Excel 2007 - Modulul 3 iulie 2011
Excel 2007 - Modulul 3 iulie 2011
Modulul 3
DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
2011
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
Bibliografie:
Excel 2000 – Nicoleta DOICHIŢĂ – specialist instruire-dezvoltare, Divizia de Instruire şi Dezvoltare,
2000
Excel 2007 – Georgeta PEŞTEAN – specialist instruire-dezvoltare senior, Departament Instruire
Tehnică şi Managementul Cunoaşterii, octombrie 2009
http://office.microsoft.com/
MCSI – Bazele utilizării aplicaţiilor de calcul tabelar
Data elaborării:
Mai 2010
Autor:
Georgeta PEŞTEAN – specialist instruire - dezvoltare senior - Departament Instruire Tehnică şi
Managementul Cunoaşterii
CUPRINS
1. UTILIZAREA PROGRAMULUI EXCEL 2007 PENTRU BAZELE DE 7
DATE 7
2. CONSOLIDAREA DATELOR 11
3.4 Subtotaluri 39
OBIECTIVE
EXCEL 2007
În Excel 2007, trebuie să stabilim ce fel de informaţii sunt cele care trebuie organizate;
programul va face restul. De la aranjarea unei coloane în ordine alfabetică şi până la
extragerea unor detalii dintr-o înregistrare obscură a unei baze de date gigantice, Excel
2007 face ca informaţiile să fie cât mai accesibile.
O bază de date este, în fond, o foaie de calcul ca oricare alta: cu linii şi coloane, numere
şi text. Este suficient să respectăm câteva reguli simple pentru ca Excel 2007 să trateze
foaia respectivă ca pe o bază de date.
Ce se poate trece într-o listă? Orice fel de informaţii: datele personale ale salariaţilor,
numere de telefon, adrese şi orice alt fel de informaţii. Orice informaţie care poate fi
stocată, sortată, totalizată şi regăsită este nimerită pentru a fi inclusă într-o bază de date.
Într-o listă Excel 2007 fiecare coloană este un câmp, fiecare linie este o înregistrare, iar
linia de antet apare la începutul bazei de date.
Dacă ţinem cont de aceste sfaturi, Excel 2007 se va comporta ca un adevărat program
pentru baze de date, cu posibilitatea de analiză şi gestionare automată a datelor introduse
de noi.
Nu utilizaţi linii de tabel goale sau întrerupte pentru a separa linia de antet de
înregistrările propriu-zise - Excel 2007 nu acceptă astfel de separatori. De asemenea,
nu separaţi titlurile de coloane din linia de antet prin coloane goale.
Evitaţi să introduceţi alte date pe aceeaşi foaie cu lista. Dacă nu aveţi altă soluţie,
înconjuraţi lista cu linii şi coloane goale, pentru ca Excel 2007 să ştie unde se termină
lista şi începe altceva. De asemenea, este indicat ca fiecare listă să se afle pe o foaie
separată.
Va apărea un formular care conţine câte o casetă de text pentru fiecare câmp (titlu de
coloană) pe care l-aţi creat.
Introduceţi datele corespunzătoare fiecărui câmp. Pentru a trece de la o casetă la alta
în cadrul formularului, folosiţi tasta Tab. După ce aţi completat toate câmpurile,
executaţi click pe New; datele vor fi plasate fiecare în coloana corespunzătoare şi veţi
putea începe să introduceţi o nouă înregistrare. Când o terminaţi de completat şi pe
aceasta, executaţi click din nou pe New, pentru a plasa înregistrarea respectivă la
sfârşitul bazei de date (Vezi figura de mai jos).
Pentru a introduce alte criterii, executaţi click pe Clear şi luaţi-o de la capăt. În cazul în
care căutaţi grupuri de înregistrări, puteţi folosi criterii de comparaţie. Astfel puteţi
utiliza operatori de comparaţie cum ar fi =, < şi > pentru a găsi submulţimile de
înregistrări care îndeplinesc criteriile.
Formularul de date plasează înregistrările noi la sfârşitul listei. Dacă doriţi să includeţi
înregistrarea în altă parte a listei, inseraţi o linie deasupra liniei curente. Toate
înregistrările care urmeză vor fi împinse în jos.
2. CONSOLIDAREA DATELOR
Dacă aţi construit mai multe liste sau tabele cu configuraţii similare, este posibil să doriţi
să combinaţi anumite seturi de date din acestea într-o singură listă sau tabel
centralizator. Excel 2007 vă permite să centralizaţi tabele cu ajutorul comenzii
Consolidate (Centralizare) din tab-ul Data, grupul Data Tools. Centralizarea vă
permite analiza tabelelor sau a listelor cu funcţiile oferite în caseta de dialog
Consolidate.
Cea mai bună cale de centralizare a datelor unui tabel sau a unei liste este să configuraţi
tabelul care să aibă formatul tabelelor originale. Centralizarea nu este limitată la o
singură foaie sau un singur registru de calcul; puteţi centraliza date de pe aceeaşi foaie
de calcul, de pe o altă foaie de calcul, dintr-un alt registru de calcul sau chiar din fişiere
Lotus.
4. Din lista Reference (Referinţe) selectaţi primul document pe care doriţi să-l
includeţi în centralizare. Pentru a selecta domeniul direct din foaia de calcul,
folosiţi butonul Collaps Dialog sau mută caseta şi efectuaţi click în foaia de
calcul. Dacă foaia utilizează domenii denumite, puteţi introduce în această casetă
numele de domeniu.
5. După ce aţi stabilit domeniul, efectuaţi click pe butonul Add pentru a-l adăuga în
caseta All References.
6. Dacă doriţi ca tabelul centralizator să fie automat actualizat atunci când se
modifică datele sale sursă, selectaţi opţiunea Create Links to Source Data
(creare legături la datele sursă).
Observaţie
Consolidarea datelor între diferite foi de calcul se poate face în două moduri:
După poziţie: datele sunt grupate şi adunate din aceeaşi locaţie în fiecare foaie de
calcul.
După categorie: datele sunt grupate şi adunate după titlul lor de coloană sau rând.
De exemplu, dacă titlul de coloană cu numele Salariu brut este în coloana B în
foaia de calcul Ianuarie şi în coloana F în foaia de calcul Februarie puteţi
consolida datele după categorie dacă este bifată caseta Use labels in Top row din
caseta de dialog Consolidate.
Dacă titlurile sunt pe coloană, bifaţi caseta Use labels in Left Column.
Rezultatul centralizării este dat de adunarea tabelelor, deoarece în analiză a fost folosită
funcţia Sum.
Sortarea reprezintă ordonarea înregistrărilor unui tabel în ordine alfabetică, numerică sau
cronologică, după culoarea de umplere a celulelor, culoarea fonturilor, după simboluri
grafice, ascendent sau descendent, după unul sau mai multe criterii de sortare.
Observaţie
Microsoft Excel 2007 permite aplicarea de până la 64 de criterii de sortare într-un tabel.
Reprezintă aplicarea unor caracteristici de formatare doar acelor celule dintr-o selecţie
care se supun unei sau mai multor condiţii (restricţii) precizate de utilizator, ceea ce
facilitează analizarea informaţiilor, compararea lor, identificarea tendinţelor, a punctelor
critice. Prin formatarea condiţională se pot evidenţia valorile supuse condiţiei cu ajutorul
scalelor de culori, a barelor, a pictogramelor sau prin formate create de utilizator.
Pentru aplicarea formatelor condiţionale: se selectează celulele care vor fi evaluate prin
condiţie, apoi urmaţi secvenţa: tab-ul Home, grupul Styles, butonul Conditional
Formatting, şi, în funcţie aspectul ce se doreşte evidenţiat, se poate folosi:
Tab-ul Home, grupul Styles, butonul Conditional Formatting, comanda Color Scales.
Se alege o schemă de două/ trei culori)
Tab-ul Home, grupul Styles, butonul Conditional Formatting, comanda Data Bars: se
alege o culoare pentru bare).
Tab-ul Home, grupul Styles, butonul Conditional Formatting, comanda Icon Sets: se
alege un set de pictograme, în funcţie de nevoile de evidenţiere.
Formatarea celor mai mari/mici valori dintr-o listă şi a celor situate peste/sub
media valorilor supuse evaluării
Tab-ul Home, grupul Styles, butonul Conditional Formatting, meniul Top/ Bottom
Rules: se alege comanda dorită, se precizează numărul de articole de evidenţiat sau
procentul de comparaţie şi caracteristicile de formatare de aplicat
Într-o foaie de calcul vor putea fi identificate şi evidenţiate prin selectare celulele
formatate condiţional astfel: tab-ul Home, grupul Editing, butonul Find & Select,
comanda Conditional Formatting.
Apare Fereastra Format Cells, se alege Fill, se alege Roşu, click Ok.
Click pe butonul OK. Apar colorate celulele la care avem mai mult de 60 zile de la data
Facturării.
Pentru a elimina formatările condiţionale ale anumitor celule dintr-o foaie de calcul, se
selectează respectivele celule, apoi se execută secvenţa: tab-ul Home, grupul Styles,
butonul Conditional Formatting, comanda Clear Rules, opţiunea Clear Rules from
Selected Cells. Pentru a elimina formatările condiţionale din întreaga foaie de calcul
secvenţa este: tab-ul Home, grupul Styles butonul Conditional Formatting, comanda
Clear Rules, opţiunea Clear Rules from Entire Sheet).
Opţiunile pentru sortare se accesează din butonul Options al casetei de dialog Sort:
3.2.2 Sortarea utilizând mai multe criterii (pe coloane diferite şi/sau pe aceeaşi
coloană)
Un nou criteriu de sortare va fi aplicat unui tabel doar pentru acele înregistrări care, în
urma aplicării criteriului anterior, au valori / culori / pictograme identice pe coloana
criteriu de sortare. Se pot stabili mai multe criterii de sortare pentru un tabel astfel:
Observaţii
Pentru un tabel definit ca Table, toate operaţiile privind sortarea pot fi accesate
prin deschiderea butoanelor de filtrare ale coloanelor.
Operaţiile de sortare pot fi accesate şi din tab-ul Data, grupul Sort & Filter,
butoanele Sort A to Z, Sort Z to A şi Sort:
Exemplu
În afara celor două posibilităţi prezentate mai sus, Excel 2007 ne permite să
stabilim propria noastră ordine de sortare. În acest scop, definim mai întâi una sau mai
multe secvenţe proprii de valori, numite liste definite de utilizator, astfel:
1. Parcurgem secvenţa: butonul Office, butonul Excel Options, din categoria Popular
comanda Edit Custom List. Se deschide caseta de dialog Custom Lists:
Secvenţa astfel definită va putea fi utilizată pentru stabilirea unei ordini proprii de
sortare. Pentru aceasta:
Plasăm cursorul în tabelul pe care dorim să-l sortăm;
Parcurgem secvenţa: tab-ul Home, grupul Editing, butonul Sort & Filter şi
alegem comanda Custom Sort. Apare caseta de dialog Sort. În lista Order
alegem opţiunea Custom List. În acest moment se deschide caseta de dialog
Custom List, casetă din care selectăm lista după care se face sortarea.
Filtrarea reprezintă afişarea dintr-un tabel tip bază de date doar a acelor înregistrări care
se supun unuia sau mai multor criterii de filtrare. O operaţie de filtrare nu reorganizează
înregistrările (mutări sau sortări), ci doar le afişează pe acelea care îndeplinesc condiţia
precizată. În Excel 2007, putem să filtrăm înregistrările dintr-o listă în 2 moduri: cu
AutoFilter şi Advanced Filter.
celule din antetul tabelului se obţine selectând orice celulă a tabelului şi folosind una din
metodele:
Tab-ul Home, grupul Editing, butonul Sort & Filter, comanda Filter;
Tab-ul Data, grupul Sort & Filter, butonul Filter;
Declararea tabelului ca Tabel Excel (Table) cu tab-ul Insert, grupul Tables,
butonul Table.
În partea dreaptă a fiecărei celule din antetul tabelului apar butoanele de filtrare, care
permit stabilirea criteriilor de filtrare:
Se deschide butonul de filtrare al coloanei criteriu de filtrare şi se poate opta pentru una
din variantele:
Observaţie
Indiferent de varianta de filtrare aleasă, se va reveni la afişarea întregului tabel alegând:
Din lista butonului de filtrare al coloanei pe care s-a stabilit un filtru → opţiunea
Select All sau Clear Filter From ... sau
Click oriunde în tabel şi, din tab-ul Data, grupul Sort & Filter se acţionează butonul
Clear.
Din lista butonului de filtrare se selectează una sau mai multe dintre valorile afişate.
Aceasta va duce la ascunderea tuturor liniilor ce nu conţin pe respectiva coloană
valoarea/valorile selectate.
Exemplu
Exemple
Afişarea doar a clienţilor a căror adresă începe cu litera „V”;
Afişarea doar a facturilor cu valoare mai mică decât 5000000;
Afişarea doar a facturilor a căror valoare depăşeşte media aritmetică a valorilor;
Afişarea doar a facturilor emise în Trimestrul 3.
Pentru valorile de tip numeric se poate realiza şi filtrarea de tip clasament dacă din lista
termenilor de comparaţie se selectează opţiunea Top 10 (primele 10). Această opţiune
permite afişarea unui număr de înregistrări (10, mai multe sau mai puţine), cele mai mari
mari (Top) sau cele mai mici (Bottom) din coloana aleasă drept criteriu de filtrare.
Acest tip de filtrare nu va face şi sortarea înregistrărilor în funcţie de criteriul ales.
Exemplu
Afişarea celor mai mici 8 (ca valoare) vechimi.
Acest tip de filtrare se face alegând din lista termenilor de comparaţie a opţiunii de
filtrare un filtru particularizat (Custom Filter), ceea ce conduce la deschiderea casetei
de dialog Custom AutoFilter, unde se construieşte criteriul de filtrare.
Exemplu
Afişarea facturilor cu valori > 5000000 şi a acelora cu valori < 10000.
Observaţie
Mai multe criterii de filtrare (condiţii) pe aceeaşi coloană se leagă între ele prin
operatorii logici şi (AND) sau (OR).
Pot fi stabilite criterii de filtrare pe mai multe coloane simultan într-un tabel tip bază
de date, stabilindu-se restricţiile pentru fiecare coloană în parte.
Exemplu
Afişarea doar a acelor facturi emise către clienţii din Bucureşti, plătite şi cu valoarea >
5000000.
Tab-ul Home, grupul Editing, butonul Sort & Filter, comanda Filter - pentru
dezactivare;
Tab-ul Data, grupul Sort & Filter, butonul Filter - pentru dezactivare;
Dacă tabelul a fost definit ca Table, atunci dezactivarea se poate face şi din tab-ul
Design, grupul Tools, comanda Convert to Range.
Se copiază numele câmpului după care se face criteriu de selectare, într-o altă celulă
(folosind comenzile Copy şi Paste). Sub numele câmpului copiat, se pune condiţia
folosind operatorul relaţional (<; <=; >; >=; =) sau se trece criteriul de filtrare. Se
poziţionează cursorul pe plaja de date. Din tab-ul Data, grupul Sort & Filter se alege
comanda Advanced Filter. Apare caseta de dialog Advanced Filter:
În caseta List Range se va trece adresa tabelului care va fi filtrat (prin selectarea
tabelului cu ajutorul mouse-ului). În caseta Criteria Range se va trece adresa filtrului
construit de noi. Pentru a extrage doar o singură copie a fişelor se selectează Unique
Records Only. Se alege butonul OK. Excel 2007 va ascunde, automat, toate
înregistrările care nu conţin valorile selectate (vezi fig. de mai jos):
3.4 Subtotaluri
O metodă rapidă de rezumare a datelor dintr-o listă este introducerea unor totaluri
parţiale şi a unui total general pentru anumite câmpuri ale înregistrărilor. Acestă
facilitate este utilă, de exemplu, pentru relizarea operaţiilor de bilanţ.
Notă: Pentru ca această metodă să funcţioneze, trebuie ca mai întâi lista să fie
sortată pe câmpul ce constituie criteriul de grupare. Vom aranja lista astfel încât
înregistrările care au ceva în comun să fie grupate, adică să fie plasate una după
alta în listă. Odată lista sortată, vom putea subtotaliza grupurile de înregistrări
pentru a rezuma informaţiile.
Pot fi adăugate mai multe subtotaluri unui tabel, folosind diferite funcţii rezumative.
După obţinerea subtotalurilor, în zona din stânga foii de calcul apare o bară ce conţine
butoane şi . Butoanele permit restrângerea detalierii subtotalurilor, astfel încât să
de obţină o structură a tabelului. Butoanele reafişează liniile cu detalii. Dacă se creează o
diagramă din datele unui tabel ce conţine subtotaluri, aceasta se va modifica şi actualiza
la afişarea/restrângerea detalierilor (vezi figura, unde se pot vedea numai totalurile
parţiale şi totalul general):
Microsoft Excel 2007 – Modulul 3 40
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
Cea mai complexă facilitate pentru gestionarea datelor din Excel 2007 o constitue
tabelele pivot, un instrument de organizare şi analiză pentru afişarea câmpurilor şi
înregistrărilor dintr-o listă în combinaţii noi şi eventual mai utile. Un raport PivotTable
reprezintă un mod interactiv de a rezuma cantităţi mari de date. Utilizaţi un raport
PivotTable pentru a analiza datele numerice în detaliu şi a răspunde la întrebări
neanticipate despre datele dvs. Un raport PivotTable este proiectat special pentru:
Interogarea unor cantităţi mari de date în mai multe moduri prietenoase;
Subtotalizarea şi gruparea datelor numerice, pentru a rezuma date după categorii
şi subcategorii şi pentru a crea formule şi calcule particularizate.
Extinderea şi restrângerea nivelurilor de date pentru a pune accentul pe rezultate
şi pentru forarea către detaliile datelor rezumative pentru zonele care prezintă
interes.
Mutarea rândurilor în coloane sau a coloanelor în rânduri (sau „pivotare”),
pentru a vedea rezumări diferite ale datelor sursă.
Filtrarea, sortarea, gruparea şi formatarea condiţională a celor mai utile şi
interesante subset de date, pentru a permite concentrarea pe informaţiile dorite.
Prezentarea unor rapoarte online sau imprimate care să fie concise, interesante şi
adnotate.
ilustrat mai jos, se poate vedea cu ușurință cum se raportează vânzările la golf din
trimestrul al treilea din celula F3 la vânzările corespunzătoare altor sporturi sau
trimestre, sau la vânzările totale.
Într-un raport PivotTable, fiecare coloană sau câmp din datele sursă devine un câmp
PivotTable care rezumă mai multe rânduri de informaţii. În exemplul de mai sus,
coloana Sport devine câmpul Sport şi fiecare înregistrare pentru Golf este rezumată
într-un singur element Golf.
Exemplu
Construim tabelul de mai jos. Pentru acest tabel putem realiza grupări după
Centru, An, Lună, Săptămână etc.
Din tab-ul Insert, grupul Tables faceţi click pe butonul PivotTable, comanda
Pivot Table:
Aplicația cere să se specifice sursa de date (Choose the data that you want to
analyze?), care poate fi:
o Microsoft Office Excel or database - o listă Excel, respectiv lista curentă
sau alta ce va fi ulterior precizată. De regulă Excel 2007 alege (selectează)
în mod automat tabelul ce urmează să fie folosit.
o Use an external data source – se utilizează atunci când raportul
PivotTable se va baza pe rezultatul unei interogări a unei baze de date
externe, de exemplu o tabelă realizată în VisualFox care conține
înregistrările cu privire la situația vânzărilor. Dacă se alege această opțiune,
se porneşte programul utilitar Query Wizard şi solicită opțiuni pentru
formatul şi locația bazei de date. Apoi programul Excel utilizează această
interogare ca sursă pentru raportul PivotTable sau PivotChart. De fiecare
dată când se reîmprospătează datele din tabela pivot, Excel-ul rulează
interogarea salvată şi reactualizează raportul cu modificările intervenite în
baza de date externă utilizată ca sursă.
Tot în cadrul acestui pas, se precizează locul în care va fi plasat tabelul pivot:
foaia de calcul curentă sau o foaie nouă:
Apăsaţi OK. Excel 2007 va crea tabelul pivot. Design-ul PivotTabel-ului este
refăcut de la zero şi arată complet diferit faţă de versiunea 2003:
În partea din dreapta aveţi toate coloanele după care puteţi faceţi grupări. Puteţi să
trageţi coloanele în zonele relevante (dreapta jos).
Trageţi (Drag&Drop) câmpul Week în caseta Row Labels. Tabelul va genera automat
atâtea rânduri câte numere de săptămâni pot fi la un moment dat:
Trageţi câmpul Month în caseta Column Labels. Vom avea atâtea coloane în
funcţie de câte luni sunt în tabel:
Microsoft Excel 2007 – Modulul 3 46
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
Trageţi câmpul Year în caseta Report Filter. Veţi avea posibilitatea de a filtra
tabelul după an:
Trageţi câmpul Volum în caseta Values. Volum va deveni valoarea calculată din
tabel. Avem astfel un centralizator care afişează suma vânzărilor pentru fiecare
săptămână din fiecare lună:
Microsoft Excel 2007 – Modulul 3 47
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
Putem schimba tabelul foarte uşor, renunţând la coloana Week, şi alegând coloana
Weekday:
După ce ați creat raportul inițial PivotTable prin definirea sursei sale de date, aranjarea
câmpurilor în lista de câmpuri PivotTable și alegerea unui aspect inițial, aveți
posibilitatea să efectuați următoarele activități când lucrați cu un raport PivotTable:
Explorarea datelor
Extindeți sau restrângeți date și afișați detaliile subiacente care aparțin valorilor;
Sortați, filtrați și grupați câmpuri și elemente;
Modificați funcțiile de rezumarea și adăugați formule și calcule particularizate.
Modificarea formatului
Formataţi manual şi condiţional celule şi zone.
Modificaţi stilul general de formatare PivotTable.
Microsoft Excel 2007 – Modulul 3 49
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
Odată construit tabelul pivot în ribonn-ul Options, butonul Options sunt disponibile
comenzi care vă permit să modificaţi opţiunile de formatare şi sursele de date:
Puteţi apela această casetă de dialog şi după ce aţi terminat crearea tabelului pivot prin
executarea unui click dreapta pe tabelul pivot şi selectarea comenzii Table Options din
meniul rapid.
Opţiunea Name (Nume) din caseta Pivot Table Options vă permite să stabiliţi un nume
pentru tabelul pivot. În mod prestabilit, Excel numeşte noile tabele Pivot Table 1, Pivot
Table 2..., dar puteţi introduce oricând alt nume.
Opţiunea Grand Totals for Columns (Totaluri generale pentru coloane) execută
funcţiile de analiză şi asigură totaluri generale pentru fiecare coloană din tabelul pivot.
Opţiunea Grand Totals for Rows (Totaluri generale pentru rânduri) face acelaşi lucru
pentru fiecare linie din tabelul pivot. Aceste opţiuni sunt selectate implicit, însă este bine
să le deselectaţi pentru a nu aglomera tabelele pivot cu prea multe totaluri. Dacă tabelul
pivot conţine câmpuri ascunse, veţi dori, probabil, să obţineţi un subtotal pentru aceste
câmpuri, însă fără să afişaţi conţinutul câmpurilor. În astfel de cazuri, selectaţi opţiunea
Subtotal Hidden Page Item (Subtotal elemente pagină ascunsă).
Excel aplică automat un autoformat prestabilit noilor tabele pivot. Dacă preferaţi să
selectaţi un alt format, puteţi dezactiva opţiunea AutoFormat Table din caseta de
dialog Pivot Table Options sau puteţi modifica formatarea după crearea tabelului pivot.
Pentru a schimba formatarea automată aplicată, vă poziţionaţi pe tabelul pivot şi alegeţi
din ribonn-ul Design, caseta PivotTable Style formatul dorit:
Pentru a afişa etichetele pentru coloane şi linii se bifează opţiunea Repeat Items Labels
on Each Printed Page (Se repetă etichetele elementelor pe fiecare pagină imprimată).
Opţiunea Set Print Titles (Stabilire titluri de imprimare) este prin definiţie dezactivată.
Selectaţi această opţiune în cazul în care doriţi ca la imprimare să utilizaţi etichetele de
câmp şi obiect în titlurile tabelului pivot.
În caseta Pivot Table Options există două opţiuni care vă permit să controlaţi ce va
afişa Excel în celulele în care nu apar datele aşteptate. Opţiunea For Error Values
Show_ (Pentru valori de eroare, se afişează_) vă permite să înlocuiţi valorile eronate cu
un caracter sau un loc gol; opţiunea For Empty Cells Show (Pentru celule goale, se
afişează) vă permite să stabiliţi un caracter sau un spaţiu pentru celulele goale. De
exemplu, dacă aveţi un raport care conţine un mesaj #ERR, veţi găsi că este util să
atrageţi atenţia asupra erorilor introducând cuvintele nume lipsă în caseta
corespunzătoare opţiunii For Error Values Show. Această configuraţie va duce la
afişarea respectivelor cuvinte în orice celulă ce conţine o eroare. În plus, puteţi aplica
formatări condiţionale pentru a folosi şi culori.
Secţiunea Data Options (Opţiuni date) din caseta de dialog Pivot Table Options vă
oferă câteva caracteristici utile. Lista de mai jos descrie aceste opţiuni:
Save source data with file (Salvare date) – salvează o copie a datelor provenite
dintr-o sursă externă de date. Este selectată în mod prestabilit. Deselectarea ei
reduce dimensiunea registrului de calcul, dar vă obligă să actualizaţi manual
tabelul pivot atunci când deschideţi registrul – cu excepţia cazului când este
activată opţiunea Refresh on Open (Reîmprospătare la deschidere). Dacă această
opţiune este dezactivată nu puteţi lucra cu tabele pivot până nu le reactualizaţi.
Enable show details (Activare selecţie din listă) – prezintă detalii când efectuaţi
dublu click pe un câmp; selectată în mod prestabilit.
Refresh data when opening the file (Reîmprospătare la deschidere) –
actualizează tabelul pivot la deschiderea registrului de calcul. Nu este selectată în
mod prestabilit.
Pentru a schimba ordinea câmpurilor din rânduri, coloane sau zona de date efectuați
click dreapta pe butonul de câmp pe care doriți să îl mutați şi apoi alegeți oricare din
opțiunile comenzii Move:
Din lista Summarize value field by se alege funcția dorită, al cărui nume prestabilit se
poate schimba în caseta Custom Name.
Efectuați click pe butonul More Sort Options pentru a afişa caseta de dialog
respectivă.
Alegeți ordinea de sortare şi coloana după care veți efectua sortarea:
Pentru a face sortarea după o listă personalizată acționați butonul More options și
alegeți lista definită anterior:
Într-o listă se pot adăuga subtotaluri ale rândurilor, coloanelor sau ambelor. În multe
cazuri, programul Excel le adaugă automat, chiar dacă nu sunt adecvate. Subtotalurile
pot reprezenta o modalitate utilă de prezentare a informațiilor sau pot adăuga dezordine
între rânduri şi coloane.
După cum indică şi denumirea, macheta prestabilită pentru un raport PivotTable este în
format tabelar. Dar acest aranjament nu reprezintă întotdeauna cea mai eficientă
modalitate de a prezenta datele.
Atunci când grupați un raport PivotTable după un câmp de rânduri şi afişați datele după
al doilea câmp de rânduri, probabil este mai bun formatul de tip schiță, în care câmpul
de rânduri de pe nivelul de sus apare în primul rând urmat de fiecare grup de articole.
Care varianta este mai bună: tabel sau schiță? Nu există un răspuns întotdeauna corect.
El este în funcție de datele din tabel şi de considerente estetice.
Pentru a comuta între formatele disponibile pentru tabelele pivot utilizați comenzile din
lista Report Layout, grupul Layout din tab-ul PivotTable Tools:
Pentru a utiliza o machetă în stil schiță selectați opțiunea Show in Outline Form:
Dacă doriţi să obţineţi un rezumat rapid al unui set de date, efectuaţi dublu click pe
totalul general iar Excel 2007 creează un extras independent pe o foaie separată.
Aveţi posibilitatea să creaţi automat un raport PivotChart atunci când creaţi prima oară
un raport PivotTable (Insert → Pivot Chart) sau să creaţi un raport PivotChart
separat (Insert → Chart).
Registrul de calcul devine partajabil şi este pus la îndemna tuturor celorlalţi utilizatori
din reţea care au acces la acest dosar.
O macrocomandă este alcătuită din mai multe comenzi şi instrucţiuni Excel 2007 care
sunt grupate şi executate împreună ca una singură.
Macrocomenzile sunt scrise într-un limbaj de programare denumit Visual Basic for
Applications sau VBA.
Programul Excel vă pune la dispoziţie aplicaţia Macro Recorder (Înregistrare
macrocomandă). Această aplicaţie funcţionează ca un videorecorder care în loc să
înregistreze imagini înregistrează comenzi.
Atenţie! Înregistrează chiar şi greşelile pe care le faceţi! De aceea este bine ca înainte
de-a înregistra macrocomanda să scrieţi toţi paşii pe care-i veţi înregistra şi chiar să
executaţi de câteva ori comenzile ca să vă convingeţi că execută ceea ce vreţi să
înregistraţi.
O macrocomandă este de fapt o procedură VBA. O procedură este un grup de
instrucţiuni VBA care fie efectuează o sarcină specifică, fie returnează un rezultat.
Există două tipuri de proceduri care pot fi create:
Subrutinele sunt proceduri care efectuează o anumită sarcină. Acestea încep cu
SUB şi se termină cu END SUB.
Funcţiile sunt proceduri care returnează un rezultat. Acestea încep cu
FUNCTION şi se termină cu END FUNCTION.
O macrocomandă vă poate ajuta să automatizaţi următoarele sarcini:
Să formataţi şi să tipăriţi un raport;
Microsoft Excel 2007 – Modulul 3 67
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
Să vă centralizaţi datele din mai multe registre de calcul într-un registru master;
Să importaţi şi să reprezentaţi datele într-o diagramă;
Să atribuiţi o tastă unei comenzi pe care o utilizaţi frecvent;
Să aplicaţi automat formatarea pe un domeniu de celule;
Să dimensionaţi automat toate coloanele din foaia curentă de calcul;
Să creaţi o aplicaţie personalizată de calcul tabelar.
Înainte de-a începe înregistrarea va trebui să stabiliţi locul unde veţi stoca
macrocomanda. Aplicaţia Excel 2007 vă oferă trei opţiuni de stocare a
macrocomenzilor:
Registrul de calcul curent – stochează macrocomanda în registrul de calcul activ
sau curent. În acest caz veţi putea executa macrocomanda doar când vei deschide
registrul de calcul în care aţi înregistrat-o.
Personal Macro Workbook – aici se stochează macrocomanda pe care vreţi s-o
executaţi în orice registru de calcul Excel.
Un alt registru de calcul – macrocomanda stocată aici o veţi putea executa doar în
momentul în care veţi deschide registrul de calcul respectiv. Această opţiune o
veţi utiliza atunci când doriţi să începeţi înregistrarea fără nici un registru de
calcul deschis, de exemplu atunci când doriţi să înregistraţi crearea unui nou
registru de calcul ca şi macrocomandă.
Orice macrocomandă poate fi înregistrată relativ sau absolut. Dacă doriţi s-o înregistraţi
relativ, întotdeauna macrocomanda se va executa de la poziţia curentă a indicatorului de
celulă. Dacă doriţi s-o înregistraţi absolut, atunci macrocomanda se va executa pe
domeniul folosit la înregistrarea ei.
De obicei, veţi înregistra relativ o macrocomandă când doriţi s-o executaţi de fiecare
dată pe alt domeniu de celule şi o veţi înregistra absolut când doriţi s-o executaţi de
fiecare dată pe acelaşi domeniu de celule.
După ce aţi hotărât ce vreţi să înregistraţi, cum faceţi înregistrarea şi unde stocaţi
macrocomanda veţi putea începe procesul de înregistrare.
Pentru a înregistra o macrocomandă se parcurg următorii paşi:
1. Alegeţi tab-ul View, grupul Macros, lista
Macros, comanda Record Macro.
3. În caseta de text Macro Name (Nume macrocomandă) veţi introduce un nume cât
mai sugestiv pentru ceea ce execută macrocomanda. Numele poate fi alcătuit din
litere, cifre, caractere de subliniere, dar nu poate conţine spaţii. Obligatoriu
numele unei macrocomenzi începe cu o literă.
4. În caseta Shortcut Key (Taste de comenzi rapide) veţi introduce litera pe care o
veţi folosi ca parte a comenzii rapide. Pentru a fi sigur că nu folosiţi o combinaţie
de taste care lansează o comandă incorporată în Excel folosiți combinaţia de litere
CTRL + SHIFT + Literă.
5. În caseta Store Macro In ( Memorare macrocomandă în ) veţi selecta locul în
care se stochează macrocomanda. În mod implicit apare opţiunea This
Workbook (Acest registru ). Dacă doriţi să stocaţi macrocomanda în alt loc veţi
desfăşura lista ascunsă care vă permite s-o stocaţi fie în Personal Macro
Workbook (registru personal de macrocomenzi ), fie în alt registru de calcul.
6. În caseta de text Description (Descriere) veţi introduce o scurtă descriere a
acţiunilor executate de macrocomandă. Această descriere o veţi vedea în timpul
executării macrocomenzii în caseta de dialog Macros.
Când aţi terminat de completat caseta de dialog Record Macro aceasta trebuie să arate
ca în figura de mai jos:
EXEMPLU
Aplicaţia Excel 2007 vă oferă mai multe soluţii pentru rularea unei macrocomenzi:
Selectaţi macrocomanda din lista afişată de caseta de dialog Macro;
Atribuiţi macrocomenzii taste de comenzi rapide;
Ataşaţi-o la un buton de pe o bară de instrumente;
Atribuiţi-o unui meniu;
Atribuiţi-o unui buton.
În continuare veţi afla cum să rulaţi o macrocomandă utilizând caseta de dialog Macro.
Această metodă necesită efort minim, dar este cea mai lungă metodă de rulare a unei
Microsoft Excel 2007 – Modulul 3 71
S.C. ROMTELECOM S.A.
DIVIZIA DEZVOLTARE ORGANIZAŢIONALĂ
macrocomenzi. O veţi utiliza mai ales în faza de testare a unei macrocomenzi. Urmează
paşii de mai jos pentru a rula macrocomanda:
Pentru rularea macro-ului mergeți tab-ul View, grupul Macros, lista Macros,
comanda View Macros. Se deschide caseta de dialog Macro:
Dacă doriţi să efectuaţi macrocomanda fără să deschideţi caseta de dialog Macros este
suficient să executaţi combinaţia de taste rapide. Dacă vreţi să modificaţi sau să adăugaţi
descrierea macrocomenzii deschideţi caseta de dialog Macro, efectuaţi click pe butonul
Options, modificaţi combinaţia de taste rapide sau descrierea macrocomenzii, alegeţi
OK şi închideţi caseta de dialog Macros.
În partea dreaptă a casetei este afişată fereastra Code. Aici editaţi macrocomenzile. Cele
mai simple modificări pe care le puteţi face fără să aveţi cunoştinţe superioare de Visual
Basic sunt:
Să schimbaţi ortografia textului introdus greşit în timpul înregistrării
macrocomenzii;
Să eliminaţi o comandă ce a fost înregistrată accidental;
Să corectaţi un număr incorect înregistrat;
Să modificaţi adresele când măriţi sau micşoraţi numărul de coloane sau de
rânduri înregistrate iniţial în macrocomandă.
Exemplu
Pentru a ataşa o macrocomandă unui buton dintr-o bară de instrumente sau unei comenzi
din meniu se parcurg paşii următori: