Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii - Carte excanonică

EPISTOLA LUI IOAN DESPRE TAINA FĂRĂDELEGII
(Cuvintele lui Ioan scrise de Policarp ucenicul său)
”Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii” este o carte excanonică, ea a fostă canonică
şi a făcut parte din Noul Testament, dar a fost exclusă din Canonul Bibliei la Conciliul de la
Smirna şi Milano (fără motiv real). Conciliul de la Milano a fost aprobat de Papa Liberiu (papă
al Romei din 17 mai 352 - 24 septembrie 366) și s-a desfășurat în prezența împăratului roman
Constanţiu al II-lea (317-361).
Traducerea în limba română de: Obedeya Dorin David Aurel Ben Aharon Cohen.
Capitolul 11
(capitol identic cu 2 Tesaloniceni 2:1-17)
1. Cât priveşte venirea Domnului nostru Isus Hristos şi strângerea noastră laolaltă cu El,
vă rugăm, fraților,
2. să nu vă lăsați clătinați aşa de repede în mintea voastră, şi să nu vă tulburați de vreun
duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca şi cum ziua Domnului ar fi şi
venit chiar.
3. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci [Mesia] nu va veni înainte ca să fi venit
lepădarea de credință, şi de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării,
4. potrivnicul, care se înalță mai presus de tot ce se numeşte „Dumnezeu”, sau de ce este
vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.
5. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi?
6. Şi acum ştiți bine ce-l opreşte ca să nu se descopere decât la vremea lui.
7. Căci taina fărădelegii a şi început să lucreze; trebuie numai ca cel ce o opreşte acum, să
fie luat din drumul ei.
8. Şi atunci se va arăta acel Nelegiuit, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii
Sale, şi-l va prăpădi cu arătarea venirii Sale.
9. Arătarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne şi puteri
mincinoase,
10. şi cu toate amăgirile nelegiuirii pentru cei ce sunt pe calea pierzării, pentru că n-au
primit dragostea adevărului ca să fie mântuiți.
11. Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o
minciună:
12. pentru ca toți cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie
osândiți.
13. Noi însă, frați preaiubiți de Domnul, trebuie să mulțumim totdeauna lui Dumnezeu
pentru voi, căci de la început Dumnezeu v-a ales pentru mântuire, în sfințirea Duhului şi credința
adevărului.
14. Iată la ce v-a chemat El, prin Evanghelia noastră, ca să căpătați slava Domnului nostru
Isus Hristos.
15. Aşadar, fraților, rămâneți tari, şi țineți învățăturile, pe care le-ați primit fie prin viu
grai, fie prin epistola noastră.
16. Şi însuşi Domnul nostru Isus Hristos, şi Dumnezeu, Tatăl nostru, care ne-a iubit şi ne-a
dat, prin harul Său, o mângâiere veşnică şi o bună nădejde,
17. să vă mângâie inimile, şi să vă întărească în orice lucru şi cuvânt bun!
Capitolul 22
(capitol identic cu Apocalipsa 12:1-17)
1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare, şi cu o
cunună de douăsprezece stele pe cap.
1
(2 Tesaloniceni 2:1-17)
2
(Apocalipsa 12:1-17)
1

2. Ea era însărcinată, țipa în durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.
3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu, cu şapte capete,
zece coarne, şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ.
Balaurul a stat înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile
cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.
6. Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o
mie două sute şaizeci de zile.
7. Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu
îngerii lui s-au luptat şi ei,
8. dar n-au putut birui; şi locul lor nu li s-a mai găsit în cer.
9. Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşeală
întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncați şi îngerii lui.
10. Şi am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi
împărăția Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Hristosului Lui; pentru că pârâşul fraților noştri,
care zi şi noaptea îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos.
11. Ei l-au biruit, prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit
viața chiar până la moarte.
12. De aceea bucurați-vă, ceruri, şi voi care locuiți în ceruri! Vai de voi, pământ şi mare!
Căci diavolul s-a pogorât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă ştie că are puțină vreme.
13. Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care
născuse copilul de parte bărbătească.
14. Şi cele două aripi ale vulturului celui mare au fost date femeii, ca să zboare cu ele în
pustie, în locul ei unde este hrănită o vreme, vremuri, şi jumătatea unei vremuri, departe de fața
şarpelui.
15. Atunci şarpele a aruncat din gură apă, ca un râu, după femeie, ca s-o ia râul.
16. Dar pământul a dat ajutor femeii. Pământul şi-a deschis gura, şi a înghițit râul, pe
care-l aruncase balaurul din gură.
17. Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşița seminței ei, care
păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi țin mărturia lui Isus Hristos.
Capitolul 33
1. Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne
şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă.
2. Fiara, pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură
de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.
3. Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot
pământul se mira după fiară.
4. Şi au început să se închine balaurului, pentru că dăduse puterea lui fiarei. Şi au început
să se închine fiarei, zicând: „Cine se poate asemăna cu fiara, şi cine se poate lupta cu ea?”
5. I s-a dat o gură, care rostea vorbe mari şi hule. Şi i s-a dat putere să lucreze patruzeci şi
două de luni.
6. Ea şi-a deschis gura, şi a început să rostească hule împotriva lui Dumnezeu, să-I
hulească Numele, cortul şi pe cei ce locuiesc în cer.
7. I s-a dat să facă război cu sfinții, şi să-i biruiască. Şi i s-a dat stăpânire peste orice
seminție, peste orice norod, peste orice limbă şi peste orice neam.
8. Şi toți locuitorii pământului i se vor închina, toți aceia al căror nume n-a fost scris, de la
întemeierea lumii, în cartea vieții Mielului, care a fost înjunghiat.
9. Cine are urechi, să audă!
3
2

10. Cine duce pe alţii în robie, va merge şi el în robie. Cine ucide cu sabia, trebuie să fie
ucis cu sabie. Aici este răbdarea şi credinţa sfinţilor.
11. Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui
miel, şi vorbea ca un balaur.
12. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui
să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.
13. Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ,
în faţa oamenilor.
14. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele, pe care i se dăduse să le facă în faţa
fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.
15. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să
fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.
16. Şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe
mâna dreaptă sau pe frunte,
17. şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele
fiarei, sau numărul numelui ei.
18. Aici e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei. Căci este un
număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase.
Capitolul 4 4
1. Apoi m-am uitat, şi iată că Mielul stătea pe muntele Sionului; şi împreună cu El stăteau
o sută patruzeci şi patru de mii, care aveau scris pe frunte Numele Său şi Numele Tatălui Său.
2. Şi am auzit venind din cer un glas ca un vuiet de ape mari, ca vuietul unui tunet
puternic; şi glasul, pe care l-am auzit, era ca al celor ce cântă cu alăuta, şi cântau din alăutele lor.
3. Cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie, înaintea celor patru făpturi vii şi
înaintea bătrânilor. Şi nimeni nu putea să înveţe cântarea, afară de cei o sută patruzeci şi patru
de mii, care fuseseră răscumpăraţi de pe pământ.
4. Ei nu s-au întinat cu femei, căci sunt verguri5
şi urmează pe Miel oriunde merge El. Au
fost răscumpăraţi dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu şi pentru Miel.
5. Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al
lui Dumnezeu.
6. Şi am văzut un alt înger care zbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică,
pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi
ori cărui norod.
7. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii
Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!”
8. Apoi a urmat un alt înger, al doilea, şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea
mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!”
9. Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi
icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi
va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au
odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!
12. Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
13. Şi am auzit un glas din cer, care zicea: „Scrie: Ferice de acum încolo de morţii, care mor
în Domnul!” – „Da”, zice Duhul; „ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!”
14. Apoi m-am uitat, şi iată un nor alb; şi pe nor şedea cineva care semăna cu un fiu al
omului; pe cap avea o cunună de aur; iar în mână, o secere ascuţită.
4
5
VÉRGUR adj. v. candid, cast, feciorelnic, fecioresc, inocent, neprihănit, nevinovat, pudic, virgin, virginal.
3

15. Şi un alt înger a ieşit din Templu, şi striga cu glas tare Celui ce şedea pe nor: „Pune
secera Ta şi seceră: pentru că a venit ceasul să seceri, şi secerişul pământului este copt.”
16. Atunci Cel ce şedea pe nor, Şi-a aruncat secera pe pământ. Şi pământul a fost secerat.
17. Şi din Templul, care este în cer, a ieşit un alt înger, care avea şi el un cosor ascuţit.
18. Şi un alt înger, care avea stăpânire asupra focului, a ieşit din altar, şi a strigat cu glas
tare către cel ce avea cosorul cel ascuţit: „Pune cosorul tău cel ascuţit, şi culege strugurii viei
pământului, căci strugurii ei sunt copţi.”
19. Şi îngerul şi-a aruncat cosorul pe pământ, a cules via pământului, şi a aruncat
strugurii în teascul cel mare al mâniei lui Dumnezeu.
20. Şi teascul a fost călcat în picioare afară din cetate; şi din teasc a ieşit sânge, până la
zăbalele cailor, pe o întindere de o mie şase sute de stadii.
Capitolul 56
1. Apoi am văzut ieşind din gura balaurului, şi din gura fiarei, şi din gura proorocului
mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu nişte broaşte.
2. Acestea sunt duhuri de draci, care fac semne nemaipomenite, şi care se duc la împăraţii
pământului întreg, ca să-i strângă pentru războiul zilei celei mari a Dumnezeului Celui
Atotputernic. –
3. „Iată, Eu vin ca un hoţ. Ferice de cel ce veghează şi îşi păzeşte hainele, ca să nu umble gol
şi să i se vadă ruşinea!” –
4. Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon.
5. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit
un glas tare, care zicea: „S-a isprăvit!”
6. Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de
tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare.
7. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi
Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea potirul de vin al furiei mâniei Lui.
8. Toate ostroavele7
au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit.
9. O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste
oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era
foarte mare.
Capitolul 68
(capitol identic cu Apocalipsa 17:8-14 și 17)
1. Fiara, pe care ai văzut-o, era, şi nu mai este. Ea are să se ridice din Adânc, şi are să se
ducă la pierzare. Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost scrise de la întemeierea lumii
în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că fiara era, nu mai este, şi va veni. –
2. Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt şapte munţi, pe care stă
femeia.
3. Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este, celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el
va rămâne puţină vreme.
4 Şi fiara, care era, şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor
şapte, şi merge la pierzare.
5. Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă
împărăţia, ci vor primi putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.
6. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.
7. Ei se vor război cu Mielul; dar Mielul îi va birui, pentru că El este Domnul domnilor şi
Împăratul împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea îi vor
birui.
6
7
OSTRÓV, ostroave, s. n. 1. Insulă mai mare. 2. Insulă fluvială formată în urma unui proces de acumulare.
8
(Apocalipsa 17:8-14 și 17)
4

8. Căci Dumnezeu le-a dat putere, le-a pus în inimă să-I aducă la îndeplinire planul Lui: să
se învoiască pe deplin şi să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor îndeplini
cuvintele lui Dumnezeu.9
Capitolul 710
1. După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! A
Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!
2. Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care
strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei.”
3. Şi au zis a doua oară: „Aleluia!… Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”
4. Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au
închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aleluia!”
5. Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi
robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!”
6. Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor
tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să
împărăţească.
7. Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui
s-a pregătit,
8. şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.” – (Inul subţire sunt faptele
neprihănite ale sfinţilor.)
9. Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis:
„Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
10. Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci
una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui
Isus. Lui Dumnezeu închină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.”)
11. Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă
„Cel credincios” şi „Cel adevărat”, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
12. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti, şi
purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, decât numai El singur.
13. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu.”
14. Oştile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
15. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va
cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a
atotputernicului Dumnezeu.
16. Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor.”
17. Apoi am văzut un înger, care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis
tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui
Dumnezeu,
18. ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor
şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”
19. Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu
Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
20. Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse
înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei
ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
21. Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi
toate păsările s-au săturat din carnea lor.
9
(Apocalipsa 17:17)
10
5

Capitolul 811
1. Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un
lanţ mare.
2. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat
pentru o mie de ani.
3. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai
înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru
puţină vreme.
4. Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am
văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului
lui Dumnezeu, şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei, şi nu primiseră semnul ei pe
frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
5. Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia
înviere.
6. Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are
nici o putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos, şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
7. Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat;
8. şi va ieşi din temniţa lui, ca să înşele Neamurile, care sunt în cele patru colţuri ale
pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
9. Şi ei s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită.
Dar din cer s-a pogorât un foc care i-a mistuit.
10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi
proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi
cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie.
Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost
judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat
înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este
moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.
Sursa: https://www.slideshare.net/dorindavidaurel/evanghelii-epistole-necanonice-ex-
canonice?qid=4012243e-c03b-4f29-ae5b-44fc3dcc6a5e&v=&b=&from_search=2
11
6

Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii - Carte excanonică

More Related Content

What's hot (20)

Similar to Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii - Carte excanonică (20)

More from Fotbal Joc la Performanta (10)

Recently uploaded (14)

Epistola lui Ioan despre Taina Fărădelegii - Carte excanonică