, cărţile motivaţionale citite sunt la fel de inutile, cursurile de
dezvoltare personală sunt o pierdere de vreme dacă nu te decizi chiar acum să-
ţi transformi drama într-o poveste de succes.

Scrie tot ceea ce ţi-ai propus şi n-ai dus la bun sfârşit. Chiar aici sau în
jurnalul tău. Opreşte lectura chiar acum şi scrie cum te agresezi în fiecare zi,
ce zici că faci dimineaţa. Şi din păcate, seara când faci contabilitatea zilei îţi
dai seama că te-ai minţit încă o zi.
Cum te duci la culcare? Mândra de tine? Eu nu cred că te stimezi că ai
ratat încă o zi din viaţa ta...
Gândeşte-te la fiecare domeniu important din viaţa ta, sănătatea, silueta,
banii, casa, relaţiile, iubirea, cariera. Cum arată viitorul tău dacă tu ratezi zi
după zi?
Viaţa merge înainte, nu înapoi!

Borges este unul dintre cei mai faimoşi scriitori orbi. Argentinianul
vorbeşte despre orbirea sa cu atâta compasiune încât îţi dau lacrimile: “Nu este
o ‘nenorocire totală’, ci încă un instrument printre toate acele atât de ciudate
pe care destinul sau hazardul ni le oferă.”

Trebuie să fii curajoasă cu viaţa ta ca şi ceilalţi să devină curajoşi cu vieţile

lor!
Succese şi multă iubire de sine!

PARTEA A TREIA
SUCCES ȘI REZULTATE ÎN LUMEA REALĂ
 CAPITOLUL X. CARIERA
Notele de 10 demonstrează că eşti perfect capabil să faci lucruri perfect
inutile timp de destule ore astfel încât eşti calificat să fii angajat să faci
ceva cu totul diferit. Nu pare tocmai o idee care să merite premiul Nobel.

Maria Callas spunea că în viaţă “Există fericire şi nefericire. Eu pur şi

simplu n-am avut noroc.” Tu ce poţi spune despre fericirea sau nefericirea
ce-o trăieşti?
Atitudinea corectă este învingătoare. Pe Maria Callas n-au ajutat-o
credinţele personale în viaţa emoţională şi socială. Ea se bucura doar dacă
câştiga cu 5$ mai mult decât colegul de la operă. Tu, sper că eşti mai bine
echipată ca să-ţi atingi ambiţiile şi aspiraţiile în viaţa personală şi
profesională.

Trăim într-o lume unde regulile de ieri, astăzi nu mai sunt valabile şi
doar cine-i bine adaptat la această lume poate spune că este un învingător.
Restul se înscriu în categoria unde nimeni nu vrea să ajungă, a “învinşilor”.
Haosul globalizării a produs o societate de fricoşi, unde nimeni nu mai
e sigur pe diploma ce-l recomandă. Teama a pus stăpânire pe minţile şi
trupurile noastre, astfel încât ajungem să ne angajam în profesii care nu ne
reprezintă şi să consumăm produse care nu ne împlinesc. Şi în loc să te
reinventezi, te compromiţi cu fiecare zi ce trece pe lângă tine irosindu-ţi
timpul care ţi-a fost dat ca să te dezvolţi, împlineşti şi desăvârşeşti.
Eu nu sunt supărată pe sistem deoarece n-am nevoie de el. Am fost
destul de inspirată să nu contez pe sprijinul societăţii actuale şi am investit
energie şi timp ca să-mi dezvolt abilităţile înnăscute de a scrie şi-a vorbi cu
femeile pe blogul meu “Stilul Tău”. Eu, cu ajutorul tău, cititoare fidelă, şi al
providenţei am dat peste o comoară de care mă îngrijesc cu ceea ce sunt şi
fac ACUM. Mă declar fericită şi pot spune că există fericire în viaţă atunci
când ţi-o doreşti şi te pui in mişcare cu ceea ce eşti ca să te desăvârşeşti.

Tu ce faci? Mă interesează profund destinul tău de femeie dependentă

de angajator şi de soţ, sau independentă de oricine încearcă să te lege
frumos cu panglici roşii de mătase.
Tu ai ştiut dintotdeauna ce vrei să te faci când vei fi mare? Avocată,
psiholog, profesoară, contabilă, asistent social, femeie de afaceri? Faci ce
zic alţii sau faci ce zici TU?
Ion Cosmovici, un psiholog care ştie ce zice ne spune că “joburile de
astăzi te învaţă să devii noform, adică să iei forma oricărui loc de muncă în
care ai ajunge”. Îţi dai seama ce “personalităţi” creează această societate
bolnavă?

Richard Branson, fondatorul companiei Virgin spune lucrurilor pe

nume şi punctează foarte bine ceea ce ai de făcut dacă vrei să devii
CINEVA:
“Dacă vrei să înveţi să zbori, du-te la aerodrom, la vârsta de 16 ani şi
fă-le cafele celor de acolo. Nu trebuie să te duci la şcoala de arte ca să devii
creator de modă. Intră într-o casă de modă şi ia o mătură în mână. Restul va
veni cu timpul.”

Şi la mine profesionalismul şi recompensele financiare au venit cu

timpul, mai exact după opt ani în care am sădit în fiecare zi seminţele
succesului fără să am garanţia că ceea ce fac mă va duce acolo unde îmi
doream cu mintea şi cu inima.
Am trăit aceşti ani fără să-mi iau vacanţă sau să mă scuz că nu sunt
încă pregătită de viaţă. Pe străzile EXPERIENŢEI de-afară am învăţat mai
multe despre mine decât în orice şcoală formală.
Am ajuns la destinaţie dar nu pot să-ţi ascund detalii ale călătoriei
sufletului meu, care, după cum zicea un mare înţelept pe nume Goethe, “cel
care n-a udat perna cu lacrimi, nu va cunoaşte puterile cereşti.”
Aşa mi s-a întâmplat şi mie, am plâns şi m-am îndoit de multe ori de
potenţialul şi proiectul meu, dar cumva, a doua zi, mă trezeam cu forţe noi
şi convinsă de îngerii cereşti că ceea ce fac eu va schimba viaţa oricărei
femei care vrea să producă rezultate.
Care-i strategia ta de dezvoltare personală într-o societate de oameni
competenţi?
Eu promovez femeia Stilul Tău deoarece pe mine m-a smuls dintr-o
societate care produce oameni pe care-i foloseşte, stoarce de energie şi
resurse şi îi înlocuieşte fără să-şi mai aducă vreodată aminte de ziua lor de
naştere sau de prestaţiile lor remarcabile.
Lucrurile merg prost pentru majoritatea femeilor cu care intru în
discuţie pe blog sau în cadre mai puţin formale. Iar ceea ce-i mai trist este
că ele nici nu ştiu de ce le merge prost.
 Sunt prinse într-un cerc vicios care nu le dă niciun motiv de bucurie şi
satisfacţie. “Locurile de muncă nu sunt atractive şi cele care mă interesează
n-au nevoie de mine”, îmi spune o femeie care s-a specializat în prea multe
domenii ca să exceleze astăzi în vreunul.
Cineva zicea că “dacă toţi concurenţii sunt buni, acela care are cea mai
bună reputaţie câştigă” şi ca să ai cea mai bună reputaţie trebuie să devii
expert într-un domeniu de activitate şi să te dedici scopului şi misiunii tale
fără să te gândeşti la vacanţe şi recompense imediate.

Unde vei fi peste exact cinci ani dacă continui să faci ceea ce faci?
(proiectează-te în viitor fără job şi satisfacţii şi în poziţia mult visată)
Ţi-a plăcut ce-ai văzut sau te-au îngrozit imaginile viitorului tău?

Descoperă cum să te realizezi profesional şi să-ţi permiţi viaţa mult

visată
Calea către profit, bunăstare şi linişte financiară este urmărită de
fiecare trecător prin viaţă. Vrem să ne regăsim în ceea ce facem şi să
adunăm fructele coapte ale muncii noastre. Şi-atunci cum se face că noi
încă n-am răspuns la întrebarea pe care ne-au pus-o părinţii noştri când
eram mici: “ce vrei să te faci când vei fi mare?”
Ne petrecem mulţi ani în spatele unor materii care nu ne oferă la
ieşirea din universitate un job bine plătit sau siguranţa unei cariere de
succes în direcţia specializării noastre.
Ştiai că cei mai mulţi studenţi lucrează în alte domenii decât cele
pentru care s-au pregătit ani întregi?

Lumea în care ne aflăm se schimbă mult prea repede şi odată cu aceste

schimbări şi cerinţele sunt altele, iar pregătirea noastră este răsuflată când
ne încheiem studiile.
O studentă în primul an al facultăţii spunea: “Când o să termin
facultatea probabil că voi avea un job care nu există”. Aşa arată economia
de piaţă şi veşti prea bune nu ne oferă conducerea “Traian Băsescu”.
Diploma mult transpirată nu te ajută cu nimic să obţii un job bine plătit
care să-ţi asigure un viitor financiar strălucit. Din păcate, anii petrecuţi pe
băncile facultăţii te recomandă ca fiind un om care se poate trezi de
dimineaţă şi duce la bun sfârşit o sarcină. Cam atât şi nimic mai mult. Dacă
nu ştii foarte bine ceea ce vrei nu vei obţine niciodată ceea ce vrei!
 Foloseşte-te de metafora celor cinci degete de fiecare dată când te
îndoieşti de ceea ce faci:
Pe ce-ai pus degetul? Pe job? Pe master? Pe relaţia de iubire? Pe sport
şi alimentaţie? Pe finanţe? Ai face bine să ţii câte un deget pe fiecare dintre
aceste aspecte importante dacă chiar vrei să te înscrii în categoria
învingătorilor şi a oamenilor cu reputaţie în carieră şi viaţă.
Cât de tare crezi că te iroseşti dacă alegi doar cariera sau doar
căsnicia? Nu te bloca cu specializarea într-o zonă, dezvoltă-te în mod
echilibrat, dacă vrei ca degetele tale să fie egale şi viaţa ta împlinită şi
fericită.
Care-i Stilul Tău de personalitate şi Stilul Tău de viaţă?

Scrie o scrisoare de motivaţie în care să prezinţi de ce faci ceea ce faci

în fiecare zi a vieţii tale mărunte sau măreţe. Şi vei descoperi că “eşti ceea
ce eşti pentru că aşa doreşti să fii; dacă ai fi dorit să fii altfel, te-ai afla în
plin proces de schimbare”. Nu-i aşa?
Dacă vrei să-ti schimbi VIAŢA trebuie să-ţi schimbi VIZIUNEA
despre cine eşti şi ce poţi face!
Dacă vrei să devii CINEVA trebui să faci ceva cu viaţa ta ACUM!
Discut eu ACUM cu o FEMEIE care ştie ce vrea şi care produce
rezultate?
Cunoşti mulţi oameni fericiţi în carieră?
Eu uite ce-am aflat din chestionarele aplicate pe Stilul Tău:
“Dacă aş fi avut bani, aş fi putut…”
“Dacă aş fi fost susţinut de părinţi, acum aş fi…”
“Dacă aş fi avut mai mult timp, aş fi…”
“Dacă aş fi putut obţine un job mai bine plătit, acum aş fi…”
“Dacă aş fi avut noroc, acum n-aş fi…”
“Dacă aş putea să-mi construiesc propria afacere, aş fi…”
“Dacă n-ar fi trebuit să mă ocup de casă şi de educaţia copiilor, aş fi
putut…”
“Dacă n-aş fi avut datorii, acum aş fi…”
“Dacă aş fi întâlnit persoanele potrivite, aş fi…”

Mie nu mi-a păsat că sistemul e corupt şi nici lipsa norocului şi-a

banilor nu m-a împiedicat să-mi construiesc o şcoala pentru femei online.
Am ştiut dintotdeauna că vreau să ajut prin ceea ce am învăţat şi viaţa a fost
generoasă cu mine în experienţe.
Chiar dacă n-aveam în spate o pregătire academică laborioasă sau o
familie care să-mi asigure spatele, mi-am făcut loc cu coatele într-un
univers profesional care nu promitea prea multe la vremea când m-am
apucat eu de psihologie. Am păşit cu încredere şi nebunie în ideea mea
îndrăzneaţă, fără să-mi pese că foşti absolvenţi de psihologie plecau în Italia
şi Spania la cules de căpşune. Întotdeauna am ştiut că nu m-am născut
întâmplător în această lume coruptă, ruinată, disperată sau cum mai vrei s-o
numeşti.
Am ajuns la maturitatea în care aleg să rămân în România până la
capăt ca să demonstrez că poţi realiza în ţara românească aceleaşi lucruri pe
care le poţi trăi şi construi peste hotare. Ne vom întâlni peste un timp şi-mi
vei poveşti că ai reuşit în stilul tău aici şi acum.

Dacă ceea ce contează cu adevărat pentru tine este să ai succes în

carieră, cum se face că nu faci nimic pentru a te realiza profesional şi
vocaţional?

O clientă de-a mea a venit în terapie cu următoarea situaţie:

“Nu fac ceva pentru a avea jobul pe care mi-l doresc, deşi ştiu ce îmi
doresc. Sunt frustrată că nu sunt o femeie puternică care să nu mai cadă în
depresie atunci când trebuie să ia decizii şi în faţa greutăţilor şi-a
provocărilor vieţii. Am avut tentative de-a face ceva dar de fiecare dată
renunţam… este greu să începi să fii altfel, să-ţi schimbi stilul de viaţă… nu
ştiu de unde să încep şi ce să fac.”
I-am propus următoarea reţetă care a funcţionat şi sper că vei urma şi
tu această structură pentru a lăsa în urma ta sentimentul inutilităţii şi-al
irosirii:
Defineşte exact ceea ce-ţi doreşti să realizezi pe plan profesional.
Renunță definitiv la scuzele şi pretextele care te ţin pe loc.
Specializează-te în domeniul în care vrei să excelezi.
Confruntă IMEDIAT şi DIRECT problemele care apar în viaţa ta.
Găseşte-ţi “de ce-ul” şi foloseşte-te de motivaţia de-a reuşi ca să duci la
sfârşit acţiunea.
Nu renunţa la primul semn de slăbiciune şi lipsă de motivaţie. Adu-ţi
mereu aminte de ce faci ceea ce faci.
 Notează-ţi în scris planul de acţiune care te duce exact acolo unde visezi
să ajungi.
Treci imediat la fapte, nu aştepta luna viitoare ca să porneşti pe un drum
nou.
Nu te mulţumi niciodată cu jumătăţi de măsură şi nu-ţi compromi-te cele
mai importante aspecte din viaţa ta. Ocupă-te de ce ţi-ai propus să
realizezi înainte de orice altă activitate.
Nu lăsa pe-a doua zi ceea ce poţi face astăzi. Nu aştepta să devii expert
ca să începi. Vei deveni în timp cel mai bun în domeniul tău de activitate.
Sădeşte în fiecare zi şi ai răbdare.

Verifică-te la final de săptămână, sau de lună după chestionarul de

autoanaliză pentru inventarul personal creat de Napoleon Hill şi pe care îl
găseşti şi-n cartea sa, pe care ţi-o recomand, ”Foloseşte-ţi mintea pentru a te
îmbogăţi”. Chestionarul tău de autoanaliză săptămânal şi lunar:
1. Mi-am atins scopul pe care mi l-am stabilit ca obiectiv principal la
începutul săptămânii, lunii?
2. Am prestat servicii de CALITATE la capacitatea mea maximă, sau aş fi
putut îmbunătăţi o parte din aceste servicii?
3. Am prestat servicii în CANTITATEA maximă de care am fost capabilă?
4. A fost comportamentul meu armonios şi cooperant tot timpul?
5. Mi-am permis să mă complac din când în când în prostul obicei al
TĂRĂGĂNĂRII permiţându-i acestui obicei să-mi reducă eficienţa, şi dacă
da, în ce măsură?
6. Mi-am îmbunătăţit în vreun fel personalitatea, şi dacă da, în ce fel?
7. Am fost eu perseverent în urmarea planurilor mele până la definitivarea
lor?
8. Am luat decizii PROMPTE şi CLARE de fiecare dată când am avut
ocazia?
9. Am permis eu uneia sau mai multor temeri să îmi reducă în vreun fel
activitatea?
10. Am fost excesiv de precaut sau n-am fost deloc precaut?
11. A fost relaţia cu colaboratorii mei plăcută sau neplăcută? Dacă a fost
neplăcută, mi se datoreză în vreun fel acest lucru, parţial sau total?
12. Mi-am risipit în vreun fel energia printr-o lipsă de CONCENTRARE a
eforturilor mele?
13. Am avut mintea deschisă, am fost tolerantă în toate privinţele?
14. În ce fel mi-am îmbunătăţit capacitatea de-a presta servicii?
15. Mi-am pierdut vreodată autocontrolul?
16. Am manifestat vreo dovadă de EGOISM, deschis sau mascat?
17. Mi-am bazat eu opiniile şi DECIZIILE pe simple presupuneri, sau pe
acurateţea raţionamentelor şi a GÂNDIRII mele?
18. I-a determinat comportamentul meu pe asociaţii mei să mă
RESPECTE?
19. Mi-am planificat cu grijă timpul, cheltuielile şi venitul? Am dat cumva
dovadă de conservatorism în planificarea acestor bugete?
20. Cât timp am consacrat unor eforturi NEPROFITABILE, pe care le-aş fi
putut direcţiona către alte obiective, în avantajul meu?
21. Cum îmi pot eu REPLANIFICA timpul şi schimba obiceiurile astfel
încât să fiu mai eficient în săptămănă, lună, anul care vine?
22. M-am făcut vinovată de vreun comportament care mi-a creat mustrări
de conştiinţă?
23. În ce fel am prestat eu servicii mai BUNE şi mai MULTE decât am fost
plătit să prestez?
24. Am fost nedrept faţă de cineva, şi dacă dă, în ce fel?
25. Dacă eu însumi aş fi fost cumpărătorul serviciilor mele în timpul
săptămânii, lunii, anului care a trecut, aş fi mulţumită de ele?
26. Corespunde activitatea ce-o prestez vocaţiei mele reale, şi dacă nu, de
ce?
27. A fost satisfăcut cumpărătorul serviciilor mele? Dacă nu, de ce?
28. Care a fost ratingul meu actual din perspectiva principiilor
fundamentale ale succesului?

Fii sinceră şi corectă atunci când stabileşti acest rating şi roagă şi-un
prieten sau un colaborator suficient de obiectiv şi curajos încât să-ţi spună
adevărul în faţă.
Ca să-ţi atingi orice scop în viaţă trebuie să te implici activ în ceea ce
ai de făcut fără să mai visezi că vreun maestru îţi va livra reţea fericirii şi-a
construirii unei afaceri de succes.
Sigur că există cărţi bune, filme bune, oameni talentaţi care ne inspiră,
dar nu mai mult. Dar nimeni în afară de tine nu poate răspunde la o
întrebare esenţială “de ce faci ceea ce faci?”
 “De ce”-ul îţi va livra reţeta fericirii. El îţi scoate la suprafaţă resursele
şi motivaţiile interioare şi-ţi livrează fericirea. E grozav să slăbeşti 10 kg, să
întâlneşti bărbatul potrivit, să-ţi deschizi afacerea ta, să obţii un job mai
bine plătit, să-ţi cumperi o maşină decapotabilă, nu-i aşa?
O vorbă dragă mie spune că “atunci când mergi cu un rost, te loveşti
de destin”. Toată lumea are un viitor, dar numai unii au un DESTIN.
Tu din care categorie vrei să faci parte?

Dacă vrei un destin, scrie-ţi aici şi acum jurământul şi asigură-te că în

fiecare zi îţi vei respecta angajamentul faţă de tine. Doar din respectarea
promisiunilor se naşte încrederea şi si-guranţa de sine… când ai spus că vei
face un lucru, fă-l. Chiar dacă ai febră şi de abia te ridici din pat.
Construieşte-te şi investeşte în tine tot timpul pe care-l ai la dispoziţie în loc
să priveşti îngrozită la ceea ce se întâmplă în lume şi-n jurul tău. Lasă-te
trăită aici şi acum, fără să te mai iroseşti.
De ce avem atât de puţine exemple în jurul nostru de femei care au
reuşit în carieră? De ce avem aşa de puţine femei ce se aventurează în
crearea unei afaceri personale?
O afacere implică multă responsabilitate şi femeia fuge de mai multe
responsabilităţi.
98% din populaţie trec prin viaţă fără să se remarce şi sădesc seminţele
eşecului deoarece apleacă urechea la cine nu trebuie (familie, prieteni
nemotivaţi şi ştiri nepotrivite).
Avem posibilitatea să ne selectăm informaţia şi să ne formăm ca
experţi în domeniul care ne pasionează. Cu toate acestea doar 2% din
populaţie reuşeşte în stil mare şi asta fiindcă a reuşi implică multă muncă şi
perseverenţă. Majoritatea rămân într-o stare de mediocritate toată viaţa.

Eu recunosc cinci greşeli care împiedică ascensiunea profesională a

femeii din România:
(1) Femeia nu crede în resursele ei incredibile.
(2) Femeia nu are încredere că poate realiza lucruri măreţe.
(3) Femeia care nu are un vis nebun nu reuşeşte.
(4) Femeia aşteaptă “momentul potrivit” ca să se lanseze profesional.
(5) Femeia nu investeşte în dezvoltarea ei personală.
 Îţi ofer câteva formule de comunicare cu tine însuţi care te vor ajuta să
te iei în serios:
“Încrederea în mine creşte pe zi ce trece.”
“Mă simt din ce în ce mai sigură pe mine şi încrezătoare în capacităţile
mele.”
“Îmi dezvolt o încredere de sine solidă şi sănătoasă prin ceea ce fac
zilnic.”
“Comportamentul meu este din ce în ce mai puternic şi mai încrezător.”
“Mi-e din ce în ce mai uşor să mă simt în largul meu şi sigură pe mine.”
“E din ce în ce mai plăcut să mă simt plină de siguranţă şi de încredere
în mine.”

Asimilează sugestiile pozitive pe care ţi le-am construit mai sus şi

dezvoltă altele noi. Repetă-le, indiferent de ordine, pe fiecare de două până
la şase ori în fiecare zi, sau chiar de mai multe ori pe zi; eu obişnuiesc să mă
hrănesc pozitiv dimineaţa şi seara, înainte de-a-mi începe opera de artă.
Cum să-ţi construieşti o carieră de succes?

“Cele două jumăţăţi ale vieţii”

Un sătean, mândru de vasul său, şi-a invitat înţeleptul satului într-
plimbare pe Marea Caspică.
Înţeleptul, care stătea tolănit într-un hamac, îl întreabă pe sătean: “Ce
vreme crezi că vom avea astăzi?”
Săteanul a verificat direcţia vântului, a privit către soare, a ridicat o
sprânceană şi-a zis:
“Astăzi vor fi o furtună pe mare.” Îngrozit de replica acestuia,
înţeleptul îi răspunde: “Astăzi va fi o furtună, nu vor fi. Tu chiar nu ai
învăţat gramatică până la vârsta asta?”
Săteanul ridică din umeri şi zice: “Ce-mi pasă mie de gramatică?”
“Nu ştii gramatică, înseamnă că jumătate din viaţa ta s-a dus pe apa
sâmbetei.”
Exact după cum a prevăzut şi prezis săteanul, nori negri au apărut la
orizont, un vânt puternic biciuia valurile şi vasul a început să se învârtă ca o
coajă de nucă. Un munte de apă s-a revărsat asupra vasului. Atunci săteanul
îl întreabă pe înţelept: “Maestre, ai învăţat vreodată să înoţi?” “Nu, de ce ar
fi trebuit să învăţ să înot?”
 Rânjind cu gura până la urechi, săteanul îi spune acestuia: “Înseamnă
că întreaga ta viaţă s-a dus pe apa sâmbetei deoarece vasul se poate
scufunda în orice clipă.”

Nu ajunge în viaţă să devii o femeie de succes dacă nu eşti şi un bun

prieten sau o grozavă amantă şi-o mamă inspirată şi prezentă în viaţa
copilului tău. Sau, mai rău, să judeci un anumit comportament că nu ştii
niciodată când dai peste o furtună pe mare şi dacă n-ai învăţat să înoţi, o să
te îneci.
Ca să afli un adevăr, ai nevoie de două persoane şi fiecare crede în
adevărul personal.
Aşa cum profetul Mohamed o prezenta excelent: el zicea că fiecare are
dreptate în felul său, doar că adevărul despre ce cred oamenii este
incomplet. De asta nimeni nu greşeşte.
Dacă consideri că la tine în oraş nu mai există oportunităţi de afaceri
înseamnă că ai dreptate. Poate o femeie, din acelaşi oraş cu tine să vadă
oportunităţi şi şanse de reuşită în fiecare întâlnire. Şi ea are dreptate. Şi asta
deoarece profetul Mohamed spunea că “fiecare vede lumea aşa cum
aşteaptă să fie”. Unul vede răul, altul binele. Poți să spui că unul dintre ei
greşeşte?
Nimeni nu spune ceva greşit, doar ceva incomplet. Şi vestea bună este
că poţi schimba chiar acum ceea ce crezi despre tine şi oraşul tău, despre
şansele şi oportunităţile tale de reuşită. E important să ştii că viaţa ta stă în
mâinile tale îndemânatice şi pregătite să cucerească orice ţinut şi bătălie.
Am o prietenă bună, de fapt mai multe, care s-au realizat profesional şi
şi-au construit o carieră de succes doar prin dorinţa arzătoare de-a reuşi în
domeniul lor de activitate. Le admir şi le dau ca exemplu dar niciodată nu
încurajez femeia să sacrifice tot ce are în numele prestigiului profesional şi
social. Sigur că orice femeie care are o carieră în plină desfăşurare a învăţat
devreme arta compromisului şi-a sacrificiului.
De-a lungul anilor şi prin experienţele trăite am învăţat că n-ajunge să
te relaxezi în braţele unui bărbat ca să obţii linişte şi confort financiar. După
multe încercări amoroase nereuşite mi s-a trezit pofta de-a reuşi în stilul
meu în viaţa mea personală, profesională şi socială şi-am pornit pe alte
cărări nebănuite şi neexplorate până atunci. Cred că totul are un sens în
existenţa noastră.
 Viaţa nu se trăieşte la întâmplare şi experienţele vin să ne predea lecţii
importante.
Ţine minte aceste 4 lecţii de viaţă importante care au ca scop să-ţi
transforme viaţa instant:

(1) O femeie e mai mult decât o angajată

Cunosc multe femei care îşi limitează existenţa la a fi o unealtă într-o
companie, fără să-i fie vreodată recunoscute cu adevărat meritele. Nici
măcar ele nu-şi cunosc cu adevărat resursele. Rezultatele acestora sunt
deplorabile şi viitorul lor este uşor de citit şi fără sprijinul ocultismului.
Nu înţeleg de ce mai decupează imagini din reviste sau de ce îşi
zugrăvesc pereţii minţii cu scenarii happy-end. Ele visează în secret la o
lume pe care n-o vor cunoaşte niciodată.
Adevărata lume le scapă visătoarelor cu normă întreagă. E formidabil
să visezi la ce vrei, dar e şi inteligent să faci ceva în fiecare zi pentru ceea
ce vrei să realizezi. Nu crezi în varianta asta?
Pe mine mă sperie faptul că o femeie îşi doreşte o viaţă ca în filme şi în
acelaşi timp amână să aplice pentru un job mai bine plătit sau chiar să pună
bazele afacerii personale. Mi-e greu să lucrez cu femei care hrănesc himere
de dimineaţa până seara. Şi ca să fiu sinceră, nici nu le ofer prea multe
şanse acestora, ci le pun faţă în faţă cu propria lene, amânare şi
superficialitate.
Ca să reuşeşti în orice domeniu trebuie să-ţi DOREŞTI puternic ceva.
Orice. Întotdeauna am zis că poţi să câştigi bani din orice activitate pe care
o desfăşori cu pasiune. Ai un ţel clar? Te trezeşti dimineaţa pentru visul tău?
Sau pentru a mai irosi o zi din viaţa ta?
Am observaţ un tipar disfuncţional la femeile care acuzau lipsa banilor
şi-a satisfacţiei profesionale. Aceste femei nu credeau că e responsabilitatea
lor să-şi construiască cariera.
Să crezi că ai un talent special nu te ajută să ai succes cu adevărat. Toţi
ştim despre noi că suntem grozavi dar asta nu înseamnă că toţi vom atinge
măreţia profesională şi spirituală.
Câte femei cu o carieră de succes cunoşti? Caută în jurul tău semnele
bunăstării şi ale împlinirii prin profesie la aceste persoane pe care le admiri
şi le invidiezi în secret. Găseşti multă împlinire sau frustrare? Eu primesc
mii de mailuri care vorbesc, ţipă şi plâng din aceleaşi lipsuri.
 De ce resurse ai nevoie ca să fii un om de neînlocuit la locul de
muncă? Investeşte-ţi timpul şi abilităţile/resursele interioare ca să-ţi
construieşti propria afacere.

Uite ce zice o tânără de 27 de ani:

“Nu am o carieră, o casă, prieteni, o viaţă socială, posibilitatea de a-mi
face o viaţă a mea pe care să fiu stăpână. Mi-e teamă că nu voi avea
posibilitatea să îmi fac o carieră frumoasă şi implicit o viaţă frumoasă şi că
nu voi putea să am o viaţă a mea, să mă întreţin.”
“De ce este atât de greu să mă angajez, să încerc să intru în cercuri noi
de persoane? De ce nu reuşesc să atrag în jurul meu oameni care să mă ajute
să evoluez pe toate planurile, care să mă ajute şi să-mi fie prieteni
adevăraţi?”

Ştim amândouă cât de sensibilă este piaţa muncii în momentul de faţă.

Şi la fel ca tine, şi alte suflete sunt îngrozite şi înspăimântate ca nu cumva
să fie date afară de la muncă atunci când se vor face disponibilizări. Chiar
ieri citeam că televiziunea unde lucrează Oprah a disponibilizat 30 de
persoane. Dacă Oprah nu-şi mai permite o echipă de aur crezi că în
România lucrurile stau mai bine?
Previziunile din 2012 spun că 120.000 de bugetari vor fi concediaţi.
Companii puternice ca Nokia şi Fornetti nu-şi mai pot permite să susţină
personalul din anii trecuţi.
Iar majorarea salariilor este întotdeauna însoţită de disponibilizări
masive. Vorbim de aproape 70.000-80.000 de oameni care îşi vor pierde
locul de muncă. Asta e România care ne găzduieşte. Ăsta e viitorul tău şi al
viitorilor tăi copiii. Eşti pregătită să predai armele?

Toţi ne îndreptăm spre aceleaşi ţinte şi nimeni nu cred că vrea să fie

dat afară de la locul de muncă. Avem rate bancare care nu ne permit să
visăm la vremuri mai bune. Avem tineri talentaţi care pleacă în străinătate
să muncească în slujbe care nu-i onorează şi multe alte drame care ne
epuizează psihic şi emoţional. Ce avem de schimbat în stilul nostru de viaţă
ca să ajungem acolo unde ne dorim? Chiar e nevoie să ne vindem sufletul
unei companii multinaţionale ca să ne asigurăm viitorul financiar? Crezi că
la etajul 13 nu se fac disponibilizări?
 Cine a ajuns la o vârstă matură înţelege că viitorul trebuie cumva
asigurat şi cea mai inteligentă strategie este să-ţi dezvolţi abilităţile
înnăscute astfel încât să ajungi o persoană de neînlocuit la locul de muncă.
Nu e deloc uşor să devii o autoritate într-o societate atât de competitivă ca a
noastră. Oricine se cunoaşte pe sine şi piaţa muncii, ştie cât de important
este să devină cea mai bună variantă a sa astfel încât să nu rişte vreo
disponibilizare. Şi tu procedezi la fel?
România noastră cere idei noi, metode noi de lucru, lideri noi, talente
noi, ambiţii multe. Am descoperit că cei care reuşesc devin obsedaţi de
obiectivul lor bine definit prin canalizarea energiei spre acele ţeluri şi
ambiţii personale care-i conduc acolo unde îşi doresc.
Mă gândesc la şansele ce le-aş fi avut dacă m-aş fi pus în slujba unui
angajator sau a unei companii multinaţionale. Aş fi fost un excelent
psiholog şi recrutor de personal fără să visez la vacanţe la mare şi la munte.
Bine am făcut că m-am revoltat în faţa ofertelor de pe piaţă şi-am pornit în
aventura vieţii mele de-a ridica Şcoala Femeilor care te învaţă ce nu ţi-a fost
predat acasă şi în şcoală. Singură mi-am marketat produsul şi-am atins
sufletele a zeci de mii de femei din întreaga ţară. Eu cred că de atât ai
nevoie, de Dorinţa Arzătoare de-a Reuşi în Stilul Tău.

Columb a visat la o lume necunoscută, riscându-şi viaţa, şi-a

descoperit-o!
Henry Ford a visat să construiască o trăsură fără cai şi a construit-o!
Lincoln a visat să eliberezie negrii de sub sclavie, unind nordul cu
sudul Americii şi a reuşit!

Recesiunea nu te împiedică să reuşesti în Stilul Tău! Ai tot ce aveau şi

aceste nume sonore. Suntem construiţi din acelaşi grozav aluat. Singura
diferenţă constă în credinţe. Ce crezi despre talentul tău? Despre
posibilităţile tale de-a reuşi într-o lume doldora de oportunităţi?
Trăieşti cele mai grozave timpuri. Poţi realiza orice ţi-ai pus în minte.
Unealta incredibilă a internetului îţi oferă posibilitatea să cunoşti, să aderi şi
să te asociezi şi promovezi fără reţineri.
Eu mi-am construit propria afacere pornind de la o idee şi un vis. Mi-
am dorit să livrez soluţii femeilor din ţara mea. Am visat să salvez şi să
înfrumuseţez sufletele femeilor prin munca mea. Şi internetul m-a ajutat şi
promovat. Am întâlnit oameni potriviţi care m-au încurajat în visul meu.
 Dar timp de opt ani am sădit în fiecare zi câte-o idee, un gând, o teorie,
o strategie pe blogul meu, fără să alerg după bani sau notorietate. În mintea
mea auzeam acelaşi glas ”vreau să ajut femeia”. Eu n-am cunoscut o
educaţie potrivită în copilăria mea şi-am decis că n-o să închid ochii până ce
“Şcoala Femeilor” nu ajunge în casa fiecărei femei din ţară şi nu numai.
Sunt citită şi din alte ţări percum Italia, Spania, Anglia şi sunt dovada
vie că orice se poate când crezi cu adevărat în ideea ta (oricât de absurdă şi
nonconformistă ar fi). Mă vei crede până la sfârşitul acestui capitol şi pe
parcurs îţi voi livra şi soluţiile la realizările mele profesionale.
Notează-ţi undeva aceste vorbe chiar acum, aproape de vederea ta:

Sunteţi ceea ce sunteţi pentru că aşa doriţi să fiţi. Dacă aţi fi dorit să fiţi
altfel, v-aţi afla în plin proces de schimbare. (Fred Smith)

(2) O femeie e mai mult decât o soţie

Ana are 30 de ani şi lipsa independenţei financiare în faţa bărbatului cu
care are o relaţie o chinuie şi-o obsedează. Se teme ca nu cumva să ajungă
în situaţia în care viitorul ei soţ să-i reproşeze că nu provin din acelaşi
mediu socio-economic. După cum deja ai înţeles, ea nu lucrează şi este
întreţinută de acesta.

Este un caz clasic de căsătorie, unde bărbatul deţine autoritatea, ia

decizii pentru amândoi privind bugetul şi alte chestiuni importante. Femeia
are responsabilităţi clare: spălatul hainelor şi-a vaselor, călcatul şi apretatul,
creşterea copiilor, gătitul şi îngrijirea casei, şi nu în ultimul rând,
satisfacerea nevoilor sexuale ale masculului excitat. Corect?
Nu prea, o să-mi zici. Deoarece avem multe femei de carieră care ne
demonstrează contrariul prin compeţentele lor profesionale. Aşa este. Dar
avem şi foarte multe soţii care consideră femeia îmbrăcată în pantaloni şi
care are şi un post de conducere ca fiind nefeminină. Câte prejudecăţi
întreţinem?
Prejudecăţile socio-culturale nu ne lasă să dormim bine în braţele
bărbatului ales ca iubit şi soţ. Expectaţiile familiei şi ale societaţii îţi
afectează relaţiile de iubire şi posibilităţile de avansare şi promovare “rolul
femeii e în spatele bărbatului”, “în spatele fiecărui bărbat puternic se află o
femeie puternică”, “rolul femeii este de-a proteja şi încuraja bărbatul”.
 Într-un studiu controversat efectuat pe 4.500 de femei, acestea au
declarat că se consideră dominate şi abuzate de bărbaţii din viaţa lor. Eu
cred că cifrele sunt mai mari…

Vreau să crezi în iubire şi-n căsătorie, în romantism şi în orice mai vrei

tu, dar mai vreau să crezi şi-n tine şi potenţialul tău nelimitat. Nu-ţi va
ajunge să fii doar o soţie iubită şi dorită. Cel puţin astăzi nu cred că vei
putea fi împlinită pe termen-lung dacă te laşi cu toată puterea în braţele
bărbatului tău. Şi eu am visat să fiu îndrăgită şi răsfăţată de tatăl copiilor
mei fără să mă îngrijorez că într-o zi această poveste de iubire se poate
sfârşi într-un mod tragic.

De ce nu mai visez? Dragostea nu durează toată viaţa acolo unde

nimeni nu udă zilnic relaţia.
Avem pretenţia ca iubirea să dureze chiar dacă noi nu ne dăm jos din
pat dimineaţa. Pretindem fidelitate şi declaraţii de dragoste fără să ne
îmbrăţisăm şi servim bărbatul cu poftă şi pasiune.
Relaţiile se devitalizează şi se golesc afectiv unde nimeni nu se
gândeşte la celălalt sau unde celălalt este singurul nostru obiectiv în această
călătorie, numită atât de frumos, viaţă. Nimic nu e bun in extremis, de asta
iubirea se împarte în două: iubire de sine şi iubire de celălalt. Asigură-te că
aşa e şi la tine în minte şi-n relaţie dacă nu vrei să suferi dezamăgiri
profunde.

Devenim uşor obsedaţi de celălalt şi uităm cu desăvârşire de ceea ce

ne-am propus să realizăm pe alte planuri la fel de importante şi înălţătoare
ca iubirea şi căsătoria. Ţin neapărat să subliniez importanţa desăvârşirii tale
profesionale şi vocaţionale. Fără reuşite personale îţi va fi foarte greu să te
bucuri de viaţă la adevărată ei valoare şi intensitate. Orice femeie definită şi
sigură pe ea ştie că un partener nu va putea să-i satisfacă cele mai adânci
nevoi sufleteşti.
Trebuie să crezi ce-ţi spun, deoarece eu întotdeauna spun adevărul.

(3) O femeie e mai mult decât o casnică!

Ţi-a spus cineva că femeii îi stă bine la cratiţă? Iubitul tău se excită
când te vede cu sorţ? Ai negociat cu soţul tău şi aţi ajuns la concluzia că e
mai bine ca tu să te ocupi de casă?
 Nu prea mă interesează răspunsurile la aceste întrebări, ele au ca scop
dezvăluirea motivaţiei tale de-a aşeza o punte între tine şi viaţa
profesională. Eşti sigură că îţi ajunge ceea ce faci?

Bunica mea nu şi-a dorit să devină o femeie de afaceri, nici mama până
la 50 de ani n-a aspirat la propria ei afacere. Cu aceste modele feminine sub
privire nici nu-i de mirare că de abia la 30 de ani cariera mea se conturează.
Aşa cum ţi-am spus mi-a luat opt ani ca să ajung încrezătoare şi stăpână pe
ceea ce fac. Lipsa încurajărilor şi a identificărilor pozitive cu aceste figuri
feminine mi-a răpit din strălucire şi din siguranţa de sine. Am luat-o de
multe ori de la capăt dar n-am renunţat niciodată, nici măcar în perioadele
în care nu simţeam că valorez ceva în ochii mei şi-a altora. Mi-am
concentrat toată energia pe un singur obiectiv şi l-am urmărit obsesiv.

Câte bloguri citeşti pe zi? În spatele lor se află femei pasionate de gătit, de
slăbit, de educaţie, de spiritualitate, de artă, de modă şi de multe altele. E
atât de uşor să te bucuri de copilul, soţul, gătitul şi spălatul vaselor când te
aşteaptă un moment de relaxare şi creaţie la finalul zilei şi-a
responsabilităţilor cotidiene. Nu crezi? Atunci încearcă să te ocupi doar de
treburile casnice şi de educarea copiilor o viaţă întreagă şi ne auzim peste
câţiva ani. N-o să-ţi eliberez Xanax…

O să te pun faţă în faţă cu tine şi-o să-ţi dau aceleaşi sugestii dacă-mi
permiţi. Crezi că e nevoie să laşi timpul să-şi spună cuvântul sau să decidă
în locul tău? Viaţa poate să fie un paradis, dar va rămâne un iad dacă nu te
angajezi pe drumul realizării şi împlinirii personale, “departe” de oamenii
din viaţa ta, care te iubesc şi pe care-i iubeşti mai mult decât orice pe lumea
asta.

Studiile lui Seligman asupra fericirii demonstrează că educarea

copiilor şi întreţinerea casei se află pe ultimul loc pe scala fericirii în viaţa
femeilor. Numărul depresiilor creşte în căminele unde responsabilităţile
casnice guvernează. Iar copiii preiau starea psihologică a părinţilor. Asta
înseamnă că şi ei vor fi nişte nefericiţi peste ani dacă sunt crescuţi într-o
atmosfera încărcată şi tensionată.
 Deşi suntem plini de intenţii şi dorinţe nu facem mare lucru pentru a
transforma iadul în paradis.
Cât de puţin ne pricepem să trăim şi cât de târziu realizăm că puteam
face mai mult decât am făcut ca să ne împlinim sufleteşte.
Ceva ce stă pe loc este ca apa care nu mai curge, începe să băltească şi
să miroase neplăcut.
Lasă apa să curgă punându-te în mişcare şi împlineşte-ţi destinul
artistic. Poţi face orice!

(4) O femeie e mai mult decât orice i s-a spus până acum că este!
Unde nimeni nu întreabă, nimeni nu răspunde. Asta înseamnă că
întrebările din acest manuscris te ajută să-ţi răspunzi la dilemele
existenţiale. Eu sper că le aşez la momentul potrivit în viaţa ta. Ştiu că
multe sunt incomode dar ăsta-i drumul realizării de sine. Şi fără să aplicăm
teoria când o descoperim, informaţia se pierde şi timpul se iroseşte. Nu te
las să treci mai departe fără să meditezi şi să răspunzi la provocări atunci
când ţi le adresez, mai exact, aici şi acum. De acord?
Suntem spălaţi pe creier în societatea actuală şi prea devreme jucăm
rolurile mamelor noastre. În loc să ne învingem pe noi înşine (limitele
noastre) şi să ne îmbărcăm pe drumul autocunoaşterii, noi reproducem fidel
modelele familiale. Ce păcat săvârşim când luăm de bună experienţa altora
şi câte daune producem încercării de realizare.
Orice femeie are dreptul la fericire şi fiecare femeie e responsabilă de
ceea ce trăieşte. Dacă trăieşti iadul pe pământ înseamnă că ai sădit
seminţele eşecului şi ale suferinţei. Cunosc multe femei care sădesc zilnic
gânduri negative şi catastrofice pe terenul lor psihologic. Ele simt nevoia
disperată să fie compătimite de prieteni şi iubiţi “săraca, e o minune de fată
şi totuşi…”
Asta e imaginea ce vrei s-o laşi înscrisă în lumea asta? “Săraca, n-a
avut noroc?”
Eu cred că te poţi descurca mai bine şi îţi poţi permite ca pentru o
perioadă să-ţi retragi energiile spre tine şi împlinirea ta personală prin
profesie şi vocaţie.
Astfel încât, la întrebarea, “ce ai face dacă ai avea un milion de dolari”,
răspunde prin practică.
În fiecare zi, dedică-ţi o oră, două, în care să te comporţi ca un
milionar şi să faci ceea ce ţi-ar plăcea să faci, fără să te mai gândeşti la
lipsuri şi plăţi de onorat. Ce zici de ideea mea?
Nu-ţi cer să faci ce eu am făcut, dar îţi cer să faci tot ce poţi în Stilul
Tău!
 CAPITOLUL XI. SOCIALIZAREA
Spune-mi cu cine te însoteşti şi eu o să-ţi spun cine eşti (Don Quijote)

Prietenii sunt un dar de la Dumnezeu. Vorbesc despre prietenii buni

care sunt buni, inspiraţi, talentaţi şi ambiţioşi. Lângă ei să te aşezi dacă vrei
să laşi o lume mai bună în urma ta.
Şi eu am câţiva prieteni de suflet pe care îi trag după mine. Şi cred că
şi ţie îţi face plăcere să fii inconjurată de prietenii tăi dragi care te acceptă
fără judecată, aşa-i?
E o îndrăzneală din partea mea să-ţi spun acum că prietenii din
copilărie nu te ajută să creşti spiritual şi financiar. Alături de vechile
cunoştinţe întreţinem automatismele, care sunt atât de comode şi cunoscute,
încât cu greu vei renunţa la ei la prima mea rugăminte. Mai insist.
Noi suntem înconjuraţi de oameni sărăci şi bogaţi. Bogaţi în experienţe
şi în reuşite financiare.Şi ca să devii un om mai bun chiar trebuie să faci
echipă cu cei care au reuşit deja într-un domeniu care te interesează să ai
succes.
Oamenii în general vor ceea ce nu au. Dacă n-ai bani o să cauţi
compania unor modele financiare de succes. Dacă n-ai iubire o să legi
prietenie cu un cuplu care poate să te influenţeze pozitiv, dacă vrei o viaţă
socială condimentată intri într-o gaşcă gălăgioasă şi cu poftă de viaţă.
Cum se face că viaţa ta socială nu este aromată şi condimentată dacă
prieteniile sunt aşa uşor de legat? Răspunsul la această întrebare se găseşte
în întrebările care te-au terorizat de mică.
Ţi-a fost vreodată frică de judecata celorlalţi? De critică? De eşec? De
abandon? De respingere? Am aflat în urma chestionarelor aplicate pe Stilul
Tău că multe femei suferă din cauza vieţii lor sociale sărace. Ele se tem să
renunţe la prietenii vechi pentru altele noi fiindcă s-ar putea să piardă
atenţia şi siguranţa psihologică ce-o găsesc în braţele prieteniilor vechi şi
comode. Şi explicaţia oferită de aceste femei este de bun simţ. Doar că
niciun lucru de bun simţ nu se încadrează în categoria oamenilor creativi şi
care au lumea la picioare.
Femeile care se plictisesc, care sunt nemulţumite de prietenele lor, care
se plâng de anturaj, nu sunt încă pregătite să-şi ia viata în propriile mâini.
Ele amână maturizarea şi realizarea.
 Ţi-e teamă de ce-ar putea spune oamenii dacă ai decide să ai o aventură
cu un bărbat însurat?
Ţi-e teamă să declari în faţa unui grup de oameni necunoscuţi că te-ai
drogat în adolescenţă?
Ţi-e teamă să-i spui iubitului tău că eşti atrasă sexual de un coleg de
servici?
Ţi-e teamă să-ţi confrunţi mama şi să-i spui că vocaţia ta este dansul şi
nu medicina?
Ţi-e teamă să vorbeşti despre cele mai ascunse lucruri din viaţa ta?

Doar la gândul că ai putea fi respinsă de colegi, părinţi, prieteni şi

iubiţi te simţi rău fizic, mental şi emoţional. De aici pot înţelege că eşti
stăpânită de teama că marea majoritate a femeilor care nu fac schimbări în
propria viaţă măruntă şi săracă.
Când eşti stăpânită de teamă îţi anulezi şansa la iubire, succes şi
împlinire, când nu spui ceea ce simţi cu adevărat pierzi şansa unei relaţii
importante şi profunde, când renunţi la ceea ce-ţi place doar ca să-i
mulţumesti pe cei dragi şi importanţi ratezi şansa unei vieţi autentice şi
fericite. Atât crezi că meriţi?
Eu îţi sugerez să dai lovitura şi să devii o Femeie Autentică care spune
lucrurilor pe nume şi care vorbeşte liber despre cele mai incomode subiecte
pe care marea majoritate a femeilor le înghesuie sub covorul ruşinii “aceste
lucruri nu se pot dezvălui în public”.
Nimic nu-i mai sexy la o femeie decât să exprime ceea ce simte şi
gândeşte fără să-i pese de judecăţile celor care o privesc cu admiraţie şi
stimă. Curajul de-a spune ce simţi te promovează şi mai bine în rândul
femeilor care se cenzurează de la vorbit până la simţit şi iubit.
Care sunt cele mai mari obstacole care te impiedică să fii tu însăţi?
Ce crezi că s-ar intâmplă dacă ai fi tu însăţi?
Care sunt cele mai mari temeri care se trezesc la viaţă când iei decizia să
fii autentică?
Cum îţi imaginezi că s-ar schimba viaţa ta dacă ai fi tu însăţi?
Cum ai putea să nu te mai prefaci niciodată în personajul social care nu
eşti tu?

Aşa-i că te simţi deja mai liberă şi autentică după acest exerciţiu

imaginativ care are rolul de-a te detensiona şi de a conştientiza faptul că tu
eşti singurul tău CRITIC şi DUŞMAN ascuns în propria piele?
Să ştii cine eşti şi să te mândreşti cu cine eşti înseamnă iluminare şi
este motiv de sărbătoare.

Un orator intră într-o sală unde era invitat să ţină o conferinţă. Sala era
goală, cu excepţia unui tânăr care se afla aşezat în primul rând. Oratorul îl
întreabă: “Eşti singur aici. Crezi c-ar trebui să vorbesc sau nu?”
Omul simplu îi răspunde: “Maestre sunt doar un om simplu şi nu
înţeleg foarte multe lucruri, dar dacă dacă aş intra într-un grajd şi aş vedea
că toţi caii au luat-o la fugă şi doar unul singur a rămas, atunci l-aş hrăni, cu
toate acestea.”
Oratorul a fost impresionat şi a început să vorbească. El a vorbit timp
de două ore. La finalul discursului său îşi intreabă audienţa despre cât de
mulţumit a fost despre cele expuse: “ţi-a plăcut discursul meu?” Omul îi
răspunde “Ți-am spus deja că sunt un om simplu şi nu înţeleg foarte multe
lucruri. Totuşi, dacă intru într-un grajd şi constat că toţi caii au plecat, cu
excepţia unuia, l-aş hrăni dar nu i-aş da tot nutreţul ce-l am.”

Fabula sublinează excelent relaţiile ce le avem cu prietenii şi iubiţii

noştri. Ori oferim prea mult, ori prea puţin şi măsura corectă este greu
măsurabilă într-o lume disperată după tot mai multe dovezi de afecţiune,
recunoaştere şi împlinire personală şi profesională.

E foarte sensibil acest subiect, deoarece adună cele mai importante figuri
din viaţa ta intimă. E foarte important să stăruim puţin prin relaţiile tale cu
cei dragi. Fără să-i dăm importanţa cuvenită, nu vei ajunge să ai relaţii
sănătoase şi de calitate, ci vei alerga mereu nemulţumită prin viaţă.
A cincea poruncă pe care am introiectat-o de mici copii ne spune “să
ne cinstim părinţii”. Iar printre primele porunci predate de mame şi de taţi
se afla ”cinsteşte-i pe ceilalţi”. Fără să amintească părinţii noştri iubitori
ceva despre cinstirea sufletului nostru “cinsteşte-te pe tine însuţi”. De acord
cu mine până aici?
Sigur că interpretarea Bibliei ne oferă şi acest îndemn “iubeşte-ţi
aproapele ca pe tine însuţi”. Şi marea nedumerire te acoperă pe tine şi pe cel
care se aşteaptă numai la fapte bune din partea ta, când tu nu te iubeşti pe
tine însuţi. Atunci se produce cel mai mare păcat din punctul meu de
vedere.
 Viaţa merge înainte, cu zâmbetul pe buze sau cu lacrimi în ochi. Nu o
să aprofundăm discuţiile despre copilăria ta, ci doar vom sublinia
importanţa educaţiei primite, care determină desfăşurarea vieţii sociale.
Fără doar şi poate, noi suntem mai siguri sau mai înspăimântaţi de oameni
şi lume. Cei care au fost bine hrăniţi n-au temeri legate de exprimare şi
prezentare în lume, în schimb, cei care au fost privaţi de atenţie, încurajare
şi iubire, fac prea multe sau prea puţine pentru ei înşişi şi semenii lor.
Educaţia “neagră” produce gânduri şi sentimente întunecate la maturitate. O
ştiu din proprie experienţă şi din studiile aprofundate în psihologie şi
sociologie.

Darwin a notat câteva lucruri esenţiale care merită să fie luate în seamă
şi n-a greşit nicio secundă când a zis că, omul este interesat direct şi imediat
de propria persoană. Selecţia naturală acţionează exclusiv pentru fiinţa
umană, şi pentru fiecare în parte.
Asta înseamnă că în lume nu există prea multe gene altruiste, ci mai
degrabă egoiste. Rare sunt cazurile în care o femeie îşi salvează bărbatul de
la moarte, renunţând la propria ei viaţă şi-a copiilor ei. Sigur că tot globul
pământesc a auzit despre femeia care şi-a salvat copilul prin renunţarea la
propria viaţă la cutremurul din Japonia. Dar iubirea de mamă este o altă
poveste.
Chiar dacă declarăm că ne-am da viaţa pentru persoana iubită, rar o şi
facem. Ne iubim iubiţii, prietenii, părinţii, copii, bunicii pentru că aşa este
scris în genele noastre sau pentru că şi ei ne iubesc la rândul lor? Îi iubim pe
cei care ne iubesc şi luptăm pentru iubirea acelora care ne resping fiindcă
mintea noastră este stimulată de provocări şi interdicţii. Ne place să
câştigăm bătălii şi să cucerim atenţia şi prezenţa unor persoane pe care le
considerăm “atractive”, “bune”, “puternice”, “talentate” aşa cum “noi nu
suntem”.

Greşeala se găseşte în poziţionare. Ceea ce admiri la celălalt se găseşte

în tine însuţi şi ceea ce respingi la celălalt nu vrei să accepti că se află şi în
tine insuţi. Asta-i umbra ta care nu-ţi permite să evoluezi, să legi relaţii de
calitate cu mediul şi să-ţi construieşti o viaţă de succes.
Bătălia o câştigi în clipa în care te înţelegi cu partea ta întunecată.
Când accepti că eşti şi bun şi rău, şi sacru şi profan, şi puternic şi slab, fidel
şi infidel şi aşa mai departe. Vei ajunge un lider în grupul tău social în clipa
în care vei transmite celorlalţi încredere, libertate, înţelegere şi acceptare
necondiţionată. Un lider ştie cum să-şi exprime emoţiile şi sentimentele fără
să se ascundă după măşti confecţionate şi fără să înghesuie adevărul în
spatele unei imagini ideale şi nepătate.

Eu am ajuns un lider de opinie prin sinceritatea şi curajul de-a vorbi

despre cele mai incomode aspecte din viaţa oamenilor. Nu m-am temut ca o
să fiu respinsă sau alungată din gaşcă dacă spun ceea ce cred şi simt. Iar
această strategie m-a aşezat pe locul pe care-l meritam.
În această viaţă m-am folosit de toate experienţele şi greşelile săvârşite
ca să construiesc personalităţi. Am ştiut că tehnica mea este infailibilă şi-am
influenţat viaţa a mii de femei până acum prin sinceritate şi autenticitate.
Am vorbit despre experienţe dureroase, ruşinoase, umilitoare gândindu-mă
că experienţa mea va ajuta şi alte femei în călătoria personală.
Am evitat clişee, truisme şi platitudinile în comunicare şi-n prezentare
şi am construit adevărate relaţii interumane de care mă pot bucura şi pe care
le pot recomanda fiinţelor cu imaginaţie şi inteligenţă. Şi am avut mereu în
vedere aspectele cele mai importante ale comunicării autentice: să fim
auziţi, înţeleşi, acceptaţi şi să trezim un interes în celălalt prin ceea ce
spunem.
Mai exact, am căutat mereu să înţeleg omul din faţa mea, să-i pun
întrebări deschide, “de ce ai ales medicina şi nu muzica?” Şi pe undeva,
această strategie a pornit de la nevoia de-a fi şi eu ascultată şi întrebată
despre cele mai importante aspecte din viaţa mea, chiar dacă îmi era teamă
să nu-mi fie descoperite rănile sufletului din câteva întrebări inspirate. Sau
poate că asta evităm prin curiozitatea cu care îi întâmpinăm pe ceilalţi?
Contează implicarea ta autentică în viaţa ta şi a celor dragi. Dar nu consuma
energie ca să convingi audienţa că îmbrăţişează greşeala. Fiecare crede că
are dreptate şi nu e datoria ta să-i salvezi pe cei care nu-şi doresc
schimbarea. Eu am pierdut mulţi ani din viaţă salvând vieţi şi am ajuns să
mă pierd pe mine în bătălia cu propriile lor rezistenţe. Învaţă de la mine şi
fă echipă cu cei care văd viaţa ca tine.

În viaţa asta scurtă şi intensă pe care am trăit-o am mai învăţat că fără

ceilalţi nu suntem nimic.
 Am învăţat să apreciez prieteniile şi să cresc enorm de mult alături de
ceilalţi. Nu m-am aşezat în asceză ca să evoluez, ci am devenit mai bună
prin prisma relaţiilor mele cu iubiţii, prietenii şi colaboratorii mei. Dar mă
repet: am evoluat alături de oameni bogaţi în experienţe şi rezultate.
Recomand cunoaşterea prin celălalt ca formă de autocunoaştere şi
dezvoltare personală. Eu sunt partizană a muncii în echipă, şi găştii mele i-
am dat numele de “Echipa de Aur” fără de care, astăzi n-aş fi la fel de
întreagă şi conturată. Îi iubesc şi îi slujesc necondiţionat. Astăzi. După ce
am dat numeroase lupte pe câmpul de bătălie al orgoliilor…
Cum să-ţi alegi prietenii? Ieşi cu cine are aceeaşi viziune ca tine şi cu
cine gândeşte pozitiv şi creativ? Sau eşti prietenă cu aceeaşi oameni blazaţi
din copilărie?
Cine e lângă tine? Unde trăieşti? Ce viaţă duci? Pe cine iubeşti? Cât de
respectată eşti? Cum îţi petreci timpul? Eşti mulţumită de oamenii pe care-i
ai în viaţa ta?
La prima vedere, aceste întrebări caută să îndepărteze piaza rea din
viaţa ta. Nu-i aşa. Întrebările de mai sus au rolul de-a te trezi la realitatea pe
care o pui pe umerii altcuiva.
Majoritatea oamenilor condamnă pe CINEVA că n-au succesul şi
faima pe care o meritau. Asta-i categoria care o să sfârşească în lacrimi şi
suferinţă. Ăştia sunt imaturii şi proştii emoţional. Ei au impresia că ceilalţi
le-au pus piedici în evoluţia personală. Greşit!
Dacă astăzi, n-ai succes şi nu eşti iubit şi aplaudat înseamnă ca ai
scăpat din vedere cele mai importante aspecte, şi-anume:

Relaţia de prietenie cu tine

Femeile şi bărbaţii care au reuşit în viaţa personală şi profesională sunt
personajele care se cunosc şi se stimează pentru ceea ce sunt şi lasă în
această lume. Ei cred în resursele lor interioare şi se exprimă sincer şi
autentic aşa cum simt şi gândesc, fără reţineri şi cenzuri. Şi înainte de orice
activitate, aleg să se servească pe ei şi nevoile lor personale. Aşa cum ţi-am
mai zis nu cred că CINEVA te impiedică să reuşeşti, ci alegerea ta de a
rămâne lângă cei care îşi plâng de milă şi care preferă dramele şi
negativismul te îndepărtează de insula succesului.

Această atitudine ascunde teama de succes. O să-mi spui că tu te temi

de eşec nu de succes şi eu o să-ţi demonstrez că în spatele fricii de succes se
ascunde teama de responsabilităţi.
Când alegi să te angajezi pe drumul succesului nu mai poţi să te întorci
din drum sau să faci echipă cu gaşca veche deoarece ei încă gustă plăcerea
luptei şi-a lipsurilor. Fără acel gram de stres şi negativism nu se simt ei
înşişi şi pierd definitiv poziţia de victimă “săraca de mine”.
Are sens ce zic? Sună într-adevăr paradoxal dar autocompătimirea este
arma persoanelor care nu riscă şi nu se angajează în schimbare şi evoluţie.
Şi tu nu vrei să pierzi atenţia şi consolarea ce-o primeşti zilnic de la aceste
figuri dragi ţie. Voi împărţiţi ani de suferinţă. Ai fi nebună să dai cu piciorul
la şcoala suferinţei unde ai studiat atâta amar de vreme.
Dacă te împrieteneşti cu tine s-ar putea ca foştilor tăi prieteni să nu le
mai placă de tine, “te-ai schimbat”, “nu mai eşti prietena mea de odinioară”,
“ţi s-a urcat succesul la cap”. Şi ce-i rău în a avea succes? Cine-i fanul
eşecului? Să ştii că multă lume preferă drama în locul succesului.

Umple-ţi singură rezervorul de energie şi inspiraţie

Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu poftă de viaţă, cu gândul la un stil
de viaţă sănătos şi plin de activităţi inspiraţionale. Energia mi-o livrează
hrana vie, sportul, materialele ce le citesc şi cărtile pe care le scriu, relaţiile
ce le am cu prietenii, familia şi iubitul meu drag, cu natura şi întregul
Univers. Am grijă de rezervoarele mele de energie (fizic, emotional, mental
şi spiritual).
Fiecare rezervor are nevoie de energie ca să te menţii în formă şi să
produci rezultate excepţionale. Ai tu rezervoarele tale pline de bucurie,
pasiune, condiţie fizică, concentrare, meditaţie, împlinire şi satisfacţie? Sau
tu circuli prin viaţă pe roşu şi emoţii negative precum, furia, enervarea,
frustrarea, teama? Care dintre noi crezi că va ajunge la destinaţie şi mai
mult decât atât, va avea o călătorie frumoasă şi o viaţă longevivă şi
împlinită?
Îţi ataşez aici descrierea celor patru tipuri de energie descrise de
Novacovici şi testul care te va ajută să-ţi umpli corespunzător rezervoarele
tale de energie secătuite de atâtea alegeri proaste:
http://www.personalitatealfa.com/blog/?p=2814
Ai descoperit cum stai cu energia? Sigur ai ceva de alimentat dar
măcar acum ştii ce te împiedică să dai lovitura în viaţa ta, în domeniul care
te interesează să reuşeşti.
 Eu trăiesc ca să-mi săvârşesc opera şi să las în urma mea o Şcoală
pentru Femei. Şi momentan mă bucur de întâlnirea cu femeile prin
Atelierele de Stil ce le organizez pentru femeile care vor să obţină rezultate
în viaţa lor. Tu de unde îţi iei energia pentru ziua ce urmează? Te trezeşti cu
poftă sau cu groază? Să ştii că energia te ajută în viaţă, nu timpul sau
norocul.

Întreţine relaţii de iubire necondiţionată

Când viaţa ta prinde contur şi un sens nu vei mai întinde mâna ca să
primeşti ceea ce “ţi-i se cuvine” de la prietenii şi iubiţii tăi. Când trăieşti cu
sens, cu rost şi cu pasiune, experienţa ce-luilalt te îmbogăţeşte fără să mai
simţi că îţi răpeşte energia şi timpul, ca în cazurile ce urmează:
“Ţi-am dat totul”, “nu-ţi pasă de mine”, “nu mă respecţi” şi alte
sintagme la fel de amuzante. Ele îşi pierd definitiv puterea în relaţionarea cu
ceilalţi. O persoană sigură pe ea şi încântată de ceea ce face nu se aşteaptă
ca un iubit, părinte sau prieten să-i umple un gol afectiv. Înţelegi ce
înseamnă acum o relaţie de iubire necondiţionată? Înseamnă bucuria de-a
trăi prin tine şi prin pasiunea, jobul şi viziunea ta.
Eşti satisfăcută de relaţia ce-o ai cu tine însăţi?
Eşti mulţumită de stilul tău de viaţă?
Eşti fericită cu relaţiile de iubire ce le ai în prezent?

Dacă răspunsul este “nu” la aceste întrebări e timpul să te aşezi în altă

oglindă şi să începi munca la adevărata operă de artă, la femeia care
aşteaptă să se realizeze în toate planurile vieţii (personal, profesional,
sentimental şi spiritual).
Mă interesează fericirea ta zilnică, nu cea imaginată sau proiectată în
viitor. Nu ajunge să ştii că într-o zi vei deveni o femeie de succes, un lider
în compania ta şi-o femeie discutată şi curtată.
Vreau să-mi spui că azi eşti fericită cu felul în care arăţi, cu ceea ce
munceşti şi cu relaţia de iubire ce-o hrăneşti. Fericirea înseamnă o stare de
bine şi bucurie prin ceea ce trăim. Aşa este viaţa ta? Cunosc multe tehnici
care te aruncă într-un viitor senzaţional, lăsându-te să trăieşti într-un prezent
mediocru. Noi, prin ceea ce facem împreună, căutăm să evitam această
situaţie tragică. Şi ca să-ţi dai seama unde eşti pe scala fericirii, te invit să
dizolvi discrepanţa dintre ceea ce ai şi ceea ce-ţi doreşti.
 Nu vei fi fericită visând la o carieră de succes în lipsa unui stil de viaţă
care să te conducă acolo unde visezi. Astfel încât, activitatea de zi cu zi are
obligaţia de-a produce bucurii. Dacă nu faci ceea ce-ţi place, te rog, renunţă
acum şi apucă-te de olărit, pictat, scris şi orice îţi face inima să-ţi bată şi
sufletul să renască. Nu te lăsa ghidată de recomandările “maeştrilor”.
Ei promovează ce-i de actualitate fără să-ţi consulte talentele
înnăscute. Înţelegi de ce n-o să conduci nicio grupare dintr-o poziţie
nefericită? Un om care conduce inspiră prin ceea ce este, spune şi face. Tu
trebuie să oferi puterea exemplului tău înainte de-a conduce şi inspira pe
altcineva. Dacă vrei să devii instructor de fitness, trebuie să ai un trup bine
lucrat. Dacă vrei să introduci pe piaţă cursuri de vânzare, trebuie să ai o
afacere de succes care vorbeşte de la sine. Ăsta-i drumul pe care l-a urmat
fiecare om care a reuşit în viaţa socială şi profesională.

Strămoşii noştri cu păr cărunt n-au avut la îndemână atâtea unelte şi

strategii. Au făcut ce-au ştiut mai bine, cu ceea ce au avut la îndemână şi
fără să ştie că ei sunt creatorii vieţii lor.
Au crezut în ceva mai mare decât ei şi n-au îndrăznit să creadă că
Dumnezeu locuieşte şi-n sufletul lor. Tu azi ştii că eşti o parte din acest
Univers şi poţi face minuni din tine, corect?
Află care-s resursele unei femei care a obţinut atenţie, apreciere, stimă
şi iubirea oamenilor din jur.

Am văzut multe femei la viaţa mea şi pot să-ţi vorbesc mult despre
FEMEIA care obţine rezultate pentru că am studiat-o de aproape, în mine şi
în femeile pe care mi le-a scos soarta în cale. Am descoperit că multe femei
nu ştiu cum să fie femei şi îşi doresc să înveţe mai întâi de toate ce
înseamnă să fii o femeie deoarece au fost zăpăcite de mame şi bunici,
stoarse de energie şi feminitate de poziţiile de conducere din companii şi
umilite şi dezamăgite de bărbaţii din viaţa lor.
Femeia vrea să fie o iubită atrăgătoare, o şefă bună, o angajată
apreciată, o mamă blândă şi-o prietenă autentică. În două cuvinte, ea vrea să
fie o femeie adevărată.

Mulţi ani m-am purtat superficial şi fără să ştiu ce înseamnă să fii o

femeie care ştie ce vrea şi care obţine ceea ce-şi doreste. A fost frustrant şi
am adunat în mine multă neîncredere pe care m-am chinuit alţi ani s-o dau
deoparte din reprezentarea ce-o aveam despre mine.
Cu aceste rânduri, îmi doresc să te ajut să devii o femeie apreciată şi
stimată, aşa cum meriţi să fii. Nu trebuie să-ţi cumperi ghidul bunelor
maniere sau să studiezi vieţile de succes ale femeilor pe care le admiri, ci
doar să te concentrezi asupra a ceea ce faci natural astăzi.
Cum te simţi în trupul, mintea şi inima ta?
Cum te porţi cu tine în fiecare zi?
Nu este uşor să trăieşti mulţumită de tine într-o societate obsedată de
măsuri perfecte. Nu-ţi sugerez să te priveşti în oglinda socială că te
îmbolnăveşti de anorexie şi bulimie. Tulburările alimentare îşi fac loc
repede în viaţa ta dacă nu-ţi place ce vezi în oglinda ta din baie.
Femeile care nu reuşesc împrumută greşit şi des modele pe care cred
ele că sunt de succes fără să privească la femeia care aşteaptă să fie
promovată şi stimată, ea însăşi, aşa cum e.
E dureros să crezi că vecina şi colega de servici are un trup mai frumos
ca al tău şi-o minte de expert. Când trăieşti în comparaţie socială te
îmbolnăveşti şi te îndepărtezi de femeia care eşti.
Comoara se găseşte în tine. Tu faci ca cerşetorul din nuvela lui Tolstoi,
care şi-a petrecut toată viaţa cerând trecătorilor câţiva bănuţi, fără să stie că
stătuse tot timpul deasupra unei comori. Cercetează adânc în tine după
credinţele şi valorile ce te ajută să te apreciezi şi să te stimezi dacă vrei să
fii admirată, curtată şi iubită de cei importanţi pentru sufletul tău. Retrage-te
câteva momente şi scoate din tine ceea ce crezi despre femeia din tine
ajutându-te de următoarele întrebări:
Care sunt calităţile tale?
Care sunt defectele tale?
Cum te împaci cu defectele tale?
Cum îţi valorifici calităţile?
Ce părere ai despre tine?
Cum te comporţi cu tine?
Cât preţ pui pe tine?

Cea mai mare pedeapsă în viaţă este să nu te simţi confortabil în pielea

ta şi asta fiindcă imaginea ta de sine este deformată, detestată şi criticată
chiar de tine. Tu eşti propriul tău adversar şi poti renunţa chiar din această
clipă să te mai pedepseşti pentru imperfecţiuni.
 Nimeni nu e perfect! Împacă-te cu cine eşti şi vei descoperi comoara
din tine. Mă urmezi?
Succesul sau eşecul sunt consecinţele imaginii pe care o ai despre tine.
Te iubeşti mai mult decât ieri? Altfel munca mea este inutilă. Dacă nu-ţi pui
toată speranţa în tine, nimic bun nu se va întâmpla. Nimic nu e mai rău în
viaţă asta decât să nu ştii cine eşti, cât valorezi, încotro te îndrepţi şi să nu
simţi nimic bun pentru tine. Iubirea de sine este un concept terfelit prin cărţi
şi discuţii între mici şi mari, un concept prea puţin simţit, trăit.

Foloseşti autenticitatea în relaţiile cu prietenii tăi?

Să fii autentică înseamnă să faci ceea ce vrei când vrei şi aşa cum vrei.
Este un dar extraordinar. Şi de ce atât de puţine femei se bucură de această
trăsătură extraordinară a personalităţii? De ce nu lăsăm în urma noastră
amprenta unei personalităţi puternice şi autentice? Vrem să fim văzuţi şi
iubiţi şi totuşi nu facem tot ce putem ca să rămânem în mintea oamenilor ca
nişte suflete deosebite, unice şi autentice. Nu vrei să-i dai drumul din
braţele tale, fetei bune, care înţelege şi iartă pe toată lumea, care face ce vor
ceilalţi, şi care renunţă cu uşurinţă la părţi din propria personalitate ca să-i
mulţumească pe ceilalţi. Dacă eu nu te-am lămurit prin ce ţi-am scris, s-ar
putea ca această poveste să te convingă că nimic nu-ţi lipseşte ca să practici
autenticitatea în orice condiţii şi cu oricine.

Un om merge la prietenul său şi îi spune: “Am nevoie de bani. Poţi să-

mi împrumuţi o sută de tumani?
“Am banii dar nu ţi-i dau. Fii recunoscător pentru asta”, îi spune
acesta.
Înfuriat, prietenul răspunde: “Că ai bani şi nu vrei să mi-i dai, asta pot
înţelege. Dar că trebuie să fiu şi recunoscător e nu numai de neînţeles, ci şi
o ruşine de-a dreptul.”
“Dragă prietene, răspunse celălalt, mi-ai cerut bani. Ţi-aş fi putut
spune, vino mâine. Mâine ţi-aş fi spus: Îmi pare rău că nu pot să ţi-i dau
încă, vino iarăşi poimâine. Dacă ai fi venit atunci, ţi-aş fi spus: Vino la
sfârşit de săptămană. Astfel, te-aş fi putut amâna la nesfârşit, sau cel puţin
până când altcineva ţi-ar fi dat banii. Dar nu ai fi găsit pe altcineva, fiindcă
ai fi fost atât de preocupat să vii la mine şi ai fi contat pe faptul că primeşti
banii mei. Aşa că-ţi spun cu toată sinceritatea că nu-ţi voi da banii. Aşa că
poţi căuta altundeva şi încercă să-ţi găseşti norocul acolo. Fi-mi
recunoscător!”

Sper că te-a inspirat povestea să fii autentică şi să nu mai interpretezi

pe Maica Tereza când e nevoie să înveţi lecţia autenticităţii şi-a sincerităţii
faţa de adevăratele tale nevoi.
Foloseşti curajul în relaţiile cu cei dragi ţie? Dar în relaţie cu cei pe
care îi admiri?
Citeşte dicţionarul de simbolistică şi mitologie, informează-te despre
ceea ce se întâmplă în lume, vorbeşte despre pasiunile tale, exprimă o
părere personală şi nu vorbi niciodată pe ni-meni de rău. Se spune că
minţile deosebite nu vorbesc alţi oameni, ci despre evenimente şi concepte.
Condimentează-ţi mereu vocabularul şi fii pregătită să spui “n-am înţeles”
sau “nu cunosc subiectul propus”. Vei fi mult mai apreciată, decât să pari că
ştii despre ce-i vorba. Povestea lui Mulla Nasrudin (un înţelept din India)
este remarcabilă în acest caz.

Mulla avea întâlnire cu un filozof la el acasă. Doar că înţeleptul nostru

a uitat de această întâlnire şi a plecat de acasă. Când a sosit filozoful la
întâlnire, a descoperit că Nasrudin a uitat de întâlnire şi a plecat de acasă.
Omul nostru s-a înfuriat şi cu o bucată de cretă a scris pe poarta lui
Nasrudin: “Tâmpitule!”
Când Mulla a ajuns acasă şi a văzut mesajul pe poarta sa a fugit la casa
filozofului şi i-a zis: “Am uitat că trebuia să vii, îmi pare rău că n-am venit
la intâlnire, dar mi-am amintit de ea în clipa în care am văzut că ţi-ai scris
numele pe poartă.”

Teama de respingere te poate face să te comporţi nepotrivit în anumite

momente şi această poveste te ajută să înţelegi că în relaţiile tale este bine
să-i faci pe oameni să ştie unde le este locul ca să nu rişti dezamăgire după
dezamăgire. Crede-mă că nu dezamăgeşti pe nimeni dacă te preţuieşti şi pui
pe primul loc pe tine. Cine te iubeşte te acceptă şi dacă te schimbi sau te
tunzi cheală. Permite-ţi să te exprimi liber şi să nu dai nimănui socoteală
pentru alegerile tale.
Foloseşti generozitatea în relaţia cu oamenii?
Dă-i mâna prietenului tău aflat la necaz fără să-i judeci fapta (corectă
sau greşită).
 Un om se scufundase într-o mlaştină în partea de nord a Persiei. Numai
capul îi mai ieşea încă din mocirlă. Striga, din toate puterile, după ajutor.
Curând se adună o mulţime de oameni la locul accidentului. Unul se hotărî
să încerce să îl ajute pe bietul om. “Dă-mi mâna, îi strigă. Te scot eu din
mlaştină.” Dar cel vârât în noroi continua să strige după ajutor şi nu făcea
nimic să-i îngăduie celuilalt să-l ajute. “Dă-mi mâna”, îi ceru omul de mai
multe ori. Dar răspunsul era mereu un strigăt jalnic după ajutor. Atunci
altcineva se apropie şi spuse: “Nu vezi că nu îţi va da mâna niciodată?
Trebuie ca tu să îi întinzi primul mâna. Atunci îl poţi salva.”

De această poveste serveşte-te când ai nevoie de ajutor sau când

altcineva are nevoie de tine. Dacă eşti puternică asta nu înseamnă că nu ai
nevoie de sprijin în momente tensionate şi vulnerabile. Procedează la fel cu
fratele tău aflat în necaz şi viaţa te va premia pentru bunăvoinţa ta. Când
dăruieşti, primeşti şi te îmbogăţeşti cu prieteni, cadouri, apreciere, iubire şi
preţuire. Dă mâna omului de lângă tine şi universul va întinde mâna după
tine.
Îţi doresc o călătorie frumoasă alături de suflete perfecte ca tine!
 CAPITOLUL XII. SEDUCȚIA
Iubirea devine o fantomă care este urmărită cu excluderea a orice altceva.
(Fritz Wittels)

Trăim într-o societate în care femeile fac primul pas, cresc bărbaţi mai
tineri decât ele, asistă bărbaţi prea bătrâni, suferă după Don-Juani şi
psihanalizează distruşi şi imaturi emoţional. De ce?
Pentru că în spatele unei femei nu se află o soţie puternică, după cum
zicea cineva mai inspirat decât mine, pe nume Dan Puric.
Cine-mi spune de ce feminitatea a fost înlocuită de vulgaritatea
frivolă? Şi cum ne putem întoarce acolo unde ne este locul? Acolo unde
merităm să fim şi să trăim?

Femei dragi mie, lăsaţi bărbatul să vină spre voi, nu mai mergeţi spre
el că n-o să obţineţi iubire şi împlinire alături de un bărbat care-i speriat de
femei.
Bărbaţilor nu le stă mintea la căsătorie într-o lume unde se poartă
nudurile. El e abonat la “Playboy”, nu la “Plai cu Boi”. Iubiţii noştri admiră
contemplativ pictoriale cu vagine depilate, nu Venerele în oglindă ale lui
Velasquez. Îţi dai seama că operele de artă fost înlocuite de materiale
pornografice frivole şi vulgare?
Femeile nu mai ştiu cum să se poarte cu aceşti bărbaţi înfierbântaţi
care se grăbesc în pat nicidecum la altar, care este un loc de suflet pentru o
femeie care s-a visat de mică prinţesă îmbrăcată în alb.
De ce crezi că eşti încă neîmplinită de întâlnirea cu bărbaţii din viaţa
ta?
Pentru că se poartă prea mult renunţarea la propria personalitate, la
ambiţii personale, la construirea unei cariere de succes, la vocaţie, la tot ce
înseamnă viaţa împlinită în lipsa unui partener. Ce zici de trendul pe care îl
traversăm?
Începe călătoria noastră. Te pregătesc pentru o relaţie împlinită şi
fericită. Vrei?

După ce am trăit pentru mama mea, pentru iubiţii mei care credeam că
trăiesc pentru mine, pentru prietenele mele care se lepădau de mine când un
crai le răpea pentru o aventură de-o noapte sau de-o lună, după ce-am trăit
pentru oricine altcineva care n-avea nevoie de mine am învăţat să trăiesc şi
pentru mine. N-a fost tocmai uşor dar am ajuns la acel nivel de
autocunoaştere care mi-a permis să fac din mine o femeie care cucereşte
inima unui bărbat bun, frumos şi înzestrat de mama Natură. A fost o mare
cucerire pentru o fetiţă care s-a lăsat folosită de oricine mai puţin de ea
însăşi. Astfel încât, astăzi, mă simt autorizată să-ţi vorbesc despre strategiile
care cuceresc orice tipologie de bărbat.

Da. Ai auzit bine, poţi cuceri un ins care se teme de angajament şi

căsătorie, un anxios (care te ucide cu crize de gelozie), un petrecăreţ (care
ajunge dimineţile în pat cu tine), un dominator (care suferă de control) şi
aşa mai departe.
Am extras din cursul www.dinpatlaaltar.ro un material complex care te
va ajuta să seduci orice tipologie de bărbat. Mă grăbesc să spun orice
tipologie de bărbat pentru că este posibil să cucereşti chiar şi un dominator,
chiar şi un independent, chiar şi un evitant, chiar şi un petrecăreţ, chiar şi un
indiferent, chiar şi un anxios.
Eu sunt o tipologie evitantă aşa cum ţi-am mai spus în alte ocazii şi
dacă ai un bărbat dominator prin preajma ta el este şi evitant pentru că un
dominator are grijă să te ţină la distanţă ca să poată să-şi construiască şi să-
şi satisfacă nevoile personale, profesionale, sociale, spirituale fără să se
simtă controlat de tine sau de relaţie voastră.

Astăzi n-o să discutăm despre tipologiile bărbaţilor, o să-ţi pregătesc

un material separat cu aceste tipologii pe care ţi le voi descrie în detaliu şi
pentru fiecare o să-ţi dau câte o schemă de seducţie ca să-i spunem aşa ca să
ştii cum să apropii un petrecăreţ, ca să-l faci să stea alături de tine, să ştii să
ajuţi un dependent să devină independent şi să-l încurajezi pe drumul
conturării personalităţii sale şi să ştii cum să te relaţionezi cu un dominator
pentru că ai nevoie de o schemă exactă ca să ştii cum să îl faci pe un
dominator să te admire şi să te preţuiască la fel cum îşi preţuieşte munca şi
obiectivele pe termen lung. Vei învăţa să relaţionezi cu uşurinţă şi cu un
anxios traumatizat din mica copilărie, care-i cel mai des ambivalent. Astăzi
îşi recunoaşte emoţiile iar mâine se pierde în declaraţiile ce le-a făcut. Toate
aceste descrieri le vei găsi în cartea mea “Din Pat la Altar”.
 Pentru fiecare tipologie o să-ţi dau o descriere dar astăzi o să vorbim
despre cum să seduci orice tipologie de bărbat. Facem abstracţie de toate
aceste feluri separate ale manifestării personalităţii fiecăruia şi o să schiţăm
împreună o strategie, un plan de seducţie care cred eu că îţi va da cheile
potrivite ca să deschizi porţile inimii unui bărbat şi să sondezi adâncimile
sufletului lui.
Vom continua luându-mă pe mine ca exemplu, ca studiu de caz ca să
înţelegi ce fac eu şi cum procedez de bărbaţii care intră în viaţa mea şi nu
mai vor să plece.

În primul rând o să-ţi spun că modul în care mă îndrept spre bărbaţi

este unul personal şi unic. Fără să mă laud, da? Lăsând gluma la o parte eu
chiar dăruiesc totul de la început. Nu te speria, nu mă dezbrac pe stradă, sub
privirea lui şi-a întregului popor, dar îi dau mult la început, însă niciodată
nu-i dau tot ce înseamnă telefoane, mesaje, controale, sexualitate dăruită
încă de la primele întâlniri ori destăinuiri foarte intime.
Îţi spun să-i dai totul de la început, tratând personalitatea ta în modul
cel mai autentic şi generos. Apropie-te de el şi ascultă-l autentic şi sincer,
descoperă-l pe terenul tău şi vei construi o legătură puternică cu el. Bagă-l
la tine în casă dar fără să faci sex cu el, pregăteşte-i cina dar fără să îl suni a
doua zi ca să-l întrebi cum a fost şi cum a digerat condimentele şi
mirodeniile picante dăruite de mâinile tale.
Poţi să mergi cu el într-un weekend dar fără să faci sex cu el. Poţi să
faci foarte multe lucruri dacă ai încredere că acel bărbat este bărbatul
potrivit pentru tine. Şi cum îţi dai seama că este bărbatul potrivit pentru
tine? Testându-l!
Dacă îi dai mult de la început e clar că o să-ţi dai seama dacă el este
interesat de tine sau dacă răspunde potrivit iniţiativelor tale generoase.
Ai mers cu el la cafea, te-ai văzut cu el la cină? L-ai invitat deja la tine
acasă cu gaşca ta de prieteni gălăgioşi? Această sugestie este cumva mai
intimă şi-l face să creadă că ai încredere şi-l investeşti cu încredere. Ceea ce
te aduce foarte aproape de bărbatul pe care vrei să-l vrăjeşti, să-l seduci şi
să-l păstrezi. Dar nu-l suna, nu te agăţa de el, nu îi cere explicaţii dacă a
doua zi dispare fără urmă. Nu te aşeza în aşteptare şi nu intra în panică.

În partea asta în care tu îi arăţi că poţi să-ţi dăruieşti lumea ta interioară

şi poţi să-l laşi să acceseze şi lumea ta exterioară el înţelege că eşti o femeie
stăpână şi sigură pe sine.
Crede-mă că ăsta-i locul în care vrei să ajungi. El deja se gândeşte
CUM o să-l bagi în pat. Dar tu îi vei demonstra că lucrurile nu se vor
întâmpla tocmai aşa cum şi-a imaginat.
După ce-i dai mult, după ce are parte de frumuseţea ta, de
disponibilitatea ta, de încântarea ta, de pofta ta de viaţă, după ce îl scoţi cu
tine dacă ai şi un cerc bogat de prieteni aşa cum ţi-am sugerat să-ţi clădeşti,
scoate-l cu gaşca ta, fă-l să se simtă important, priveşte-l în ochi, fă-i
complimente faţă de ceilalţi, spune-i: “În sfârşit am cunoscut un tip mişto,
un suflet frumos, face asta şi asta”, prezintă-l frumos prietenilor tăi, bucură-
te de el, atinge-l câteodată dar fără să-l prinzi de fălci în public, fără să te
agăţi de gâtul lui profund amorezată. O atingere delicată, câte un zâmbet,
câte o încurajare nu face decât să-l aducă mai aproape şi să-l facă să te
urmărească îndrăgostit oriunde ai merge…

Strategia dorinţă-lipsă
După ce-i oferi raiul timp de-o săptămână, începe să te distanţezi puţin
câte puţin şi să te ocupi de viaţa ta. Aici aplicam principiul dorinţa şi lipsa,
pentru că nimic nu ne dorim mai tare decât ceea ce nu mai avem şi ne
lipseşte.
Asta este perioada în care el o să rămână şi o să vadă că tu ai dispărut
din peisaj. El o să-şi reactualizeze amintirile colorate şi bogate petrecute cu
tine: “Unde este femeia mea grozavă? Mă făcea să râd cu inima, să mă
bucur de tot ce trăiesc, mă trezeam cu poftă de viaţă dimineaţa, de-abia
aşteptam să o sun să ştiu ce face. Ce să fac să o aduc aproape?”
Pentru că de fiecare dată când i-ai răspuns la telefon ai fost încântată,
bine dispusă, solară. Acum telefonul sună şi cineva întârzie să-i răspundă.
Îţi vei motiva absenta prin evocarea a ceea ce faci. Ocupă-te de creşterea ta
personală fără să-i dai indicaţii cu fiecare pas pe care-l faci în cursul unei
zile.

Sigur că e natural şi firesc să-i spui că citeşti o carte sau că mergi la o

întâlnire de dezvoltare personală, te vezi cu prietenii, mergi la teatru, la
cinematograf etc.
Tu nu eşti femeia care aşteaptă ca telefonul să sune cum spunea
Beigbeder că “dragostea în secolul acesta este un telefon care nu mai sună”.
Nu! Tu ai un telefon care sună pentru că eşti o tipă plină de viaţă. Cucereşti
suflete aproape de tine, te bucuri de tot ceea ce trăieşte, te bucuri de tine, de
trupul tău făcând sport şi îngrijindu-te de fiecare părticică a configuraţiei
tale divine de femeie. Eşti o tipă dezirabilă şi în formă şi clar că de fiecare
dată când îi răspunzi la telefon acest entuziasm se transmite chiar şi la
kilometri distanţă.
Iar dacă astăzi nu eşti femeia pe care am prezentat-o mai sus, nu te
îngrijora şi nu intra în panică. Ai timp să devii cea mai bună variantă a ta
până să întâlneşti persoana potrivită.
Până atunci vei avea un trup bine lucrat, vei avea viaţă socială activă, o
viaţă profesională în devenire deoarece eşti deja pe drumul descoperirii
vocaţionale.
Eşti atât de aproape de lumea ta interioară prin atitudinea cu care
trăieşti, citeşti şi te dezvolţi. Eşti curioasă şi vrei să ştii care este
profunzimea relaţiilor de cuplu, ce se află în mintea unui bărbat, studiezi,
cercetezi, eşti ca un om de ştiinţă care ştie că iubirea este o experienţă
metafizică unde te dezvolţi fizic şi spiritual.

Încarcă-ţi singură rezervoarele cu iubire, creativitate, socializare,

dezvoltare personală.
Nu ai voie să laşi vreun rezervor neatins. În perioada următoare te invit
să faci tot ceea ce ţi-am schiţat mai devreme: sală, masaj, meditaţie, întâlniri
sociale la teatru şi operă, lectură, vacanţe, vizite la familie şi prieteni. Urcă
munţii dacă este nevoie. Încarcă-ţi singură toate rezervoarele: fizicul,
emoţionalul, mentalul şi spiritualul folosindu-te de principiul apropierii-
distanţării.

Strategia apropiere-distanţare
În momentul în care îl laşi doar cu amintirea şi mirosul tău, nu uita să-i
mai răspunzi la telefon, nu tăia cablul de telefon, îi răspunzi dar cu părere
de rău: “Mă bucură invitaţia ta, aş vrea să petrec timpul cu tine, dar chiar
am un deadline, trebuie să plec cu gaşca, le-am promis prietenilor că
mergem la munte, dar sigur când mă întorc o să petrecem clipe minunate
împreună, pentru că ador să petrec timp cu tine. Eşti un tip frumos, mişto,
inteligent şi îmi placi. Acum te las, trebuie să mă întorc la datorie.”
Majoritatea bărbaţilor cu care am stat de vorbă, şi slavă Domnului sunt
destui, mi-au zis că lucrul care i-a respins cel mai tare la unele femei, şi
vorbesc de bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 40 de ani, era faptul că
deveneau imediat dependente de ei, de invitaţiile lor, de prezenţa lor, de
ceea ce comunicau ei, erau cumva vrăjite de această lume a lor, a bărbatului
care îi aducea încântare şi fericire.
Iar în lipsa acelui bărbat le vedeai că nu fac altceva, nu au o viaţă a lor.
Eu cred că eşti femeia care ştie cât este de importantă această independenţă
şi mai mult decât atât să nu ajungem să trăim ca omul extremelor. Astăzi
sunt legată de el şi de gâtul lui şi fac orice ca să-i satisfac nevoile şi
capriciile şi mâine mă distanţez, dispar total şi nu mai dau niciun semn de
viaţă. Strategia de distanţare trebuie aplicată gradat, niciodată în extreme.

Ai înţeles ce ai de făcut? Ca să-şi reactualizeze toate acele amintiri

frumoase despre tine şi cu tine e necesar să te distanţezi inteligent şi
elegant.
După ce te întorci din acea călătorie, care sper eu că e şi autentică dar
poate fi şi fictivă, după ce citeşti, după ce mergi la un curs de dezvoltare
personală, după ce faci sport şi te desăvârşeşti personal şi profesional poţi
să te întorci la el şi să-i dai un telefon: “m-am întors şi tare mi-ar plăcea să
petrec un timp cu tine.” Şi iarăşi alegi o altă activitate în care să petreceţi
timp de calitate împreună.
Ţine-l aproape din nou, ancorează-l profund în realitatea ta
încântătoare şi fă-l să-şi aducă aminte ce femeie grozavă eşti, cât de bine
arăţi, cât de bine miroşi şi ce viaţă poate trăi alături de o femeie ca tine.

Strategia dorinţă-recompensă
Apoi avem dorinţa şi recompensa: dă-i ceea ce vrea! Vrea să te sărute?
Lasă-l să te sărute! Vrea să te atingă pe picior? Lasă-l să te atingă pe picior!
Îi alunecă mâna pe picior? Lasă-l să exploreze şi zonele intime. Lasă-l dar
opreşte-l la un moment dat. Fă în aşa fel încât să-i dai ceea ce vrea pentru că
după această perioadă în care te-ai distanţat, în care ai introdus mecanismul
de distanţare e foarte bine să existe o perioadă de apropiere şi cunoaştere.
Asta este perioadă în care puteţi să ieşiţi iarăşi o perioadă constantă la
cafea, la masă, la teatru, la cinematograf, la plimbare unde să vă povestiţi
folosindu-te de întrebări revelatoare ce ţi le pun la dispoziţie chiar aici şi cu
ajutorul cărora vei ştii cum să pătrunzi în sufletul lui şi cum să afli dacă el
este bărbatul pe care vrei să-l iei de soţ, care vrei să te conducă la altar.

Întrebări revelatoare pentru orice tipologie de bărbat

 Ce-ar fi să ne aşezăm cu sinceritate şi curiozitate lângă bărbat ca să
aflăm exact care sunt nevoile lui şi să nu mai ignorăm semne evidente care
ne despart. Pentru că noi vedem de la început care sunt aceste diferenţe,
care nici măcar nu ar trebui să ne ducă în pat, ce să mai zic la altar…
Nu ai nimic în comun cu el şi tu te faci că nu vezi tonele de nepotriviri.
Este exact lucrul pe care femeia îl face şi este atât de răspândit acest
comportament încât ajungem să credem că femeia are o problemă, că femeii
îi place să fie abuzată până la urmă emoţional de acest bărbat nepotrivit.

“Vai dar cum de nu am sesizat aceste comportamente ale lui, cum de

nu am văzut cât este de bădăran, că a lăsat-o pe fosta lui prietenă însărcinată
şi a plecat, că a plecat din fostele relaţii fără să dea explicaţii, că nu înţelege
care este raportul greşit pe care îl are cu părinţii lui şi de ce nu-i respectă”.

Astea sunt lucruri evidente care îţi sar în ochi, pe care tu alegi să le
ignori pentru că vrei să ai un bărbat alături, pentru că te-ai săturat să fii
singură, pentru că tu îţi cunoşti motivele mai bine decât mine.
Eu vreau să te trezeşti şi vreau să-ţi doreşti cu adevărat să comunici
autentic descoperindu-l pe celălalt aşa cum e, să-l serveşti şi să te serveşti şi
pe tine în acelaşi timp. Vreau să fii o femeie care vede lucrurile aşa cum
sunt. Nu uita că ai tot ceea ce ai nevoie, totul este în tine, eşti inteligentă,
eşti o femeie citită, eşti o femeie care şi-a făcut treaba şi şi-a luat notiţele
până acum, nu ai decât să pui în practică ceea ce ai învăţat.
Iată întrebările revelatoare care o să-ţi spună dacă bărbatul ce-l ai
alături este bărbatul potrivit pentru tipul tău de personalitate.
Ce-ţi place să faci când eşti liber şi nu lucrezi?
Cum îţi petreci timpul liber?
Dacă ai avea mulţi bani ce ai face, pe unde ai merge, pe ce i-ai cheltui?
Cum crezi că va arăta viaţa ta peste câţiva ani?
Unde te vezi, lângă cine, eu mă văd cu o casă la mare, la plajă, cu un
roman în mană. De cine erai mai ataşat când erai mic? De mama? Sau de
tata?
Te înţelegi bine cu ai tăi? (răspuns interesant)
Unde-ţi place să mănânci? Şi ce arome preferate ai?
Presupun că mama ta găteşte bine… (te interesează să afli cât o vede)
Ce maşină conduci? Are mulţi cai putere? Ştiu că bărbaţii sunt obsedaţi
de maşini.
 Îţi place munca ce-o faci? Am citit undeva că oamenii care nu-şi iubesc
munca nici n-o părăsesc vreodată, paradoxal, nu ţi se pare?
Ce spui despre economia acestei ţări?
Crezi că vom avea şanse să ieşim din criză în următorii ani?
Ce-ai mai citit interesant în ultima vreme? Eu… (fii informată)
Aş dansa şi cred că-n weekend ies la joacă cu gaşca de prieteni. Îmi
place să fac lucruri noi. Ţie ce-ţi place să faci când vrei să te distrezi?
Ai iubit multe femei până ai ajuns la mine?
Cât te-a ţinut ultima relaţie? Era frumoasă? Ce ţi-a plăcut la ea când ai
văzut-o pentru prima oară?
Ce te-a făcut s-o inviţi la a doua întâlnire?
Când ţi-ai dat seama că vrei o relaţie de la ea?
Şi cum de-ai sfârşit cu mine la masă acum? (zâmbeşte acum)
Unde e ea acum? (dacă nu răspunde, mai insistă o dată cu întrebarea asta
în altă formă, spune-mi 5 motive pentru care un bărbat părăseşte o femeie)
Ai prieteni mulţi? Pe unde ieşiţi?
Ce filme îţi plac? Ce muzică asculţi?
Care-i oraşul tău preferat?
Te rogi? Crezi în Dumnezeu? Sau crezi în tine?
Ce-ţi place să bei când ieşi în club?
Dansezi? Pictezi? Cânţi? Care-s pasiunile tale?
Ai vreun model în viaţă? Cine te inspiră?
Mie îmi plac sporturile extreme, ţie? (pericolul stimulează nivelul de
dopamină)
Vara înoţi? Pe mine mă trezeşte la viaţă şi am poftă să experimentez
(provoacă-l)
Ce aşteptări ai de la o femeie?
Cum vrei să fii iubit?
Eşti omul care poate iubi mai multe femei?
Ce cauţi într-o relaţie (studiile spun că bărbaţii în procent de 61% caută
prietenia)

De aici te descurci şi singură… mai lasă-l să şi vorbească despre ce

vrea el.
Şi pregăteşte-te şi tu pentru toate aceste întrebări, lumina reflectoarelor
e şi pe tine.
 Ascultă şi notează orice semn evident care-l trădează. Nu te transforma
într-un detectiv dar nici nu închide ochii prea devreme, dacă nu vrei să
regreţi mai târziu.
Dacă bea mult? Dacă e cu 15 ani mai în vârstă sau e cu 10 mai tânăr
aşteaptă-te la ceva diferenţe şi disonanţe mai încolo. Acum totul e roz.

Strategia dorinţă-rivalitate
Acum, în această fază a relaţiei voastre revine o perioadă în care îl
introduci într-un grup social unde ştii că există bărbaţi potenţiali rivali. De
ce să faci aşa ceva?
Pentru că un bărbat are nevoie de competiţie, un bărbat este îmbrăcat
în hăinuţe albastre de mic şi este educat într-un anumit spirit, să devină un
lider, un conducător al familiei sale, al afacerii sale, să devină un
conducător în această societate, să fie dominator şi să-şi arate supremaţia
asupra femeii şi-a altor bărbaţi.
Asta este indicaţia şi sugestia mea, să faci cumva să găseşti şi alţi
candidaţi la postul de iubit şi amant chiar dacă este imaginar. Nu îţi spun că
e necesar să te arunci în braţele primului bărbat sau în braţele altor bărbaţi
să-l faci gelos pe cel cu care vrei să construieşti o relaţie dar e nevoie să te
joci cu mintea lui pentru ca el să-şi dea seama că eşti o femeie curtată şi
dorită.
Ori când ieşiţi undeva, poate mergeţi într-un club, poate mergeţi la o
petrecere zâmbeşte-le celorlalţi bărbaţi, comunică cu ei, fă glume cu ei. El
trebuie să vadă că tu eşti o femeie care poate fi oricând luată pe sus şi cerută
de nevastă de altcineva. El caută această competiţie inconştient, fără ca
măcar să-şi dea seama. Bineînţeles că niciun bărbat normal la cap nu
declară: “Vreau ca partenera mea să fie urmărită şi de alţi bărbaţi ca eu să
pot avea erecţii şi orgasme.”
În niciun caz dar sigur această competiţie inconştientă, această
educaţie pe care i-au dat-o părinţii lui şi societatea l-au făcut să-şi dorească
rivalitatea. Dorinţă şi rivalitate este o altă etapă prin care trebuie să treci ca
să-l aduci unde vrei.

Strategia dorinţă şi diferenţă

E nevoie să spargi oglinda pentru că la un moment dat începi să
îmbraci şi tu stilul lui de a se comporta, îmbraci ideile lui, aderi la aceleaşi
concepte despre viaţă filozofând împreună.
 Este un momentul de fuziune în care rişti să nu te mai ocupi de tine şi
să nu te mai diferenţiezi. Dorinţa înseamnă diferenţă. Dorinţa naşte din
diferenţă. Când îl vedem pe celălalt că e altfel decât noi, de obicei ne
proiectăm aspiraţiile şi nevoile noastre asupra celuilalt. El este o oglindă aşa
cum ai aflat deja şi e ca şi cum deveniţi gemelari, ca nişte gemeni care se
privesc în lac aşa cum au făcut-o Narcis. Şi nu este indicat.
Trebuie să spargi oglinda şi să arăţi că tu eşti altfel, că ai ideile tale, că
ai principiile şi valorile tale, că ai direcţiile tale în viaţă, că-ţi urmăreşti
pasiunile, scopurile şi obiectivele pe termen lung, că ştii ce vrei de la viaţă,
că ieşi, că te ocupi de viaţa ta, că-ţi trăieşti viaţa şi că da, şi el este pe lista ta
şi tu îl asiguri de asta de fiecare dată când gustă din tine.

De fiecare dată când te sună şi îl amâni, să nu uiţi să-i confirmi că el

este un bărbat important pentru tine, un bărbat frumos care începe să-şi facă
loc în sufletul tău.
Nu-i da niciodată siguranţa că el este totul pentru tine dar ai grija să-l
confirmi şi valorizezi. Comportă-te cu el ca şi cum te-ai fi născut la curte, tu
eşti o femeie în venele căreia curge sânge albastru. El ştie că eşti un om
sincer, un om pur, un om integru şi vrea să urce la tine. Dar tu eşti în turnul
castelului şi el are de făcut ceva stradă şi are răbdare şi îi place această
perioadă de curtare.
Pentru cel vrea să te cucerească, pentru că asta este cea mai frumoasă
perioadă… el are răbdare cu tine şi cu capriciile tale. Şi de ce să-l privezi de
această călătorie-cucerire dându-i tot ce are el nevoie încă de la începutul
întâlnirii voastre?
Dă-i tot ce are nevoie, confirmă-l, mângâie-i sufletul cu încurajări, cu
declaraţii admirative, apreciază-l pentru ceea ce este, pentru ceea ce face şi
încearcă să realizeze. Dar nu deveni una cu el astfel încât să deveniţi
gemelari şi să vă oglindiţi în acelaşi lac. E nevoie să-i arăţi că tu eşti un
altfel de om, o identitate şi o personalitate bine conturată.
Apoi oferă-i tandreţe, complimente şi mângâieri. Asta are nevoie să
ştie că este singurul bărbat din viaţa ta, chiar dacă el vede că eşti curtată şi
de alţii, are nevoie de această exclusivitate, până la urmă sexuală, să te ştie
că eşti o femeie pură şi toţi bărbaţii au această pretenţie şi visează la mitul
purităţii. Nu se întâmplă aşa cum visează ei dar e bine să-i lăsăm cu
impresia asta.
 Cum trebuie tu să fii ca să-l duci pe bărbatul pe care-l iubeşti la altar?
Să fii în formă, să-ţi lucrezi trupul, să rămâi dezirabilă pentru că asta
face o femeie, nu-şi banalizează trupul şi relaţia. E foarte greşit să dăm de la
început totul, să înlăturăm transparenţele şi misterul şi să-i dăruim celuilalt
totul despre noi, să ştie cum ne-am născut, ce spune mama noastră despre
noi, cu ce mesaje am fost aruncate în viaţă, cum arată fiecare părticică a
trupului nostru, ce trăiri avem şi ce aşteptări de la un bărbat şi ce am trăit cu
un bărbat.

Da, e bine în linii mari să ne descriem, să îi oferim informaţia de care

şi el are nevoie pentru că până la urmă este vorba de o călătorie pe viaţă şi
tu trebuie să-i dai exact informaţia clară despre tine. Oricât te-ai preface în
altcineva, mai devreme sau mai târziu măştile vor cădea şi el va rămâne
dezamăgit şi va pleca.
De-asta te invit şi te rog să te prezinţi aşa cum eşti. Doar să nu uiţi să
dozezi dorinţa, să dozezi informaţia şi să dozezi dezvăluirea. Niciodată nu
te-am îndrumat să nu-i arăţi, să nu-i spui ceea ce eşti de la prima întâlnire,
să nu-i oferi părţi din istoria ta de viaţă, să nu-i spui cum au fost fostele
relaţii dar bineînţeles că vei omite să îi spui că ai fost traumatizată, bătută şi
abuzată de un fost iubit. Nu! Ai avut relaţii, s-au încheiat, am învăţat din
fiecare dar nu să-i descrii tot tabloul clinic pe care l-ai traversat.
Fii spontană, surprinzătoare, asta păstrează frumuseţea relaţiei. Dacă el
este sigur, tu eşti previzibilă şi ştie când mănânci, când ieşi de la lucru, când
faci sală, ştie absolut totul despre tine nu mai ai cum să-l surprinzi şi nimic
nu e mai atrăgător decât să ne surprindem partenerul.
Că avem o relaţie de două săptămâni, că avem o relaţie de două luni,
că avem o relaţie de doi ani e nevoie să munceşti la ea. O relaţie se
construieşte şi se hrăneşte în fiecare zi.
Planul de seducţie trebuie personalizat în aşa fel încât tu să te simţi
bine făcând aceste lucruri pe care eu ţi le sugerez şi în acelaşi timp să fii
atentă cum răspunde el la ce implementezi. Ia-i temperatura în fiecare zi şi
vei ştii ce şi cum să faci mereu şi mereu.

O regulă de aur: NU TE MUTA CU EL ÎN CASĂ

Este un aspect pe care întâlnesc destul de des în experienţa de afară.
Femeile se dăruiesc, vor să construiască repede o relaţie şi atunci greşesc în
stil mare. Pentru că ne grăbim să facem lucrurile bine, perfecte fără să iei în
considerare adaptarea la noua situaţie. Nu există perfecţiune în niciun
bărbat ori relaţie. Ia lucrurile aşa cum vin şi fii inspirată şi adaptabilă.
Nu poţi să te muţi cu un bărbat după trei luni de zile, nici măcar după
şase luni, nici după un an. E nevoie să-l aduci în momentul în care el să nu
mai reziste şi să se arunce în faţa ta şi să spună: „Vreau să am o viaţă cu
tine!”

Învaţă de la mine. În momentul în care m-am mutat cu bărbaţii şi până

la un moment dat m-am mutat cu toţi, nu m-am măritat cu niciunul pentru
că nu mai devenea interesant să ne căsătorim. Având în vedere că făceam
menajul, că eram acolo pentru el, îi satisfăceam nevoile sexuale, pentru că o
relaţie îţi dă siguranţa asta având mereu acces la un partener sexual pentru
că locuieşte cu tine în casă sub acelaşi acoperiş, magia se pierde definitiv.
Găteam, spălam, tot ceea ce face o soţie. De ce să mai ajungă el să-şi
dorească să te ceară de nevastă dacă are totul de la tine, dacă tu eşti
disponibilă fizic, emoţional, sexual, spiritual?

Dorinţa şi atracţia creşte şi relaţia înfloreşte în momentul în care tu te

ocupi de viaţa ta. Avem relaţia şi avem viaţa ta. Nu se anulează viaţa ta
pentru că ai o relaţie, când se anulează viaţa ta pentru că ai o relaţie te
anulezi şi tu, se anulează şi relaţia şi în curând relaţia moare.
Este destinată unui sfârşit tragic de fiecare dată când uiţi să te ocupi de
fizicul tău, de lumea ta profesională, de descoperirea ta profesională,
dezvoltarea ta personală, de viaţa ta, de plăcerile tale, de pasiunile tale.
Când tu îţi anulezi pasiunile şi priorităţile, el câştigă bătălia
supremaţiei. Scopul lui este să ajungă cât mai repede la tine, să te acceseze
afectiv sexual, să se bucure de tine; dacă eşti un specimen rar şi frumos se
va mândri şi social cu tine, este ca un trofeu: “Uite ce femeie am obţinut!”
şi atunci nu mai devii dezirabilă, devii banală, îţi banalizezi trupul, relaţia şi
el este deja îndreptat cu privirea spre altceva, poate o altă femeie de cucerit.

Personalitatea ta seduce şi păstrează un bărbat

Invitaţia mea este să faci ceea ce îţi place şi să-ţi păstrezi libertatea,
personalitatea când intri într-o relaţie cu un bărbat. Faptul că îţi doreşti să fii
aproape de el, că vreţi să petreceţi timpul împreună, că aveţi nevoie de
intimitate ca să vă descoperiţi este excelent. Dar este de neiertat faptul că o
femeie renunţă la viaţa ei, la pasiunile ei, la prietenii ei şi la kilogramele ei
când intră într-o relaţie.
Se întâmplă să ne îngrăşăm, se întâmplă să nu mai fim atente la ce
mâncăm, dacă el mănâncă pizza şi cartofi prăjiţi ne apucăm să mâncăm şi
noi acelaşi lucru. Tu trebuie să rămâi în formă, tu trebuie să rămâi
dezirabilă, el trebuie să vadă în tine o femeie care nu se strică, o femeie care
nu se deteriorează în timp. Bărbatul este programat biologic să aleagă o
femeie care îi arată lui şi în care găseşte acei indicatori ai fertilităţii: supleţe,
tinereţe, prospeţime şi fitness indicator. Asta caută la tine.
Dacă te vede că uiţi de regimul tău alimentar, de abonamentul la sală
care a expirat într-un timp foarte scurt o să-ţi spună: “Vezi că ai pus ceva pe
tine şi ar trebui să te duci şi tu să alergi pe bandă că doar de-asta ţi-ai făcut
abonament.”

Am mii de cazuri şi poveşti pe care le-am auzit şi care încep cu: “Ce să
fac că nu m-a mai atras, dacă s-a îngrăşat?” Aşa vorbesc bărbaţii, asta caută
şi nu avem pe cine da vina pentru că asta e construcţia lor.
Suntem cu toţii sclavii biologiei noastre. Şi noi căutăm gene bune
pentru că asta ne oferă cumva siguranţă că partenerul ales este capabil să ne
hrănească viitoarea familie.
Alegem un bărbat cu un statut înalt şi care promite ca pe termen lung
să rămână lângă noi, căutăm şi noi fidelitate sexuală, căutăm şi noi
responsabilitate, maturitate, personalitate, alături un om care să ne inspire şi
facem alegeri inteligente.
Cred că şi tu, şi eu, am dat la o parte bărbaţi care nu corespundeau
profilului nostru şi la fel procedează şi bărbaţii.
Să nu ajungi niciodată la mila unui bărbat care n-are nevoie de tine
decât pentru satisfacerea nevoilor sexuale. Pentru femeia care nu face o
selecţie inteligentă, destinul nu-i promite multe satisfacţii.

Stima de sine a Anei este menţinută de privirea şi gesturile de aprobare

şi afecţiune ale celor dragi. Intră uşor în panică dacă bărbatul se retrage sau
devine ocupat şi distant.
Orice respingere este catastrofală pentru ea. Nu reuşeşte să rămână
singură. Are nevoie de ceilalţi ca să se simtă vie, întreagă, demnă de iubire
şi de această viaţă.
Nu renunta niciodată la demnitate, indiferent de consecinţe!
 Oamenii au suflet; unii au şi minte.

O relaţie se negociază
Un mare expert spunea foarte frumos că “relaţiile de cuplu sunt ca şi
tranzacţiile imobiliare”. Cum procedezi în momentul în care te duci să
cumperi o casă? Cu siguranţă că nu te opreşti la scara blocului unde
locuieşti şi suni la primul anunţ ca să cumperi o casă. Bineînţeles că te vor
contacta mai multe agenţii de imobiliare şi vei face multe vizionări la multe
locaţii până vei decide care este casa cea mai potrivită pentru tine.

Aşa procedăm şi cu iubirea; nu suntem tâmpiţi, nu suntem orbi, căutăm

şi noi cel mai potrivit partener pentru noi ca să ducem o viaţă împlinită şi
cât mai lungă împreună.
Pentru că statisticile sună în felul următor: 50% din cuplurile care se
căsătoresc divorţează. Este un procent foarte mare. 60% dintre cuplurile
care se recăsătoresc pentru a doua oară divorţează şi ele. 70% dintre
cuplurile care se căsătoresc a treia oară divorţează şi ele. Astea sunt
statisticile.
Cu asta avem de-a face şi ca să ajungem să trăim cât mai mult alături
de o persoană şi să trăim o relaţie frumoasă, sănătoasă şi care ne împlineşte
pe amândoi înseamnă să comunicăm afectiv şi să comunicăm inteligent. Şi
pentru toate aceste aspecte e nevoie de răbdare şi e nevoie de timp.
Dacă un bărbat nu te sună câteva zile, săptămâni, întârzie să-ţi mai
aducă flori sau să te scoată în oraş şi simţi că eşti folosită doar ca obiect
sexual e clar că nu o să începi să negociezi cu el o relaţie de iubire. Corect?

O relaţie se construieşte cu un bărbat care te doreşte

Să ne pregătim în fiecare zi pentru că o relaţie înseamnă foarte multă
muncă, chiar dacă nu-ţi place ce-ţi spun. Vorbesc din proprie experienţă şi
din ce am descoperit din studiile mele.
O relaţie de iubire înseamnă înnoire şi diversitate. Ştim că trebuie să
păstrăm un stil de viaţă sănătos, să facem sport, să mâncăm sănătos, să-l
inspirăm pe celălalt pentru că bărbaţii sunt vizuali, să ne schimbăm
garderoba, să-i facem surprize, să apărem în momente inedite, să-l invităm
în locaţii frumoase ca să avem parte de o seară romantică, să ne jucăm, să
fim creative, să ne înnoim, să fii mereu alta, fără să îmbraci doar un fel de-a
fi, o singură tipologie sau un arhetip feminin şi să devii mama care are grijă
de el.
Fii pregătită în orice moment să îmbraci arhetipul fascinatoarei sau al
amazoanei când e nevoie să vă faceţi o strategie pe termen lung de cuplu ca
să-l stimulezi. Asta e perioada în care te joci, eşti seducătoare şi
fascinatoare. Înseamnă emoţii puternice, înseamnă credinţă absurdă că
iubirea nu este decât un şir lung de evenimente plăcute.
O relaţie de cuplu înseamnă responsabilitate, înseamnă muncă,
înseamnă răbdare, câteodată înseamnă plictiseală, banalizarea trupurilor,
infidelitate, minciuni, înseamnă tot felul de lucruri o relaţie de IUBIRE pe
termen lung.

Sper ca acest fragment din cartea “Din Pat la Altar” a reuşit să facă
lumină în viaţa ta.
Fericirea ta depinde numai de alegerile tale zilnice. Iubirea este ca o
sămânţă pe care o sădim în pământ şi aşteptam să germineze. Iubirea creşte
şi înfloreşte numai dacă primeşte apă, lumină şi multă iubire. Din pat la
altar care cred eu că a fost o trezire la conştientizarea a ceea ce suntem şi
ceea ce putem deveni. FEMEI DEPLINE!

Ai aflat acum cum arată şi se comportă femeia care-i cel mai des
cerută de nevastă?
Eu m-am născut să fiu incomodă, să spun ce cred, să-mi ridic singură
obstacole şi asta fiindcă am o personalitate şi o viaţă înainte de toate, chiar
şi de marea întâlnire cu iubirea.
Cred că ţi-am mai zis şi-n alte rânduri, că un om care îşi dă şi sufletul
pentru tine, mai târziu te va face să plăteşti scump cadourile primite. Eşti
încă vrăjită de renunţarea la propria personalitate în favoarea întâlnirii cu
sufletul-pereche?
Îţi doresc să devii o femei curajoasă şi îndrăzneaţă… şi întotdeauna
pregativă pentru orice provocare îţi aşază în cale viaţa!
Meriţi tot ce-i mai bun şi meriţi să devii o femeie care produce
rezultate excepţionale!
Te îmbrăţişez cu toată iubirea mea!
 CAPITOLUL XIII. RELAȚII, IUBIRE ȘI SEX
Nunta veşnică este posibilă numai în cer. (Mircea Eliade)

Şi cum noi facem parte din lumea asta înseamnă că n-o să avem o
nuntă ca-n cer, aşa cum zice Eliade? Şi-mi vine în minte un banc pe tema
căsătoriei, unde ea zice cam aşa:
Ea: “Eu nu vreau să mă căsătoresc cu un zgârcit ca tine! Poftim
inelul!” El: “Unde e cutiuţa?”

Îţi dai seama ce ne aşteaptă după ce le învăţăm pe toate şi le punem în

practică? Cred că niciodată n-o să fim pregătite cu adevărat când vine vorba
de iubire. Dar, ceea ce-mi place cel mai mult la tine şi la mine este că
perseverăm, pe acelaşi drum, chiar dacă am suferit de milioane de ori.
Avem un spirit treaz şi curajos. Iubirea creşte mereu în noi, fiindcă nu
renunţăm la visurile din copilărie.
Aşa cum zicea şi antropologul Helen Fisher, exploratorii găsesc
provocări şi stimuli în catastrofe şi mă regăsesc în această descriere. Pe
mine provocările într-o relatie mă energizează şi-mi stimulează
creativitatea. Nu mă ajută cu nimic să primesc un ghid al relaţiei perfecte pe
care să-l respect cu sfinţenie.
Nu mă ajută tipul explorator de personalitate să fac asta şi la sfârşitul
acestui material o să-ţi ofer un test care-ţi dezvăluie ce tip de personalitate
eşti: exploratorul, negociatorul, constructorul sau directorul. Şi nu numai că
te ajută să te accepţi aşa cum eşti dar te inspiră să alegi corect bărbatul care
ţi se potriveşte pe baza tipului de personalitate.
Asta fiindcă noi avem multe tendinţe înnăscute care îţi influenţează
felul de-a fi şi de a iubi. Şi cu cât te cunoşti mai bine îţi cresc şansele de
împlinire în viaţa amoroasă şi nu numai.
Personalitatea este compusă din temperament şi caracter. De ce să
alegi un explorator care de cele mai multe ori se ridică noaptea din pat fără
să-ţi spună unde merge? El consideră că s-a născut liber şi vrea să moară la
fel de liber chiar dacă este căsătorit şi cu copii. În viaţă e bine să nu ne
forţăm să facem lucruri care nu reflectă temperamentul şi caracterul nostru.
Bineînţeles că niciun om nu este pur explorator, avem caracteristici şi din
alte tipologiii pe lângă că suntem influenţati de educaţia şi experienţele
trecute.
 Tipul de personalitate Explorator
Un bărbat explorator este şarmant şi sexi şi asta se datorează
dopaminei care activează testosteronul, hormonul dorinţei sexuale. Devine
uşor să recunoşti bărbaţii după ce ajungi să le stăpâneşti particularităţile. Nu
te vei înşela şi nici nu vei ateriza pe o plajă necunoscută de emoţii
ambivalente şi necontrolate.
Exploratorul gustă şi trăieşte viaţa până la capăt. Nu se joacă. Alege
căile misterioase şi se aventurează fără să-i pese că n-a mai păşit nimeni pe
ele. Nu-i pasă de consecinţe, curajul şi nebunia îl reprezintă. Caută
varietatea şi senzaţiile tari. Nimic nu-i omoară mai tare decât rutina.
John F. Kennedy era explorator. Fostul corespondent de la Casa Albă,
Nancy Dickerson spunea despre celebrul preşedinte că “puteai să-i furi
portmoneul, să-l insulţi, să te cerţi cu el, dar să-l plictiseşti era
impardonabil”.
Ernest Hemingway era un bărbat cu o energie extremă. Alerga cu taurii
şi vâna leii în Africa. Cum reuşea să scrie şi să vâneze în acelaşi timp?
Datorită dopaminei, acest fenomenal neurotransmiţător care-i ghidează pe
exploratori prin viaţă.
Am avut un iubit care gătea pentru zece persoane, apoi ne ducea la o
super petrecere şi încheiam dimineaţa şi cu vizionarea unui film, sau a unui
concert. Niciodată nu obosea.
Mă distram grozav cu el dar rareori mă liniştea prezenţa lui. Ştiam că
poate debuta oricând un episod impulsiv în care să lase în urma orice
angajament luat cu mine sau cu altcineva drag lui. Nu respecta planurile şi
nevoile nimănui şi se lăsa prins în tranşee psihedelice cu uşurinţă (alcool,
droguri, sex promiscuu, pariuri şi orice alt comportament interzis). N-am
rezistat mult lângă el.
Greu de înţeles, având în vedere că şi eu am porniri impulsive şi
nonconformiste. Se poate ca doi exploratori să fie prea mulţi în aceeaşi
casă. Motto-ul meu fiind: “trăieşte şi lasă-l şi pe celălalt să trăiască”. Sunt
destul de flexibilă şi adaptativă şi totuşi n-am construit un cămin cu un
explorator. Poate pentru că acestui tip de personalitate nu-i plac sacrificiile
inutile.
Autonomia şi dorinţa de-a fi liberi ne-a îndepărtat unul de altul ca să
găsim pe cineva care să ne tolereze toanele, dezordinea, rebeliunea. Au fost
alegeri înţelepte pentru amândoi. Îţi doresc la fel şi ţie. Să fii întotdeauna
prezentă şi sinceră cu ceea ce poţi şi ce nu poţi accepta într-o relaţie dacă nu
vrei să suferi mai târziu şi să te tratezi de lungi depresii.

Tipul de personalitate Constructor

În urma testării poţi descoperi că eşti un constructor (builder) care este
tradiţional din fire şi caută angajamentul fără surprize. Îţi va fi foarte greu
să faci casă cu un explorator care detestă normalitatea şi rutina.
Constructorii sunt loiali şi conştiincioşi, respectabili şi convenţionali. Ei
respectă regulile şi autoritatea.
Adoră să facă planuri şi au mereu la îndemână o agendă în care îşi
notează gândurile şi întâlnirile. Sunt sociabili şi gestionează grozav relaţiile
cu ceilalţi.
Helen Fischer, autoarea studiilor făcute în laborator ne întăreşte
descrierea acestor tipologii prin dovezile biochimice care demonstrează de
ce constructorul este protejat de stările emoţionale cu care e înzestrat
exploratorul, de exemplu.
În cazul de faţă, serotonina este responsabilă de faptul că această
tipologie este calmă şi încrezătoare în ea şi viaţa ei liniştită. Serotonina
stimulează eliberarea oxitocinei, care este hormonul stabilităţii. Înţelegi de
ce dopamina şi oxitocina nu pot sta la aceeaşi masă decât foarte rar?
O aventură îi aduce împreună dar un cămin e greu de construit.
Serotonina suprimă nivelul dopaminei şi de asta constructorului îi este atât
de uşor să fie loial până la sfârşitul vieţii familiei şi comunităţii în care
trăieşte. Exploratorii sunt devotaţi doar experienţelor lor personale. Pe când
directorii sunt dedicaţi meseriei lor şi negociatorii sunt devotaţi valorilor şi
ideilor.

Am avut un iubit care îşi planifică vacanţa de vară cu un an înainte şi

n-am rezistat mult prin preajmă deoarece mă ducea la aeroport cu trei ore
înainte. În cele din urmă, ne-am îmbarcat în zboruri diferite. Doamne-ajută
că am fost atât de inspirată, altfel, acum ţi-aş fi scris de la etajul nouă al
unui ospiciu.
Mă înnebunea cu planificările şi hărţile pe care le căram după noi la
mare şi la munte. Şi ca să dăm cărţile pe faţă şi să-ţi subliniez importanţa
acestor tipuri de personalitate, am trăit în casă cu acest bărbat aproape cinci
ani. Crezi c-a fost uşor? Eu ca explorator sunt stimulată de provocări şi
greutăţi, cred atât de mult în nebunia mea încât m-am gândit că-n timp îl fac
şi pe el să îmbrace stilul meu de viaţă. Greşit. Ambiţiile mele întotdeauna
m-au pedepsit. Dar mi-au dat şi înţelepciunea de-a nu mai crede că oamenii
pot fi schimbaţi. Ne naştem, trăim şi murim aşa cum suntem.

Ne perfecţionăm, bineînţeles, dar nu ne anulăm personalitatea pentru

nimeni şi nimic. Asta este un sfat pe care poţi să-l iei cu tine în călătoriile
tale.
El provenea dintr-un mediu stabil şi era bine hrănit de familia sa, iar eu
veneam de pe străzile aglomerate şi aromate cu senzaţii tari şi periculoase.
Mi-am găsit liniştea alături de el. Astăzi realizez că relaţia cu Vlad a fost o
binecuvântare pentru mine în acel moment. El m-a smuls din sânul
sinuciderii lente şi mi-a pansat rănile sufletului. El şi familia sa mi-au dăruit
experienţa căminului care mie mi-a lipsit.
Nicio relaţie nu e nepotrivită dacă ştii când e timpul să renunţi la ea. Îţi
trebuie curaj s-o iei din nou din loc, mai ales când ea te-a crescut frumos.
Dar, n-aş fi reuşit niciodată să renunţ la tipul meu de personalitate ca să
rămân în relaţie şi nici el n-ar fi putut renunţa la stilul său de viaţă ordonat
şi programat. A fost bine cât a durat.
După relaţia cu Vlad, am înţeles că fiecare bărbat m-a învăţat o lecţie
importantă. Lângă el am învăţat ce înseamnă o familie şi-o viaţă echilibrată
şi stabilă. Iar când s-a încheiat cursul, eu mi-am învăţat lecţia şi m-am
lansat într-o nouă aventură fără urmă de regret şi melancolie. Am ştiut că nu
mai am ce-i oferi şi am ştiut că dacă rămân lângă el o să ne otrăvim şi
ucidem personalităţile. Nu ăsta e scopul vieţii.
Îţi trebuie curaj să renunţi la un bărbat pe care îl iubeşti şi a cărui
familie o îndrăgeşti. Cine-i nebun să plece dintr-un cămin care-ţi oferă
confort psihic şi siguranţă totală? Depinde ce vrei de la un bărbat şi de la o
relaţie. Mie nu-mi ajunge liniştea financiară, siguranţă şi responsabilitatea
ca să construiesc un cămin.
Cu gustul meu pentru aventură şi noi provocări îl destabilizăm pe
săracul om care se relaxa la vânătoare şi la pescuit în loc să explorăm vreun
ţinut exotic şi virgin. Ca să-ţi dau un exemplu, după un an de negoicieri şi
lupte pe tema petrecerii timpului liber, am ajuns să ţin o puşcă în mână după
ce mi-am luat permisul de vânătoare.
Îţi dai seama ce blestem a căzut pe mine? Numai ce mă întorsesem
vegetariană din India. Întotdeauna am zis că Dumnezeu se distrează pe
cinste când ne testează limitele. Ca să petrecem timp împreună trăgeam cu
puşca şi îmi relaxam mintea la pescuit. Nu-mi trebuia mult ca să-mi pierd
bună dispoziţie şi pofta de viaţă. O simplă renunţare la ceea ce eram şi-mi
plăcea mă conducea pe pista isteriei şi-a nebuniei.
Nu te sfătuiesc să-mi urmezi modelul dacă n-ai în dotare plăcerea
pentru riscuri sau energia unui maniac. Eu nu obosesc în situaţii stresante,
din contră, sunt eficientă.
Nu rezist lângă un gardian, cum le zicea Platon constructorilor.
Ordinea, disciplina, planificarea, conformismul sunt călcâiul lui Ahile
pentru mine. Şi cum mie îmi place să am un picior pe pământ şi unul în aer,
am zburat către o altă destinaţie, mai aproape de tipul meu de personalitate.
Şi astăzi mă felicit pentru decizia luată.

Tipul de personalitate Director

Să zburăm şi noi mai departe spre un alt tip de personalitate care e la
fel de fascinant, poate directorul din tine sau din viaţa ta sentimentală.
Einstein a fost un director şi asta a fost demonstrat după moartea sa şi mai
exact când i-au ciopârţit creierul în 240 de bucăţi ca să descopere ce l-a
făcut atât de deosebit. S-a demonstrat că lobul parietal inferior era cu 15 %
mai mare decât creierele obişnuite.
Şi când te gândeşti că maică-sa suferea că fiul său e retardat… Acest
exemplu te ajută să înţelegi că directorul este analitic, precis, sceptic şi
concentrat pe rezultate.
Dacă ai abilităţi matematice, logice şi pragmatice eşti tipul
directorului. Eşti în stare să intri într-o clădire în flăcări să salvezi viata unui
om? Directorii au şi o latură eroică. Şi hormonul care-i ghidează prin viaţă
este testosteronul, cum am mai zis hormonul atracţiei sexuale, care-i produs
deopotrivă de bărbaţi şi de femei. Doar că directorii tind să fie în procent de
24.8% bărbaţi faţă de 9,7 femei. Destul de logic, aşa-i?
Dacă eşti director nu înseamnă că nu porţi părul lung şi blond şi
pantofi cu toc înalt. Descrierea se referă la tipul de gândire, care, după cum
spun experţii, este de două feluri: empatic şi metodic. Care crezi că aparţine
directorului? Ai ghicit, cel metodic.
Dacă ai un bărbat care e fascinat de funcţionalitatea lucrurilor şi de
logica lor nu te aşteptă să empatizeze cu tine şi restul lumii, pentru el
lucrurile sunt logice, sau nu sunt. Şi am pentru tine un exemplu viu care m-a
fascinat la început de drum prin inteligenţa şi cunoaşterea exactă a legilor
universului. Nu m-am măritat nici cu el.
 M-a atras puternic intelectual acest tip dar n-am ajuns să legăm nici
măcar o relaţie sexuală şi asta deoarece mă speria cu analiza fiecărui aspect
al vieţii. “De ce asculţi muzică clasică, Andreea? Andreea, care-i definiţia
ruşinii? Pe baza cărei teorii ai făcut această alegere, Andreea?” Eu n-am
putut să fac sex cu un director. Mi-a fost teamă că mă pune să citesc
dicţionarul de simbolistică în timp ce mă penetrează.
El folosea până şi muzică ca să gândească, nu ca să-l poarte într-o
dimensiune transpersonală. Spiritualitate? Poate fi ea măsurată statistic?
După câteva certuri pe subiecte metafizice am decis că e mai bine să-l
păstrez în viaţa mea ca prieten şi să împart cu el descoperiri şi studii de caz.
A fost cea mai inteligentă alegere ce-o puteam face. Şi azi ne vedem cu
drag să mai vorbim despre cercetările, lecturile şi rezultatele noastre în
viaţă. El e la fel de preocupat de numere şi procente. Eu la fel de ignorantă
în statistică şi fizică. De ce ne-am atras? Contrariile se atrag dar rar rămân
împreună după părerea şi experienţa mea. Pe lângă faptul că n-avem
aceleaşi interese şi motivaţii, directorul îi mai crede pe cei care nu văd
lumea la fel nişte proşti care nu merită să stea la aceeaşi masă cu el. Şi nu
pot să nu-ţi relatez una din experienţele mele cu acest subiect cu funcţie de
director în viaţă.
Chiar după ce l-am cunoscut mi-am zis să-l scot cu gaşca mea de
prieteni care-i formată din oameni destul de inteligenţi. El n-a fost de
aceeaşi părere.
Ne-am intâlnit cu ei la o terasă zgomotoasă unde am petrecut câteva
ore povestind şi râzând cu poftă. Ce crezi că a făcut inteligentul, analiticul
şi directorul din el? N-a scos nici un cuvânt timp de trei ore.
O să mă întrebi de ce nu l-am provocat în acest timp cu vreo discutie…
n-am vrut. I-am acceptat tăcerea şi ciudăţenia şi la un moment dat m-am
ridicat de la masă şi l-am lăsat în compania prietenilor mei în speranţa că va
continua el conversaţia începută de mine. Nu s-a întâmplat nicio minune. La
întoarcerea mea prietenii ne-au părăsit şi cu lacrimi şi furie în privire mi-a
spus că prietenii mei sunt toţi nişte proşti. Wow! La auzul diverselor epitafe
folosite de domnul director ca să-mi descrie şi să-mi categorizeze prietenii,
l-am atacat în vulnerabilităţile şi complexele sale şi în timp ce-mi luam
rămas bun i-am pus un diagnostic şi l-am trimis acasă să-şi studieze tabloul
clinic şi să mă scutească de teoriile lui care nu-s susţinute de niciun fel de
experienţă, deoarece numai un sociopat poate petrece trei ore la masă cu o
mână de oameni fără să scoată o silabă.
 Ei, asta a fost experienţa mea cu un director. Sper că a ta a fost şi va fi
mai bună. Eu n-am avut noroc şi nici nu cred că vreau să dau peste alte
exemplare că să mă lămuresc de incompatibilitatea şi distanţa care se
aşterne între un director şi-un explorator. Eu ca tip extravertit dansez şi pe
masă şi n-aş putea să fac casă cu un tip antisocial care vorbeşte şi petrece
timp doar cu mine. Viaţa e lungă şi nu putem trăi în simbioză. Iar sex nu pot
face după instrucţiunile de la pagina 102 din ghidul orgasmului perfect.

Tipul de personalitate Negociator

Mi-am ascultat intuiţia şi am ales să zbor mai departe către un alt tip de
personalitate interesant şi atractiv, negociatorul. Darwin era un excelent
negociator, intuitiv şi creativ. Avea aceeaşi compasiune faţă de familia şi
prietenii săi la fel cum avea şi pentru oamenii mai putin fericiţi pe care-i
întâlnea prin călătoriile sale.
Era un bun psiholog şi empatiza puternic cu oamenii cu care intra în
contact.
Ţi se întâmplă să citeşti printre rânduri? Sau ai un iubit care te
“citeşte” fără să deschizi gura? Seamănă mai mult cu-o femeie decât cu-n
bărbat? Uite că Helen Fischer ne şi lămureşte de ce această tipologie simte
atât de bine ceea ce gândeşti şi intenţionezi să faci şi să spui.
Estrogenul este hormonul care ghidează această tipologie prin viaţă şi
bărbaţii în general moştenesc un nivel specific de estrogen, iar unii bărbaţi
care îmbracă haina negociatorului au nivelul de estrogen identic cu nivelul
testosteronului. Scriitoarea Susan Sontag spunea: “Ceva feminin este cel
mai atrăgător aspect într-un bărbat viril.” Această categorie este condusă de
femei cu un procent de 35,8 % faţă de bărbaţi care au adunat un procent de
29.1%.
Ei visează mult cu ochii deschişi şi le trebuie ceva timp să revină cu
picioarele pe pământ. Şi asta deoarece estrogenul este responsabil cu
imaginaţia individului.
Sunt intuitivi precum Sherlock Holmes şi rareori fac apel la logică
deoarece cred prea mult în al şaselea simţ care-i conduce mereu la destinaţia
stabilită în minte acum ceva vreme. Ai încredere în percepţiile şi intuiţiile
tale mai mult decât în logica minţii?
Înseamnă că eşti un negociator care stăpâneşte bine orice situaţie
ambivalentă. Te descurci excelent şi cu două idei care par să se bată cap în
cap. Intuiţia te salvează până la urmă din braţele îndoielii. Ai capacitatea să-
ţi schimbi fiziologia şi psihologia uşor faţă de alte tipologii care investesc
tot ce au într-o idee de care se ţin cu dinţii.

Şi uite cum am ajuns în faţa bărbatului pe care îl iubesc şi acum. Mă

îndrăgostesc de persoanele care îşi petrec timpul înţelegând şi acceptând
oamenii aşa cum sunt. Nu-mi plac specimenele care etichetează fiindcă le
este lene să gândească. Mă ataşez repede de cei care simt cu inima şi nu cu
mintea. E uşor să spui despre cineva că este egoist şi rău, dar e mai greu să
înţelegi de ce este egoist şi rău uneori. Toţi critică, puţin gândesc.
Gânditul e scump şi mai ales gânditul cu inima este rar întâlnit într-o
minte analitică şi critică. Paul lucrează cu oamenii şi pentru oameni. Le
simte bătăile inimii şi este interesat de ceea ce gândesc şi simt cu adevărat.
Noi ştim cât de superficiale sunt relaţiile între oameni şi în acelaşi timp ne
dorim cât mai multe relaţii intime şi profunde. Eu asta cred că vrem când
facem cunoştintă cu o femeie sau cu un bărbat. Ne place să fim înconjuraţi
de oameni frumoşi, buni şi generoşi. Şi mai presus de toate ne dorim un
partener care să ne adore, să ne ghicească gândurile, să simtă ca noi, să
zâmbească lumii când ne ţine de mână.
E grozav să călătoreşti prin viaţa asta cu mâna cuiva pe umărul tău. Şi
ne rugăm în fiecare zi ca asta să fie ultima seară când vom adormi singure,
nimic nu ne dorim mai tare decât să ne oprim din căutat la un moment dat.
Să ne trezim în braţele unui bărbat potrivit sufletului nostru flămând de
iubire şi îmbrătişări. Eşti şi tu la fel ca mine? Eşti tu o femeie care visează
mult cu ochii deschişi şi care întocmeşte profilul sufletului-pereche înainte
de culcare?
Este potrivită această tehnică contemplativă şi proiecti-vă, ea te ajută
să-ţi conturezi imaginea bărbatului potrivit tipului tău de personalitate. Eu
recomand femeilor care vin la “Atelierul de stil” să-şi construiască profilul
bărbatului înainte de-a ieşi la “vânătoare”. E important să ştim ce căutăm
înainte să găsim ceea ce ni se potriveşte.

Relaţii am avut şi eu şi tu, dar noi vrem să avem o poveste de spus

copiilor şi nepoţiilor noştri, despre două suflete gemene care s-au iubit la
prima vedere. Şi dacă am ajuns în acest punct să abordăm puterea atracţiei
sexuale, care ne răpeşte logica simţurilor.
 Un bărbat îl descoperi cu adevărat de-abia după ce chimia dintre voi se
consumă. E prematur să vorbim de sufletul-pereche după câteva luni de
îndrăgosteală şi dragoste romantică şi pasională. În această perioadă noi nu
vedem lucrurile aşa cum sunt, ci aşa cum le-am proiectat în jurnalul intim
unde am aşezat gânduri despre sufletul-pereche.
Încă nu te-ai dus la caiet să confrunţi realitatea cu imaginaţia? Eu de
fiecare dată când întâlneam un mascul alfa îl verificăm după notiţele
schiţate în profilul bărbatului potrivit pentru mine. Ştii că noi ne-am fabricat
în mintea noastră deja această întâlnire karmică?
Eu, o exploratoare convinsă şi grăbită în viaţă, aşezam pe chipul
bărbatului din faţa mea această listă-hartă cu trăsături pozitive pe care am
construit-o, memorat-o şi revizuit-o poate de sute de ori înainte de marea
întâlnire. El se potrivea perfect schemei mele mentale: “El trebuie să fie
sufletul-meu pereche!” Mă grăbeam să-mi împlinesc dorinţa şi flămânzeala
de iubire. Mă săturasem să adorm singură şi să visez cu ochii deschişi.
El trebuie să fie, are ochii verzi, cum i-am descris, zâmbetul perfect, e
bun şi atent, e spiritual şi bine îmbrăcat. Miroase bine pentru gustul meu fin.
E un amant grozav şi-mi doresc prea tare o relaţie ca să ţin cu dinţii de
restul trăsăturilor de personalitate pe care nu le îmbracă acest model
masculin ce se află deja în aşternuturile mele. El este bărbatul potrivit
pentru mine. Şi după câteva luni de amor nebun şi de vise împletite alături
de acest cavaler mă trezeam brusc singură şi dezamăgită, înlăcrimată şi
furioasă pe timpul irosit în braţele bărbatului nepotrivit. De ce este atât de
greu să întâlnim persoana potrivită?
Şi-n timp şi după prea multe experienţe nefericite am aflat că
obiceiurile noastre proaste ne răpesc fericirea de zi cu zi şi obsesia de-a
căuta acel model, unicul, sufletul-pereche este o capcană pentru femeile
care resping tot ce le intră în viaţă pe principiul că nu reflectă modelul ce-l
avem închis în mintea şi jurnalul nostru intim.
Iar reversul acestei situaţii îl întâlnim în femeia care se aruncă în
braţele primului venit. Şi nu după mult timp acest zeu se transformă în
zmeu şi zboară spre alte ţinuturi cu visele ei spulberate în mână.

În dragoste, inima ţi-o ia de obicei cine nu are nevoie de ea. (Nicolae

Iorga)
 Dar de unde să ştii că cel care ţi-a jurat dragostea eternă peste un timp
nu se va răzgândi?
E dreptul lui să spună “nu” peste un timp la fel cum şi ţie poate ţi s-a
întâmplat în viaţă. Şi eu m-am răzgândit, şi eu am rănit, şi eu am făcut ce-
am simţit fără să mă gândesc la rănile din inima celui care mă aştepta să
îmbrac o rochie lungă şi albă. Ne rugăm să nu fim rănite din iubire şi să nu
moară niciodată pasiunea dintre noi, ori să alunecăm în trădări şi infidelităţi.
Vrem o iubire ca-n filme şi am sacrifica orice pentru acest vis. Tu şi el,
mereu.
Mi-e şi teamă să-ţi spun cum stau lucrurile cu tine şi sufletul-pereche
care întârzie să apară. Nu mă simt nici eu 100% convinsă că el nu există, de
asta încă întârzii aceasta discuţie între noi. Dar nu-i aşa că putem să
deschidem acest subiect şi să-l întoarcem pe toate părţile până ce ne dăm
seama ce avem de făcut ca să-l întâlnim? Şi eu îmi doresc pentru tine cel
mai bun bărbat. Nu te văd la braţul primului venit dacă nu el sortitul. Meriţi
ce e mai bun.
Acum, te-aş întreba cum s-au încheiat relaţiile în care ai crezut că
celălalt îţi poate oferi iubirea şi fericirea de care aveai nevoie?
Eu am suferit cel mai mult de pe urma acestei credinţe infantile, în care
îl aşezăm pe un cal alb pe acest bărbat care nu putea călări nici măcar un
ponei. Eu m-am înşelat singură de fiecare dată, n-aş putea spune astăzi că
am suferit vreodată din vina altuia când ştiu foarte bine că-l priveam ca pe-
un salvator, nu ca pe-un bărbat cu emoţii şi nevoi. În viziunea mea, bărbatul
trebuia să ducă greul în viaţă, nu eu, care suferisem destul până la vârsta de
treizeci de ani.
Şi uite aşa, mă aşezam singură în faţa suferinţei şi mai luam câte-un
pumn în faţă de la viaţă când eram mai sigură pe el şi pe relaţie. Şi după ce
făcusem totul ca la carte… şi nu orice carte ci “Din Pat la Altar”, chiar este
un manuscris care conţine toate experienţele şi strategiile mele de
seducătoare: http://dinpatlaaltar.ro/programul-din-pat-la-altar.
Nimic nu-i de zis şi făcut când avem nevoie de iubirea unui bărbat ca
să ne simţim vii. Eu nu m-am iubit în viaţa mea. Îmi explic de ce am ajuns
în braţele unor bărbaţi care n-aveau nevoie de mine. Dacă n-ai iubire de
oferit, ci numai de luat, nici-un bărbat nu va rămâne lângă tine.
Când îţi pui dorinţele, nevoile şi viaţa în slujba unui bărbat, vei suferi
mereu în iubire şi nu te vei simţi niciodată prinţesa pe care ai văzut-o în
filme.
 După multe căzături am ajuns la concluzia că hărţile din mintea mea
conduc pe cărări greşite şi am lăsat deoparte aceste schiţe dragi şi-am păşit
pe drumul personal să mă întâlnesc cu mine. Îţi vine să crezi ce puţin atenţi
suntem cu noi înşine? De-abia târziu, sub presiunea acestor nefericite
întâlniri, am descoperit cât de puţin mă cunosc şi mă iubesc.

Nimeni n-are capacitatea să te iubească mai mult decât te iubeşti pe

tine însuţi. Degeaba îi dai totul unui bărbat, dacă el este obişnuit să
primească puţin. De asta unii şi-o iau în cap, pentru că femeile nu îi citesc
cât de masochişti sunt. Binele nu-l salvează dacă el a primit la meniul zilei
doar respingere şi umilinţe. Niciodată să nu dai unui om mai mult decât
poate duce sau mai mult decât crede el că merită. Nu te grăbi să salvezi vieţi
până ce nu te salvezi pe tine de lipsa de iubire şi preţuire. Te rog să încerci
această reţetă. Pune-te în slujba ta pentru o perioadă.
Ce-ţi place să faci cu timpul tău liber? Desenează, pictează, valsează,
scrie, recită, mimează fericirea, aleargă de dimineaţa până seara pe străzi şi-
n parcuri şi întoarce-te acasă doar când eşti epuizată, ca ultimul lucru ce-ţi
rămâne de făcut să fie somnul. Şi-a doua zi ia-o te rog de la capăt. Nu te
aştepta să se întâmple ceva deosebit în această perioadă. Preocupă-te doar
de bunăstarea ta. Fă sport, ieşi în lume, fă-ţi noi cunoştinţe, intră în noi
anturaje şi descoperă cât sunt oamenii de frumoşi.
Să ai grijă de tine este singura ta responsabilitate în această perioadă
specială. Această revelaţie mi-a căzut ca un fruct copt în mână. Este cea mai
importantă regulă ce-am învăţat-o şi este urmată de ceea ce-ţi doreşti tu cel
mai mult în viaţă, iubirea adevărată, pasională şi matură. După această
reţetă întâlneşti iubirea.
Osho spune că viaţa nu înseamnă efort, ea înseamnă pur şi simplu
bucurie. Bucură-te de orice reuşită în zilele ce urmează, bucură-te de tine,
de ce faci şi spui, de ceea ce realizezi cu tine. Este vorba doar despre tine în
această perioadă. Şi dacă nu ştii de unde să apuci călătoria spre tine,
priveşte un copil care râde, aleargă şi se joacă. El n-are altă preocupare
decât să se simtă bine. Poţi face asta? Excelent!

Cunosc multe femei nefericite şi îmi doresc să fac ceva pentru fiecare.
De asta m-a pus Dumnezeu în lume. Să ajut femeile să accepte lucrurile pe
care nu le pot schimba. Şi să le ghidez spre ceea ce contează cu adevărat.
Iubirea şi bucuria din noi aşteaptă să fie trezite la viaţă. Tu eşti arhitectul
fericirii tale!
Dar întrebarea care ne macină, stă pe buzele noastre în fiecare seară şi
dimineaţă: când o să-mi întâlnesc sufletul-pereche lângă care să-mi
întemeiez o familie?
Aşa sună mesajele care îmi aterizează în casuţa de inbox, aşa arată
miile de răspunsuri obţinute în urma chestionarului aplicat pe Stilul Tău.
Degeaba scriu soluţii pe blog la singurătatea femeilor că nimeni nu vrea să
trăiască singură.
As vrea să mă crezi pe cuvânt că revelaţia primită şi expusă mai sus te
ajută să atragi în viaţa ta un bărbat bun, frumos, spiritual şi drăgăstos. Un
bărbat care să te iubească atât de mult pe cât te iubeşti pe tine. Nu te sperie
gândul că ar putea să apară în viata ta un bărbat care nu te iubeşte deoarece
nici tu n-o faci?
Asta se va întâmpla dacă nu te pui în slujba ta şi vei alerga după orice
bărbat care pare să fie interesat de chipul tău gingaş şi disponibil. Fii o
femeie care sfidează canoanele clasice ale femeii pasive, care aşteaptă
cuminte să fie aleasă şi invitată la masă, în dormitor şi la altar. Ia iniţiativa
şi devino femeia pe care orice bărbat o visează.

Nu ai nevoie de pregătire pentru asta, doar de atitudine. Îmbracă cele

mai bune haine şi ieşi în lume. Zâmbeşte-le bărbaţilor care-ţi plac şi care te
atrag. Joacă-te ca o fetiţă curajoasă şi inocentă şi vei savura zilele care se
consumă din prea plinul vieţii. Nu te mai lăsa sedusă de mesajele toxice din
jurul tău. Comportă-te ca şi cum ceva grozav te-aşteaptă să trăieşti dar fără
să aştepţi. E uşor şi prin practică vei ajunge să dansezi şi să-ţi cânţi viaţa
fără să te mai temi că vei rămâne singură şi nemăritată.
Şi eu sunt o consumatoare de romane şi în acest spaţiu aşez câteva
vorbe ce le-am descoperit în “Memoriile unei fete cuminţi” semnată Simone
de Beauvoir, în care ea, sau un autor pe care-l cita, spunea atât de frumos că
“o iubire adevărată transformă îmbrătişarea fizică în ceva înălţător şi, în
braţele alesului, fata neprihănită se transformă cu bucurie într-o femeie
luminoasă.”
Răsfaţă-ţi simţurile cu lecturi plăcute şi inspiraţionale fără dorinţa de-a
le aplica cu punct şi virgulă în viaţa reală. Să lăsăm în lumea cărţilor, a
filmelor şi-a viselor ce e poezie şi să ne bucurăm de proza de toate zilele. Să
fim cinstite cu cine suntem şi ce avem fără să visăm compulsiv la prinţi
înaripaţi smulşi din peisaje romantice şi feerice. Eu cred în întâlniri
frumoase şi dacă vrei şi în sufletul-pereche care e lângă mine în timp ce-ţi
scriu aceste gânduri sincere. Îl privesc pe Paul într-un nou fel de când am
înţeles că bărbatul ce-l ai în viaţă în acest moment este sufletul tău pereche.
Nu are sens să anulezi personalităţi şi vieţi cu gândul la întâlniri
perfect regizate de o fiinţă superioară. Te rog să primeşti în viaţa ta cu
seninătate şi acceptare ceea ce are bărbatul să-ţi ofere. De acord că-l vei
invita să iasă pe uşă dacă este un om agresiv verbal sau fizic sau un
consumator de substanţe halucinogene.
Am încredere că faci cu uşurinţă diferenţa dintre o relaţie toxică şi una
sănătoasă. Cea de care ai tu nevoie nu-ţi dă bătăi de cap, nu-ţi fură energia
şi nici nu te îmbolnăveşte. Iubirea te înfrumuseţează şi te luminează. Dacă
arăţi mai rău şi te simţi şi mai rău alături de alesul tău, înseamnă că trebuie
să traversezi o terapie de conştientizare ca să afli ce te face să te simţi mai
rău decât înainte de marea întâlnire cu iubirea.
Despre nefericirea în doi ştim câte ceva, nu-i aşa? Ni s-a întâmplat să
nu ne putem smulge din braţele unui bărbat nepotrivit? Eu am trăit câteva
episoade alături de bărbaţi are n-aveau nicio legătură cu mine şi pot să-ţi
spun că e o tragedie.
Anima îl întâlneşte pe Animus. Fac dragoste. Ea se îndrăgosteşte fără
să completeze vreun test de compatibilitate. Dopamina, estrogenul şi
testosteronul sunt responsabile de această pasiune nebună care-i susţinută
de-o dispoziţie mentală agitată şi motivată de a-l urmări pe acest partener zi
şi noapte. “Dragostea romantică reprezintă o doză naturală de ecstasy”, ne
spune Louann Brizendine, neuropsihiatru la Universitatea San Francisco.
Nu ţi s-a întâmplat să te îndrăgosteşti de-un bărbat după ce ai
experimentat o relaţie sexuală grozavă? Şi după şase, chiar opt luni de
relaţie să te trezeşti lângă un străin?
Eu aşa am păţit cu un partener care era mic de înălţime, slab, ciudăţel
şi chiar urâţel şi pe deasupra era şi un mincinos grosolan care mai întreţinea
câteva relaţii pe lângă mine.
Prietenele mele credeau c-am înnebunit complet şi cum nu reuşeam
nicicum să văd diferenţele ce ne despărteau, încercau să-l saboteze, să-l
desconspire cu fiecare ocazie. Nimic n-a funcţionat. Eu l-am purtat în minte
şi-n inimă până ce chimia dintre noi s-a consumat definitiv. De abia atunci
m-am trezit la realitate şi m-am speriat pentru prima oară de fenomenul
îndrăgostirii şi-am început să studiez ce se întâmplă în creierul nostru
îndrăgostit de facem alegeri atât de proaste.
Am aflat că îndrăgostirea este o stare de sevraj care se manifestă şi la
consumatorii de narcotice. Acum am înţeles de ce ne purtăm atât de
iraţional şi greşit în aceste luni de nebunie temporară vindecabilă prin
partide de sex pasionale şi întâlniri sub clar de lună. N-avem ce face decât
să trăim intens şi absurd în aceste opt luni de viaţă, însă, fără să ne
oficializăm relaţia cu acest străin.
Studiile făcute pe subiecti îndrăgostiţi ne confirmă afirmaţiile de mai
sus şi ne relatează cazuri de căsătorii nefericite unde despărţirea din motive
profesionale sau familiale intervine. Dacă cei doi îndrăgostiţi, din diferite
motive sufereau, despărţirile fizice intrau în sevraj, în pragul nebuniei şi al
agoniei. Şi doar reîntâlnirea, prin declanşarea dopaminei şi oxitocinei îi
putea linişti pe cei doi protagonişti. “Mângâierile, sărutul, privirile,
îmbrătişările, orgasmul şi inhalările de oxitocină pot restabili legătura
chimică a dragostei şi încrederii de la nivelul dragostei”, ne spune Louann
Brizendine, în cartea sa “Creierul Femeii”.

Amândoi ne căutăm cu sete. Ne iubim cu disperare. Ne imaginăm cum

ar fi o viaţă împreună. Ne trimitem versuri fierbinţi. Ne scriem poezii. Ne
facem cadouri. Ne ascultăm şi ne privim ore în şir. Şi visăm cu ochii
deschişi la cum va arăta viaţa noastră împreună. Şi în acest timp în care nu
ne-am bucurat de mângâieri şi atingeri am descoperit că el pare să semene
cu arhetipul masculin ce-l port în mine de atâta vreme. El mă completează
ca femeie. El mă stimulează să scriu, să trăiesc, să visez, să iubesc, să mă
trezesc în fiecare zi la fel sau mai îndrăgostită decât ieri. Cuplul Anima-
Animus trăiesc o frumoasă poveste de iubire şi de amor nebun. El trezeşte
femeia în mine! Ţi-e cunoscut scenariul de mai sus?

Şi nu peste mult timp, când ne reîntâlnim şi ca să nu mai suferim încă

o despărtire, luăm decizia să ne căsătorim cu cel de care suntem îndrăgostite
nebuneşte după celebra maximă “dragostea e oarbă” sau, “dragostea este o
formă de boală temporară care se vindecă numai prin căsătorie.” Osho
sfătuia fiecare femeie să nu rişte prin căsătorie în perioada de îndrăgostire şi
din experienţa personală pot susţine alături de el şi de alţi specialişti această
formă de cunoaştere. De ce să forţăm mâna destinului? Unde ne grăbim?
Hai să vedem dacă ne potrivim şi peste un an, doi. Un an nu-ţi ajunge să-ţi
dai seama cu cine dormi în pat. Să faci sex senzaţional nu ajunge, sau să te
uiţi la aceleaşi filme ori să împarţi aceleaşi gusturi muzicale şi culinare. Ai
nevoie şi de-o bună comunicare şi mai presus de toate, ai nevoie să-i cunoşti
şi latura întunecată a firii sale.
Te îndrăgosteşti des de bărbaţi nepotriviți şi indisponibili emoţional?
Ne întrebăm des de ce ne îndrăgostim de el şi nu de altul, de ce credem
că există un singur bărbat care ne poate face fericite şi de ce ne punem toate
ouăle într-un singur coş. Şi eu am suferit ca îndrăgostită. Şi-ţi spun şi de ce
că să afli ce forţă te aşază în braţele bărbatului nepotrivit.
Balzac spunea că femeile văd totul său nu văd nimic şi responsabilă de
această stare de cunoaştere sau de lipsa de cunoaştere este dispoziţia
sufletească a femeii. Iar iubirea este singura lor lumină. Eu aş completa
puţin această formulă, şi aş spune că lipsa iubirii de sine este sursa
nefericirii în relaţiile tale de iubire.
Eu n-am avut niciodată încredere în bărbaţi şi în iubire fiindcă n-am
avut parte de iubire în scurta copilărie. N-ai cum să dăruieşti şi să primeşti
iubire când eşti stăpânită de anxietate şi neîncredere. Nu este nimic greşit să
te temi de suferinţă dacă ai experimentat-o în relaţiile tale trecute. Eşti
predispusă să te oferi cu jumătăţi de măsură când confirmările şi
mângâierile au lipsit în cea mai importantă perioadă a vieţii tale. Se zice că
dragostea îi face pe oameni să se simtă egali. Nu prea cred.
Aşază o femeie sigură şi stăpână pe ea lângă una anxioasă şi evitantă.
Care crezi că are succes la bărbaţi? Cea care ştie că e demnă de iubire şi
care a fost bine hrănită de părinţi şi iubiţi sau cea care se teme că ar putea fi
rănită şi părăsită de partener? Din păcate, dragostea nu ne face să ne simţim
egali. În faţa unui partener frumos, deştept şi încrezător ne putem simţi în
pericol şi îl alegem pe cel mai puţin configurat din credinţa că nu suntem
destul de bune pentru primul mascul dotat.
Se explică de ce ajungem în pat şi-n suflet cu un bărbat care e stăpânit
de vicii şi lipsuri. Ne simţim poate mai bune faţă de cel care are nevoie de
ajutor specializat.

Degeaba lecturezi materiale motivaţionale dacă în adâncul sufletului

tău încă simţi că nu meriţi o iubire profundă, că nu eşti demnă de-un bărbat
frumos şi sigur pe el.
Odată cu creşterea încrederii în sine îţi cresc şi aşteptările cu privire la
bărbatul pe care-l vrei în viaţa ta amoroasă. Expectaţiile şi standardele înalte
aparţin femeilor care ştiu că merită şi decid să obţină rezultate formidabile
în iubire şi în carieră. Cu cât eşti mai nesigură şi mai lipsită de stimă şi de
iubire de sine, vei alege mai prost şi te vei îndrepta spre bărbaţii cu
probleme emoţionale, financiare şi psihologice.
Deşi nu-ţi dau veşti bune, îţi aduc la cunoştintă ce ai de făcut ca să faci
un salt calitativ în viaţa ta emoţională. Când descoperi ce şi unde-ai greşit,
poţi să schimbi datele cu care ai venit pe lume. Viaţa nu ni se întâmplă,
pentru că aşa a fost scris undeva. Dacă aşa stăteau lucrurile, astăzi aş fi fost
terapeuta vreunui alcoolic.
Cine-i flămând mănâncă şi de pe jos, iar cine e bine hrănit mănâncă
numai specialităţi. Această metaforă ar trebui să te ghideze în alegerile tale.
Nu aştepta să mori de foame, fiindcă vei ajunge să te hrăneşti cu firimiturile
şi resturile celorlalţi.
De ce să nu umblu la braţul unui doctor sau avocat sau a unui artist
celebru? Păi, fiindcă nu îndrăznesc să zâmbesc decât băieţilor de cartier
care n-au multe pretenţii.

Îmi aduc aminte c-am ajuns să vorbesc cu Tudor Chirilă pe o reţea de

socializare, într-o perioadă în care nu eram atât de sigură pe mine şi nu după
mult timp am ajuns să fiu jignită de marele artist. M-am înfuriat cumplit şi
l-am jignit înapoi. După ceva ani de la “celebrul moment” am realizat că
lipsa de încredere în mine l-a stimulat să mă rănească exact acolo unde mă
doare. Ştii bine că omul e cântăreţ şi actor, nicidecum clarvăzător. Bărbaţii
simt slăbiciunea şi profită de ea. E ca o invitaţie. Atunci am suferit, acum
zâmbesc şi de abia aştept să-l reîntâlnesc.
Să ţii minte un aspect vital în relaţia cu sexul opus. Bărbatul te tratează
aşa cum îl inviţi să te trateze şi dacă n-ai o părere prea bună despre tine, el
îţi va demonstra devreme că nu valorezi mai mult decât crezi. Aşadar,
creşte-ţi încrederea dacă vrei să nu mai legi relaţii de iubire cu bărbaţi
indisponibili emoţional.

Iadul este incapacitatea omului de a mai iubi. (Dostoietski)

Iubirea înspăimântă. În relaţia mea actuală de iubire ce-i în plină

desfăşurare am suferit din pricina acestei iubiri profunde şi pasionale. Te
întrebi cum se poate ca iubirea să te înspăimânte? Simplu. Când eşti o fiinţă
speriată şi rănită te întrebi dacă nu vei suferi de pe urma acestei iubiri care
are capacităţi extraordinare şi nemaiîntâlnite până acum. Eu, până nu
demult, am fost o persoană narcisică care făcea dragostea cu propria
persoană, fără să simtă nevoia de-a dărui iubire.
Bărbaţii din viata mea erau îndrăgostiţi până peste cap de mine. Erau
aleşi după criterii precise şi aveau roluri bine definite în relaţia cu mine şi
unul care reprezintă cel mai bine personalitatea narcisică era gradul de
admiraţie şi idolatrizare ce-l nutreau faţă de mine, femeia fatală ce se hrănea
din disperarea pacienţilor-bărbaţi.
Al doilea comportament deviant care mă împiedica să am o relaţie
sănătoasă şi să ating intimitatea cu un bărbat era promiscuitatea sexuală,
care îmi accentua imaturitatea emoţională. Un om care întreţine mai multe
relaţii este înspăimântat.
Al treilea comportament patologic este dependenţa infantilă care mă
impiedică să mă comport ca un adult şi mă lega de un bărbat puternic cu
dorinţa de-a mă întreţine şi răsfăţa. Căutam un bărbat cu-o grijă exagerată
faţă de nevoile mele.
Şi toate aceste comportamente nepotrivite ce le întreţineam atrăgeau
bărbaţi nepotriviţi si îndepărtau de mine intimitatea şi împlinirea pe care
mi-o doream.
Ca să înţelegi bărbatul, trebuie să te înţelegi pe tine. De asta nicio
strategie de seducţie nu funcţionează pe termen lung. Aş putea scrie cărţi
întregi despre jocul seducţiei şi manipularea bărbatului pentru a obţine ce-ţi
doreşti dar nu te ajută să creşti şi să te desăvârşeşti acest comportament
superficial şi infantil. Nu te vei maturiza dacă vei rămâne o seducătoare şi
nici nu vei avea o relaţie împlinită şi sănătoasă dacă rămâi unde eşti.
Candidaţii nepotriviţi îşi fac simţită prezenţa în viaţa femeilor nesigure
pe ele, înspăimântate, rănite şi lipsite de iubire de sine. Nu vreau să-ţi repet
cât este de importantă intimitatea cu tine ca să ajungi să trăieşti raiul pe
pământ alături de el.

Ce am făcut ca să mă scap de relaţiile nepotrivite din viaţa mea? Anii

de căutare neproductivă mi-au scos la suprafaţă vulnerabilitățile şi-am ajuns
în faţa unui bărbat care a avut mai multă răbdare decât oricare alt bărbat din
viaţa mea.
Înainte de-al întâlni pe Paul, mi-am îngropat trecutul într-o pădure. Am
făcut o groapă şi-am aşezat acolo toate gândurile, promisiunile, amăgirile şi
obiceiurile mele infantile. Mi-am jurat în aceea noapte că n-o să mă mai
trăiesc pe mine şi iubirea pe jumătate. Mă săturasem de disonanţa identitară
şi de ambivalenţa cu care trăiam zilele şi ceasurile ce se consumau fără să-
mi aducă împliniri şi satisfacţii. Ştiam şi simţeam că pentru a ne alege un
bărbat potrivit trebuie să trecem printr-un proces de renunţare şi purificare.
Nu poţi să creşti plante într-un sol neroditor. Iar dacă istoricul tău conţine
mai multe relaţii nesatisfăcătoare, te invit să împrumuţi această strategie şi
să îngropi şi arzi tot ceea ce crezi că te menţine într-o stare infantilă şi
divizată. De ce? Pentru că rişti să foloseşti bărbatul ca leac pentru durerea
din copilărie şi asta înseamnă că nu te vei vindeca niciodată şi vei trăi
mereu în teamă.

Trăim într-o casă a cărei pereţi sunt oglinzi şi credem că vedem în exterior.
(Perls)

Ceea ce trăim în relaţia, casa, intimitatea şi căsnicia noastră nu este

altceva decât propria realitate interioară. Aşa cum este relaţia, aşa suntem şi
noi. Greu de crezut?
Iadul este o atitudine, nu un loc, după cum zicea Dostoievski şi asta
înseamnă că noi putem crea raiul sau iadul în relaţiile noastre. Şi dacă
mergem pe aceeaşi linie dăm şi de ce ne-a spus Isus: “Iubeşte-l pe celălalt
ca pe tine însuţi.”
Cum crezi că vor arată relaţiile tale de iubire dacă nu te iubeşti pe tine?
Dacă te simţi slăbită şi dezamăgită, obosită psihic şi emoţional şi îl
găseşti şi pe el în dormitor într-o stare nepotrivită, ce e de făcut? Cauţi o
cameră mai optimistă? Sau intri ca să suferiţi în doi? “M-am săturat!”, “Nu
mai suport!”, “Vreau să înaintez divorţul!”

E greu să respiri aerul unei persoane triste şi provocarea mai mare este
să găseşti în patul conjugal un alt suflet care suferă în tăcere. Nu spune ce
simte dar îi poţi citi pe buze ce ţi-ar spune dacă ar avea curajul să-şi
exprime sentimentele. Cum crezi că vei ieşi dimineaţa din dormitor? Mai
bine? La fel? Mai rău?
Căile iubirii sunt tare alambicate pentru femeile care se limitează la o
existenţă nefericită în doi. N-am încurajat nicio femeie să înghită anxiolitice
şi antidepresive ca să reziste în căsnicie. Nici măcar în cazul în care
împărţeau doi îngeri de copii. Nu cred în relaţiile nefericite. Şi nu sunt un
mediu de dezvoltare sănătos pentru niciun copil care vine pe lume.
Divorţul, în schimb poate salva vieţi. Epuizarea în căsnicie nu produce
armonie.
Mai bine ne despărţim pentru o perioadă ca să înţelegem ce putem face
separat şi poate avem şanse să fim din nou împreună. E greu să continuu o
relaţie în care nu mai crezi.
Şi nu cred că merită să-ţi sacrifici ani, viaţa, talentele şi bucuriile doar
ca să menţii o relaţie moartă emoţional şi spiritual. Cunosc multe “cupluri
de succes” care păstrează aparenţele în societate şi acasă îşi sparg capetele.
O relaţie toxică trebuie ruptă când nu-ţi mai satisface nevoile şi dorinţele.
Nu te declară nimeni erou într-o lume în care nu prea sunt eroi naţionali. Nu
te mai sacrifica de dragul relaţiei sau al căsniciei. “Încerc să-mi salvez
relaţia printr-o aventură”, “Xanaxul îmi salvează relaţia”, ”Vinul alungă
depresia şi insomniile”.

Eu sunt partizana schimbării şi-a vindecării, dar nu a sacrificiului. Nu

cred că renunţând la tine îţi poti salva relaţia sau căsnicia. Cred că poţi salva
orice relaţie participând activ şi egal în reconstrucţia fundaţiei. Cred în
sinceritate, în adevărul dureros, în exprimarea temerilor şi vulnerabilităţilor,
în declararea infidelităţilor, în exprimarea gândurilor intime.
Pot oricând s-o iau de la capăt cu partenerul meu dacă sunt sinceră cu
ceea ce gândesc şi simt. Dar, dacă încep să-mi ascund adevărata faţă de cel
pe care susţin că-l iubesc, înseamnă că “noi” nu mai existăm de ceva
vreme… îmi asum şi infidelitatea. O declar şi-o pun pe masă la cină. Nu mi-
e frică că partenerul m-ar putea judeca şi părăsi pentru ceea ce gândesc şi
nutresc. În schimb mi-e silă de minciună şi falsitate. Aleg să plec dacă
greşesc faţă de-un om care mă iubeşte. Nu-mi place să-mi fie ruşine de
mine, asta îmi spune că n-am sentimente bune faţă de mine şi sunt lipsită de
iubire de sine. Să crezi că eşti rea pe interior şi să-ţi fie ruşine cu-o parte din
tine îţi ucide autenticitatea şi personalitatea, viaţa din tine şi vei trăi iadul pe
pământ, cum zicea Doestoevski.
Eu am vorbit despre ce cred că înseamnă transformarea şi salvarea
unei relaţii prin autenticitate. Din păcate, marea majoritate a relaţiilor de
cuplu sunt dominate de teamă, de acest iad interior, de această stare de frică
de singurătate şi abandon şi pe un astfel de fond, crezi că poţi construi o
relaţie fericită şi împlinită?
Iubirea are nevoie de curaj şi definiţia curajului este să te exprimi din
toată inima şi cu inima deschisă. Asta înseamnă că vei deveni vulnerabilă,
sinceră şi transparentă cu emoţiile tale. Nu e asta periculos? Să te laşi
văzută în întregime de iubitul tău care s-ar putea juca cu mintea şi inima ta?
Sigur că e periculos, dar iubirea are nevoie de curaj şi îndrăzneală.
O relaţie toxică este încărcată de emoţii negative, de gânduri negre şi
stăpânită de depresie, care “este o păpuşă rusească şi, în ultima păpuşă, se
găsesc un cuţit, o lamă de ras, o otravă, o apă adâncă şi o săritură într-o
prăpastie”.
Multe femei îmi scriu despre disperarea şi deşertăciunea ce-o trăiesc în
relaţiile lor. Eu mă străduiesc să le luminez cum ştiu şi pot şi de cele mai
multe ori le ghidez spre resorturile lor. Nu le place forma asta de terapie.
Ele eu nevoie de miracole, de strategii care să-l aducă pe soţ mai aproape de
ce-şi doresc ele. Lucrurile nu se întâmplă cum vrem noi pentru că vrem
lucruri nenaturale. Un bărbat nu este o geacă ce-o cumperi din magazin pe
măsura ta. Întotdeauna necesită ajustări ca o haină făcută la croitorie. De
câte ori mergi la probă până să-ţi vină perfect? Şi ca să-ţi fie bună şi peste
câţiva ani, tu trebuie să îmbraci aceleaşi kilograme. Dacă te îngraşi, ea nu te
mai încape. Dacă slăbeşti, îţi va fi mare.
Nimeni nu este făcut la comandă pentru altcineva.
Nimeni n-are obligaţia să-ţi livreze fericirea pe tavă!
Nimeni nu este sclavul nevoilor şi dorinţelor tale!
Nimeni nu este responsabil de nefericirea ta!

Nici mie nu-mi place ce-am scris mai sus dar cam aşa arată persoanele
fericite. Ele trăiesc împlinite şi-n lipsa unui partener, se bucură de solitudine
şi de timp liber.
Când legăm relaţii fiindcă suntem înspăimântaţi de singurătate, sărăcie
şi mai ştiu ce nevoi particulare are fiecare, nu atingem măreţia iubirii şi nici
siguranţa psihologică pe care o căutam cu toţii în fiecare privire şi întâlnire.
Nu există garanţii exterioare. Pe planeta noastră trăiesc milioane de
persoane nefericite pentru că nevoile lor interioare rămân nesatisfăcute. Cea
mai răspândită strategie este de-a căuta un partener care să ne satisfacă
nevoile şi dorinţele mărunte şi măreţe.
Isus a spus: “Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu, şi tot restul va
veni de la sine.” Ce crezi că voia să spună? Agaţă-te de gâtul primul venit
sau de piciorul lui Dumnezeu? Nicidecum. El şi-a sfătuit creaţiile divine să
se împlinească pe sine înainte de-a intra într-o relaţie cu un alt suflet care şi
el are nevoile sale particulare.
 Cu sinceritate şi cu inimă deschisă îţi spun că tu singură creezi fericire
sau nefericire în viaţă, tu singură alegi să trăieşti raiul sau iadul pe pământ,
legi o relaţie de cuplu sau o relaţie de iubire sau de suflet, cum zicea un
mare înţelept.
Mi se întâmplă des să mă opresc şi să schimb două vorbe calde şi
autentice cu o persoană necunoscută care stă la raionul de fructe şi legume.
Îmi plac zâmbetele oamenilor, îmi place să-i fac să se simtă văzuţi şi auziţi.
Îmi plac oamenii fericiţi.
Şi muncesc cu oamenii nefericiţi păstrând în inimă speranţa că şi ei vor
fi fericiţi într-o zi şi prin ce scriu sper că te aduc mai aproape de încredere,
speranţă şi iubire de sine.
Nu e grozav ca cineva să te privească fără să te înghesuie într-o
categorie? Când o să înţelegem că fiinţa umană este unică, specială şi
importantă? Hai să încercam pentru o perioadă să nu mai căutam consolare,
acceptare şi confirmare în brațele partenerului.
Şi ca o temă pentru tine, îţi recomand ca timp de trei luni să eviţi orice
cerere, ceartă şi pretenţie. Poţi să fii trei luni din viaţa ta altfel decât ai fost
şi te-ai comportat până acum?

Eu zic că merită să încerci să-ţi pui toate aşteptările şi nevoile în coşul

resurselor tale.
Vrei să ieşi în oras, fă-o, fără să-l aştepţi pe iubitul tău să te scoată la
restaurant.
Vrei să îţi faci un cadou, ieşi şi cumpără-ţi ceva frumos, fără să aştepţi
darurile lui.
Cumpără-ţi flori, mergi în vacanţă cu prietenele, fă sport, găteşte-ţi
specialităţi, răsfaţă-te!
Femeile greşesc des şi mult. Ele nu se duc singure la scăldat doarece le
este frică că la ieşirea din apă n-o să-şi mai găsească hainele acolo.
Metafora se aplică în viaţa reală.
Femeile stau acasă ca să stea şi bărbaţii lor acasă şi să nu prindă gustul
ieşitului cu băieţii aiurea prin oraş. Ei se controlează şi se manipulează unul
pe celălalt până ce ajung să nu se mai suporte. “Dacă plec în vacanţă cu
prietenele mele, va pleca şi el şi n-am încredere în prietenii lui.” Înţelegi
despre ce-i vorba? Teama creşte, nu scade dacă renunţi la plăcerile tale.
 Femeia simte că este neiubită şi această frică de-a nu primi iubire
atrage umilinţe şi jumătăţi de măsură. O femeie care aşteaptă ca bărbatul ei
să-i declare iubirea ajunge să se îmbolnăvească fizic şi emoţional până ce
acesta îi declară iubirea în gesturi şi-n cuvinte.

Cum să-ţi construieşti profilul bărbatului ca să alegi potrivit în

iubire şi în căsnicie
Vorbesc des cu femei inteligente, frumoase, burgheze, înconjurate de
bărbaţi atrăgători şi disponibili emoţional pentru ele. Care dintre ei crezi că
se plictisesc mai repede? Ele.
Femeile se plâng că bărbatul se schimbă după ce devine mai sigur pe
femeie şi pe relaţie. Aşa-i. Vasopresina, hormonul stabilităţii este
responsabil de această relaxare a bărbatului şi nu-mai o femeie idioată se
poate plânge ca bărbatul ei este prea relaxat în relaţie. Cum ai vrea să arate
el după ce a ajuns să-şi cunoască femeia mai de-aproape? Pesemne că
aceste femei nu ştiu ce vor. Dacă ţi s-a întâmplat mai mult de două ori să te
înşeli asupra bărbatului ales, îţi sugerez să-ţi întocmeşti un profil al
bărbatului cu care te vezi şi peste 10 ani de la prima întâlnire.

Sex sălbatic? Pelerinaje pe munţi sfinţi? Călătorii picante pe insule

virgine?
Dacă nu-ţi ajunge spaţiul dedicat de mine, poţi chiar acum deschide
jurnalul relaţiei tale şi să proiectezi în el toate dorinţele tale fierbinţi. De ce
să nu profiţi de tot ce-ţi doreşti să trăieşti?
Nu e nevoie să păseşti în cabinetul unui terapeut de cuplu ca să
descoperi cum îi place iubitului tău să fie iubit sau cum să-l stimulezi, să-ţi
răsfeţe simţurile. Poţi şi singură să construieşti o relaţie împlinită, extatică.
De multe ori, e nevoie de foarte puţin ca să reaprinzi flacăra pasiunii în
iubire… o coafură nouă, o rochie decoltată, o iniţiativă în miezul nopţii şi
omul de lângă tine înfloreşte ca o floare. Dar dacă aştepti ca timpul să-ţi
rezolve dilemele o să ocupi des fotoliul terapeutic ca să-ţi resuscitezi relaţia
aflată în moarte clinică.
Din păcate, majoritatea cuplurilor cred despre ei că le ştiu pe toate şi
asta-i costă foarte multe nopţi nedormite şi zile nefericite; ei gândesc că-n
povestea următoare:
Un cuplu mai în vârstă şi-a sărbătorit nunta de aur, după ani lungi de
căsnicie. În timp ce luau micul dejun împreună, femeia se gândi: “De
cinzeci de ani, întotdeauna am avut grijă de soţul meu şi i-am dat partea
crocantă din chifla de la micul dejun. Astăzi, în sfârşit, vreau să mă bucur
de această delicatesă eu însămi.” A întins unt peste jumătatea crocantă de
sus şi i-a dat soţului cealaltă jumătate. În ciuda aşteptărilor ei, el a fost
foarte mulţumit, i-a sărutat mâna şi i-a spus: “Draga mea, tocmai mi-ai
dăruit cea mai frumoasă bucurie a zilei. De peste cinzeci de ani n-am mai
mâncat partea de jos a chiflei, care-mi place cel mai mult. Întotdeauna m-
am gândit că tu ar trebui să o mănânci, fiindcă-ţi place atât de mult.”

Încă o dovadă vie că nu ştim nimic despre ceea ce vrea cel de lângă noi
şi ghicitul în cafeaua bărbatului tău nu te ajută să-l împlineşti nici după
cincizeci de ani de căsnicie.
Vrei să trăieşti cincizeci de ani de fericire sau cincizeci de ani de
politeţe?

Care-i viziunea ta asupra relaţiei de iubire?

Timp de câteva minute, închide ochii, inspirând şi expirând profund de
câteva ori. Imaginează-ţi că intri în ascensorul tău interior şi cobori şapte
etaje. Când se deschide uşa intri în căminul conjugal pe care l-ai visat de
mică şi pe care ai reuşit să-l construieşti într-o lume nebună.
Îndreaptă-te spre bărbatul de care te-ai îndrăgostit şi pe care îl iubeşti
cu aceeaşi pasiune şi după zece ani de convieţuit şi împărţit responsabilităţi.
Cum e relaţia voastră de iubire?
După ce aduni destule dovezi ale iubirii voastre, intră din nou în
ascensorul tău interior şi urcă şapte etaje ca să revii aici, lângă mine şi
notează detaliile pentru care ai ales să-ţi construieşti o viaţă alături de acest
bărbat. Pe ce criterii l-ai ales de bărbat? De ce ţi-ai dorit relaţia ce-o ai?

Cum vrei să fii în relaţia de iubire?

Mulţumită, în siguranţă, iubită, veselă, sexi, iertătoare, vie, împlinită,
înţeleaptă, care-l încurajează pe cel de lângă ea, curajoasă, calmă, fără griji,
foarte elegantă, grijulie, bogată, pe care te poţi baza, sofisticată, tandră,
pasională, irezistibilă?
Continuă tu descrierea şi trăirea deoarece chiar în acest moment îţi
construieşti relaţia de iubire.

Cum vrei să fie partenerul în relaţie cu tine?

 Hotărat, plin de căldură, plin de resurse, îndrăzneţ, bogat, superstar,
campion, curajos, sensibil, pe care te poţi baza, deschis, înţelept, tandru,
pasional, creativ, disciplinat, nostim, cu capul pe umeri, spiritual?
Devino tot ce ai scris mai sus şi îţi garantez că vei întâlni un bărbat la
fel de prezent şi pregătit ca tine, la fel de iubitor şi capabil, spontan şi
pasional, curajos şi valoros. Eşti pregătită de marea aventură?
Ia jurnalul relaţiei de iubire aproape de tine şi dacă îţi doreşti să trăieşti
raiul pe pământ, scrie în el, în fiecare seară tot ce-ai vizualizat în căminul
conjugal, repetând exerciţiul de fiecare dată când vrei să te apropii de
vizualizarea ta. Prin repetiţie, vei da putere imaginilor ce le construieşti cu
ajutorul imaginaţiei şi în scurt timp visele tale se vor trezi la o viaţă
împlinită, extatică.

Descoperă tipul tău de personalitate şi al partenerului

Acest test comprimă o serie de declaraţii. Citeşte fiecare declaraţie şi
bifează (încercuieşte) răspunsul care ţi se potriveşte cel mai bine: DT
(dezaprobi total), D (dezaprobi), A (aprobi) sau AT (aprobi în totalitate).

(Scara 1)

Găsesc situaţiile neprevăzute amuzante

DT D A AT

Fac lucruri sub impulsul momentului

DT D A AT

Mă plictisesc când trebuie să fac aceleaşi lucruri familiare

DT D A AT

Am o gamă largă de interese

DT D A AT

Sunt mult mai optimist decât majoritatea persoanelor

DT D A AT

Sunt mult mai creativ decât majoritatea persoanelor

DT D A AT
Sunt întotdeauna în căutare de noi experienţe
DT D A AT

Întotdeauna fac lucruri noi

DT D A AT

Sunt mult mai entuziast decât majoritatea oamenilor

DT D A AT

Sunt gata să-mi asum riscul pentru a face ceea ce vreau să fac
DT D A AT

Devin agitat dacă trebuie să stau acasă pentru o perioadă mai lungă de timp
DT D A AT

Prietenii mei ar putea spune că sunt foarte curios din fire

DT D A AT

Am mai multă energie decât restul oamenilor

DT D A AT

În timpul meu liber, îmi place să fiu liber să fac orice pare să fie distractiv
DT D A AT

Total _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

(Scara 2)

Consider că rutina constantă menţine viaţa ordonată şi relaxantă

DT D A AT

Consider (şi reconsider) fiecare opţiune (variantă) înainte de a face un plan

DT D A AT

Oamenii ar trebui să se comporte conform unor standarde ale conduitei

potrivite
DT D A AT

Îmi place să planific cu mult timp înainte

DT D A AT

În general, cred că este important să urmez reguli

DT D A AT

Să am grijă de posesiunile mele reprezintă o prioritate majoră pentru mine

DT D A AT

Prietenii şi familia mea ar putea spune că am valori tradiţionale

DT D A AT

Am tendinţa să fiu meticulous în atribuţiile mele

DT D A AT

Oamenii ar trebui să se comporte în moduri care sunt corecte moral

DT D A AT

Este important să respecţi autoritatea

DT D A AT

Prefer mai degrabă să am prieteni loiali decât prieteni interesanţi

DT D A AT

Obiceiurile demult stabilite sunt necesare a fi respectate şi conservate

DT D A AT

Îmi place să lucrez urmând o cale simplă pentru a finaliza o sarcină

DT D A AT

Total _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

(Scara 3)

Înţeleg cu uşurinţă mecanismele complexe

DT D A AT

Îmi plac discuţiile antrenante şi competitive

DT D A AT
Sunt intrigat de reguli şi tipare care construiesc sistemele
DT D A AT

Sunt mult mai analitic şi logic faţă de majoritatea oamenilor

DT D A AT

Urmăresc subiecte intelectuale în mod regulat

DT D A AT

Sunt capabil să rezolv probleme fără a lăsa emoţiile să-mi stea în cale
DT D A AT

Îmi place să descopăr cum funcţionează lucrurile

DT D A AT

Sunt greu de cap

DT D A AT

Dezbaterea este o modalitate bună să-mi potrivesc inteligenţa cu ceilalţi

DT D A AT

Nu găsesc dificultăţi în a face o alegere chiar şi atunci când există mai

multe alternative care par să fie la fel de bune ca decizia (prima decizie)
DT D A AT

Atunci când cumpăr un aparat nou (cameră foto, computer sau maşină)
vreau să ştiu (cunosc) toate aspectele tehnice
DT D A AT

Îmi place să spun lucrurilor pe nume, nu să vorbesc pe ocolite

DT D A AT

Consider că este important să fii direct

DT D A AT

Când iau o decizie, îmi place să iau în considerare faptele mai mult decât să
mă las influenţat de sentimentele oamenilor
DT D A AT

Total _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

(Scara 4)

Îmi place să ajung să cunosc cele mai adânci nevoi şi sentimente ale
prietenilor
DT D A AT

Apreciez extrem intimitatea profundă în relaţiile mele

DT D A AT

Indiferent dacă este logic sau nu, în general îmi ascult inima când iau
decizii importante
DT D A AT

Frecvent, mă surprind visând cu ochii deschişi

DT D A AT

Pot să mă răzgândesc cu uşurinţă

DT D A AT

După vizionarea unui film emoţional, adesea rămân influenţat câteva ore
după
DT D A AT

Îmi imaginez atât lucruri minunate cât şi oribile care mi se întâmplă

DT D A AT

Sunt foarte sensibil la emoţiile şi nevoile oamenilor.

DT D A AT
Adesea mă suprind pierdut în gândurile mele în timpul zilei
DT D A AT

Simt emoţiile mai profund decât majoritatea oamenilor

DT D A AT

Am o imaginaţie bogată
DT D A AT

Când mă trezesc dintr-un vis lucid îmi ia câteva secunde să revin la realitate
DT D A AT

Când citesc, îmi place când autorul (scriitorul) alege alte alternative pentru
a spune lucruri frumoase sau semnificative
DT D A AT

Empatizez puternic
DT D A AT

Total _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Analiza rezultatelor
Pentru a afla rezultatele testului, acordă 0 puncte pentru fiecare
răspuns SD, 1 punct pentru fiecare D, 2 puncte pentru fiecare A şi 3 puncte
pentru fiecare SA. După care, adună numărul de puncte din cele patru scale;
dar nu aduna toate punctele tuturor scalelor:
scala 1 măsoară gradul în care eşti ca Explorator.
scala 2 măsoară gradul în care eşti ca Constructor
scala 3 măsoară gradul în care eşti ca Director
scala 4 măsoară gradul în care eşti ca Negociator

Scalele cu cele mai mari punctaje definesc tipul de personalitate

primară şi secundară. De exemplu, dacă ai 32 de puncte pentru Scala 1, 20
de puncte (punctaj) pentru Scala 2, 27 de puncte pentru Scala 3 şi 19 puncte
pentru Scala 4, eşti un EXPLORATOR (personalitate primară) /
DIRECTOR (personalitate secundară).
În călătoria vieţii tale îţi doresc succese şi multă iubire!
 CAPITOLUL XIV. DESPĂRȚIRE, DOLIU ȘI
INFIDELITATE
O, suflet al meu, nu năzui la viaţa nemuritoare, ci epuizează domeniul
posibilului. (Camus)

Trăim alături de partenerul nostru cu gândul că o să-l iubim şi o să ne

iubească intens şi pasional tot restul vieţii. Suntem naiv de încrezătoare în
relaţia divină ce-o păstrăm în mintea şi sufletul nostru. Nici măcar nu
îndrăznim să ne gândim cum ar fi viaţa “fără el”.
Şi fără să vrem ne trezim într-un haos emoţional fără precedent după
ani de zile de iubire, dăruire, descoperire şi devenire împreună, inimile
noastre nu mai bat la fel.
Şi despărţirea se pune pentru prima oară în discuţie cu durere în inimă
şi lacrimi în ochi.
Fractura emoţională s-a produs sigur ceva mai devreme, dar noi nu i-
am dat atenţie şi am refuzat să ne oprim ca să discutăm despre ignorarea
nevoilor noastre sau înstrăinarea unuia dintre parteneri. Iubirea, acest mister
al vieţii, nu stă pe loc, se pune în mişcare odată cu noi şi dacă unul dintre
noi rămâne în urmă, în timp ce celălalt merge înainte, inevitabil că vom da
peste rupturi şi fracturi spirituale şi psihologice.
Un jucător profesionist în marea creaţie universală nu se sperie când
bătăile inimii o iau razna, sau când inima partenerului nostru bate puternic
pentru o altă femeie. Sau chiar a noastră. Nici femeia, nici bărbatul nu sunt
scutiţi de pasiuni şi cutremure fiziologice.
O profesionistă a vieţii ştie că sexul în mâna oricui este o forţă uriaşă
care nu respectă reguli impuse sau demult apuse. Aşa se întâmplă în
dragoste. Unii ştiu ce să facă ca să se reîndrăgostească după o escapadă,
alţii se despart când se dezîndrăgostesc de partener şi avem şi pacienţi care
se împart între două îndrăgosteli. Fiecare îşi ascultă instinctele.
În orice caz, când conflictul intră pe scena conjugală şi ţipete iau locul
comunicării înseamnă că rănile sunt adânci şi merită să ne îngrijim cât de
bine putem de durerile şi suferinţele ieşite la iveală. Recomand orice fel de
terapie (plânsul în braţele unei prietene înţelepte, verbalizarea pe canapeaua
unui terapeut, meditaţia pe vârful unui munte, orice intuieşti că-ţi face bine.)
Corpul tău, mintea şi inima ta vorbesc cu tine şi la bucurii şi la tristeţi.
Ascultă-le mereu şi vei ştii care e cea mai înţeleaptă alegere ce-o poţi face
într-o situaţie de criză în relaţia ta. Nu lăsa tăcerea, certurile, reproşurile,
jignirile, ţipetele să se instaleze între voi, când puteţi folosi instrumente
inteligente de negociere şi înţelegere.
Eu cred că fiecare femeie deţine cheile paradisului şi are obligaţia să
deschidă uşile potrivite anotimpurilor schimbătoare. Câteodată plouă,
viscoleşte, şi de obicei e soare.
Şi o vorbă care-mi place mult spune aşa: “când totul se transformă în
cenuşă, ceva mai rămâne întreg”. Asta simte femeia când armonia şi
împlinirea îi este ameninţată sau asta simt eu chiar acum. E miezul nopţii şi
e o noapte importantă pentru mine. Mă gândesc la ce mă desparte să trăiesc
o poveste de iubire de-o viaţă cu bărbatul pe care l-am ales.

Peste câteva săptămani împlinesc treizeci de ani şi aproape de ziua

mea de naştere obişnuiesc să mă iau la întrebări şi să mă scanez din cap
până-n picioare. Nu ştiu ce-i cu obsesia asta a mea de-a mă verifica chiar de
ziua în care am venit pe lume.
Poate pentru că odată cu naşterea noastră începem să murim câte puţin
cu fiecare zi care trece şi în subteranele minţii mele trăieşte un bătrân
înţelept ce veghează la faptele şi alegerile ce le-am săvârşit până în zilele şi
nopţile aprilice care vestesc încă un an de maturizare şi realizare prin
talentele unice ce-au fost puse în mine înainte de marea mea naştere.
Iubesc un om frumos. Nu e doar un bărbat. E şi un prieten bun şi
sincer, un înţelept, un copil sălbatic şi capricios, un amant pasional, un
vrăjtor care intuieşte mai bine ca o femeie, un povestitor talentat, un creator
de sens, un partener de viaţă devotat şi multe altele pe care nu le-am
descoperit încă. Ştiu cine este şi cine nu este, ştiu ce poate şi ce nu poate, ce
poate accepta şi ce nu poate accepta, ce poate ierta şi ce nu poate ierta şi
cred că îmi ajunge ce ştiu ca să pot trăi o viaţă împlinită alături de el.
Şi-atunci de ce n-am somn de câteva nopţi? Pentru că ştiu că nu pot
schimba ce nu poate fi schimbat şi încă nu m-am vindecat de gândurile care
anunţă tragedii şi rupturi bruşte. Dar mă rog şi îţi dau şi ţie rugăciunea
seninătăţii să te ajute în nopţile întunecate.

Cred că ţi-am mai spus şi-n alte rânduri că relaţia de iubire este şansa
care ţi se arată ca să te maturizezi şi desăvârşeşti pe tine însuţi. Prin
dinamica relaţională ce-o ai cu bărbatul tău iubit sau detestat tu iei sau pici
examenul de maturizare şi devenire de sine.
E important să ţii minte treaba asta. Ea te va ajuta să-l priveşti pe
iubitul tău (şomer, beat, supraponderal, falit şi frustrat) cu alţi ochi. Am
avut destui parteneri pe care i-am părăsit fără să-i înţeleg cu adevărat pentru
că şi-au manifestat slăbiciunile şi dependenţele sub nasul meu. Prietenii mei
pot spune cel mai bine că n-am nevoie mai mult de trei zile să-mi revin
după o despărţire. Sunt o maşinărie ciudată care taie răul de la rădăcină
peste noapte fără să se mai uite vreodată în urmă dacă bărbatul ales îmi
ignoră nevoile.
Vorbesc despre Andreea Amazoana, care şi-a mai pierdut din “putere”
cu trecerea anilor. Astăzi, Andreea a înţeles că viaţa este o şcoală care ne
predă lecţii importante şi binecuvântează bărbaţii care îi intră şi ies din viaţă
fără să mai judece şi condamne.
După multe greşeli săvârşite am învăţat şi câteva lecţii preţioase pe
care ţi le dăruiesc ţie, prietena mea dragă. Fii deşteaptă şi înţeleaptă şi
învaţă din greşelile altora. Nu are sens să treci şi tu pe unde au mai trecut
atâtea femei. Alege drumul corect de la început.
Iubirea trebuie învăţată. Cel puţin eu aşa am invitat-o să rămână în
viaţa mea, după ce am experimentat-o de câteva ori. Nu ajunge să fii atinsă
o dată de iubire ca să spui că ştii să iubeşti. Când ajungi să nu te mai temi
de suferinţă vei trăi şi marea iubire.
Nu vei mai fi niciodată acelaşi om după ce îmbrăţişezi şi suferinţa din
relaţia ta. Nu bat câmpii, nu te înspăimânta. Nu e de ajuns să înţelegi ce
spun, trebuie să practici ce spun.
Dacă astăzi plângi după fostul tău iubit, sau în braţele prietenei tale că
iubitul ţi-a înşelat aşteptările înseamnă că n-ai învăţat lecţia iubirii.
Aşteptările au rolul de-a fi înşelate.
Hai să te testez puţin înainte de-a te trata de suferinţele în dragoste:
Ţi-e teamă să-ţi deschizi sufletul pentru că ştii că vei fi rănită?
Consideri că eşti doar o pradă bună de vânat pentru bărbaţi?
Vezi bărbatul ca pe un colac de salvare din marea singurătate?
Crezi că ai avut avut parte doar de întâlniri “ghinioniste”?
Relaţiile de iubire s-au consumat ca un foc de paie?
Ai tendinţa să-l schimbi pe bărbatul care-ţi intră in viaţă?
Ţi s-a întâmplat să renunţi la prieteni, job, pasiuni pentru un anumit
bărbat?
 Te grăbeşti să intri în relaţie de teamă că bărbatul s-ar putea răzgândi?
Ţi-e teamă că bărbatul pe care l-ai ales de iubit te va înşela şi părăsi?

Dacă majoritatea răspunsurilor tale conţin o afirmaţie înseamnă că nu

eşti prea departe de următoarea ta dezămăgire şi suferinţă prelungită în
dragoste.

Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite, conţin melancolia lor, fiindcă
ceea ce lăsăm în urmă este o parte din noi înşine, trebuie să abandonăm o
viaţa pentru a putea începe alta. (Anatole France)

E cumplit de greu să renunţi la o parte din tine, poate la fel de greu

precum despărţirea de omul pe care l-ai iubit atât de mult şi profund.
Schimbarea aduce nesiguranţa şi teama de nou. Ne-am obişnuit să trăim
într-un fel anume şi am dezvoltat o serie de obiceiuri care ne-au oferit
siguranţă şi linişte sufletească. Şi-acum? Pământul ne-a fugit de sub
picioare.
Cine părăseşte cuplul o face pentru că viaţa a devenit grea şi
insuportabilă. Nu putem condamna pe nimeni că nu mai poate rezista lângă
ceea ce-i oferim. Ştiu că e dureros dar omul încă n-a găsit altă cale de
vindecare decât despărţirea. E drumul cel mai uşor. Plecăm de lângă cei
care nu ne mai oferă ceea ce aşteptăm: căldură, înţelegere, acceptare
necondiţionată. E grea maturizarea în doi şi de abia când o luăm de la capăt
în acelaşi fel cu altcineva înţelegem că amândoi am fost vinovaţi c-am
produs ruptura emoţională.
Şi acum hai să-ţi răspund la suferinţa ce-o trăieşti în urma despărţirii
de persoana pe care ai iubit-o şi lângă care ai încercat să devii mai bună.
Simptomele unei suferinţe în dragoste seamănă cu simptomele
sevrajului care se observă într-o cură de dezintoxicare. Ai traversat o astfel
de experienţă până acum?
Toate crizele, inclusiv criza despărţirii sunt un prilej de evoluţie pentru
ambii parteneri. Poate alegi să te desparţi temporar sau definitiv de omul
lângă care nu mai poţi continua să trăieşti. Depinde de cât de puternică eşti
şi de cât de grav este motivul despărţirii. În cazul unei dependenţe cronice,
cum ar fi alcoolul, violenţa conjugală sau infidelitatea cronică nu recomand
nimănui să rămână chinuit în acea relaţie.
 Ori divorţăm ori căutăm satisfacerea propriilor nevoi în alte cuiburi
(investirea în muncă, îngrijirea copiilor sau relaţiile extraconjugale). Este
destul de cunoscut până aici scenariul conjugal, aşa-i? Eu aleg despărţirea
definitivă, în cazul dependenţelor cronice.

Relaţia de cuplu este un vehicol pentru evoluţia ambilor parteneri.

Fiecare partener este o individualitate şi în relaţie ne putem amplifica
puterea unul altuia sau ne putem sabota. Dacă relaţia nu te ajută să creşti, să
devii mai bună şi mai iubitoare e cazul să o iei din loc chiar dacă între voi
se află averi de împărţit şi îngeri de copii.
În Germania, s-a votat un proiect de lege inteligent, ca după şapte ani
de căsnicie cuplul să se despartă, tocmai ca să înţeleagă dacă mai pot
rămâne împreună (din iubire). Votezi?
Societatea devine conştientă că o legătură socială şi religioasă nu ne
mai ţine împreună, doar legăturile din iubire rezistă, în rest ajungem să ne
trăim despărţirea la tribunal.
Drumurile noastre se pot despărţi dacă lecţiile noastre de viaţă s-au
încheiat împreună. Fără dramă, tipete şi suferinţă. Votezi?
Se mai zice că există o singură iubire în viaţă pe care n-o s-o uităm
niciodată. Eu cred că această afirmaţie este falsă, o găsim funcţională doar
în filmele romantice, în rest se poartă noile iubiri, care vin şi ele să ne
înveţe cât de frumos se poate iubi încă o dată.
Ce ne doare când ne despărţim? Inima? Sufletul? Trupul? Egoul suferă
întotdeauna: “Unde-i jucăria mea? Cine se va juca acum încolo cu ea?”

Cum să treci peste infidelitatea partenerului? Cum să procedezi

când afli că partenerul te înşală?
Instrucţiuni de reclădire a relaţiei infectate de adulter/infidelitate: în
momentul despărţirii ne este dărâmată stima de sine şi acesta este momentul
în care femeia se simte urâtă, proastă, slabă, fără valoare personală.
Majoritatea femeilor sunt foarte critice cu corpul lor şi în relaţie, de asta
calea regală spre vindecare, după o despărţire, este sportul şi îngrijirea
trupului prin masaj, yoga şi alte activităţi care te ajută să depăşesti travaliul
doliului despre care o să vorbim puţin mai târziu în detaliu.
Experţii ne spun că doar 5% dintre femei se cred cu adevărat frumoase,
inteligente şi grozave. Şi restul de 95% se simt prost în trupul lor? Se
mustră şi pentru cele 2 kilograme în plus şi gramele de celulită care le
acoperă coapsele. Procentul e enorm şi ne înspăimântă. Cum să fii
atrăgătoare, cum să transmiţi siguranţă când tu te simţi atât de prost în
propria-ţi piele?
Sportul te ajută să-ţi stabilizezi stima de sine şi să te recuperezi după
suferinţa provocată de despărţire. Ia-ţi un instructor şi apucă-te urgent de
treabă dacă vrei să uiţi de suferinţă.
Se spune că motivul cel mai frecvent al despărţirii este infidelitatea.
Biologii, prin explicaţiile lor, nu ne ajută să scăpam de aceasta mare
suferinţă ce-o traversăm când aflăm că persoana pe care am ales-o s-a dăruit
cu pasiune unei alte figuri feminine.
Din punct de vedere biologic masculul are tendinţa de a-şi planta
sămânţa în cât mai multe locuri ca să se asigure că nu va rămâne fără
urmaşi, mai ales dacă acasă îl aşteaptă o femeie care e preocupată de carieră
şi independenţă financiară.
Bărbatul caută sexul, nu intimitatea într-o aventură. Femeia, ca să
ajungă să facă sex cu un bărbat, trebuie să treacă prin momente de afecţiune
şi intimitate. A cui trădare ţi se pare mai periculoasă? Bărbatul se descarcă,
se uşurează fizic şi se întoarce acasă la tine. În schimb, tu ai nevoie de
apropiere, de poezie, de îmbrăţişare tandră ca să faci sex cu un alt bărbat.
Reacţia ta isterică şi crizele de gelozie se explică prin faptul că-ţi simţi
căminul ameninţat de-o altă femeie care ar putea să-ţi răpească genele bune
şi situaţia financiară ca să-şi construiască propriul ei cuib de regină.
Care-i reacţia ta atunci când eşti geloasă şi bănuieşti că iubitul tău are
o aventură?
Faci o criză de gelozie?
Începi să plângi fără să-i spui ce simţi cu adevărat?
Îl ameninţi cu despărţirea?
Vorbeşti deschis cu el despre bănuielile tale?
Îl faci să înţeleagă că suferi din cauza comportamentului său rece şi
distant?
Pleci la mama fără să-i dai nicio explicaţie?
Sau încerci să ignori ce se întâmplă şi aştepţi să-i treacă nebunia
temporară?
Încerci să-l aduci înapoi prin strategii de seducţie ce funcţionează cu
orice bărbat?
 Dezamăgirea, durerea, depresia şi îndoielile îţi întunecă privirea şi
după câteva izbucniri violente şi reproşuri aspre femeia se retrage în ea
însăşi pentru a-şi pune câteva întrebări fundamentale: “Oare o iubeşte? Mă
va părăsi ca să înceapă o relaţie cu ea? Oare e mai tânără şi mai slabă decât
mine? E atrăgătoare sexual? S-a îndrăgostit nebuneşte de ea?”

Este foarte natural să te îndrăgosteşti, însă este foarte nenatural să păstrezi

îndrăgostirea. (Helen Fischer)

Din punct de vedere evoluţionist suntem programaţi să ne investim

energia feminină şi masculină pentru a construi cuiburi şi-a naşte
progenituri, sau îngeri de copii. Sună mai bine.
Infidelitatea sexuală este mai puţin periculoasă decât infidelitatea
emoţională şi orice femeie cu scaun la cap nu se grăbeşte să se despartă de
bărbatul cu care şi-a construit un cămin dacă acesta a alunecat într-o noapte
în aşternuturile unei femei oarecare.
În schimb, unde bărbatul investeşte afecţiune, dăruire, iubire şi
finanţele familiei gluma se îngroaşă serios şi femeia îşi scoate armele de
luptă ca să-şi aducă acasă soţul rătăcit şi vrăjit.
Când ajungi în această fază, şi în viaţa asta nimeni nu-i scutit de
experienţe, roagă-te să fi devenit deja o femeie independentă social şi
financiar ca să poţi să-ţi permiti să-ţi “pedepseşti” bărbatul ce tocmai a
comis adulter, altfel vei fi nevoită să închizi ochii şi să te rogi lui Dumnezeu
să-ţi aducă soţul înapoi din braţele curtezanei roşcate şi focoase.
Dependenţa de bărbat şi de susţinerea lui financiară nu te ajută să faci
gălăgie prea mare în casă sau să îl ameninţi cu despărţirea şi mutarea ta din
reşedinţa familială pentru că el ştie că n-ai să te întorci în blocul cu 10 etaje
fără aer condiţionat unde ai stat înainte de a trage marele bilet la loterie.
Reacţiile tale feminine (plâns, isterie, gelozie, implorare, încercare de
ai stârni gelozia) nu-l vor întoarce din drum dacă tu nu deţii puterea să o iei
din loc fără să mai priveşti înapoi.
Partenerul cel mai puternic în relaţie face regulile şi îşi permite cel mai
des să greşească.

Câte femei disperate şi depresive cunoşti? Multe, şi majoritatea n-au

putere în relaţia lor deoarece au renunţat la tot ce însemnă viaţa lor până în
acel moment: carieră, viaţa socială, petreceri, afacere personală, călătorii
spirituale, seminare de creştere personală şi aşa mai departe.
Ai renunţat la viaţa ta ca să-ţi sprijini soţul în carieră sa. Bună
alegere… Şi acum ce faci?
Hai că la 30, 40 de ani nu e aşa de greu să o iei de la capăt, dar la 50 de
ani, după ce o viaţă ai slujit un bărbat şi doi copii, cum ieşi pe stradă, după
ce bărbatul a plecat cu-o jună de 20 de ani?
Aşa cum bine ştim amândouă, banii şi puterea îl fac pe bărbat atractiv,
chiar dacă el circulă prin viaţa cu gabarit depăşit. Nu trebuie să te lămuresc
eu că aşa stau lucrurile în viaţă, deschide televizorul.
Când toate speranţele şi investiţiile tale sunt direcţionate spre căsnicie
te-ai ars rău, draga mea. Vei trăi o viaţă prin mandat. Dacă soţul tău
semnează excursia la Băile Herculane poţi să te refaci emoţional cu
aromaterapie şi vinoterapie după ultima sa escapadă.
Dacă nu-ţi permiţi să faci scandal în căminul conjugal înseamnă că te-
ai măritat ca să-ţi “asiguri” viaţa şi doar timpul îţi demonstrează că ai făcut
cea mai proastă alegere.
O femeie vulnerabilă şi slabă va accepta infidelităţile bărbatului pentru
că n-are alternative. O femeie puternică şi independentă îşi permite să-şi
pedepsească soţul cum ştie ea mai bine, printr-o despărţire temporară sau
definitivă.
Oare de ce stărui asupra aceluiaşi subiect, construieşte-ţi o viaţa a ta
profesională, socializează, plimbă-te prin lume, trăieşte-te pe tine separat de
relaţie şi nu prin infidelitate.

Căsnicia cred că este o artă. Iar în prezenţa minciunii şi sub imperiul

fricii că bărbatul te poate înşela şi abandona pentru o altă femeie nu se poate
vorbi despre artă şi împlinire.
Există parteneri care merită părăsiţi şi alţii care merită iertaţi. Dar încă
o dată totul depinde de puterea ta interioară. Fără să crezi că meriţi şi să ai
rezultate în viaţa ta profesională şi personală nu vei putea discerne bine,
deoarece teama te va forţa să alegi greşit.
Adrian Nuţa spunea că nu iubim niciodată un bărbat pentru calităţile
lui, noi iubim Principiul Masculin pe care acest bărbat îl îmbracă ca
veşmânt în timp ce ne vizitează.
 De fapt ce căutăm noi? Căutăm partea noastră complementară, acel
bărbat care să manifeste latura noastra latentă. Eşti o femeie puternică şi
stăpână pe viaţă? Înseamnă că vei fi atrasă de-un suflet sensibil, pasional şi
curat care să te iubească. Esti sensibilă şi dai peste bărbaţi stăpâni şi siguri
pe viaţa şi emoţiile lor? Înseamnă că trebuie să-ţi creşti puterea personală
dacă nu vrei să ajungi o victimă a acestui călău stăpân pe viaţa lui şi în
curând a ta.
Cam aşa arată coregrafia iubirii noastre, căutăm ceea ce ne lipseşte fără
să ne dăm seama că omul din faţa noastră încearcă să ne definească prin
comportamentul său potrivit sau nepotrivit. Degeaba faci crize de gelozie şi
spargi pahare. Bărbatul vine să-ţi arate care sunt vulnerabilităţile tale pe
care trebuie să le prelucrezi în relaţie cu el.
Şi culmea ironiei este că peste un timp, în general după 7, 8 luni,
maxim până la doi ani, te confrunţi cu primele crize în relaţia de iubire, în
care te uiţi la celălalt şi te întrebi dacă el este omul lângă care vrei să
îmbătrâneşti. De ce se întâmplă să ne răzgândim pe drum?
Iubirea dintre oameni pare să moară şi asta o poţi observa cu uşurinţă
în lumea contemporană care e populată de divorţuri şi despărţiri fără
preaviz. Şi urmărind cu tristeţe acest trist peisaj şi trăindu-l pe propria piele
am ajuns să cred că nu ştim să iubim cu adevărat. Nici eu nu mă pot lăuda
c-am iubit necondiţionat, nonposesiv ori dezinteresat până la frumoasa
vârstă de 30 de ani.

De curând, de când iubitul meu mi-a zis că pleacă departe să-şi

descopere vocaţia, am simţit o durere puternică în suflet, dar nici acum nu
pot fi sigură, deoarece e prea timpuriu de la vestea primită să-nţeleg dacă
mă doare sufletul sau ego-ul. Totuşi am încredere că pot face diferenţa şi
voi înţelege dacă este prima mea iubire adevărată. Şi tu vei fi prima care vei
afla din fericirea şi durerea mea, draga mea prietenă.
Am nevoie de tine la fel cum şi tu ai nevoie de mine şi asta face
legătura noastră să fie atât de specială. Experienţa, ca de obicei, vine şi
calcă toată teoria în picioare. Şi iarăşi ne-a adus împreună, ca să desluşim
experienţă cu experienţă, filă cu filă, întâlnire cu întâlnire. Am mare
încredere în tine la fel cum cred în mine. Chiar dacă nu ne cunoaştem
personal, nimic nu ne împiedică să ne întâlnim de fiecare dată aici, pe Stilul
Tău, când avem nevoie să fim ascultate şi să vorbim despre durerile noastre
amoroase.
 Ceea ce eu înţeleg, cunosc, trăiesc, iubesc va ajunge la tine şi îmi
doresc să primeşti cu inima deschisă fiecare provocare a vieţii şi asta ca să
putem călători împreună mult timp de acum încolo… Viaţa e plină de
surprize, de încercări şi provocări şi n-ai cum să te pregăteşti să faci faţă
acestor teste decât dacă eşti conştientă de ceea ce eşti şi ceea ce poţi.
Şi eu aveam tendinţa să mă opun în faţa nedreptăţilor, a răutăţii lumii
până-n ziua în care am înţeles că ceilalţi n-au puterea să-mi facă niciun rău
şi singura responsabilă de suferinţa ce-o trăiesc, sunt chiar eu, autoarea
vieţii mele.
Eu îmi scriu povestea personală cu fiecare alegere conştientă ce-o fac.
Sunt responsabilă chiar şi de ce zace în inconştientul meu şi tot eu am
puterea să scot afară mizeria adunată în timp şi crede-mă că asta e locul
potrivit ca tu să te dezbraci de măşti şi mecanisme de apărare.

Poţi să spui adio unui trecut dureros, unei iubiri pierdute şi unei
experienţe încă ascunse de lume fără să fii judecată sau analizată. Toată
viaţa ta stă în puterea ta personală. Şi această putere se dezlănţuie când ai
curajul să te arăţi aşa cum eşti.
Ştiu că este o invitaţie îndrăzneaţă şi poate tu încă vrei să aştepţi să mă
cunoşti mai bine ca să te deschizi în faţa mea, însă eu nu sunt eu, sunt o
oglindă în care te poţi privi şi în care poţi descoperi cine eşti şi care e
misiunea ta în această călătorie personală, numită atât de frumos, viaţă.
Viaţa ta are valoare pe care tu i-o dai. Ce dai mai departe? Reproşuri, acuze,
suferinţe, posesivitate, control, manipulare, şantaj emoţional?
Aceste stări sufleteşti vin întotdeauna la pachet, nu poţi alege doar
iubirea din coşul cu sentimente, lăsând ura la distanţă de fiinţa ta. Le iei pe
amândouă fără să conştientizezi la momentul achiziţionării. Mai târziu,
când partenerul se îndepărtează simţi puterea întunericului, care te
îmbrăţişează cu aceeaşi forţa cu care te-a îmbrăţişat iubirea acum ceva
vreme… Şi e firesc să simţi durere, confuzie, nesiguranţă, teamă pentru o
perioadă.
Poţi foarte uşor să oferi libertate, încredere, iubire non-posesivă,
încurajare şi fidelitate.
La un moment dat, printr-un anume eveniment, ajungem să înţelegem
că toate măştile şi strategiile noastre de manipulare nu fac decât să
îndepărteze iubirea din viaţa noastră şi noi nu ne dorim asta, noi vrem ca ea
să intre şi să rămână în casa noastră.
 Hai să nu ne mai ascundem de noi, de dorinţele noastre adevărate, hai
să alegem iubirea ca stil de viaţă şi să oferim cu riscul de a-l face pe cel de
lângă noi să zboare încrezător mai departe în viaţă. Şi cum cineva zicea
foarte inteligent, nimeni nu pleacă de lângă omul care-ţi oferă toată
libertatea şi încrederea din lume. Cine-i nebun să renunţe la aşa un cuib? Nu
prea mulţi refuză aşa o ofertă, în care să fii lăsat să fii tu însuţi, liber şi
fericit.
Dar acum hai să ne ocupăm de durerea ce-o ai în suflet şi să-ţi
prescriem câteva comportamente care te vor ajuta să zbori şi tu, mai
aproape de viaţa ta… Şi aşa cum îmi place mie să spun, suferinţa poate fi şi
ea programată. Eu, după fiecare despărţire, reuşesc să mă refac repede şi
astăzi am de gând să-ţi ofer şi ţie câteva din secretele vindecării după o
despărţire dureroasă.

5 paşi care-ţi vor reda pofta de viaţă pierdută odată cu marea

despărţire
Primul pas este să te ţii la distanţă de muzica pe care o ascultai
împreună cu el şi să stai departe de locurile în care petreceaţi timp
împreună, unul în braţele altuia. Ba mai mult, taie contactul cu anturajul de
cupluri care îţi vor aduce aminte în fiecare secundă de el şi de greşelile
comise în relaţie, sau şi mai rău, de momentele frumoase petrecute
împreună, la mare şi la munte.
Pasul doi este să-ţi îngropi telefonul dacă-ţi trece prin cap să ieşi la un
drink cu fetele. Asigură-te că n-ai cum să te faci de râs dacă te îmbeţi şi-l
suni compulsiv astfel încât să-i confirmi că a procedat excelent să deschidă
uşa dormitorului şi să nu se mai întoarcă niciodată în patul conjugal.
Pasul trei este unul care te ajută să vezi că viaţa merită trăită. Ieşi în
oraş forţat şi de dată asta cu oameni noi, pe care i-ai întâlnit pe o reţea de
socializare, gen facebook, că doar la asta ne foloseşte. Acceptă invitaţia
unui coleg de servici, a unui bărbat de pe stradă. Fă ceva ce n-ai mai făcut
până acum, îndrăzneşte să priveşti oameni noi în ochi.
Pasul patru te pregăteşte de o nouă etapă în care o iei de la capăt într-
un nou trup, cu o nouă atitudine şi gânduri curate. Înscrie-te la o sală de
sport şi du-te de patru ori pe săptămână să te antrenezi ca un sportiv de
performanţă. Citeşte cărţi motivaţionale şi inspiraţionale, uită-te la comedii,
fă meditaţie şi dacă încă simţi că gândurile tale aleargă tot după el, du-te la
un terapeut care te va ajuta să închei travaliul doliului cât mai repede şi mai
eficient. Dacă nici aşa nu te descurci, scrie-mi!
Şi pasul cinci e cam îndrăzneţ însă te şi scoate la o cafea cu un alt
bărbat (fără să faci sex), doar să auzi cât de bine arăţi, ce deşteaptă eşti, ce
dorită eşti de alţi bărbaţi. De asta ai nevoie ca să-ţi recapeţi stima de sine ce
ţi-a fost distrusă în clipa în care el a ales un alt drum. Te vei reface repede
dacă respecţi aceste reguli de aur.

Ai ajuns deja să crezi că tu ești problema? Înseamnă că pot să-ţi dau

dezlegare pentru despărțire. Dacă partenerul tău corespunde profilului de
mai sus, şterge-ţi lacrimile, scutură-te de sentimentele de vinovăţie şi
încheie relaţia ce te ucide lent.
Fericirea nu este permanentă. Dorinţa nu e permanentă. Iubirea se
reinventează mereu şi când ne-am consumat energia în loc să ne-o
amplificăm e timpul să zburăm mai departe în viaţă.
Experienţa relaţiilor m-a învăţat ca există un început, o desfăşurare şi-o
încheiere. Şi cu cât suntem mai conştienţi de aceste realităţi amoroase
acceptăm şi despărţirea mai uşor.
Fii atentă să nu ajungi să suferi după un bărbat pe care nu-l iubeşti.
Mie mi s-a întâmplat să ignor semne evidente care ne despărţeau şi să intru
conştientă de aceste diferenţe în relaţie. Nu te amăgi că omul se va schimba
în bine peste un timp de iubire şi pasiune dacă prezintă următoarele
simptome evidente.

6 semnale evidente care nu trebuie ignorate dacă nu vrei să suferi

în relaţie

(1) Căsătorit, workaholic, eşecuri amoroase pe bandă?

Nu eşti Maica Tereza! Rupe relaţia dacă celălalt nu-ţi îndeplineşte
nevoile de iubire sănătoasă. Nu te hrăni cu suferinţe şi lipsuri. O relaţie are
menirea să te facă mai bună şi mai pozitivă. Dacă bărbatul pe care îl iubeşti
şi l-ai ales de soţ se luptă cu nişte dependenţe puternice şi cronice mai bine
îl laşi să-şi trăiască marea iubire: alcoolul, drogul, jocurile online sau de
noroc.

(2) Aveţi doar o compatibilitate sexuală extraordinară?

 Rupe relaţia dacă nu exista compatibilitate pe toate nivelurile (iubire,
comunicare, căldură umană, înţelegere, împărţire, complicitate, libertate).
Sexul se consumă şi luna de miere se încheie până în doi ani de zile. Sexul
nu creşte copii şi nici nu plăteşte rate ipotecare.
Când îţi dai seama că magia s-a consumat şi nu există nicio altă
compatibilitate, e timpul să stai serios de vorbă cu felul tău iresponsabil de-
a alege o relaţie. Criteriile de selecţie a partenerului trebuie să conţină mai
multe afinităţi decât compatibilitatea sexuală.

(3) L-ai prins de nenumărate ori în braţele altei femei (online şi

offline)?
Rupe relaţia dacă partenerul suferă de infidelitate cronică şi nu se
angajează emoţional şi responsabil în relaţia cu tine. Verifică ce înseamnă
relaţia pentru partener înainte de-a iniţia o relaţie sexuală şi romantică cu
acesta. S-ar putea ca el să nu ştie că o relaţie înseamnă implicare şi dăruire
emoţională, stabilitate, intimitate şi fidelitate. Nu te grăbi să faci casă cu un
om pe care încă nu-l cunoşti. Nu ajunge să fie bine îmbrăcat şi manierat.

(4) Iubitul tău nu face nimic să se întreţină?

Rupe relaţia dacă partenerul trăieşte ca un parazit, pe spatele părinţilor
sau pe spatele tău. El nu va dobândi bani, prestigiu social, putere şi
notorietate peste noapte. Dacă nu prezintă de la începutul relaţiei aceste
semnale va fi foarte greu să întreţii un copil-bărbat care refuză să se
maturizeze şi responsabilizeze. Priveşte puţin la felul lui de-a fi înainte de
a-i spune “da” şi-a porni într-o călătorie lungă şi agitată în viaţă.

(5) Partenerul tău te jigneşte verbal şi fizic?

Părăseşte cuplul care nu este decât un câmp de luptă plin de ură şi
insulte. Nimeni nu se schimbă pentru nimeni şi dacă el te tratează mai des
cu insulte decât cu cuvinte blânde e destul de limpede cum va arăta viaţa ta
peste câţiva ani de convieţuit împreună.

(6) Ai un partener extrem de gelos care te manipulează şi te ameninţă?

Rupe relaţia dacă există manipulare (gelozie, slăbiciune, putere,
servitudine, vinovăţie, ameninţare, amabilitate mascată). Gelosul se teme de
propria-i infidelitate. Să nu uiţi treaba asta! Cine este obsedat că celălalt îl
înşală este el incapabil să fie fidel şi matur emoţional.
 Relaţiile de cuplu ori te cresc, ori te sărăcesc. Şi cred că ştii care-i
direcţia evolutivă. Corect?
Relaţiile sunt o invitaţie la evoluţie, la maturizare şi creştere spirituală.
De ce am refuza despărţirea care ne anunţă că o nouă lecţie de viaţă ne
aşteaptă s-o trăim?
Hai să ne îmbrăţişăm şi să ne luăm rămas bun şi să rămânem curioşi la
ce ne pregăteşte viaţa şi sigur cadoul pe care ni-l face este un nou partener,
mai bun, mai frumos, mai spiritual. Asta dacă ne-am învăţat lectia în cuplu
şi-am acceptat despărţirea cu maturitate şi detaşare emoţională.
Cei care nu şi-au învăţat lecţia, sunt precum copiii care ţipă după
mamele lor când sunt lăsaţi la grădiniţă. Le este teamă că pierd iubirea şi ei
nu ştiu cum să se iubească în lipsa obiectului iubirii care este mama, în
cazul copilului, şi iubita în cazul bărbatului-copil. Femeia şi bărbatul nu mai
este în pântecul mamei, relaţia fuzională cu mama trebuie să înceteze, nu
mai eşti copil, trezeşte-te!
Renunţă la teama că vei fi abandonată, părăsită, descalificată în
favoarea altcuiva. Suntem paralizaţi de această comparaţie negativă, că un
altul mai bun ne va fura partenerul şi de aici se nasc o grămadă de
comportamente disperate şi umilitoare care ne îndepărtează de marea iubire
şi călătorie a sufletului tău.
Preferăm să ne irosim în braţele bărbatului nepotrivit decât să zburăm
spre un partener care ne poate face să trăim raiul pe pământ. Teama ucide
unicitatea şi noutatea. Eşti sigură că doar atâta meriţi?
Pretindem de la partener ceea ce noi înşine nu ne oferim şi anume: îl
invităm, rugăm şi în final îi cerşim să ne iubească fiindcă noi nu ştim să ne
iubim. Obstacolul în calea iubirii şi-a evoluţiei eşti chiar tu dacă te agăţi de
gâtul şi piciorul partenerului care te foloseşte ca pe-o mamă sau asistentă
medicală.
Dacă te iubeşti o să ştii ce să faci ca să te eliberezi de suferinţa ce-o
trăieşti alături de un partener imatur emoţional care te amăgeşte ca să-l mai
ţii puţin la pieptul tău de mamă bună.

Lecţiile despărţirii suferite de Novacovici după ce iubita l-a părăsit

Prima săptămână a fost grozavă, a doua a început să se transforme într-
o dramă şi-o disperare care s-a metamorfozat în faza de negare (prima etapă
a despărţirii) în care te gândeşti că totul e o glumă proastă.
 Şi după şapte zile de sală, scris, citit, viaţă normală, a intrat cu paşi
grăbiţi în a doua fază a despărţirii, etapa furiei, în care s-a comportat
precum tatăl său când se certa cu mama. Şi această imagine l-a
înspăimântat. Atenţie la modelul tău parental.
Psihologii spun că vindecarea după o despărţire durează până la şase
luni, el s-a vindecat în trei luni şi avem mărturiile unor oameni care s-au
vindecat în trei zile.
Depinde de tine!
Despărţirea este o ocazie extraordinară de autocunoaştere şi am înţeles
că înainte de relaţie eram un om fericit, bucuros, activ, viu şi asta m-a ajutat
să înţeleg că toate calităţile umane sunt în mine, nu în partenerul care a
plecat din relaţie.
Abundenţa, iubirea, talentul se găseşte în lumea de afară. Doar e
nevoie să ieşi din casă ca să guşti din bogăţia Universului. Dar dacă decizi
să rămâi în casă şi să plângi în pernă îţi vei aminti doar de scenariile trăite
alături de partener şi recuperarea va fi mult mai nasoală.
Dacă şi reuşeşti să te porţi civilizat cu fostul partener, să te înţelegi cu
el, chiar să-i înţelegi motivele pentru care a ieşit din relaţie şi să i le
respecţi, înseamnă că nivelul tău spiritual este înalt şi eşti foarte inteligent
emoţional, ceea ce te ajută să rămâi prieten cu fostul iubit.

Fazele doliului ce urmează după o ruptură temporară sau

despărţire definitivă

(1) Negarea sau refuzarea realităţii

Procesul durează luni chiar şi ani. “Nu-i adevărat. Glumeşti. N-ai
dreptul să mă abandonezi.” Asta-i faza în care nu-ţi vine să crezi ca omul
care ţi-a pus lumea la picioare se pregăteşte să te părăsească pentru o altă
femeie.
Realitatea pierderii se instalează. Urmează momente de paralizie, de
pierdere a echilibrului, a sensului în viaţă. “Eu ce mă fac fără tine? Cum
mai trăiesc?”
Încetează să te lupţi cu negarea şi acceptă că relaţiile au un sfârşit şi
fiecare are dreptul să plece oricând, chiar şi fără să-ţi ofere vreo explicaţie.
Doare dar trece.

(2) Furia şi vinovăţia

 Omul care părăşeşte şi care-i părăsit traversează o perioadă de revoltă,
furie, ameninţări şi pică la fel de uşor în cealaltă extremă (exprimă iubirea şi
consideraţia dorindu-şi din nou relaţia cu partenerul). Se simte vinovată c-a
greşit, că l-a îndepărtat, că l-a pierdut. Se poate ajunge până la şantaj, crimă,
tentative de suicid. Ai mai citit şi tu prin ziare despre dramele ce se nasc în
urma imposibilităţii de-a accepta că partenerul s-a decis să facă altceva cu
viaţa şi mai ales alături de altcineva.

(3) Depresia
Omul rănit simte disperare, anxietate, angoasă şi o mare triseţe. Plânge
în singurătate, îşi pierde apetitul, îi scade libidoul, suferă insomnii, are
dificultăţi de concentrare, o atitudine morocănoasă, îi scade randamentul la
muncă şi visează cu ochii deschişi.
Stima de sine şi încrederea în propria persoană primesc o lovitură
dureroasă.
Relaţiile sociale sunt afectate inevitabil. Energia îi este devorată şi
starea depresivă cu greu este îndepărtată fără susţinere şi ajutor specializat.
Recunoaşte că şi o femeie puternică ca tine se poate simţi copleşită de
durere şi ajutorul specializat poate fi o poartă de ieşire din această depresie
care îţi anulează orice alt motiv de continuare a vieţii.

(4) Acceptarea
E mai uşoară dacă noi am iniţiat despărţirea, în schimb dacă te afli în
barca abandonaţilor va fi cumplit de greu să te refaci mai ales dacă eşti
dependentă afectiv şi asta fiindcă respectul pentru propria persoană se
bazează pe privirea şi iubirea celuilalt.
“Într-o zi se va întoarce la mine” spun aproape toate femeile care au
trăit abandonul.
Este o iluzie pozitivă care nu face bine, el fiind deja însurat şi cu doi
copii. Unele persoane îşi revin rapid după o dezamăgire amoroasă (profită
rapid de libertatea regăsită) şi altele sunt destul de nebune pentru a prefera
suferinţa vie prin fiecare aducere aminte şi contemplare la iubirea avută şi
apusă.
Simptome fizice:
senzaţia de pierdere a echilibrului, crampe intestinale
greaţă şi diaree, dureri de cap şi spate
dureri musculare, indigestii, insomnii
 oboseală intensă, pierdere în greutate
pierderea libidoului, pierderea apetitului
agitaţie, hipertensiune
tulburări cardiace

Simptome psihologice
anxietate, tristeţe, angoasă, supărare, furie
depresie, decompensare, descurajare
închidere în sine, asociabilitate, reacţii paranoice
pierderea stimei de sine, pierderea încrederii în sine
devalorizare, nostalgie, idei obsedante
mutism sau volubilitate, tulburări de comportament
comportamente riscante, proteste
dificultăţi de atenţie şi de concentrare
cugetări intense, sinucidere precedată sau nu de crimă

Doliul devine o ocazie de-o nouă viaţă pentru o femeie matură şi

responsabilă.
Descoperă comoara din fiecare criză dacă vrei să-ţi desăvârşeşti
potenţialul uman.
Cum să-ţi umpli rapid rezervorul de iubire care tocmai s-a golit când v-
aţi despărţit?
Există mai multe rezervoare care îţi încarcă rezervorul iubirii (muzică,
dans, natură, relaţiile cu prietenii etc.)
Trăieşte-le în fiecare clipă în care te simţi deznădăjduită şi pierdută.
Muzica pentru mine este o formă de terapie, la fel şi ieşirile în natură îmi
umplu sufletul de iubire necondiţionată. Natura oferă fără pretenţii
frumuseţe, iubire, căldură, sens şi inspiraţie. Omul pune condiţii, şantajează,
manipulează, ameninţă aşa cum ai descoperit şi tu până acum. Ieşi pe
stradă, priveşte oamenii, fără să le lipeşti etichete pe frunte, “fericiţi”,
“nefericiţi”, “singuri” sau “în cuplu”. Bucură-te că eşti vie şi tânără, că poţi
vedea frumuseţea oamenilor şi a lumii, alţii îşi imaginează cum arată
soarele, viaţa, bărbatul, hainele ce le poartă. Fii recunoscătoare că ai două
mâini şi două picioare, că nu suferi de nicio boală incurabilă. Priveşte la cei
care o duc rău, la cei orbi, la cei handicapaţi şi fără adăpost. Oare merită să
renunţi la bucuriile vieţii doar fiindcă relaţia ta s-a încheiat? Înţelege că în
curând va începe altă relaţie, la fel de frumoasă şi dacă-mi permiţi, mai
frumoasă şi mai conştientă, deoarece nu trecem prin viaţă fără să se
lipsească ceva de noi. Evoluăm permanent şi data viitoare vom şti să
alegem mai bine. Mie aşa mi s-a întâmplat de fiecare dată când am plecat
mai departe. Descoperă singură ce-ţi umple rezervoarele de energie. Cum să
te recuperezi după o despărţire?

Abordarea alcoolicilor anonimi: strategii de supravieţuire şi

vindecare rapidă

(1) Dacă nu vrei să aluneci, nu frecventa locuri alunecoase

Stai la distanţă de locurile unde ieşeaţi (parc, cafenele, restaurante,
cluburi).
Dă împrumut toată muzica ce-o ascultai împreună cu partenerul tău şi
ia alta la schimb. Evită persoanele cu care făceaţi echipă, anunţă-i că eşti
plecat într-o vacanţă.

(2) Prima băutură îmbată

Dacă ieşi în oraş lasă-ţi telefonul acasă sau mai bine încuie-l într-un
seif la care n-ai acces şi asta fiindcă după prima băutură va urma a doua
până ce te vei îmbăta. Şi aici intervine pericolul de a cădea în penibil
sunând un partener care nu-ţi răspunde, după care îi vei da un mesaj şi de
aici nu mai e mult până îţi va fi ruşine cu tine.
Nu încerca niciodată s-o cauţi pe fosta iubită sau să-l cauţi pe fostul
iubit după ce-ai dat pe gât prima băutură. Ne-am înţeles? Ţine-te departe de
telefoane până te vindeci.

(3) Evită invitaţiile la logodne şi nunţi

Nu accepta nicio invitaţie la vreo nuntă în această perioadă fiindcă s-ar
putea ca amintirile siropoase să ţi se reactiveze şi vei fi tentat să-i dau un
mesaj cu primul vostru sărut sau prima întâlnire sub clar de lună. Poţi să
trimiţi cadoul/banii fără să participi, corect?

(4) Construieşte-ţi obiceiuri noi

Zilnic fă lucrurile altfel decât le făceai până acum. Dacă dimineaţa
fostul partener te aştepta cu cafea pregătită, tu acum pune-te să meditezi, să
citeşti câteva pasaje motivaţionale înainte de a te ridica din pat. Procedează
la fel cu toate obiceiurile vechi, înlocuieşte-le cu altele noi ca să te vindeci
cât mai repede de suferinţă şi amintiri.

(5) Cunoaşte oameni noi care îţi livrează comportamente şi atitudini

noi
Nu ai voie să ieşi cu gaşca veche care-ţi aminteşte ce pereche frumoasă
formai cu fosta/fostul. Corect? Vrei să te vindeci cât mai repede? Urmează-
mă în această operaţie fără anestezie. Ştiu ce vorbesc. Şi eu am trecut pe
aici şi alternativa unor oameni noi de descoperit te reface mai repede decât
crezi. Nu ai cui să te plângi şi n-ai niciun motiv să te mai vezi cu foştii
prieteni care n-ar şti cu ce să te ajute ca să te vindeci mai repede. Trust me.

(6) Dezvoltă-ţi talente noi

Ce făceai foarte bine înainte de-a intra în relaţie? Dăruieşte lumii
talentul tău unic, te vei simţi importantă şi vei fi aplaudată. Cântai la pian?
Dansai? Pictai? Asta-i calea vindecării.

(7) Plângi
Plângi o săptămână, chiar două, cât ai nevoie, după care promite-ţi că
îţi vei schimba starea sufletească într-una senină şi optimistă şi pentru asta
îţi vei face un plan de viaţă nou, proaspăt care-ţi redă pofta de viaţă. Ce ai
amânat să implementezi? Poate îţi deschizi propria afacere sau începi să
scrii pe un blog de dezvoltare personală dedicat femeii.

(8) Înscrie-te la un curs de dezvoltare personală

Îţi recomand să stai faţă în faţă cu tine şi sentimentele tale reprimate.
Vorbeşte despre experienţa trăită cu detaşare şi înţelepciune. Înţelege că a
fost o lecţie de viaţă care te-a lăsat mai bun decât te-a găsit şi împărtăşeşte
cu alţi oameni lecţiile de viaţă învăţate.
Autodezvăluirea într-un grup de oameni care simt şi gândesc ca tine te
eliberează de traume. Încrede-te în ce-ţi spun şi vino la un Atelier de Stil ca
să-ţi vindeci inima rănită.

(9) Pleacă într-o vacanţă

Un loc cu soare te ajută să-ţi încarci bateriile şi să-ţi împrospătezi
memoria cu lucruri frumoase. Savurează noua viaţă! Gustă din experienţele
ce ţi le oferă o vacanţă şi întoarce-te de acolo motivată s-o iei de la capăt!
 (10) Apelează la un terapeut
Du-te cu încredere la câteva şedinţe de terapie dacă simţi că travaliul
doliului nu s-a încheiat încă. Vorbeşte cu îndrăzneală despre suferinţa ce-o
traversezi cu un specialist.

(11) Creşte-ţi nivelul de dopamină cu o nouă iubire

Ieşi la o cafea, un pahar de vin cu un bărbat ce te curtează (fără să faci
sex). E cea mai bună strategie care-l scoate pe fostul iubit din inima ta!
Permite-ţi să simţi din nou.

(12) Fă o listă cu defectele fostului partener

Şi dacă totuşi simţi că fostul iubit încă locuieşte în mintea ta, te invit să
faci o listă cu toate defectele lui. Şi mai fă o altă listă cu toate momentele
groaznice din relaţie. Cred că asta te va elibera definitiv… Ce zici?

(13) Lipeşte listele pe frigider sau poart-o în poşetă

Ca să-ţi aduci aminte ce ai de făcut de azi înainte lipeşte lista cu
defectele partenerului la vedere, acolo unde ştii că dai cu privirea de ea de
cât mai multe ori pe zi.
Această strategie provoacă creierul să producă toxine (amintiri
dureroase) mai degrabă decât dopamina (evocarea amintirilor de iubire).
Înţelegi de ce e o strategie inteligentă?

În încheiere, îţi sugerez să te foloseşti de faza depresivă a doliului ca

să-ţi reevaluezi criteriile de selecţie a partenerului. Cum o să-ţi alegi
partenerul de acum încolo?
Pe baza experienţei dobândite în fostele relaţii sau vei continua să
trăieşti într-o lume a fanteziei? Întoarce-te în urmă la ce-ai suferit şi la
paginile anterioare care descriu coşmarul ce-l traversează o femeie înşelată,
părăsită şi abandonată de bărbatul “vieţii ei”.
Cea mai bună strategie pentru a-ţi găsi un partener potrivit este să fii
fericită singură.
Nu mai trăi viaţa privind în oglinda retrovizoare. Priveşte în parbriz
dacă vrei să ajungi la destinaţie şi nu în oglinda retrovizoare dacă nu vrei să
dai în stâlp.
 Poţi să priveşti din când în când în oglinda retrovizoare, dar ca să vezi
cât de mult te-ai îndepărtat de fostul partener, de suferinţe, dependenţe,
alegeri proaste şi de văicăreli.
Meriţi tot ce-i mai bun şi frumos în viaţa asta şi puterea stă doar în
mâinile tale!
 CAPITOLUL XV. CASĂ, CĂMIN, COPIL,
FAMILIE
Există căsătorii bune, dar nici una nu e fermecătoare. (La Rouchefoucauld)

Eu pot să-ţi spun câte ceva despre experienţa mea personală şi tu vei
alege citatul lui Papp sau al lui Rouchefoucauld… ce-mi place să mă duelez
cu nume atât de mari!
Am pregătit pentru tine câteva dezvăluiri importante. Înainte şi după
căsătoria mea. Sper să le primeşti cu deschiderea şi sinceritatea cu care au
fost scrise pentru tine.

Iubirea din comerţ nu este pentru mine. Chiar dacă am fost partizană a
iubirii-comerţ mult timp. M-am tăvălit prin blănuri şi bijuterii după ce am
semnat contracte de fidelitate cu grozavii mei iubiţi de-o noapte. Exagerez
puţin dar nu sunt departe de realitate… poate romanţa noastră dura câteva
luni cu iubire cumpărată de la cele mai scumpe bijuterii şi case de modă.
Simt nevoia să-ţi spun câte ceva despre felurile de a iubi un bărbat şi
viaţa din noi ce le-am descoperit în timpul în care rămâneam să mă acopăr
cu cadourile scumpe şi strălucitoare. Se poartă şi azi iubirea-comerţ, e
răspândită şi încă practicată.
O caracteristică a bărbaţilor generoşi de luat în seamă este lipsa
timpului. Ceea ce poate fi chiar o binecuvântare dacă ai un cerc social bogat
şi-un suflet sărac.
Pe mine nu prea m-a deranjat că bărbaţii mei erau plecaţi în interes de
afaceri sau pe la soţii pe-acasă. Nu sufeream, aveam ce face şi atracţia
noului îmi umplea golul din suflet.

Eu, fetiţa răsfăţată de bărbaţi şi niciodată de părinţi, am crescut cu

ideea greşită că iubirea e scumpă şi se plăteşte în poşete şi diamante. Şi de
aici am dezvoltat o serie de credinţe cum că, iubirea trece prin buzunarul
unui bărbat, iubirea nu ţine de foame, iubirea plăteşte impozit, şi aşa mai
departe. N-am glumit niciodată cu aceste cuvinte şi am iubit cu pasiune de
fiecare dată când conturile îmi erau umplute.
Ţi-ai făcut deja o părere proastă despre mine? Te rog, nu te opri din
citit, mai urmează dezvăluiri picante înainte de căsătoria din iubire ce va
avea loc mâine…
Da! Pe această cale, obişnuită şi familiară amândurora, te anunţ că mă
mărit din iubire. Fără diamante şi poşete scumpe. Iubirea noastră este bogată
în suflet şi săracă în cifre… încă.

Iubirea-interes nu m-a cerut de nevastă. Îţi vine să crezi? Am rămas

săracă în haine şi poşete scumpe şi m-am îmbogăţit în suflet. Nu ştiu cine a
regizat acest eveniment în viaţa mea… Cum am ajuns chiar eu să iubesc
fără certificate de garanţie?
Sper că o să te lămuresc până la sfârşitul acestui capitol din viaţa mea
şi asta fiindcă îmi doresc să-ţi vorbesc şi după căsătorie despre iubirea
împlinită şi fericită ce-o trăiesc şi la care veghez în fiecare dimineaţă şi
seară. Ea creşte dar poate să şi moară dacă n-am grijă de ea. Cineva zicea că
iubirea e veşnică atâta timp cât durează. Şi veşnicia depinde de noi.

Înainte şi după căsătorie

Ceea ce mă doare cel mai tare când privesc în urma mea este că am
pierdut atâţia ani de tinereţe şi frumuseţe în braţele unor iluzii şi a unor
bărbaţi care n-aveau nevoie de mine şi de sufletul meu bolnav. Da, m-am
îmbolnăvit de mică şi-am suferit de mare.
Boala mea a fost ca o tumoră care s-a instalat în inimă şi în timp s-a
răspândit în trup, minte şi în jurul meu. I-am îmbolnăvit şi pe cei dragi. Aşa
se întâmplă când porţi cu tine boala trecutului tău, a unei copilării triste şi
nefericite. Aşa îmi aduc aminte despre mine.

Cu tristeţe şi cu lacrimi în ochi îţi spun că am fost un copil tare

nefericit, trist şi tăcut. N-am amintiri cu mine şi despre mine râzând, fiind
mândră sau încrezătoare în mine şi viaţă. M-am temut mereu. De nou, de
întuneric, de apă, de orice şi în special de iubire.
Iubirea primită de la mama m-a înspăimântat şi iubirea primită de la
tata m-a anesteziat. Am trăit o iubire nefericită în familia mea şi am purtat-o
cu mine şi după mine ca pe un bagaj cu lucruri nefolositoare, fără să ştiu că
acest balast avea să-mi saboteze şansa la fericire, la împlinire alături de-un
bărbat. Chiar dacă mai nimeream în braţele unui bărbat care avea o inimă
curată şi deschisă, în scurt timp îl făceam să renunţe la sinceritatea şi
deschiderea emoţională cu care a crescut şi să îmbrace zdrenţele mele,
prăfuite, groteşti.
 E groaznic să nu ştii cum arată iubirea, ce muzică interpretează ea, cum
se instalează mirosul iubirii în casă şi-n inimă. Nu e uşor să te uiţi în fiecare
dimineaţă în oglindă şi să te minţi că îţi place ce vezi.
E foarte greu. Atât de greu încât ajungi să schimbi multe oglinzi şi
case… şi această metaforă atât de frumoasă a devenit realitate în scurt timp.
Şi am ajuns să-mi mut casa o dată la doi ani… sfârşesc mereu prin a refuza
să mai privesc în oglinzile crăpate şi prăfuite ce reflect, în final, aceeaşi
privire tristă, furioasă şi înspăimântată. Ăsta e momentul care anunţă
schimbarea, noul şi relaţia. Când nu-ţi place ce vezi în oglindă, nu-ţi place
nici ce ai lângă tine, în tine, pe tine.

Ăsta-i monstrul care stăpâneşte totul. Lipsa iubirii de sine îţi răpeşte
şansa la iubire.
Şi tare cred că asta li se întâmplă deseori copiilor care nu au trăit
experienţa căminului la timp. Se zice că există un timp pentru toate. Dar din
păcate nu există călătorii în trecut…

Nu putem schimba trecutul. Nu ne putem întoarce la vârsta de patru ani

şi să ne agăţăm de piciorul tatălui sau să ne cuibărim la sânul mamei. Sau
să-i rugăm să ne servească iubire la cină, nu prăjituri şi jucării. Mie mi-ar
plăcea să mă întorc acolo unde am suferit.
Dar aş face-o doar ca s-o iau pe un alt drum, nicidecum să le reproşez
ceva părinţilor mei. Dragii de ei, au făcut ce-au ştiut mai bine. Nimeni nu s-
ar fi descurcat mai bine ca ei, nici măcar eu. E tare greu să fii părinte. Şi e
tare dureros să-ţi vezi copilul la maturitate nefericit. Văd asta de fiecare dată
când mama mă priveşte în ochi. Şi ea ar vrea să dea timpul înapoi şi să mă
ia în braţe cu iubire. Ar da totul pentru un alt început… şi eu la fel.

Acum câteva zile am vorbit cu mama mea, care e la mare distanţă de

mine şi mi-a zis la un moment dat, “draga mea, sper din tot sufletul să
reuşeşti fiindcă ai trecut prin prea multe”. Cred că a fost prima oară când m-
a atins ce-a spus şi am simţit cum suferă în tăcere. Aceste vorbe de mamă
chiar au fost ca o călătorie în timp, în trecut…

Simt că, pe zi ce trece, devin tot mai întreagă, şi aceste călătorii în

timp, prin vorbe, îmbrăţişări şi priviri îmi vindecă inima de copil rănită.
Rănile chiar se vindecă. Toate!
 Asta e o veste grozavă, draga mea. Şi tu îţi poţi ierta părinţii. Şi tu poţi
să-ţi vindeci inima.
Poţi chiar de azi, alături de mine să păşeşti pe un nou drum, să deschizi
un nou capitol şi să arzi paginile unui trecut dureros deschizându-ţi inima
spre o lume nouă. Ce zici de invitaţia mea? Am construit acest blog pentru
femeia care merită. La vremea când m-am apucat de scris nu ştiam ce
ascundea acest slogan sau ce avea să se întâmple în viaţa mea şi a ta. Nu
ştiam în ce mă bag.
Sunt momente în viaţă când noi suntem spectatori în propria existenţă
şi altcineva ne regizează viaţa. Cineva foarte generos ne invită la dans şi noi
învăţăm paşii atunci, pe scenă, în faţa mulţimii care ne aplaudă. Coregrafia
vieţii şi-a iubirii e fabuloasă. Merită să trăieşti doar pentru a te uita în urmă
şi aplauda…

Şi eu, şi tu am făcut cele mai bune alegeri până acum. Nu merită să fii
furioasă pe tine.
Chiar dacă ţi s-ar da şansa unei alte vieţi, crede-mă că n-ai şterge
niciun eveniment, nicio persoană de pe lista vieţii tale. Avem atâta
înţelepciune în noi încât am lua-o de la capăt, pe acelaşi drum, de fiecare
dată. De câte ori s-ar putea. Viaţa merită trăită mereu şi mereu. Tu meriţi tot
ce-i mai bun şi prezentul tău merită onorat. Te rog să nu mai priveşti în
trecut. Eşti aici acum, în prezent şi tot ce ai de făcut este să fii conştientă de
ce simţi. E tot ce ai. Viitorul nu există. Trecutul s-a consumat.

Aceste experienţe nu-mi sunt străine, eu am fost pentru prea mult timp
propriul meu duşman. Am avut inima plină de judecată, critică, ură,
culpabilitate, furie. Nu mi-am dat voie să iubesc. Pentru că atunci când am
făcut-o cu puritate, viaţa mi-a arătat c-am iubit cu naivitate. Dar ce poate fi
rău în onestitate şi puritate? Din păcate, am ascultat de glasul unei societăţi
bolnave care promovează modele feminine dezbrăcate şi împopoţonate cu
farduri şi diamante. Aici e păcatul. Nu în noi, copii eterni. Dar, aşa cum am
zis, am făcut ce-am ştiut mai bine la acel moment.
Eu am ales de prea multe ori un drum care n-are o inimă. Eu am
preferat mirosul parfumurilor în locul iubirii. Eu am ales ţinute de firmă şi
destinaţii luxuriante. Şi tot eu, ajunsă la destinaţia aleasă, am plâns după
mirosul unei iubiri profunde şi împlinite.
 Mirosul iubirii era prea tare pentru mine atunci. Şi astăzi mai încearcă
să mă alunge dar mă ţin cu dinţii de ea şi mi-am jurat să nu-i mai dau
drumul. Nu-mi mai permit să mă joc.
Viaţa m-a invitat la dans acum, iubirea mi-a făcut o ofertă de nerefuzat
şi eu am zis “da”. Am acceptat să dansez la nunta mea împreună cu un
suflet curat şi nobil. Am dansat la multe nunţi şi am râs de multe neveste şi
le-am invidiat pe cele care dormeau cu iubiţii mei în pat. Şi nu credeam
vreodată că o să ocup acest post. Poate fiindcă era mereu ocupat?
Alegeam inconştient acei bărbaţi care îmi întăreau şi confirmau
profeţia cum că nu există iubire, relaţii împlinite, o poveste sinceră între doi
oameni. Şi aici, încă o dată pot ridica degetul spre mass-media care are grijă
să ne livreze la prânz şi la cină toate rahaturile, divorţurile şi crimele comise
în numele iubirii. De unde să ştiu eu că se poate trăi frumos în doi?

Eu am crescut alături de-o mamă singură. Şi-am aflat că femeia care

mi-a dat viaţă a fost chinuită de cei mai importanţi bărbaţi din viaţa ei. Şi ea,
şi eu, am învăţat să urâm bărbaţii. Şi cu vocaţia nefericirii conjugale în
sânge cum crezi c-ai putea să trăieşti o relaţie împlinită şi fericită? Te mai
întrebi de ce încă n-ai experimentat iubirea profundă şi curată?
Sper că pot să-ţi răspund eu la durerile sufletului tău şi dacă îmi
permiţi, o să încerc să te ajut să te întorci în trecut şi să-ţi vindeci inima
rănită. Eu tare aş vrea să-ţi fiu ghid în această călătorie. Asta e misiune mea.
Să mă vindec prin cuvinte, prin tine, suflet perfect, care m-ai ascultat şi
îmbrăţişat cu toată sinceritatea şi iubirea. Eu acum, îţi promit, că te voi ţine
de mână până ce vei putea dansa la nunta ta şi după… mereu, asta e vocaţia
mea.
Astăzi sunt foarte fericită şi asta fiindcă am învăţat să-mi deschid inima
în faţa iubirii.
Iubirea vindecă şi eliberează. Pe mine m-a dezlegat de-un trecut
dureros şi m-a pus pe un drum frumos. Eu am misiunea asta acum şi te voi
conduce pe drumul împlinirii şi-al fericirii.
Îmi pare rău că n-am avut aceasta revelaţie mai devreme, îmi pare rău
ca n-am fost alături de tine când aveai nevoie, îmi pare rău ca n-am fost
ghidul care-ţi luminează calea, îmi pare rău că nu ţi-am vorbit cu inima
deschisă mai devreme, îmi pare rău şi te rog să mă ierţi că n-am scris
această carte mai devreme, dar aşa cum noi, doar timpul este unicul
magician în lume şi sper ca miracolele să se întâmple curând în viaţa ta şi a
mea şi să ne putem bucura una de cealaltă în continuare, pentru mult timp,
atât cât ne-a rămas să trăim.

Urmează să-ţi prezint viaţa mea şi ce-am învăţat din ea. Cum am
învăţat să folosesc dramele ca pe o oportunitate de creştere şi dezvoltare
personală. Şi la fel, viziunea despre iubire, şi relaţie, şi căsătorie. Am multe
în minte şi în suflet care de abia aşteaptă să ajungă la tine.
Aceste rânduri fac parte din sufletul meu rănit şi vindecat şi le-am
postat pe www.stilultau.com/blog cu o zi înainte de căsătoria mea în faţa
sufletelor dragi mie.
Acum ţi le dăruiesc ţie şi sper să îţi aducă aminte că orice inimă rănită
se vindecă cu iubire şi credinţă. O iubire adevărată transformă o fetiţă
speriată într-o femeie profundă.
Meriţi o viaţă, o casă, un suflet frumos care să poarte numele de soţ şi
un copil care să reflecte divinul din tine chiar dacă eşti acum singură,
părăsită, divorţată sau înşelată.
Toţi suferim de dorinţa chinuitoare de-a fi iubite aşa cum suntem. Şi
suferim deoarece suntem mereu iubite pe jumătate. Se găseşte câte-un Făt-
Frumos să renunţe la o parte importantă din noi pentru că se gândeşte că nu-
l completează perfect. El greşeşte. Tu suferi. La fel ai păţit şi când erai
micuţă. N-ai fost iubită pe de-a întregul. Doar când ai luat nota 10 la şcoală
şi ai respectat normele sociale ai fost iubită şi recompensată. În rest, ai fost
acuzată că nu te-ai ridicat la nivelul aşteptărilor părinţilor şi profesorilor tăi.
Şi mai târziu a iubiţilor tăi.

Din toate aceste întâlniri predestinate ai învăţat un lucru deosebit de

greşit în viaţă: “Nu sunt demnă de iubire! Nu merit iubirea nimănui dacă
sunt imperfectă!”
Toţi suntem flămânzi de atenţie şi apreciere şi ne aşezăm în acele
situaţii şi lângă acele persoane care ne permit să ne simţim “cineva”. Nevoia
de-a fi important este o nevoie fundamentală a condiţiei umane. N-am putea
trăi fără să fim băgaţi în seamă, fără să ne fie recunoscute meritele şi fără să
fim iubiţi de cei pe care îi iubim.

Cum să ai o casă frumoasă, un înger de copil, un soţ grozav chiar

dacă provii dintr-o familie destrămată
 Până nu demult aveam alergie la căsătorie, la legături forţate de
societate să păşească în această instituţie impusă de vocile celor care ştiu
mai bine cum se trăieşte viaţa.
Mă înfuriam instant când auzeam discuţii răsuflate de grija şi ghidare
morală şi spirituală.
Se mai găsea câte-o cunoştinţă să-mi zică “o să te saturi de stilul tău de
viaţă şi-o să cauţi şi tu să faci un copil, să te aşezi la casa ta, aşa cum e şi
normal”.
Ai zis ceva de STILUL MEU? De normalitate? Ordinea firească a
lucrurilor?
Şi am mers mai departe pe drumul meu, în stilul meu, fără să iau în
seamă alternative la viaţa mea. Gândeam că aceşti oameni sunt tare
nesăbuiţi, să te joci cu sfaturile fără să ştii ce nevoi are omul din faţa ta, mi
se pare o mare aroganţă “ştim noi mai bine decât tine”.

Ce caută aceşti oameni de fapt? Unii caută intimitate, alţii doar sex,
unii îndrăgosteală şi alţii siguranţă. Şi în final fiecare ajunge să caute ce
caută şi primul şi ultimul după ce obţine ceea ce caută în prima fază. Ne
dăm seama repede că nu ne ajunge ce ne-am dorit. Vrem mai multă iubire,
stabilitate, pasiune, mister, fidelitate, sex, respect, atingeri.
Atingerile sunt tămăduitoare şi de curând le-am descoperit şi eu.
Credeam că-s bine hrănită de apropierile mele emoţionale. Şi când l-am
cunoscut pe el, mi-am dat seama că n-am simţit niciodată plăcerea
epidermică, niciodată nu mi-au plăcut mângâierile de fapt.
Când eram mică, eram hrănită cu sfaturi, direcţii comportamentale
potrivite şi acceptate şi alte forme de atingere verbală şi fizică care nu intrau
în registrul mângâierilor.
Şi am avut o mare revelaţie care a deschis o rană adâncă şi de aici au
început să curgă în şiroaie amintiri despre atingeri şi mângâieri trăite doar
de câteva ori profund… în rest, am avut impresia c-am trăit mari pasiuni şi
poveşti de iubire. Şi-am căutat în amintirile mele fragmente de fericire şi-
am găsit multe notiţe, multe poze, multe versuri, melodii şi foarte puţine
amintiri despre atingeri şi profunzime. M-am speriat.

Unde-i intimitatea pe care o căutam cu toţii ca nişte drogaţi? De ce nu

întâlnim bărbatul potrivit sufletului nostru?
 Îţi vine să crezi că am învăţat limbajul iubirii la 30 de ani şi nu în
copilărie? Şi am îndrăznit să spun pentru prima oară “te iubesc” cu inima
deschisă?
Noi căutăm bărbaţi potriviţi, iubiri perfecte, compatibilităţi şi afinităţi
şi nu găsim ceea ce ne dorim atât de puternic pentru că în noi înşine nu
privim mai deloc.
“Afară trebuie să fie ceea ce caut, el să facă, el să vină spre mine, el să
sacrifice părţi din sine ca să ajungă la mine.” Dar cine eşti tu? Femeia care
riscă să-şi deschidă sufletul?

Eu n-am fost femeia care a iubit cu inima deschisă de teama

posibilelor răni şi lovituri.
Am avut întotdeauna grijă să nu rămân dezvelită şi să fiu rănită din
iubire.
Am sedus, am obţinut tot ce mi-ai dorit dar nu mă pot lăuda c-am iubit
cu adevărat.
Şi-acum, de curând am învăţat să fiu vulnerabilă, deschisă, să mă
dăruiesc în totalitate.
Te-ai întrebat vreodată de ce atragi în intimitatea ta iubirea nepotrivită?

Nu există bărbaţi potriviţi sau nepotriviţi. Există momente potrivite şi

momente nepotrivite. Însă trebuie să fii pregătită de-o mare iubire, de
intimitatea profundă pe care o vezi doar în filme şi-n căminul unor cupluri
pe care le admiri. De ce sunt atât de rare aceste întâlniri perfecte?
Suntem îngroziţi de singurătate, de infidelitate, de gelozie, manipulare,
control încât ajungi să-l priveşti pe celălalt ca pe-un adversar în ringul de
box: “Trebuie să câştig acest meci! Să-l lovesc şi să-l îngenunchez, să ştie
cine-i liderul în această relaţie.”

Se poate să nu fii potrivită pentru o astfel de iubire pe care susţii că ţi-o

doreşti?
Ştiu că te poate înfuria ce-ţi spun dar îmi asum acest risc pentru că te
poate ajuta să conştientizezi că poţi fi mai mult decât eşti în relaţia cu tine
şi-n iubire. Caută mai adânc…
Intimitatea vindecă răni adânci, crede-mă pe cuvânt, o trăiesc chiar
acum. Intimitatea îţi dăruieşte ceea ce ti-a lipsit cu durere când erai mică.
Intimitatea e tămăduitoare.
 Dar ca să trăieşti marea pasiune şi iubire ai nevoie de-o nouă abordare
şi de-un angajament riscant: Eşti pregătită să-ţi deschizi inima, să fii
vulnerabilă şi dezbrăcată de orice scut şi mecanism de apărare? Rişti să-i
spui unui bărbat tot ce simţi pentru el?

Îndrăzneşti să-i spui că-ţi doreşti o viaţă alături de el? La bine şi la rău?
Noi ne definim prin angajamentele noastre. Cât de departe eşti în stare
să mergi în numele iubirii voastre? Vorbesc de-o iubire împărtăşită, nu de-o
pasiune sezonieră sau de-o pasiune vanitoasă. Vorbesc de el, cel pe care îl
vrei dar ţi-e frică să-i spui ce simţi.
Nu ne dăm seama că până la urmă noi suntem cele care pierdem şansa
de a trăi iubirea profundă alături de-un suflet curat. Dacă tu eşti pregătită îl
vei întâlni pe cel potrivit ţie.
Vrei să găseşti o variantă mai bună a ta? Mai nonconformistă? Mai
încrezătoare, mai curajoasă, ţi-ar plăcea să nu mai fii atât de calculată.? Ai
vrea să calci viaţa în picioare aşa cum calci nisipul fierbinte sub tălpi? E
dureros să te uiţi la tine cum n-ai tupeu să-ţi iei viaţa în mâini. Să rişti totul,
să pariezi pe tine, pe iubire şi dăruire...

Nu mai lăsa să treacă nici măcar o zi fără să te întâlneşti cu cea mai

bună varianta a ta.
Ne învârtim în cerc, în propria colivie fără să vedem că uşa e în faţa
noastră şi e deschisă.
Ne place să credem despre noi foarte multe lucruri frumoase şi
îndrăzneţe dar când vine timpul să acţionăm mai stăm puţin să ne întrebăm
dacă acum e timpul potrivit să păşim afară din propria realitate şi să simţim
ce simt şi alţii când escaladează munţii?
Ce calităţi ai închis în sertarul din dormitor unde-ţi aşezi în fiecare
seară visurile şi aspiraţiile? Curajul, Voinţa, Ambiţia, Nebunia? Erotismul?
Personalitatea? Farmecul personal? De ce te-ai făcut atât de mică? Cu tine
vorbesc. Ridică-te la oglindă. Cine eşti? Descrie-te în câteva cuvinte. Cine
ştii că eşti?

Eu sunt ceea ce sunt şi caut tot mai profund să-mi întâlnesc părţi ale
personalităţii în contactul cu ceilalţi, cu lumea şi iubirea. Mulţumită
oamenilor care ne intră în viaţă devenim mai buni, mai întregi, mai
desăvârşiţi. Ei ne întind o mână şi de noi depinde evoluţia noastră. Îl iei de
mâna cu inima deschisă sau îndoită?
În doi, călătoria e mai frumoasă şi evoluţia mai rapidă… apasă
acceleraţia, draga mea, dacă vrei să trăieşti o viaţă ca-n filme. Se poate… tot
mai des întâlnesc cupluri căsătorite din iubire şi nu din nevoie sau calcule
financiare. Din iubire sinceră şi curată.
Credeam şi eu, la fel ca tine, că lumea e pătată de păcat, infidelităţi,
falsitate, minciună, compromisuri, laşitate şi m-am înşelat profund.
Am început să cred că orice e posibil şi oamenii sunt buni şi frumoşi,
iubirea este perfectă.
Noi nu suntem greşiţi, doar gândurile noastre sunt murdare,
sentimentele ambivalente, poate chiar noi suntem piedica ce stă în calea
fericirii conjugale şi asta deoarece nu reuşim să fim intimi cu iubitul, cu
prietenii, cu toate lucrurile din viaţa noastră.
Ne ascundem ca să nu fim răniţi şi ne irosim an după an, relaţie după
relaţie, fără să trăim cu adevărat iubirea elevată alături de cel pe care l-am
ales de iubit şi soţ.
Întrebarea miracol care-ţi rezolvă orice problemă: Ce-ţi lipseşte acum
ca să fii fericită cu adevărat în căsnicia ta?

Acum, imaginează-ţi că într-o noapte, în timp ce dormi, se întâmplă un

miracol şi problema cu care te confrunţi dispare. Deoarece erai adormită, nu
ai cum să ştii ca miracolul a avut loc. Când te vei trezi, care vor fi pentru
tine primele semne că miracolul s-a întâmplat? Ce anume va fi diferit?
Care crezi că va fi prima persoană din familie care va sesiza că s-a
întâmplat miracolul?
Cum vei şti că cei din jurul tău au observat schimbările produse de
miracol?
Cum anume se va comporta partenerul tău?
Cum te vei simţi când vei face toate astea?

Acum hai să ne veselim puţin cu o poveste haioasă şi relevantă pentru

fiecare femeie care se hotărăşte să-şi construiască un cămin alături de
bărbatul viselor ei care încă n-a divorţat de propria mamă, sau care întârzie
să devină bărbatul unei singure femei.

O grădină şi două lumi

 Într-o noapte de vară, o familie decide să doarmă în grădina din faţa
casei lor din pricina căldurii toride. Nu cu prea multă plăcere, mama a văzut
că fiul şi soţia acestuia (pe care n-o suporta) s-au cuibărit unul în braţele
celuilalt. Incapabilă să-i privească, i-a trezit şi le-a reproşat: “Cum puteţi
dormi unul lângă altul pe căldura asta? Este nesănătos şi periculos.”
În alt colţ al grădinii, dormea fiica şi ginerele său, pe care îl adora.
Dormeau departe unul de celălalt. Mama i-a trezit uşor spunându-le: “Dragii
mei, cum puteţi dormi atât de departe unul de celălalt, când este un frig ca
ăsta? De ce nu vă încălziţi unul pe altul?”
Întâmplarea a făcut ca nora să audă cele zise de soacră şi se ridică în
capul oaselor şi cu voce tare pronunţă următoarele cuvinte: “Ce milostiv
este Dumnezeul nostru: o singură grădină şi o vreme atât de schimbătoare!”

O femeie înţeleaptă şi care ştie ce vrea va câştiga orice bătălie, chiar şi

cu cea mai nesuferită soacră din lume. De acord cu mine?
Iubirea nu are duşmani în carne şi oase. Iubirea nu apare şi nu dispare.
Aia-i îndrăgostirea şi e singura care se joacă cu minţile şi sentimentele
noastre. Iubirea rămâne alături de noi până la capătul călătoriei noastre. Ea
nu se supără şi nu dispare ca un adolescent înfierbântat şi orgolios. Iubirea
are răbdare cu tine şi cu bărbatul pe care l-ai ales. Iubirea vindecă orice rană
şi îndoială.

Fiţi ca doi piloni care susţin acelaşi acoperiş; dar nu începeţi să-l posedaţi
pe celălalt, lăsaţi-l să-şi păstreze independenţa. Susţineţi însă acelaşi
acoperiş, căci acoperişul este dragostea. (Kahlil Gibran)

Hai să vedem unde greşesc femeile de nu reuşesc să-şi întemeieze o

familie.

Maria se întreabă: “Oare voi avea vreodată o familie cu soţ şi copii?”

Stau de vorbă cu ea. Despre bărbaţi, normal. Îmi povesteşte despre candidaţi
nepotriviţi şi imposibilitatea de-a avea o relaţie cu un bărbat puternic. O
întreb ce înseamnă puternic pentru ea?
Îmi spune că banii îl fac puternic pe-un bărbat şi că ea asta caută să
găsească în viitorul ei soţ. Nu poate lega o relaţie cu un bărbat care n-are
bani şi statut social. În spatele acestei femei frumoase, tinere, atrăgătoare şi
stilate se află un cont cu multe zerouri şi o familie în care toată lumea se
iubeşte. Sau cel puţin aşa pare.

De aici, se înţelege că nici măcar prietena mea frumoasă şi bogată nu e

scutită de obstacole în calea întâlnirii sufletului-pereche. Bogat sau sărac,
deştept sau mai mult prost, slab sau gras, oricum te-ai vedea şi simţii în
trupul tău, la un moment dat porneşti în căutarea lui, unicul bărbat care te-ar
putea face să te simţi cu adevărat femeie.
De ce este atât de dificilă această căutare? De ce întâlnim atâtea
provocări şi obstacole în calea iubirii?

Greşelile săvârşite de femeile singure

Ştiai că obstacolele intensifică iubirea şi stimulează atracţia dintre
bărbat şi femeie?

Cu cât speranţa mi-e mai puţină, iubirea mi-e mai fierbinte. (Terențiu)

Efectul “greu de prins” datează dinaintea erei noastre. Este posibil să

urmărim şi azi suferinţa şi complicaţia în iubire. Ţi se întâmplă şi ţie să
devii interesată de-un bărbat în clipa în care el nu mai e interesat de tine?
Oricare ar fi elixirul iubirii, el trebuie neapărat să conţină adrenalină în
combinaţia alchimică, altfel riscăm să nu ne dorim prea mult un singur
bărbat în viaţa noastră.
Ştiai că şi femeile se plictisesc de bărbaţi? Şi ele părăsesc bărbaţii fără
preaviz?
Dacă până nu demult studiile demonstrau că “toate fetele sunt mai
drăguţe când vine ora închiderii”, acum stăm de vorbă cu femei care ne
spun că “niciun bărbat nu mă mai atrage”.
Autorii studiului arată că atractivitatea oamenilor liberi din apropiere
creşte în orele târzii ale nopţii. Cu cât se face mai târziu femeile disponibile
din jur devin mai atrăgătoare. Şi bărbaţii? Bineînţeles. Vânătoarea din
cluburi a devenit un peisaj trist pentru ambele sexe.
Toţi aleargă fără să ştie ceea ce caută şi fără să găsească ceea ce caută.
Doar alcoolul îţi mai releva trăsături hipnotice într-un potenţial amant şi
viitor partener de-o noapte, două?
 Mă întristează ce găsesc în viaţa de noapte şi găsesc că femeia şi-a
coborât mult standardele de selecţie a partenerului de viaţă. Luăm ce găsim
fără să cântărim dacă a doua zi ne va mai atrage ce-avem în braţele amorţite
şi obosite după alergătura de azi-noapte. Credeam că doar bărbaţii aleargă
disperaţi prin noapte… credeam că femeia pictează profile de bărbaţi
perfecţi şi compatibili cu nevoile noastre profunde. Am greşit.
Deşi refuz să cred că femeia care ştie ce vrea se va încurca la nesfârşit
cu bărbaţi nepotriviţi. Până la urmă, ne dorim iubire profundă şi nu rezistăm
mult timp în braţele unui bărbat nepotrivit, aşa cum îmi relatează prietena
mea frumoasă şi bogată: “nu mai există bărbaţi”. Următoarea întrebare care
ne sună în mintea noastră strălucită este:
Unde ieşim ca să întâlnim bărbatul potrivit? Unde se ascund bărbaţii
puternici şi atractivi?
Dacă unei femei frumoase îi este refuzată întâlnirea cu un bărbat
puternic, cum îşi va găsi jumătatea o femeie modestă şi mai puţin atractivă?
În mintea noastră răsar tot felul de întrebări la care vrem să obţinem
răspunsuri imediate.
Iată ce zice un bărbat îndrăgostit la prima vedere:
“Era foarte atrăgătoare. E seducătoare şi ştie asta. Nu e o femeie de-o
noapte, de-un flirt. E plină de viaţă şi amuzantă. E sigură de ea şi astă mă
atrage puternic s-o cuceresc. Inteligentă şi irezistibilă. E foarte frumoasă, cu
păr negru şi lung.”

Ştiai că 56% din populaţie crede în dragoste la prima vedere? Şi doar

11% au trăit-o cu adevărat?
Se pare că frumuseţea fizică e puternic corelată cu îndrăgostirea şi
dragostea romantică. Adrenalina ne inundă trupul la vederea unui partener
atrăgător fizic. Doar de un trup bine făcut avem nevoie ca să sucim minţile
unui bărbat şi-a unei femei? Se pare că bărbatul intervievat şi-a descris
iubita în caracteristici fizice: atrăgătoare, frumoasă, ochi albaştri, păr lung,
trup armonios, irezistibilă, sexy, fermecătoare, amuzantă şi seducătoare.
Inteligența, sufletul şi bunătatea ocupă un loc secundar în selecţia
partenerului de viaţă. Cel puţin în prima fază, care-i dominată de dopamină
şi de atracţia sexuală. Atractivitatea partenerului este primul semn ce ne
atrage atenţia aşa cum ne zice o tânără îndrăgostită:
 “Primul lucru care m-a atras la el a fost zâmbetul pe care-l avea pe faţă.
Părea atât de fericit. Pur şi simplu îmi zâmbea. E plăcut să fii în preajma
cuiva care e aşa. Uiţi de tot ce te supără. El e foarte diferit de toţi ceilalţi. E
foarte amuzant şi calm. Face ce vrea. E şi independent, cum sunt eu, iar asta
mă face fericită.”

Când te gândeşti la cea mai importantă relaţie romantică pe care ai

avut-o, care este lucrul ce te-a atras cel mai mult?
Dispoziţia şi iubirea? Frumuseţea şi iubirea? Personalitatea şi iubirea?
Ele se influenţează una pe cealaltă astfel încât un partener atrăgător
fizic devine bun, sigur de el, sensibil şi cu simţul umorului. Efectul de halo
este întâlnit cel mai des la persoanele îndrăgostite, ele nu văd caracteristicile
de personalitate ce-i despart.
Frumuseţea şi caracterul se influenţează reciproc şi ambele ne
influenţează pe noi.
Înfăţişarea declanşează atracţia sexuală la fel de puternic ca şi
personalitatea.
Sau, aşa cum zicea Aristotel, frumuseţea personală este mult mai mare
decât orice recomandare. Lăsând gluma la o parte, prea puţini ne dorim în
pat şi la altar un partener gras, falit, frustrat, bolnav, obosit, serios, previzibil
şi leneş. Sau mă înşel eu singură?
Sigur că răspunsul la întrebarea unde îţi vei găsi jumătatea se află în
esenţa şi personalitatea ta. În viaţă vei atrage un partener cu un grad similar
de atractivitate şi personalitate. Când se va întâmplă asta ţine doar de tine şi
felul în care evoluezi ca specie.

Am o singur anunţ pentru tine care este demn de luat în seamă.

Bărbatul frumos, deştept, puternic, cu poziţie socială şi atractiv din cale
afară caută o femeie la fel de dotată ca el.
Bărbatul puternic este atent la vârstă, aspect fizic, trăsături de
personalitate, succes profesional, inteligenţă, atitudine, abilităţi verbale,
educaţie, clasă socială şi economică, mediul familial, sănătate fizică şi
emoţională, dispoziţie, tendinţe depresive, tendinţe de-a fi “lupul singuratic”
sau “animalul social”, tendinţa de-a minţi şi-a fi inconsecvent, obiceiuri
referitoare la fumat, consum de alcool şi droguri şi mă opresc aici că nu
vreau să te tulbur.
 E destul de greu să-ţi găseşti sufletul-pereche într-un club de noapte
sau în acelaşi anturaj pe care-l frecventezi de când te ştii. Şi dacă puterea
înseamnă inteligenţă şi bani, atractivitate şi prestigiu social, se poate să
descoperi că nu cauţi unde trebuie ceea ce vrei să găseşti.
Chiar şi în alte secole oamenii se căsătoreau cu indivizi care aveau
trăsături similare şi după sute de ani de evoluţie continuăm să ne comportăm
la fel de pretenţios când vine vorba de alegerea partenerului de viaţă şi asta
pentru că asemănările aduc satisfacţie şi recompense.
De ce să-mi bat capul cu un om care nu vrea să citească sau să
participe la întâlniri spirituale? De ce să-l conving pe amantul meu grozav
să se lase de băut şi fumat jointuri? De ce să-l rog pe iubitul meu să-şi
construiască propria afacere dacă lui ii place să fie angajat cu normă
întreagă? De ce să mă frustrez lângă un partener care se mulţumeşte cu cine
este şi ce are?
Cu trecerea timpului va fi doar mai rău şi eu vreau ce-i mai bine pentru
mine. Înseamnă că alegerile ce le voi face de azi înainte vor cuprinde
următoarea listă de trăsături pe care o voi lua în seamă când am chef să mă
îndrăgostesc şi să-mi construiesc o relaţie matură.

Venus în căutarea lui Marte. Ce are de făcut femeia ca să-şi

întâlnească jumătatea?

Întocmeşte profilul bărbatului tău potrivit răspunzând la aceste

întrebări inteligente:
Vârsta: 20, 30, 40 de ani? Depinde cât de bine vrei să te înţelegi cu el.
Trăsături de personalitate: explorator, conştiincios, introvertit,
extravertit, rezervat?
Aspect fizic: înalt, slab, bine făcut, ochi verzi, zâmbet de vedetă?
Temperament: sangvinic, melancolic, coleric, isteric?
Succes profesional: ambiţios, muncitor, inteligent emoţional, o cu
viziune?
Inteligenţă: să îţi ţină prelegeri de dimineaţă până seara sau să ştie ce are
de făcut?
Abilităţi verbale: să vorbească mult sau doar când ai nevoie să te
inspire?
Educaţia: să fie şcolit şi specializat, rafinat, studiat peste mări şi ţări?
 Clasa socială şi economică: putere şi influenţă socială? Venit, avere,
prestigiu?
Mediul familial: sănătos şi echilibrat? Bine hrănit afectiv?
Numărul fraţilor: şapte sau singur la părinţi?
Sentimente faţă de familia de origine: rebel sau recunoscător? Iubire sau
dispreţ?
Calitatea mariajului părinţilor: căsnicie împlinită şi autentică? Dramă şi
minciună?
Mediul religios: credincios, catolic, ortodox, budist?
Sănătate fizică şi emoţională: bipolar şi constipat emoţional? Schizoid şi
ipohondru?
Acceptarea stereotipurilor referitoare la rolul sexelor: femeia la cratiţă,
bărbatul în lume?
Dispoziţia: calm şi înţelegător, hazliu şi spontan, spiritual şi înţelept?
Libido şi viaţă sexuală: romantic? pasional? explorator?
Obiective şi interese comune: slujiţi un vis comun? Înţelegeţi importanţa
vocaţiei?
Activităţi de petrecere a timpului liber: timp liber petrecut împreună,
aventuri pe alte continente?
Tendinţe depresive: indispus? cefalee? irascibil, nervos?
Tendinţa de-a fi “lupul singuratic” sau “animalul social”?
Tendinţa de-a minţi şi-a fi inconsecvent: nu te poţi baza niciodată pe el?
Obiceiuri referitoare la fumat, consum de alcool şi droguri: nu e nimic
de adăugat.

Ştiu ca întocmirea profilului bărbatului potrivit nu este o activitate

romantică dar te scuteşte de multe dezamăgiri şi deziluzii în iubire. E grozav
să fii îndrăgostită dar e la fel de atractiv să fii şi inteligentă şi să ştii ce poţi
şi ce nu poţi accepta la un bărbat, ce poţi şi ce nu poţi tolera într-o relaţie,
fără să-ţi furi singură căciula roz cu decoraţiuni florale.
De cauţi un partener visător, creativ şi noncomformist e important să
ştii că nu vei trăi o viaţă liniştită alături de el deoarece e partizanul aventurii
şi al acţiunii. Înţelegi de ce te ajută să-ţi întocmeşti profilul bărbatului cu
care vrei să legi o relaţie de iubire?

Dacă eşti o persoană conformistă, pragmatică, care preferă valorile

tradiţionale şi conservatoare nu vei face casă cu-n explorator, extravertit şi
îndrăgostit de aventură.

După numeroase relaţii eşuate m-am decis să-mi pictez profilul

bărbatului cu care urma să am o relaţie de iubire profundă şi matură şi m-am
folosit de informaţiile din psihologia succesului pe care orice sportiv de
performanţă le aplică în viaţa profesională şi personală.
Ţelul pe care vroiam să-l ating era simplu: “Să întâlnesc un bărbat
potrivit mie cu care să-mi construiesc o relaţie de iubire pasională şi
longevivă!”
Am ales obiective precise, explicite, bine ierarhizate care m-au dus mai
aproape de potenţiali parteneri (ieşitul în cercuri noi, frecventarea de locuri
noi, prietenii noi).
Mi-am întocmit un profil al bărbatului potrivit tipului meu de
personalitate (puternic, frumos, atrăgător, creativ, înalt, un bun amant etc.),
aşa cum l-am vrut eu, chiar dacă părea greu de întâlnit în această viaţă de
om simplu şi fără prea mult succes. Am crezut în creaţia mea cu nebunie şi
nu m-am neliniştit când a întârziat să apară sau când m-am înşelat încă o
dată. Prin perseverenţă am reuşit să activez un nou sistem cerebral orientat
către îndeplinirea ţelurilor mele ambiţioase. Dacă nu visezi, nimic bun nu-ţi
intră în viaţă.
Mi-am stabilit obiective pe termen scurt şi lung ca să nu ies şifonată şi
dezamăgită încă o dată din braţele bărbatului nepotrivit. Dar nici nu m-am
amăgit să cred că-mi voi întâlni jumătatea chiar de la prima întâlnire cu un
bărbat. Am mai sărutat câţiva broscoi până ce mi-am sărutat prinţul,
sufletul-pereche. Şi o să-ţi dezvălui câteva informaţii mai jos despre ceea ce
cred eu că înseamnă suflet-pereche, care-i bărbatul ce-l ai în viaţa chiar
acum.
O să-mi spui că a fost o alegere grăbită, negândită şi greşită. Iar eu o
să-ţi spun că ceea ce ai atras în viaţa ta reflectă gradul tău de maturizare.
Nouă femeilor ne place să credem că suntem mai bune şi mai evoluate decât
partenerii noştri dar întâlnirea ne confirmă gradul de atracţie şi similitudine.
De ce te-ai oprit la el dacă te considerai mai bună şi mai deşteaptă? De ce n-
ai mers mai departe spre cel care te “merită cu adevărat”?
Poţi să evoluezi lângă el sau să-l acuzi de imaturitate emoţională. Ce
alegi depinde de cât de evoluată emoţional şi spiritual eşti. Cunosc prea
multe femei care se plâng şi care-şi ratează şansa la creşterea spirituală. De
ce să nu profiţi de şansa care ţi s-a arătat?
 Dacă sari peste el vei da peste altul la fel, poate mai înalt şi mai slab,
dar caracterial va îmbrăca aceleaşi trăsături de personalitate. Ştiu fiindcă şi
eu am cules... Degeaba.

Am continuat să-mi notez în jurnalul intim gândurile şi intuiţiile ce le

aveam referitoare la bărbatul cu care aveam să-mi petrec restul vieţii după
principiul proiectării imaginii ideale pe cel care avea să-mi fie iubit, soţ,
prieten, tată şi amant. Freud ar zice că această tehnică este imatură, eu cred
în puterea iluziilor pozitive şi te sfătuiesc să mă urmezi în această acţiune
ambiţioasă şi îţi vei confirma profeţia construită cu grijă în mintea ta.

Lucrurile pe care ni le dorim, există în minte înainte de-a ieşi în arena

vieţii. Creaţiile minţii tale sunt proiectate în viaţa reală şi te rog să iei în
considerare puterea creaţiei şi-a imaginaţiei. Imaginaţia n-are vârstă şi
limite. Poţi oricând să trăieşti senzaţionalul în viaţa ta. Doar că depinde de
cât de des visezi cu ochii deschişi şi cât de mult te pui în discuţie. Eu mereu
am căutat să scot ce-i mai bun din mine şi din experienţele ce-mi intrau în
viaţă. N-am lăsat timpul să mă târască după el şi să-mi anuleze identitatea şi
personalitatea. Întotdeauna am ştiut ce vreau să obţin din orice întâlnire.
Nu-ţi spun să te laşi pradă instinctelor oarbe dar nici să te închizi în
turnul unui castel aşteptându-ţi prinţul pe cal alb. După mulţi ani de
experienţă am ajuns să înţeleg că şi cantitatea produce calitate. Dacă intri
într-o relaţie fără să ştii ce vrei să obţii, te vei înstrăina de tine şi de felul tău
de-a fi. Până la urmă, relaţiile ne oferă şansa de-a ne cunoaşte mai bine şi
bărbatul ce poartă numele de iubit sau soţ este omul care îţi va dezvălui ce
ai mai bun sau mai urât în tine. Depinde ce ascunzi sub masca bunătăţii.
Trebuie să cunoşti nefericirea alături de bărbaţi nepotriviţi ca să poţi
alege dintre toţi bărbaţii acestei planete, unicul, sufletul-pereche care te
poate creşte pe toate planurile.
De când mă ştiu mi-am dorit un coechipier cu care să împart bucuriile
şi tristeţile vieţii, succesele şi pierderile, lângă care să pot construi
deopotrivă aventura şi căminul şi care să cunoască principiile jocului şi ale
responsabilităţii. Bărbatul care ţi-a intrat în viaţă are ceva de adăugat la cine
eşti tu azi. Trăieşte tot ce ţi se oferă şi vei da de ceea ce-ţi doreşti.

Noaptea, aşezată pe pernele întunericului dezvoltă scenarii luminoase

ale viitorului tău. Fanteziile copilăriei şi adolescenţei tale se pot trezi la
viaţă prin puterea imaginaţiei.
Dacă ascultăm doar de vocile părinţilor şi-a societăţii sfârşim prin a
alege mereu prost. Viitorul prinde culoare pe care tu i-o dai. Fii generoasă
cu tine şi crede mai mult în ceea ce poţi trăi alături de-un bărbat. El chiar
poate să-ţi facă inima să bată altfel decât a bătut până acum…

Descoperă ce tip de personalitate ai şi vezi cu cine te-ai potrivi cel mai

bine.
Testul Big Five de personalitate are cel mai ridicat nivel de validare
ştiinţifică la nivel mondial şi eu îl consider cel mai potrivit instrument de
măsurare a personalităţii:
Răspunde la următoarele 45 de întrebări şi vei afla ce tip de
personalitate eşti: http://www.outofservice.com/bigfive/
Eu ţi le-am şi tradus în cazul în care nu stăpâneşti limba engleză dar
interpretarea o vei afla apăsând link-ul de mai sus şi completând online
testul Big Five.

Mă văd pe mine ca cineva care…

1. este vorbăreţ
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
2. tinde să găsească vina în alţii
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
3. face o muncă temeinică
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
4. este depresiv, trist
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
5. este original, vine cu idei noi
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
6. este rezervat
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
7. este de ajutor şi altruist cu ceilalţi
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
8. poate fi oarecum lipsit de griji
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
9. este relaxat, fără stress
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
10. este curios de multe lucruri diferite
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
11. este plin de energie
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
12. începe certuri cu alţii
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
13. este un muncitor (angajat) de încredere
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
14. poate fi tensionat
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
15. este ingenios, un gânditor adânc
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
16. generează foarte mult entuziasm
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
17. are o natură iertătoare
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
18. tinde să fie dezorganizat
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
19. se îngrijorează foarte mult
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
20. are o imaginaţie activă
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
21. tinde să fie tăcut
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
22. este în general de încredere
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
23. tinde să fie leneş
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
24. este stabil emoţional, nu se supără uşor
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
25. este inventiv
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
26. are o personalitate asertivă
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
27. poate fi rece şi distant
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
28. perseverează până îşi îndeplineşte sarcina
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
29. poate fi indispus
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
30. apreciază experienţele artistice estetice
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
31. este uneori timid, inhibat
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
32. este grijuliu şi atent cu toată lumea
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
33. face lucrurile într-un mod eficient
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
34. rămâne calm în situaţii tensionate
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
35. care preferă munca de rutină
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
36. care iese în societate, sociabil
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
37. este uneori nepoliticos cu alţii
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
38. îşi face planuri şi le urmează până la îndeplinire
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
39. se enervează uşor
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
40. îi place să reflecte, să se joace cu ideile
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
41. are puţine interese artistice
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
42. îi place să coopereze cu ceilalţi
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
43. este uşor de distras
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
44. este sofisticat în artă, muzică sau literatură
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)
45. este liberal în politică
(dezacord total) 1 2 3 4 5 (acord total)

Evaluare: Unde te situezi în cadrul fiecărei dimensiuni?

 Deschidere
Imaginativă, preferi varietatea şi noutatea, deschidere către valorile
celorlalţi?
Centrată pe prezent, preferi rutina, domenii de interes mai puţin
numeroase, conservatorism?

Control
Competentă, conştiincioasă, centrată pe rezultate, reflexivă?
Deseori nepregătită, prea puţin interesată de rezultat, uşor de distras,
spontană?

Extraversie
Prietenoasă, sociabilă, stăpână pe sine, adoră agitaţia, entuziastă?
Formalistă, preferă singurătatea, ştearsă, lentă, ocoleşte agitaţia.

Altruism
Încrezătoare, deschisă, amabilă, conciliantă, modestă, impresionabilă.
Neîncrezătoare, rezervată, îşi oferă cu dificultate ajutorul, se simte
superioară celorlalţi, rece.

Stabilitate emoţională
Relaxată, răbdătoare, greu de descurajat, rareori timorată, îşi controlează
bine nivelul de stress.
Neliniştită, nervoasă, se descurajează uşor, defensivă, stresată.

Fiecare individ se situează între cele două extreme ale unei dimensiuni,
cea de sus (săgeata sus) şi cea de jos (săgeata jos) în funcţie de calificativele
obţinute în urma testului.
Eu sunt extravertită şi ador agitaţia din viaţa mea. Am un grad de
deschidere înalt şi asta îmi oferă bucuria de-a descoperi mereu noi
provocări. Identifică unde te situezi şi îţi va fi mult mai uşor să faci faţă
provocărilor vieţii. Stăpâneşte-te pe tine şi vei conduce lumea.
Nevrotismul partenerului mă înfurie şi mă îndepărtează, deoarece
acesta fuge de asumarea responsabilităţii propriei vieţi. Mulţi sunt alcoolici
fiindcă e mai uşor să-ţi anesteziezi emoţiile negative decât să le faci faţă
prin creşterea inteligenţei emoţionale. E foarte important să te cunoşti şi să-i
cunoşti pe ceilalţi ca să poţi menţine relaţii sănătoase şi longevive.
 Maria Callas a crezut toată viaţa ei într-o definiţie care n-a ajutat-o
deloc să se împlinească: “Există oameni născuţi pentru fericire şi alţii
născuţi pentru nefericire. Eu pur şi simplu n-am avut noroc.”
Eu cred că toţi ne-am născut ca să experimentăm fericirea şi nefericirea
în viaţa asta. Nu cred într-o singură cale şi asta deoarece experienţa şi alţi
cunoscători trecuţi prin viaţă n-au avut parte doar de clipe minunate şi
extraordinare, deşi au căutat endorfinele în fiecare invitaţie la vals şi la braţ.
Există doar clipe de fericire care-s repede uitate şi înghesuite într-un colţ al
inimii tale naive care speră că fericirea alături de-un partener poate dura o
viaţă întreagă.
A fost făcut un studiu care demonstrează că înainte cu un an de-a te
căsători nivelul tău de fericire, măsurat pe o scală de la 0 la100, este 65 şi
după ce te măriţi creşte la 75. Iar după exact doi ani revine la 65. Cine
măsoară atât de bine nivelul iubirii şi-al fericirii? Statistica şi dovezile nu
întârzie să apară în sălile aglomerate de tribunal.

Deşi dovada statistică de mai sus încearcă să ne lămurească că n-o să

fim niciodată fericite în relaţiile şi căsătoriile noastre, eu cunosc multe
familii care s-au vindecat de singurătate şi de spaime după ce şi-au
întemeiat o familie. Şi cred că relaţiile mature şi profunde în care exista
implicare şi autenticitate sunt mai fericite decât celibatarii care se
încăpăţânează să creadă că nu s-au născut pentru căsnicie.
Eu de mică mi-am jurat să nu mă las păcălită de vreun familist cu
mască de Don Juan, sau invers? Nu mai ştiu ce-mi jurasem, dar evitam cu
orice preţ angajamentul. Ieşeam din relaţie când începeau să bată clopotele
de nuntă fără să privesc în urmă.
Asta până la marea maturizare când mi-am dat seama că-mi irosesc
anii iubirii. Şi am îndrăznit să-mi deschid inima în faţa primului străin ce m-
a invitat la o cafea. De atunci a trecut ceva vreme şi cred că l-aş putea iubi
toată viaţa pe Animus-ul meu.
Deşi traversez zile în care mă despart de 20 de ori în minte, seara mă
prinde în braţele lui calde şi protectoare. Eu totuşi adorm cu gândul că nu
mă pot încrede într-o iubire curată, pură ca-n filme. (Experienţele trecute
încă îşi exercită puterea, inconştient, asupra mea.)
A doua zi de dimineaţă o iau de la capăt, îi caut nod în papură, îi pun
piedici, îl testez ca să-mi demonstrez că nu există iubire adevărată. Aşa se
comportă ăştia prost iubiţi.

Parcă mă simt vinovată faţă de mama mea care a rămas singură după
doar câţiva ani de căsnicie chinuită. Şi faţă de restul femeilor rănite şi
părăsite mă simt responsabilă să le ajut să-şi construiască o viaţă împlinită
şi-n lipsa unui partener. Asta-i ambiţia mea.
Dar împreună vom învinge orice experienţă trecută traumatizantă şi
vom învăţa să ne simţim sigure şi stăpâne pe propria viaţă în relaţie şi în
lipsa unui partener.

Ani la rând am presărat pe www.stilultau.com/blog articole pentru

femeia descurajată şi dezamăgită de bărbaţi şi de viaţă. Şi în continuare o să
fiu un umăr pe care să plângi şi să te odihneşti când îţi lipseşte curajul şi
încrederea într-un viitor luminos... sunt aici pentru tine!
Dar, mai presus de toate, vreau să te lămuresc că există iubiri care
transcend numerele statistice. Vreau să afli de la mine că iubirea nu moare
niciodată în relaţiile mature şi pasionale unde ambii parteneri veghează unul
la celălalt după ce-şi încheie responsabilităţile personale şi profesionale.
Rezistă cei care sunt mulţumiţi cu cine sunt ei, cu ceea ce fac şi cum îşi
investesc energia şi talentele în misiunea personală. Dacă ai o carieră de
care îţi pasă, un domeniu care te pasionează, o viaţă socială activă şi multe
alte pasiuni care te ţin în viaţă, nu-ţi ajunge o viaţă să te plictiseşti de
partenerul tău. Mai ales dacă te deschizi complet în faţa experienţelor vieţii.
De ce n-am întreţine iubirea romantică prin experienţe neobişnuite?
Majoritatea cuplurilor se aruncă în braţele rutinei şi ale monotoniei. E
ca şi cum, în fiecare seară ai citi aceeaşi carte. Cât crezi că vei rezista să
citeşti şi reciteşti aceleaşi pagini? Până le vei memora. Şi-apoi? Ne vom
îndrepta spre bibliotecă şi vom pune mână pe-o nouă carte.
Atunci de ce consideri că partenerul tău n-ar trebui să se plictisească de
aceleaşi ţoale, aceeaşi dispoziţie tristă şi aceleaşi reproşuri matinale. Dacă
alegi să fii altfel decât majoritatea femeilor ai toate şansele să trăieşti o
poveste de iubire ca în filme.

Ovidiu spunea că există o singură cale de-a fi iubit:

Pentru a fi iubit, fă-te bun să fii iubit.

 Înainte de-a porni în călătoria întâlnirii sufletului-pereche stimulează-ţi
singură simţurile prin sport, artă, dans, experienţe incitante şi aşa mai
departe. Dacă vrei să atragi un partener atractiv şi să devii atrăgătoare în
ochii bărbaţilor trebuie să-ţi construieşti un nou stil de viaţă care să-ţi
permită să faci cele mai bune alegeri în iubire.
Ce trebuie să faci ca să ai parte de-o căsnicie fericită?
“Nu am familia mea. Mai exact nu sunt soţia cuiva, nu am copilul meu,
nu am casa mea. Mi-e teamă că aş putea pierde şi ceea ce am şi să rămân
singură.”
Aceasta este declaraţia unei femei singure, fără casă, fără copil şi fără
prea multă speranţă într-o căsnicie fericită. Lucrurile nu se vor schimba în
bine până ce credinţele şi vocile interioare nu vor prinde altă culoare.
Credinţele negative în iubire te împiedică să obţii ceea ce-ţi doreşti. Toţi
ştim cât este de importantă starea noastră psihologică dar puţini suntem
aceia care şi muncesc să-şi schimbe sistemul de credinţe şi valori.

Cum ar trebui să arate femeie pe care orice bărbat o visează să-i

fie iubită şi soţie?
Oare câte iubite îşi doreşte un bărbat? Dar amante? Şi soţii? Stă cineva
la coadă pentru a cuceri o soţie? Pentru amante oare transpiră mai mult?
Iubitele sunt mai uşor de cucerit?
Cred că ne întrebăm constant cum gândesc bărbaţii şi ce-şi doresc să
trăiască alături de noi. Eu gândesc cu capul meu şi întâlnesc femei care
gândesc la fel, ele sunt curioase şi îndrăzneţe. Nu perpetuează un model
predat în sânul familiei. Ele ies pe uşă şi uită ce le-a fost predat, de mama şi
tata. Ele spun, “această alegere îmi aparţine!”
Chiar acum stau de vorbă cu o astfel de femeie şi mă bucur nespus că
împreună o să rescriem istoria femeii din România şi-o să construim un
profil care seduce un bărbat cu gene bune, cu statut social înalt, cu suflet
bogat şi cum ne mai dorim noi.

De ce să nu te opreşti la primul bărbat pe care-l întâlneşti? Pentru că

există un bărbat mai bun decât cel pe care l-ai întâlnit într-o zi când toate ţi-
au mers prost. Asta-i ca şi altă regulă de aur care spune că e interzis să te
măriţi când eşti vulnerabilă (ai ieşit şifonată dintr-o relaţie, ai fost grav
bolnavă şi era să mori, ţi-a murit cineva drag, sau când eşti îndrăgostită
lulea de noul intrat în viaţa ta).
 Oamenii vulnerabili sunt periculoşi, înghit orice ofertă promoţională le
propui în acel moment. Aşteaptă să te vindeci. Asta-i cea mai bună garanţie
că vei alege cea mai bună partidă în viaţă. Cum să-l aleg pe cel mai potrivit
bărbat din mulţimea de bărbaţi, numiţi mârlani de unele femei.

O întrebare frecvent întâlnită la femeile în căutarea unui soţ: Pe unde

umblă el ca să ştiu unde să ies frumos machiată şi parfumată?”
Aceste femei aşteaptă ca “Mirele” să bată la uşă în fiecare seară sau să-
l întâlnească într-un loc anume, populat de gene bune. Lucrurile încep să ţi
se întâmple când faci ceva pentru a întâlni un bărbat potrivit ţie. Poate îţi
faci loc în suflet. Scoţi afară fantasmele fostelor iubiri pe care încă le
hrăneşti din lipsa a ceva mai bun. Ştiai că şi în mintea şi inima noastră se
pune praful şi se adună păianjenii în jurul amintirilor trecute şi dureroase?
Eu am aflat că nu există o stare mai tâmpită decât acea de a crede că
există un singur bărbat care te poate face fericită şi care merită aşteptat o
viaţă întreagă. Te-ai întrebat de ce eşti singură acum sau de ce eşti
nesatisfăcută de relaţia ta actuală? Aş vrea să faci acest exerciţiu de
introspecţie chiar acum ca să descoperim împreună ce te ţine legată de
frustrare şi nefericire.

Vei descoperi că obiceiurile tale în iubire sunt atitudini învăţate acum

ceva vreme, chiar din copilărie. Tu nu faci altceva decât să te opui
schimbării tale aşteptându-te ca viaţa ta să arate altfel printr-o minune.
Singura minune eşti tu şi ştiu cât de tare te frustrează afirmaţia mea.
Nu e prima oară când dau peste rezistenţa cuiva când îi spun că singurul
obstacol din calea iubirii împărtăşite şi profunde este tocmai teama de
schimbare. Starea de vefetare nu te ajută să slăbeşti, să te înfrumuseţezi, să
atragi bărbaţi cu gene bune, să obţii o independenţă financiară.

Ştiai că aşteptarea sufletului-pereche te urâţeşte şi te îmbătrâneşte?!

Nu e uşor să trăieşti fără aşteptări într-o lume care te-a învăţat cum să
gândeşti, ce să îmbraci şi cum să te comporţi în societate.
Uită-te la filmele ce rulează sub nasul nostru, cum să n-ajungi să-ţi
doreşti şi tu o iubire ca la Hollywood? De ce să nu-l aştepţi pe cel mai
potrivit bărbat pentru tine? Pentru că aşteptarea nu-i atractivă, pentru că
experimentarea te ajută să înţelegi ce-i potrivit pentru tine. Şi pentru că
mailurile ce le primesc îmi vorbesc despre izolare, singurătate şi aşteptare.
 De ce eşti singură? De ce eşti nefericită în relaţia ta proastă? De ce nu
ceri mai mult?
Pentru că ai ales această formă de existenţă poate în urma unei
experienţe traumatizante. Orice se poate. Mintea ta inconştientă a înregistrat
durerea, abandonul, critica, suferinţa, abuzul şi ultima despărţire sângeroasă.
Înţelegi că nu există evoluţie în staţia de autobuz?
Urcă-te în primul vehicul şi călătoreşte la clasa a doua până îţi permiţi
o călătorie la clasa întâi. Bărbatul potrivit pentru tine chiar există, e acolo
afară şi aşteaptă ca tu să devii pregătită de-o mare iubire care se întemeiază
pe încredere şi libertate, nu pe teamă.
Până să-ţi dai seama ce ţi se potriveşte mă aştept de la tine să
experimentezi. Asta presupune că vei ieşi din casă, acceptă invitaţii la masă,
te vei lasă sedusă şi vei merge mai departe încrezătoare prin viaţă fără să
mai intri în panică când celălalt dispare.
Mergi mai departe, ştiind că bărbatul ce urmează să intre în viaţa ta va
semăna şi mai mult cu ceea ce cauţi să trăieşti alături de un bărbat. Lumea
ideală e lumea de-afară şi bărbatul ce intră în viata ta acum e chiar sufletul-
pereche pe care l-ai chemat, pe care îl meriţi.
Bărbaţi frumoşi, buni şi inteligenţi există. Tu eşti înzestrată cu ceea ce
cauţi în acest bărbat?
Tot ce ai nevoie ca să-l întâlneşti este să te trezeşti din acest somn în
care te-ai adâncit şi care ţi-a amorţit pasiunile, voinţa şi ambiţia de-a ieşi în
lume şi a arăta cine eşti cu adevărat. Ţi-e teama că vei fi rănită? Atunci stai
acasă şi plânge-ţi de milă. Ce va urma?

Nimic bun pentru o femeie care consideră că nu merită ceva mai bun
decât a trăit sau întâlnit până acum. Dacă vrei să ştii, există doar limitări
interioare, nu exterioare. Asta spune că tu eşti singura responsabilă de ceea
ce atragi viaţa ta.
Singurătate? Întâlniri superficiale? Despărţiri fără preaviz? Relaţii
sexuale lipsite de afecţiune şi implicare? Nu te-ai întrebat cum de ai ajuns în
pat cu-n Don Juan superficial?

Te interesează cum să faci să nu mai iubeşti un bărbat care te ignoră?

Poate prima regula în iubire este să pui preţ de tine şi să descoperi că
valorezi mai mult decât o invitaţie amoroasă în miez de noapte sau o cafea
servită o dată la trei zile.
 Şi învăţarea unui lucru atât de simplu şi adevărat, care sună cam aşa:
Un bărbat care nu te vrea acum, nu este un bărbat care te vrea pe termen
lung.

De unde ştiu toate astea? Pentru că mă întorc în timp şi actualizez acele

informaţii de care ai tu nevoie ca să-ţi construieşti un profil cu care să
cucereşti mintea şi inima unui bărbat.
Şi nu orice fel de bărbat, unul potrivit ţie. Şi cum arată bărbatul cu care
vei construi o viaţă, o familie, o casă, o mare iubire?
Aştept să-mi spui tu mie, după ce afli cum vrei să arate el în profilul ce
urmează să-l întocmeşti. Nu obţii în viaţă şi în relaţie decât ceea ce pui în
viaţă şi-n relaţie. Eu n-am câştigat niciun bărbat la loterie. Am atras exact
acel bărbat care reflectă starea mea interioară în acel moment.
Superficialitate? Sărăcie? Teamă? Infidelitate? Ambiţie?
Ce găseşti în braţele unui bărbat este exact ceea ce se găseşte în tine în
acel moment.
Auu, în ce m-am băgat… cum ies eu teafără şi neşifonată de aici? Sper
să mă urmezi nu să arunci materialul la gunoi. Crede-mă că acest adevăr
incomod te va ajuta să-ţi construieşti o relaţie adevărată şi profundă. Şi eu
am luat-o tot pe aici… şi am ajuns unde mi-am dorit.
Dacă te uiţi acasă, la modelul de mama şi tata ce l-ai avut o să înţelegi
de ce alegi atât de prost în viaţa ta amoroasă. Nu este uşor să pleci la drum
cu un model atât de sărăcăcios. Ce alegeri măreţe poţi face când tu ai văzut-
o pe maică-ta trudind de dimineaţa până seara fără să i se mulţumească
măcar o dată pentru asta? Greu! La tine a fost mai rău?

Aproape imposibil! Nu ne-a ajutat nimeni în dezvoltarea noastră

personală. Nici în şcoală, nici acasă. Cum vrei să te formezi ca femeie cu
personalitate fără o mişcare în spate? Din câte am înţeles eu, doar 5% din
modelele din România pot fi urmate.
Îţi dai seama ce înseamnă asta? 95% dintre modelele familiale sunt
disfuncţionale, greşite sau cum vrei să le spui ca să nu te ia instant cu dureri
de cap, că pe mine m-a înspăimântat această ştire care îmi spune că viaţa ta
este în pericol dacă nu iei măsuri chiar acum, împreună cu mine.
Suntem analfabeţi în iubire, fiindcă plecăm de acasă fără licenţă luată.
Şi intrăm în viaţă fără un model în minte sau vreo conduită potrivită pentru
a cuceri inima unui bărbat sensibil şi atent la nevoile tale. Ceri prea mult de
la un milionar? Aşa era o vorbă.

Găseşti ceea ce cauţi, de aceea căutarea ta trebuie să fie conştientă şi

inteligentă.
Am pretenţia ca în momentul în care te întreb care-i profilul bărbatului
tău potrivit să-mi răspunzi elaborat, în detaliu. Şi asta fiindcă nimic nu-i la
întâmplare în viaţa asta.
Eu am scris… şi-am găsit. Acum e rândul tău să-ţi pui nevoile pe listă
şi să identifici ce tip de personalitate ţi se potriveşte. Să fie el docil, activ,
vizionar, pasional, idealist, rebel?

Ţi-ai întocmit profilul bărbatului potrivit pentru tine?

Cum arată şi cum se comportă acest bărbat cu mine şi-n viaţă?
Scrie în detaliu caracteristicile şi trăsăturile de personalitate pe care
vrei să le îmbrace bărbatul ce îl doreşti de iubit, soţ şi tată al viitorilor tăi
copii:
Caracteristici fizice: înalt, zâmbet perfect, ochi albaştri, păr negru,
degete lungi etc.
Caracteristici comportamentale: iubitor, glumeţ, spontan, disponibil,
plăcut, proactiv.
Caracteristici profesionale: inteligent, descurcăreţ, vizionar, inovator,
om de succes.
Caracteristici spirituale: fidelitate faţă de propria persoană, are credinţă
în Dumnezeu.

Momentul întâlnirii şi al îndrăgostirii: descrie scenariul în care tu îl vei

întâlni pe el, jumătatea care te completează.
Ce vreme va fi afară? Cum vei fi îmbrăcată? Cum îi vei răspunde la
invitaţie?
El cum va fi îmbrăcat? Ce replica va folosi? Ce veţi servi la restaurant?
Când te va suna? Ce mesaje îţi va scrie? Când te va săruta prima oară? Când
veţi face dragoste? Cum se va comporta a doua zi? Când te va invita într-o
vacanţă? Şi când îţi va prezenta familia şi prietenii apropiaţi? De aici mergi
singură mai departe, da? Continuă descrierea în detaliu.
 Viziunea asupra relaţiei: cum vrei să se desfăşoare şi împlinească
relaţia voastră de iubire?
Fă o listă cu afirmaţii pozitive care încep cu cuvântul NOI şi care să
descrie ce fel de relaţie ţi-ar plăcea să ai tu şi partenerul tău.
Ne place să fim unul în compania celuilalt.
Avem stabilitatea financiară pe care ne-am dorit-o dintotdeauna.
Facem împreună lucruri care ne plac amândurora.
Ne respectăm libertatea individuală şi visurile personale.
Avem încredere unul în celălalt.

Citeşte zilnic lista de afirmaţii pozitive construită de tine la timpul

prezent (viitorul e aici) şi repetiţia acestei viziuni a relaţiei va deveni curând
parte din inconştientul tău.
Când te opreşti din căutare şi-ţi iei timp din viaţă pentru transformarea
ta interioară te apropii de visul tău măreţ, acela de-a trăi o mare iubire,
profundă şi divină, aici pe pământ.
Îţi doresc multă iubire de sine şi de altul! Iubirea adevărată ţi se arată
după ce te iubeşti mult o perioadă pe tine însăţi!
 ÎNCHEIERE
Ca să obții mult în viață trebuie să faci mult! Nu există scurtături
pentru o viață implinită.

Îți doresc un drum plin de reușite și cuceriri grandioase! Te îmbrățisez

cu iubire și te aștept să-mi povestești despre tine și succesele tale!

Și să nu uiți niciodată că singura salvare, singura carte pe care trebuie

să pariezi în momente de răscruce este iubirea din tine. Dacă nu te iubești
nu vei putea reține niciun bărbat, nu vei avea acces la niciun succes, fie el
personal, social, profesional.

Când îți propui să reușești chiar reușești! Adu-ți amine că mintea este
atotputernică, ea transformă iadul în rai și raiul în iad. Tu alegi! Alegerile
sunt totul în viața ta.

Viața poate să devină un paradis, niciodată nu e prea târziu dacă

acționezi acum!

Tu ești femeia care știe ce vrea, femeia care merită mai mult și care
obține rezultate!
Tu ești viitorul bărbatului, al acestei lumi!
Eu asta cred despre tine!
Tu ești femeia STILUL TĂU!
Și eu sunt onorată să te conduc acolo unde îți dorești să ajungi și
trăiești!
Te iubesc, suflet frumos!
Acum, zboară… în STILUL TĂU!
Succese și multă iubire!