Flora medicinala a Romaniei vol. I

MIRCEA ALEXAN © OVIDIU BOJOR 9 FLORENTiN CRĂCIUN
Doctor în bio lo g ie Doctor farm acist Inginer agronom

FLORA .
MEDICINALA
A ROMÂNIEI V O L. I

EDITURA CERES
Bucureşti, 1983

V o lu m u l al II - le a c u p rin d e , în c o n tin u a re , d e sc rie re a
sp e c iilo r m e d ic in a le în c e p în d cu F am . P h y to la c c a c e a e , d a te
p riv in d co m p o z iţia ch im ică , a c ţiu n e a fa rm a c o -d in a m ic ă ,
p rin c ip a le le a p lic ă ri în fito te ra p ie şi m o d u l de p re p a r a r e
şi a d m in is tra re .

CUPRINS

C u v în t î n a i n t e .............................................................................................................................. 5
P A R T E A G E N E R A L A ................................................................................................................. 9
Is to ric u l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d i c i n a l e ........................................................................... 9
S tră v e c h i tr a d iţii în d o m e n iu l u tiliz ă rii p la n te lo r m e d ic in a le p e te r ito r iu l
R o m â n i e i ...........................................................................................................................................13
C la sific a re a p la n te lo r m e d i c i n a l e ...........................................................................................21
C la s ific a re a şi id e n tif ic a re a p la n te lo r d u p ă c a ra c te re b o ta n ic e . . . . 22
C la s ific a re a p rin c ip a le lo r p la n te m e d ic in a le d u p ă m e d iu l lo r v ia ţă . . 56
C la sific a re a p la n te lo r d u p ă c r ite r ii f i t o c h i m i c e .................................................... 63
C la sific a re a p la n te lo r d u p ă u tiliz a re a lo r p e b a z a a c ţiu n ii te r a p e u tic e . . 80
P rin c ip a lii fa c to ri c a re d e te r m in ă c a lita te a p la n te lo r m e d ic in a le . . . . 86
M eto d o lo g ia c a r tă r ii eco n o m ice a p la n te lo r m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă . 91
D e fin iţie şi s c o p ..................................................................................................................... 94
T e h n ic a d e l u c r u .................................................................................................................94
F a z a de l a b o r a t o r .....................................................................................................................106
Im p o rta n ţa p ra c tic ă şi te o re tic ă a c a r t ă r i i .................................................................111
P ro te c ţia flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e . P re o c u p ă r i p e n tr u m e n ţin e r e a şi c re ş te
re a p o te n ţia lu lu i e c o n o m i c ........................................................................................................ 112

P A R T E A S P E C IA L A

în c r e n g ă tu r a M y c o p h y ta ( C i u p e r c i ) .....................................................................................116
F a m . H y p o c r e a c e a e ............................................................................................................ 116
în c r e n g ă tu r a L ic h e n e s ( L i c h e n i ) .........................................................................................131
F am . P a r m e l i a c e a e ..................................................................................................................133
F am . U s n e a c e a e ...................................................................................................................... 134
în c r e n g ă tu r a E ry o p h y ta ( M u ş c h i ) ....................................................................................136
în c r e n g ă tu r a P te r id o p h y ta ( P t e r i d o f i t e ) ...........................................................................137
F am . L y c o p o d i a c e a e ................................................................................................................ 137
F am . S e l a g i n e l l a c e a e ............................................................................................................ 141
F am . E q u i s e t a c e a e .................................................................................................................. 141
F am . A sp id ia c e a e (F am . P o l y p o d i a c e a e ) ......................................................................145
în c r e n g ă tu r a P in o p h ita ( G y m n o s p e r m a t o p h y t a ) ........................................................... 151
O rd in u l C o n i f e r a l e s .............................................................................................................. 151
F a m . P i n a c e a e ..........................................................................................................................
F a m . C u p r e s s a c e a e ............................................................................................................... 159
C lasa G n e ta le s, O rd in u l E p h e d r a l e s .................................................................................... 165
F am . E p h e d r a c e a e ...................................................................................................................165

3

în c r e n g ă tu r a M a g n o lio p h v ta (A n g io s p e rm a to p h y ta )...................................................... 1 6 7
F a m . B e t u l a c e a e ....................................................................................................................... 1 G7
F a m . F a g a c e a e ..........................................................................................................................1 7 2
F a m . J u g l a n d a c e a e ............................................................................................................... 1 7 5
F a m . S a l i c a c e a e ..................................................................................................................... 1 7 8
F am . M o r a c e a e ...................................................................................................................... ig i
F am . C a n n a b i n a c e a e ............................................................................................................ 182
F am . U l m a c e a e ..................................................................................................................... 185
F am . U r t i c a c e a e ...................................................................................................... 185
F a m . L o r a n t h a c e a e ...............................................................................................................188
F a m . A r i s t o l o c h i a c e a e ...........................................................................................................190
F a m . P o l y g o n a c e a e ................................................................................................................. 194
F a m . C h e n o p o d ia c e a e .............................................................................................................. 205
F a m . A m a r a n t h a c e a e .............................................................................................................207
D ic ţio n a r d e te rm e n i b o t a n i c i ...............................................................................................208
D ic ţio n a r d e te rm e n i m e d i c a l i ............................................................................................. 212
I n d e x de d e n u m iri ş t i i n ţ i f i c e ............................................................................ ....... 217
In d e x d e d e n u m iri p o p u l a r e ...................................................................................................219
B ib lio g ra fie s e l e c t i v ă .................................................................................................................. 221

CUVINT ÎNAINTE

P rin instinct, prin intuiţie şi din ce în ce m ai m ult p rin raţiu n e
astăzi acceptăm cu m ai m ult discernăm înt decît în prim a ju m ătate a
secolului nostru u n alim ent sau un m edicam ent n a tu ra l faţă de unul a rti
ficial. Dacă în prim a ju m ă ta te a acestui secol in d u stria farm aceutică
punea la dispoziţia terapiei alopate din ce în ce m ai m ulte produse fa r
m aceutice rezu ltat al sintezei chimice, în ultim ele decenii — din păcate
după unele accidente m edicam entoase, incom patibilităţi biologice sau
reacţii adverse — un curent nou, revitalizant al m ijloacelor terapiei tra
diţionale şi-a făcut apariţia în m ajoritatea ţărilo r lumii.
Plecând de la faptul incontestabil că facem parte in teg ran tă din
n a tu ră şi că ceea ce ne oferă sau ceea ce n a tu ra n e-ar p u tea oferi este
m ai com patibil organism ului um an, am ajuns la concluzia că încă nu
dispunem de o tehnologie adecvată p e n tru a reproduce u n ita te a de bază
a vieţii, de a reproduce celula vie şi substanţele naturale elaborate de
ea decît parţial, sim ilar sau incom plet. Fenom enele m oleculare specifice
prim ului sem nal al vieţii celulare, prim a sinteză vie care a determ inat
m işcarea biologică, prim a verigă în lan ţu l reacţiilor u rm ătoare specifice
vieţii s-a născut în celula vegetală. Din apă, substanţe m inerale, aer,
energie solară şi cosmică acest m icrolaborator m inunat, celula, ne pune
în perm anenţă la dispoziţie tot ceea ce avem nevoie p e n tru a vieţui şi
a supravieţui inclusiv „sacul cu fu n d “ al energiilor fosile pe care am
clădit civilizaţia convenţională a celui de-al doilea m ileniu.
în ultim a noastră lucrare a p ăru tă tot sub redacţia ştiinţifică şi te h
nică a E diturii CERES în urm ă cu 10 ani sub titlu l „Farm acia N aturii"
am arătat, subliniind p rin titlu, că prim a „farm aeie“ a lu at naştere în
m ijlocul n aturii, vechim ea ei confundîndu-se cu însăşi preistoria şi isto
ria om enirii.
De la acest început şi pînă în zilele noastre drum ul lung al fito-
terapiei a parcurs etape, a creat curente şi şcoli, sistem e terapeutice
n a tu ra le specifice zonelor geografice sau vechilor culturi şi civilizaţii.
Din păcate o rnare parte a tezau ru lu i acum ulat p rin tradiţie sau prin
scrieri pe tăbliţe de lu t sau pap iru su ri s-a p ierd u t irecuperabil.
în ultim ele decenii însă terap ia n a tu ra lă este acceptată de tot mai
m ulte curente ale lum ii m edicale m oderne din num eroase ţări, în tre care

3

şi ţa ra noastră. Mai m ult, în ultim ii ani însăşi O rganizaţia M ondială a
S ănătăţii a adoptat o nouă strategie p e n tru in teg rarea m edicinii trad iţio
nale în m ijloacele globale de profilaxie şi tratam en t. Ţ inînd seam a de
fap tu l că în ţările în curs de dezvoltare cca. 80% din populaţie nu bene
ficiază decît de m etode şi rem edii tradiţionale, sin g u ra posibilitate pen
tru a atinge dezideratul „S ănătate p e n tru toţi în anul 2000 !“ este in te
grarea m edicinii tradiţionale în sistem ele m oderne de profilaxie şi tr a
tam ent.
F itoterapia, arom aterapia, terap ia n a tu ra lă de astăzi capătă noi
valenţe faţă de cea din trecut. In plus, m etodele, sistem ele terapeutice şi
m edicam entele de astăzi se adresează din ce în ce m ai m ult bolnavului
şi nu bolilor. începe să se reactualizeze vechea concepţie traco-daeică în
zona noastră sau a altor sistem e străvechi în alte zone geografice ca cea
ayurvedieă, sidha, tibetană etc., a unei terapii integrale care se adresează
organism ului um an în ansam blul lui şi nu organului afectat. în viitorul
apropiat se va ren u n ţa la conceptul „antibios“ în favoarea concepţiei
,,probios“ , cu alte cuvinte se va pune din ce în ce m ai m ult accentul pe
capacitatea de conservare, în tă rire şi stim ulare a funcţiilor biologice de
auto ap ărare ale individului. Cu cît individul va urca m ai sus pe scara
evoluţiei m ateriale, intelectuale şi spirituale, va deveni mai conştient că
n u trebuie să fie bolnav şi că-i stă în pu tin ţă acest lucru. în prezent în
om s-a red eştep tat dorinţa n atu rală, logică, de-a trăi cît m ai m ult tim p
sănătos, cît m ai bine şi cît m ai util p e n tru el, p e n tru fam ilie, p en tru
societate. Tocmai de această transform are a om ului va trebui să ţină
seam a terapeutica prezentului şi cea a viitorului apropiat. Sub acest
aspect terap ia n a tu ra lă com plexă oferă o nouă şansă om ului p e n tru a-şi
m enţine sănătatea. Începînd cu fructele, legum ele şi sem inţele, cu p lan
tele m edicinale, uleiurile volatile, num eroasele rem edii hom eopatice şi
apiterapeutice, fizioterapia şi balneologia, psihoterapia, reducerea seden
tarism ului, com baterea poluării organism ului şi a m ediului sînt factori
si posibilităţi pe care n a tu ra ni le pune la dispoziţie cu m ultă dărnicie.
C u a tît m ai m ult cu cît ţara noastră dispune de num eroase resurse n a tu
rale şi în acest dom eniu dorim să atragem aten ţia m edicilor şi farm a
ciştilor şi tu tu ro r celor interesaţi, p rin această nouă lucrare a noastră,
despre tezau ru l n a tu ra l fitoterapeutic de care dispunem . în tr-a d e v ă r
F lora m edicinală a Rom âniei consem nează în prezent cca. 800 specii din
flora spontană şi din culturi utilizate în m edicina clasică sau tradiţională.
P rin datele noi de care dispunem sperăm să ridicăm în cele tre i volum e
ale Florei m edicinale a Rom âniei acest index la cca. 1 000 specii inclu-
zînd în acest num ăr şi unele plante m ai p uţin cunoscute sau încă n estu
diate ştiinţific, dar care, în u rm a cercetărilor, ar putea deveni m edicinale.
în această lucrare vom urm a în linii m ari m odul de- p rezentare a
plantelor în ordine sistem atică, descriere, răspîndire, tehnologie de cul
tu ră, compoziţie chimică, acţiune farm acodinam ică şi dom enii de u tili
zare. P e n tru a accentua caracterul practic al lu crării în p a rte a generală
vom prezenta pe lîngă criteriile de clasificare a plantelor m edicinale şi o
cheie de d eterm inare a celor m ai im portante specii, date generale: asupra
stru c tu rii substanţelor active, m etodologia cartării economice a plan telo r
m edicinale şi principalii factori care influenţează calitatea m ateriei prim e

6

şi o problem ă cu bătaie lungă, în viitorul pe care-1 pregătim generaţiilor
viitoare, conservarea acestei inestim abile bogăţii care este flora m edici
nală spontană. în p a rtea specială a lucrării, în cadrul m onografiilor de
plan te m edicinale, pe lingă datele de ordin ştiinţific, tehnic sau teoretic,
vom da-şi num eroase reţe te de utilizare a plantelor fie ca atare, fie în
diferite produse fitoterapeutice, precum şi produsele farm aceutice care
folosesc m aterie prim ă vegetală. N um eroase tabele cu caracter practic şi
o iconografie adecvată vor com pleta lucrarea.
în ain te de a încheia acest „cuvînt în ain te 1 dorim să subliniem cîteva
1
dintre ideile de bază p e n tru o cunoaştere şi o in te rp re ta re cît m ai corectă
a fitoterapiei m oderne în vederea integrării ei în ansam blul de m ăsuri
p e n tru ocrotirea sănătăţii.
A tît chim ioterapicele cît şi produsele biologice în tre care şi produ
sele obţinute din plante m edicinale sîn t com ponente im portante p en tru
terapeutică.
Dacă m edicam entele obţinute p rin sinteză chim ică sînt factori nece
sari ai m ijloacelor de tra ta m e n t în special în cazuri de prim ajutor, de
urgenţă, produsele biologice inclusiv plantele m edicinale îndeplinesc trei
funcţii im portante : profilaxie, prim a ju to r şi tratam ent.
Este greşită părerea de a considera produsele farm aceutice de ori
gine vegetală num ai ca adjuvante în •tratam entul bolilor. După cum se
ştie există trei tip u ri bine distincte de produse farm aceutice n atu rale :
— cele cu acţiune puternică cum sînt, în special, glicozidele cardio
tonice şi alcaloizii ;
— cele cu acţiune m edie ca, de exem plu, substanţele sau complecşii
de substanţe active din speciile de Berberis, Valeriana, Leonurus, num e
roase Anacardiaceae, num eroase Compositae etc... Nici acestea nu pot
fi considerate ca adjuvante, ele fiind ca atare foarte u tile în tra tam e n te
de lungă durată în num eroase afecţiuni cronice fă ră a prezenta riscuri
terapeutice, ea în cazul tra tam e n te lo r lungi eu chim ioterapice ele sinteză ;
— grupa produselor fitoterapeutice ad juvante ale tra tam e n tu lu i de
bază. N um ărul acestora este foarte m are, începînd cu m uşeţelul, sună'toa-
rea, patlagina etc. şi pînă la num eroase fructe, sem inţe şi legume.
O altă părere greşită este că produsele de origine vegetală ar fi lip
site de nocivitate. Se cunosc num eroase substanţe n a tu ra le active extrem
de toxice ca, de exem plu, stricnina, digitalicele, aconitina, alcaloizii din
cornul secarei sau din unele specii tropicale, care, în can tităţi de cîteva
m g pînă la un gram , pot provoca m oartea. Ele devin m edicam ente abia
după ce au fost precis dozate sub form ă de produse farm aceutice. Din
păcate unele produse tot de origine vegetală se folosesc ca droguri — o
adevărată calam itate a ţărilo r dezvoltate, iar lu p ta anti-drog îm bracă de
m ulte ori aspecte dram atice.
Mai există şi u n alt tip de nocivitate a folosirii p lantelor m edicinale,
atunci cînd ele au in tra t pe m îna unor incom petenţi, persoane nepregă
tite în dom eniul fitoterapiei şi le recom andă persoanelor credule, naive,
sustrăgîndu-le atenţia de la o m edicaţie adecvată. în această direcţie ar
tre b u i să facem o distincţie n e tă în tre izvoarele reale ale fitoterapiei —
respectiv m edicina trad iţio n ală — şi diletantism ul fitoterapeutic, aşa-

7

n u m ita „m edicină populară “practicată de cei lipsiţi de elem entarele no
ţiuni de fitoterapie. A ceştia nu num ai că fac un deservici bolnavului, dar
com prom it ideea tra tam e n tu lu i cu produse n atu rale pe bază de plante.
Ţ inînd seam a de dezvoltarea m etodelor m oderne de investigaţie şi
tratam en t şi în dom eniul plantelor m edicinale şi a fitoterapiei putem
spune că această străveche ram u ră a terapiei nu num ai că îşi m enţine
valoarea, dar înregistrează progrese în fiecare zi. A ctualizînd cercetările
în acest dom eniu din ţa ra noastră şi de peste hotare, n e revine obligaţia
de a prezenta ,,F lora m edicinală a R om âniei4 la nivelul exigenţelor ac
4
tuale. Sperăm să reuşim m ăcar în p a rte acest lucru m ulţum ind şi pe
această cale celor ce ne-au sp rijin it cu ideile şi lucrările lor de bază la
realizarea lucrării noastre.
A U T O R II

PARTEA GENERALĂ

ISTORICUL UTILIZĂRII PLANTELOR MEDICINALE

în tre b u in ţare a plantelor ca factori terapeutici a a p ă ru t probabil d
dată cu societatea omenească. M arele H i p o c r a t e, considerat p ă rin
tele m edicinei, scria cu m ult tem ei : nevoia l-a în v ăţat pe om a rta de a
vindeca bolile'4 .
Dovezi indirecte ou p riv ire la utilizarea plantelor m edicinale constă
a tît în folosirea instinctivă de către unele anim ale a acestora, cît şi de
către unele com unităţi t<ribale care pînă în zilele noastre nu şi-au schim
b at prea m ult m odul de existenţă faţă de om ul neolitic. N um eroase dovezi'
arheologice atestă în tre b u in ţa re a u nor specii ca M acul, M ăselariţa,
Cînepa ş.a. sau a u nor răşini si balsam uri din perioada prim elor com u
n ităţi um ane. C hiar şi cele m ai vechi urm e scrise descoperite pînă în
prezent din perioada civilizaţilor sum eriene, babiloniene, chineze sau
egiptene datînd din m ileniile IV—III. î.e.n. nu rep rezin tă altceVa decît
consem narea datelor m ultim ilenare transm ise p rin trad iţie cu privire la
u tilizarea plantelor în scop terapeutic.
M arile civilizaţii ale antichităţii au adus contribuţii im portante şi în
ce priveşte utilizarea p lantelor m edicinale. Astfel, în Egiptul antic, papi
rusul Ebers, red actat probabil în ju ru l anului 1550 î.e.n., cuprinde refe-*-
riri la peste 200 specii, cu reţete com plexe şi indicaţii privind m odul de
preparare, doze şi m odul de adm inistrare. P lantele se culegeau din flora
spontană, dar şi din culturi. S ubstanţele de origine vegetală, în special
răşinile şi unele uleiuri, se foloseau şi p e n tru îm bălsăm ări, a rtă în care
egiptenii au răm as de neîntrecut.
Alte străvechi civilizaţii ca cele din M esopotam ia de la Jarm o din
n ord-estul Irakului, care după cercetările m oderne cu C 14 datează din
ju ru l anilor 6500 î.e.n., sau ca cele ale culturii H assuna, care au o ve
chim e de 5700 î.e.n., atestă şi ele folosirea plantelor m edicinale.
P înă în prezent se cunoaşte că prim ele tăbliţe cu tex te m edicale
redactate în sum eriană datează din m ileniul III î.e.n. Prescripţiile m edi
cale din această perioadă se pot îm părţi în tre i categorii : pulberi şi
substanţe de uz in te rn dizolvate în bere. com prese locale şi lichide (pro
babil antiseptice) p e n tru spălatul plăgilor care apoi erau acoperite de
ingrediente p e n tru vindecare. M edicam entele erau de origine m inerală,
anim ală şi vegetală, cu predilecţie plante m edicinale.
Tot în zona geografică la care ne referim , la asiro-babilonieni, p rin tre
cele 20 mii tăbliţe din biblioteca de la Ninive a regelui A surbanipal, ca

9

şi cele găsite la N ippur, m ulte conţineau date despre plante m edicinale,
la Ninive fiinţînd chiar o grădină de plante m edicinale. Se apreciază că
e ra u cunoscute şi folosite peste 250 plante în scop terapeutic ponderea
rem ediilor de origină vegetală fiind de cca. 90.°/o din to talul substanţelor
folosite p e n tru tratam ent. în tre acestea e ra M uştaru'l, Macul, M ăselariţa,
Cim brul, Salvia etc.
D epozitară a unei trad iţii m ultim ilenare, cultura chineză s-a ilu strat
şi în acest dom eniu, legendarului îm p ărat Şen-N ung (cca. 3000 î.e.n.)
atribui ndu-i-se prim ele lu crări sistem atice despre plantele m edicinale.
P este veacuri c ă rtu ra ru l călător rom ân N i c o l a e M i l e s c u relata
în ,,Descrierea C hinei'4 : „Ei au m ulte cărţi doctoriceşti în care sînt
descrise şi desenate tot felul de ierburi şi rădăcini".
Este in teresan tă paralela făcută de către Dr. J. A. D u k e şi
Dr. E d. A. A y e n s u (1985) în tre m edicina tradiţională chineză şi cea
a unor trib u ri de am erindieni (indieni din vechile civilizaţii precolum -
biene) în. folosirea cu predilecţie a am estecurilor de plante sau a ex trac
telor complexe. Această concepţie a unor civilizaţii situate la m ari dis
tan ţe se bazează pe considerarea corpului om enesc ca un complex
hom eostatic capabil de a folosi selectiv substanţele care-i sînt necesare
d in tr-u n am estec sau d in tr-u n complex. C ercetătorii m edicinei străvechi
chinezeşti m enţionează u n num ăr ele cca. 6 000 specii de plante folosite
în scop terapeutic.
în India veche dintre vestitele Vede în tre care şi „Ş tiinţa vieţii
lungi“ sau A yurveda (cca. sec. IX î.e.n.) ca şi sistem ul m edical U nani
conţin m ulte elem ente despre folosirea plantelor m edicinale. în tr-o
lucrare a m edicului S u s r u t a (sec. IV î.e.n.) s în t descrise efectele a
peste 700 specii de plante, dîndu-se şi indicaţii privind ecologia, perioada
optim ă de recoltare şi alte date. Este sem nificativ fap tu l că m ajoritatea
p lantelor folosite de vechile sistem e m edicale indiene provin din zona
him alaiană, străvechi leagăn a u nor vechi civilizaţii şi culturi.
Toţi m arii m edici ai Greciei antice au scris despre proprietăţile m e
dicinale ale unor plante, începînd cu H i p o c r a t în „Corpus hippocra-
tieum “ şi continuînd eu T e o f r a s t şi D i o s c o r i d e . O m are parte
din învăţaţii greci au in flu e n ţa t şi au continuat să extindă aceste preo
cupări şi în perioada im periului rom an ca, de exem plu, A n t o n i u s
M u s a, m edicul îm p ăratu lu i A ugust şi C e l s u s , care în opera sa „De
a rte m edica“ descrie 250 de plante cu p roprietăţile şi m odul de folosire
a lor, m ulte din indicaţii fiind valabile şi astăzi. La fel, unele d intre reco
m andările terapeutice ale lui D i o s c o r i d e (sec. I î.e.n.) d in lucrarea
sa „De m ateria m edica1 îşi păstrează valabilitatea pînă în zilele noastre.
1
în lucrarea de sinteză „H istoria N atu ralis“ a lui P l i n i u c e l
B ă t r î n, alcătuită d in 37 cărţi, sîn t red ate şi cunoştinţe despre cca.
1 000 plante m edicinale. F aim a lui G a 1 e n (sec. II e.n.) s -a p ă s tra t pînă
în secolul a l XV II-lea, in trîn d în vocabular term en u l de „Farm acie igale-
nică“ .
în antichitate culegători de „ierburi de leac“ erau foarte num eroşi.
Ei îşi desfăceau m ateriile prim e sau produsele în pieţe sa u le încredinţau
celor care p rep arau rem ediile. în această perioadă funcţia de m edic şi fa r
m acist era exercitată de aceeaşi persoană. Este in te re sa n t de m enţionat
că încă din tim puri înd ep ărtate exista şi preocuparea de ocrotire a plan

10

telor. Astfel, P l i n i u s S e c u n d u s recom anda ocrotirea u nor specii
rare, d în d ea exem plu d istru g erea p rin p ăşu n at intensiv a unor specii
de Laserpitium în Cyrenaica.
C unoştinţele din antichitate s-au transm is pe trei căi pînă în epoca
R enaşterii, care a constituit şi în acest dom eniu o perioadă de m are
progres : 1
- p rin m arii învăţaţi arabi care au p relu at o p arte din cunoştinţele
—
antichităţii greeo-rom ane, îm binîndu-le cu a lte cunoştinţe fie proprii, fie
p reluate din O rientul în d ep ărtat. în tre aceştia A 1-R a z i (R h a z e s),
I b n S'a r a b i (S e r a p i o n), B e n M a s s a w a y ( M e s s u e ) , în
sec. X, A 1-B i r n ii i şi M ă i m o n i d e în sec. X II au deschis drum ul
vestitu lu i Xb n - S i n a ( A v i c e n n a ) care a sintetizat în lucrările sale
„Canonul ştiinţei m edicale“ şi „PomUl M edicinii'1 cunoştinţele din dome
niul fitoterapiei ;
— p rin cu ltiv area u n o r plante m edicinale pe lîngă miînăstiri (Tours,
C h a rtre s,.M onte..Cassino, F ulda şi în special St. G allen din E lveţia unde
se cu ltiv au Chim ion, Fenioul, M entă, Rosmatrin, Salvie ş.a.). Tot din
această perioadă se m enţionează şi num ele călugăriţei H i l d e g a r d e
(sec. ai X ll-lea), autoarea unei lucrări despre proprietăţile terapeutice a
peste 250 specii m edicinale ;
— p rin dezvoltarea, cunoştinţelor despre plante, în tre care şi cele
m edicinale, la prim ele u n iv ersităţi ca cea d in M ontpellier {sec. X), Paris,
Bologna. i'.adova, Neapple, Oam bridge, Toulouse (sec. X I— XIII) precum
şi în. şcoala din Salerno (sec. XI) unde se studiau peste 270 specii de
plante, m edicinale. ■ . ;; . .
M arii botanişti ai R enaşterii, ca H i e r o n y m u s B o c k în „H er-
barul. sau Carte despre p lan te" (1539), M a t t i o l i , C e s a l p i n o în
,,16 cărţi despre p lan te1 , L o b e l, B a u h i n ş.a. au descris pe larg şi
1
proprietăţile m edicinale ale plan telo r studiate. P a r a c e l s u s em ite
teoria :,isignaturii“, după care m orfologia plantelor indică proprietăţile
lor vindecătoare şi „teoria sufletului vegetal (arcanum )“ care poate fi
solubilizat în alcool.
U rm are ă m ărilor descoperiri geografice sînt studiate proprietăţile
m edicinale ale plan telo r din „Lum ea nouă“ de către portughezul
G a r c i a d e O r t a, spaniolii J u a n F e r n a n d e z şi J u a n F r a-
g o s o, italian u l A l p i n o , francezul C h a r l e s d e l ’E c l u s e s.a.
în 1545, la Padova se înfiinţează prim a grădină botanică m edicală.
S epararea prim elor su bstanţe din plante de către S c h e e 1 e (sfîr-
şitul sec. XVIII), izolarea prim ului alcaloid în sta re p u ră — m orfina — din
capsule de Mac de către S e r t u r n e r (1806) ca şi experim entele pe
anim ale ale m arelui fiziolog- C l a u d e B e r n a r d p e n tru fundam enta
rea p roprietăţilor m edicinale ale unor plan te folosite em piric au dus apoi
la utilizarea acestora ca m aterie prim ă în in d u stria de m edicam ente.
P e n tru asigurarea cantităţilor necesare de plante m edicinale în ve
derea industrializării lor, s-a dezvoltat rapid tehnologia de cultivare a
num eroase specii. P rim ele încercări în obţinerea de culturi celulare sau
tisulare extrase d in tr-u n anum it organ al plantei şi aduse în tr-u n m ediu
n u tritiv convenabil au fost făcute de către H e b e r l a n d t (1902).
S tatisticile O.M.S. apreciază că în prezent peste 1/3 din m edicam ente
sîn t de origine vegetală (dintre care peste 70o/0 p e n tru ap aratu l cardio

11

vascular, procente m ari reprezentînd şi cele p en tru tra tam e n tu l afecţiu
nilor digestive, ale ap aratu lu i respirator, ale sistem ului nervos ş.a:). P e n
tru ţările în curs de dezvoltare plantele m edicinale şi m edicina
trad iţio n ală rep rezin tă aproape singura altern ativ ă de tratam ent, peste
fîjjo/o din populaţie reourgînd la .acestea. Deoarece nu se întrevede o
schim bare radicală în această direcţie pînă la sfîrşitul acestui m ileniu,
a tît O.M.S., cît şi d iferite organism e naţionale de asistenţă sanitară caută
m ijloacele cele m ai potrivite p e n tru in teg rarea sistem elor tradiţionale în
m ijloacele generale de ocrotire a sănătăţii.
în prezent şi în ţările puternic industrializate se constată o re m a r
cabilă creştere a utilizării plantelor m edicinale biologifc pure, nepoluate,
fie ca atare în form ă e ît m ai norm ală, fie în d iferite produse fa rm a
ceutice, această preocupare înscriindu-se în puternicele curente ecolo-
giste din diferite ţări.
Dinam ica utilizării plantelor m edicinale este deosebită. Astfel, dacă
în 1958 au fost izolate şi studiate 2 669 substanţe active din plante, în
1979 au fost izolate cca. 50 000. N um ărul flavonoidclor cunoscute a cres
cu t in num ai două decenii de peste cinci ori, respectiv' de la 295 în 1958
la 1 445 în 1978.
O dată cu valorificarea intensivă a resu rselo r naturale de plante, u n e
ori chiar abuzivă, a rezu ltat în ultim ele decenii o strategie m ondială a
conservării n aturii, im plicit a p lantelor m edicinale din flora spontană.
Problem ele pe care le ridică protecţia m ediului înconjurător trebuie in
te rp re ta tă ca problem e de etică în cadrul relaţiei om -natură. Om ul
nefiind nici deasupra şi nici în afara n a tu rii face parte in teg ran tă din
in terio ru l sistem ului de relaţii care constituie însăşi m ediul său de viaţă
prezent şi viitor. P roblem a ocrotirii m ediului înconjurător n u este num ai
de ordin naţional ea are im plicaţii internaţionale chiar planetare. D ato
rită acestui fapt a fost creat u n organism intern aţio n al „U niunea In te r
naţională p en tru C onservarea N a tu rii“ care colaborează cu organism e ale
O.N.U. (Program ul N aţiunilor U nite p e n tru m ediul înconjurător —
P.N.U.E., Fondul M ondial p e n tru N atu ră — W.W.F., O rganizaţia N aţiu
nilor U nite p e n tru alim entaţie şi ag ricultură — F.A.O., O rganizaţia N a
ţiunilor U nite p e n tru Educaţie, Ş tiin ţă şi C ultu ră — UNESCO).

STRĂVECHI TRADIŢII
IN DOMENIUL UTILIZĂRII PLANTELOR
MEDICINALE PE TERITORIUL ROMÂNIEI

In vechiul spaţiu C arpato-D anubiano-Pontic adică terito riu l obîrşiei
poporului nostru, prezenţa om ului este atestată p rin num eroase descope
riri arheologice şi studii antropologice ca avînd o vechim e de cca. două
m ilioane ani. Dacă în paleolitic m igrarea şi tran sh u m an ţa erau fenom ene
obişnuite, în neolitic apar pe terito riu l patriei noastre prim ele com unităţi
um ane organizate stabile. S tabilizarea acestor com unităţi n u a cunoscut
fenom ene inverse adică spre paleolitic, ci au evoluat prin com unităţi din
ce în ce m ai m ari şi mai bine organizate unite p rin lim baj, p rin stru ctu ri
sociale şi politice, p rin obiceiuri comune şi p rin conştiinţa ap arten en ţei şi
unităţii.
Deci m ultim ilenara istorie a poporului nostru, inclusiv a utilizării
plantelor ca surse de existenţă, ca m ijloc de producţie indiferent că este
vorba de alim ent, m edicam ent, îm brăcăm inte, colorant sau ornam ent, o
putem situa ca avîndu-şi izvoarele într-o epocă de cel p u ţin de 20 mii ani
vechim e. In acea dep ărtată epocă preistorică s-a stabilit o populaţie
autohtonă la sud şi nord de C arpaţi, la est şi vest de lan ţu l C arpatic,
adevărat tezaur de bogate resurse n a tu ra le şi tradiţii în tre care şi p lan
tele m edicinale. O haba-Ponor, N andru, Cioclovina, Ionăşel, Valea D îrjo-
vului, Valea lui G răneeanu, Turdaş, G usteriţa, M ioara, Spolomca, Dipşa
(jud. Cluj) alături de Tupalău, Zagra, Cotul M iculinţi şi m ulte altele sta u
ca m ărtu rie a unei străvechi culturi şi tehnici ru d im en tare inclusiv a
folosirii plantelor în cele m ai diferite scopuri.
C unoaşterea şi utilizarea plantelor m edicinale în spaţiul C arpato-
D anubiano-Pontic are vechi şi puternice tradiţii. T r a i a n S ă v u -
l e s e u (1924) aprecia pe d rept cuvînt că „...botanica populară la noi
s-a născut o dată cu poporul, a evoluat cu el şi în tr-în sa se răsfrîng tre
cutul, istoria, îndeletnicirile, suferinţele şi bucuriile lui...“. In bogata
noastră m edicină populară R. V u l c ă n e s c u (1985) deosebeşte plante
contingente unor figuri mitologice şi plante considerate a avea proprie
tăţi „m agice“, recoltarea lor făcîndu-se conform unor ritu a lu ri complexe.
M ult m ai recent, în perioada istorică, vom în tîln i num eroase date
cu privire la utilizarea plantelor în scop terap eu tic de către străm oşii
noştri în special la H e r o d o t , D i o s c o r i d e , P I a t o n şi alţii,
în acea epocă şi în perioadele urm ătoare „vocabularul botanic" al s tră
bunilor noştri cuprindea peste 5 000 denum iri, m ulte specii avînd două,
trei sau m ai m ulte denum iri diferite. H e r o d o t , părintele istoriei, m en
ţiona iscusinţa dacilor în a folosi anum ite plante p e n tru calm area d u re

13

rilo r şi vindecarea bolilor. Zam olxe, zeitate suprem ă a; tu tu ro r sem inţiilor
tracice, era în acelaşi tim p şi zeu-vindecător, iar preoţii săi erau cei care
se ocupau şi cu practici de vindecare, avînd o rem arcabilă viziune in te -
gralistă despre organism ul um an, dîndu-şi seam a că în tre p ărţile bolnave
şi organism există o leg ătu ră indisolubilă. Iordanes (sec. VI e.n.) consem
nează în „G etica1 faptul că preoţii lui Zam olxe cercetează ierburile şi
1
arbuştii m edicinali din ţa ra lor.
R eferindu-se la dezvoltarea civilizaţiei şi culturii noastre străvechi
m arele istoric C. D a i c o v i c i u afirm a : „...cultura străm oşilor geto-
daci, de un grad şi o calitate superioară, a tît în m edicină, cît şi în astro
nom ie, constituie un m otiv de legitim ă m în d rie“.
D ate despre folosirea plantelor m edicinale la geto-daci se întîlnesc
şi în lucrările „M ateria medica*1 a lui D i o s c o r i d e şi în „H erbarius“
a unui anonim denum it ca P s e u d o-A p u 1 e i u s, autorii imenţiomnd
că acestea erau utilizate ca diuretice, vom itive, sedative, cicatrizante,
antihem oragice, purgative, sudorifice etc.
G a 1 e n am inteşte şi el că Geţii foloseau sucuri de plante p en tru
o trăvirea vîrfu rilo r săgeţilor lor.
P ornind de la tex tele lui D i o s c o r i d e , P s e u d o- A p u 1 e i u s,
I o r d a n e s ş.a., C. V a c z y şi M. R u s u reconstituie u n n u
m ăr de peste 30 denum iri dacice ale unor plante m edicinale p rin tre
care : M urul (Rubus fruticosus) == M antia, Rostopasca (C helidonium m a-
jus) — kroustane, P ăpălăul (Physalis alkekengi) = koikodila, B rusturele
(A rc tiu m lappa) = riborasta, alte specii denum indu-se m izela, kotikta,
skiare, duodela, ziodela, chodela, adilla, teudila etc.
D intre dovezile arheologice şi istorice ne referim la ştam pila găsită
la C îrbău, jud. Cluj ap arţin în d lui P . u b l i u s C o r c o l o n i u s în care
este tre c u tă p la n ta C helidonium (rostopasca) contra „întunecării ochilor1, 1
iar de l a T i t u s A 11 i u s D i v i x t u s a răm as o reţetă în care vale-
rian a era folosită în tr-u n colir p e n tru conjunctivită. Este cunoscut şi
activul com erţ cu plante m edicinale p rin interm ediul cetăţilor-porturi
greceşti de la P o ntul Euxin (Tomis, H istria) că tre Elada şi invers, desco-
perindu-se vase conţinînd diferite m irodenii, răşini, balsam uri şi substanţe
utilizate în m edicina din antichitate.
In perioada ocu p aţiei. rom ane ca şi în secolele care au u rm a t pînă
la form area voievodatelor rom âneşti practica folosirii plantelor m edici
nale a av u t fără îndoială continuitate constituind principala su rsă p e n tru
produsele terapeutice. Tot în această perioadă istorică frăm în tată, pe m ă
su ra îm bogăţirii lim bii rom âne cu elem ente noi, num eroase plante au
p rim it noi, denum iri fie p rin analogie cu aspectul lo r (Coada-calului^
L im ba-şarpelui, T raista-ciobanului etc...), fie după gustul lor (Am ăreală,
Fierea-păm întului, Lemn-duJ.ee etc.), fie după u tilizările lor în terap eu
tică (Scrîntitoare, V eninariţa, Iarb ă de negi sau N egelariţa etc.).
I. B e n k o în „M onografia T ransilvaniei4 (1778) sugestiv in titu lată
1
„T ranssylvania sive M agnus T ranssylvaniae Principatus, olim Dacia-: Me-
diterranea dictus1 (T ransilvania sau M arele P rincipat al T ransilvaniei,
1
odinioară Dacia M editerană) : „...mai ales rom âncele întrebuinţează, cu
m ult folos p e n tru vindecarea feluritelor boli buruienile neglijate de alţii1. 1
Acelaşi autor m enţionează „...rom ânim ea cunoaşte foarte bine ierb u rile
şi întrebiainţîndu-le sp re folosul ei, întrece alte n e a m u ri1. La rîn d u l său
1
F. P a x (1900) scrie : „poporul cunoaşte. în general lum ea plantelor -mai

14

bine decit în G erm ania1 , fiind im presionat de cunoştinţele despre plan te
1
ale num eroşilor ţă ra n i p e care i-a în tîln it în tim pul călătoriilor sale ştiin
ţifice în C arpaţi şi în alte regiuni ale ţării noastre.
M otivarea obiectivă a vechim ii şi continuităţii populaţiilor stabile
pe terito riu l ţării noastre constă şi în nom enclatura bogată, în cunoştin
ţele am ple cu p riv ire la utilizarea plantelor, în tran sm iterea acestor
cunoştinţe de la o generaţie la alta pînă în zilele noastre. O analiză obiec
tivă a acestui fenom en trebuie să aibă în vedere în principal tre i aspecte :
—■ v a rietatea deosebită a florei de pe terito riu l Rom âniei, unde în tîl-
nim peste 3 600 specii de plan te superioare, ceea ce rep rezin tă m ar m u lt
de ju m ătate din în treag a floră europeană. A ceastă bogăţie în specii vege
tale spontane se datoreşte factorilor clim aterici ai zonei în care trăim ,
reliefului variat, m icroclim atelor locale, influenţelor v ariate cen tral-
europene, pontice, m editeraneene. C om parativ cu alte ţări nu m ăru l ele
m en telor endem ice este şi el foarte m are.
— specificul vieţii geto-dacilor, avînd ca preocupare principală păs-
to ritu l, creşterea anim alelor, agricultura, vînătoarea şi pescuitul, îndelet
niciri strîn s legate de n atu ră. A ceastă com uniune p erm anentă cu n a tu ra
l-a făcut pe rom ân să fie „frate cu codrul4, să iubească n a tu ra şi să-i
4
folosească d aru rile oferite cu m ultă pricepere şi înţelepciune.
— continuitatea, fără false „viduri istorice4 a populaţiei autohtone
- 4
în spaţiul C arpato-D anubiano-Pontic din prim ele zile ale existenţei sale
p în ă în zilele noastre.
G r a z i e l a B a i c u (1974), cercctînd tem einic istoricul cunoaşterii,
folosirii şi valorificării plantelor m edicinale, face urm ătoarea etapizare :
1. perioada etnoiatriei ca unică form ă de valorificare în scop te ra
peutic a plantelor m edicinale ;
2. perioada apariţiei şi dezvoltării preocupărilor p e n tru valorificarea
p lantelor m edicinale pe baza unor criterii ştiinţifice cu o intensificare a
activ ităţii de inventariere, cultivare şi aclim atizare a unor specii situ în d
această perioadă în tre sec. al X V III-lea pînă la m ijlocul secolului
nostru.
3. perioada valorificării superioare a plantelor m edicinale corespun-
:zînd ultim elor p a tru decenii.
La fel ca şi în apusul Europei, la noi a rta vindecării bolilor s-a dez
v o lta t m u lt pe lîngă m înăstiri. Astfel, sînt atestate docum entar încă din
-secolele XIV—XV aşa num itele „bolniţe4 de pe lîngă m înăstirile de la
4
T ism ana şi B istriţa (din Oltenia), N eam ţ, Prislop ş.a., unde călugării se
îndeletniceau cu recoltarea de plante de leac şi cu p relu crarea lor. In
paralel cu aceştia existau num eroşi vindecători populari la care avea
acces m ajoritatea populaţiei, cunoştinţele de etnoiatrie ale acestora fiind
atestate şi de călătorii străin i care au stră b ă tu t P rincipatele rom âne :
D e l C h i a r o, G r i s e l i n i , S u l z e r ş.a.
P ractica populară în acea perioadă consta nu num ai în alegerea p lan
telo r m edicinale, dar şi în perioada optim ă de recoltare, de uscare şi
ş i prep arare a lor sub form ă de fie rtu ri apoase, extracţie p rin m acerare
în m ediu acid (vin, oţet), extracţie alcoolică, în ulei sau p rep a ra re a u nor
unguente pe bază de u n tu ră, u n t sau seu.
D ovada exploatării şi com ercializării plantelor noastre m edicinale în
c a n tită ţi care depăşeau necesităţile in tern e o avem în convenţiile M a
re lu i Voevod M ir cea cel B ătrîn cu negustorii braşoveni şi ale lui A le

15

x a n d ru cel B un cu cei lioveni, convenţii în care erau nom inalizate şi
plante m edicinale. C onvenţii sim ilare au fost sem nate şi în tim pul dom
niei lui Ş tefan cel Mare. Inform aţii despre utilizarea plantelor m edicinale
le intîlnim şi într-o scriere religioasă P saltirea scheiană4 (anul 1500).
4
P relucrări din scrierile lui D i o s c o r i d e Ie găsim şi în tr-u n m anu
scris slavon din sec. XV I-lca, în care sînt prezentate 13 scurte m ono
grafii despre utilizarea plantelor. P robabil sub influenţa lucrărilor, unor
m agistrii din occident, la B raşov apare în această perioadă prim a carte
originală (1551) a m edicului P a u l K y r in titu la tă „Studiul sănătăţii,
compus p rin im itarea aforism ului, precum şi v irtu ţile hranei, descrise pe
scu rt în ordine alfabetică1. în ordine cronologică m enţionăm lucrarea de
1
la Cluj in titu la tă „H erbarium 4 (1578).
4
în această perioadă se organizează şi prim ele farm acii, prim a atentare
docum entară fiind cea de la Sibiu (1494), apoi farm aciile de la Braşov,
B istriţa şi Cluj, în care plantele m edicinale reprezentau m ajoritatea rem e
diilor. Conform unui in v en tar din epoca respectivă, din 493 feluri de m e
dicam ente 427 erau de origine vegetală.
în secolul al XV II-lea, c ă rtu ra ru l rom ân T e o d o r C o r b e a,
în tr-u n dicţionar rom ân-latin, m enţionează 431 de denum iri rom âneşti de
plante făcînd şi unele consideraţii cu privire la utilizarea lor m edicinală.
în tr-o lucrare de popularizare (Pax corporis) publicată la Cluj
în 1790 de către m edicul Papai P ariz sînt indicaţii terapeutice bazate pe
utilizarea a cîtorva sute de plante m edicinale indigene.
Im portanţa folosirii plantelor m edicinale, inclusiv recom andări cu
privire la recoltarea lor, le găsim şi în docum ente oficiale cum s în t-P ra
vila lui M atei B asarab (1652), hrisovul lui G rigore Ghica (1725) care
precizează la înfiin ţarea S pitalului Pantelim on că : „spiţerul trebuie să
fie un om anum e, ce ştie şi cunoaşte erbile cele de treab ă doftorilor, care
la vrem ea lor să fie dator a le culege şi a le duce la spiţerie, toate, pe
deplin şi în d estu l4. Recom andări p en tru recoltarea ierburilor de leac
4
apar şi în tim pul dom niei lui A lexandru Ipsilanti (1780).
L ucrări im portante despre plantele m edicinale din ţa ra noastră apar
şi în T ransilvania în sec. X V III. Astfel, farm acistul bistriţean K . a r l
D a n i e l face o catalogare a plantelor m edicinale din districtul B istriţa-
N ăsăud, iar I. B e n k o prezintă în 1773 un rap o rt asupra plantelor m e
dicinale utilizate în Transilvania. P. M o I n a r şi J 1 v o n L o n g e n -
.
d o r f publică vocabularul „Nornina vegetabilium 4 în care sîn t enum e
4
rate şi 612 denum iri rom âneşti de plante m edicinale, iar P. S i g e r u s
(1791) publică o listă aproape com pletă a plantelor m edicinale din T ran
silvania. La rîn d u l său N e u s t ă d t e r clasifică cele 220 specii de
plante m edicinale din lista sa în tre i grupe : p lan te din flora spontană,
plante de cultură şi plante din im port.
Date despre utilizarea plantelor m edicinale apar şi în opera ilum i
nistului rom ân P i u a r i u - M o l n a r (1749— 1815) şi în lu crarea lui
S a m u e l V u l c a n („T ractatul despre vindecarea m orburilor poporu
lui de la tie ra 4).
4
D ezvoltarea deosebită a botanicii în sec. X lX -lea a fost m arcată si
prin interesul p e n tru plantele m edicinale. A par noi form e organizatorice
ca „Societatea m edicilor şi n atu raliştilo r din Iaşi* (1834), Şcoala N aţio
nală de M edicină şi Farm acie din B ucureşti (1857) în cadrul căreia se

16

individualizează în 1869 Şcoala N aţională de Farm acie, la ctitoria cărora
un rol deosebit l-a ju cat C a r o l I) a v i 1 a.
P rin tre cei care s-au rem arcat p rin interesul lor p e n tru plantele
m edicinale au fost C o s t a c h e V â r n a v , cu o dizertaţie privind fito
terapia în M oldova (1836) şi cu num eroase articole ap ăru te în periodicul
„P ovăţuitorul S ănătăţii" (1844), I. E d e 1, care în însem nările sale din
expediţia sa din C arpaţii M oldovei (1838) dă num eroase date despre
plantele m edicinale (Hippophcie rhamnoid.es, Digitalis ambigua, Digitalis
lutea, Colchicum autum nale, V era tru m album ş.a.). S z a b o şi C z i-
h ale, care publică lucrarea „D espre plantele m edicinale ce se în tre b u in
ţează de poporul rom ân la boalele anim alelor şi v ite lo r4 (1863).
4
N um eroşi practicieni se preocupă de valorificarea plantelor în scop
terapeutic. P rin tre aceştia m enţionăm pe C. V o r e i care este autorizat
prin H risovul Domnesc al dom nitorului A lexandru S turza să întem eieze
o farm acie la P iatra-N eam ţ (1825). A ceastă farm acie se va dezvolta tre p
ta t şi va deveni un im portant centru de p relucrare a p lantelor m edi
cinale, cunoscut sub num ele de L aboratoarele Vorel, unitate care va func
ţiona continuu peste 120 ani. J, K a m n e r şi C. P a p p fac num eroase
experienţe de cultivare a unor specii m edicinale ca Ruta graveolens,
Salvia.officinalis, Ricinus com m unis ş.a.
E venim entul cel m ai im portant din această perioadă în dom eniul
u tiliz ă rii plantelor m edicinale îl constituie apariţia prim ei ediţii a „F ar-
m acopeei Rom âne" (1862) sub redacţia farm acistului C. H epites, lucrare
ce cuprinde 217 m onografii de plante m edicinale. A ctivitatea unor m ari
botanist! ca D i m i t r i e B r â n d z ă şi D. G r e c e s c u au im
pulsionat dezvoltarea studiilor şi valorificarea florei m edicinale. A devărat
p ro m o to r;al botanicii ştiinţifice rom âneşti, D. B r â n d z ă şi-a su sţin u t
teza de doctorat la Paris (1869) cu o tem ă legată de plantele m edicinale :
„H istoire botanique et th erap eu tiq u e des G entianacees em ployees en
m edicine“, el fiind apoi în în treag a sa activitate u n prom otor al u tili
zării plantelor m edicinale indigene p e n tru evitarea im portului. în ace
laşi tim p el m ilitează p e n tru protecţia n a tu rii în special a speciilor rare
din flora ţării noastre. La rîn d u l său D. G r e c e s c u încheie în 1892
lucrarea „Flora m edicinală a R om âniei1. 1
La începutul secolului al X X -lea B e l a P a t e r înfiinţează la Cluj
în 1904 „S taţiunea experim entală de plante m edicinale", transform ată
u lte rio r în In stitu t experim ental de cercetări p e n tru cultivarea plantelor
m edicinale, care în 1925 cuprindea 25 ha ou peste 40 specii. El propune
un com itet interm in isterial perm anent, arătând că resursele ţării sînt
suficiente p e n tru tot necesarul intern, cu m ari posibilităţi p e n tru export,
m ilitînd în acelaşi tim p p e n tru exploatarea raţională a florei spontane.
Num eroşi medici, farm acişti, natu ralişti, folclorişti studiază bogata
trad iţie de folosire a p lantelor m edicinale. In tre aceştia m enţionăm :
N. L e o n , I. A. C a n d r e a , V. G o m o i u , Z. C. P a n ţ u, E. P o p ,
Al . B o r z a , V. B o 1 o g a, E. Ţ o p a , Al . B u i a , S. I s z a k , V. B la
t u r ă ş.a.
C ontribuţii im portante aduc studiile lui T h. S o 1 a c o 1 u, în spe
cial cele privind valorificarea în terapeutică a unor specii (Periploca
k'.----- -— .*
17

graeca, specii din genul Digitalis ş.a.), ale lui T r. S ă v u l e s c u, care
întocm eşte u n foarte docum entat studiu p rivind valorificarea p lantelor
m edicinale (1931), şi a lui G h. G r i n ţ e ş c u care publică în Î923 p ri
m ul „T ratat de botanică farm aceutică". Ing. agr. S. S o f o n e a , pe lîngă
cercetări p e n tru introducerea în cu ltu ră a u nor specii m edicinale, desfă
şoară o activitate susţinută privind organizarea sectorului de plante m e
dicinale. Tot în dom eniul cu ltu rilo r de plante m edicinale este rem arca
bilă activitatea lui G b. M a r t i n , e s e u de la F acu ltatea de Farm acie
din Cluj care este şi in iţiato ru l cu ltivării speciei Pcipaver som n iţeru m la
Sînnicolaul M are în 1921. Tot la Cluj m erită a fi evidenţiate cercetările
lui T h. G o i n a cu priv ire Ia valoarea terapeutică a speciei Berberis
vulgaris, care au fost finalizate şi p rin teza de "doctorat susţinută cu acest
subiect.
N um eroase cercetări p e n tru cultivarea plantelor m edicinale au fost
in iţiate la Facultăţile de Agronom ie sau F arm acie din ţa ră de către
T r. S ă v u l e s c u , Al . B u i a , B. P a t e r , I. Â. F l e x o r ,
G h. H e r m a n n.
In tre cele două războaie m ondiale se fac paşi im portanţi în dom eniul
cercetării şi valorificării p lantelor m edicinale. Astfel, la reform a agrară
din 1920— 1921 se prevedea acordarea de 5— 15 ha celor ce se obligau
să cultive plante m edicinale, iar M inisterul A griculturii a creat o comisie
de coordonare, publicînd num eroase m ateriale de inform are în acest
dom eniu.
Din 1925 E l. K o p p a în fiin ţa t culturi de m entă la Rod, ajungînd
în num ai 4 ani de la 5 ha la 239 ha. în aceeaşi perioadă apar prim ele
nuclee cooperatiste ale cultivatorilor şi culegătorilor de plan te m edici
nale. D intre acestea m enţionăm : „Adonis“ la Cluj, „C ham om illa4 la Ti
1
m işoara, „H erba“ la O radea, „R om aniţa“ la B ucureşti, „R ieinus“ la Chi-
şinău, „M entha4 la Braşov. O activitate deosebită se acordă culturilor de
4
plan te m edicinale la O răştie, unde u n ita te a „A donis4 condusă de A. F a-
4
r a g o începe culturile de A tropa belladonna, M entha piperita, A lthaea
officinalis, M alva arborea, R uta graveolens, Angelica archangelica, M a-
jorana hortensis, Ricinus com m unis, Salvia officinalis, Calendula offici
nalis ş.a. C ulturile de Digitalis purpurea de la O răştie au fost m ult tim p
considerate ca etalon internaţional. Toate aceste unităţi, m ajoritatea
cooperatiste, erau reu n ite în „Sindicatul cultivatorilor, recoltatorilor şi
com ercianţilor de plante m edicinale4 în fiin ţat în 1931. Acest sindicat a
4
ţin u t m ai m ulte conferinţe pe ţară. în 1941 a fost în fiin ţa t un organism
de stat, „C om itetul C entral p e n tru organizarea colectării plantelor m edi
cinale4 .4
Cu toate acestea situ a ţia valorificării plantelor m edicinale indigene
era considerată deficitară. T r. S ă v u l e s c u (1925) ară ta că în acel an
exp o rtu l total de p lan te reprezenta doar 720 m ii lei în tim p ce valoarea
im portului era de 39,6 m ilioane lei. De m ulte ori se reim portau la p r e
ţu ri ridicate plantele m edicinale exportate în vrac de către ţa ra noastră
la p reţu ri scăzute, bineînţeles după o pream balare com ercială frum oasă
făcută de com ercianţii de peste hotare. Aceleaşi aspecte com erciale au
fost evidenţiate şi de către I. G r i n ţ e ş c u (1932) care propunea o

18

reorganizare a întregului sector de plante, crearea unei in d u strii naţio
nale de prelucrare şi interzicerea im portului de plan te m edicinale care
se p u tea recolta sau cultiva în ţara noastră.
în 1930 începe organizarea unei reţele de studiu p e n tru p lan te m e
dicinale şi 'arom atice, cercetările fiind făcute la staţiu n ile experim entale
de la Cîm pia Turzii, Lugoj, Nucet, V alul lui Traian, Cluj şi Bucureşti.
N um ai la cîm purile experim entale de la B ăneasa ale In stitu tu lu i de cer
cetări agronom ice al Rom âniei se efectuau cercetări pe un num ăr de 120
specii m edicinale şi arom atice.
Cu toate acestea nici în 1945 după cum rem arca G h . G r i n ţ e s c u
s itu a ţia 'h u s-a îm b u n ătăţit : „R ecoltarea plantelor m edicinale se găseşte
în tr-o stare rudim entară. Astăzi recolta se face de fiecare cum se pricepe4 4
iar în altă p a rte : „recoltările constituie un jaf în flora sp o n tan ă1... 1
O etapă m ai bună p e n tru organizarea sectorului de plante începe o
dată cu în fiin ţarea în anul 1949 a „în trep rin d e rii com erciale de S tat
PLA FA R '4 în subordinea M inisterului S ănătăţii avînd ca obiect de acti
vitate achiziţia p lantelor din flora spontană, contractarea celor din cul
tu ri cu u n ită ţi producătoare, condiţionarea, prelu crarea prim ară a m ate
riei prim e şi începutul valorificării sub form ă de produse farm aceutice,
în anul 1951 ia n aştere tot subordonat M inisterului S ănătăţii „C entrul
de cercetări ştiinţifice p e n tru plante m edicinale arom atice şi sim ilare4 , 4
unde încep cercetări p e n tru valorificarea m ateriilor prim e din flora spon
tan ă şi din culturi pînă la produsul finit. D upă restru c tu ra rea acestui
C entru de cercetări problem ele legate de valorificarea superioară a p lan
telor m edicinale sîn t dispersate la m ai m ulte in stitu te sau u n ită ţi de
cercetare : In stitu tu l p e n tru C ontrolul de S tat al M edicam entului şi C er
cetări Farm aceutice, In stitu tu l de C ercetări Chim ico-Farm aceutice, S ta
ţiunea de C ercetări p e n tru P la n te M edicinale şi A rom atice — F.undulea
(1975) şi la catedrele de profil din cadrul F acultăţilor de Farm acie şi
Biologie din ţară, la Institu tele agronom ice. în cadrul tu tu ro r acestor
in stitu te sau institu ţii num eroşi cercetători şi cadre didactice au adus o
im portantă contribuţie la valorificarea ştiinţifică a florei noastre m edi
cinale şi la în fiin ţarea unor secţii de p relucrare a p lantelor sau de con
d iţionale a acestora pînă la form a de m edicam ent.
Sectorul de producţie a m ateriei prim e şi de prelucrare p rim ară a
fost şi el reorganizat. Astfel, în tre p rin d ere a PLA FA R în perioada 1956—
1975 a fost coordonată de către U niunea C entrală a C ooperativelor de
Consum, iar din anul 1975 se înfiinţează T u strul PLAFAR în subordinea
M inisterului A griculturii, avînd în subordine 10 în trep rin d eri in te rju -
deţene la activitatea cărora au fost an tren ate şi alte organism e : M inis
teru l Silviculturii, M inisterul Educaţiei şi înv ăţăm în tu lu i, Cooperaţia,
Com itetul p e n tru Problem ele Consiliilor Populare.
în prezent d atorită dezvoltării industriei naţionale de m edicam ente
activitatea de producţie, recoltare, condiţionare, p relucrare prim ară a
plantelor m edicinale şi arom atice este ax ată la fel ca şi cercetarea în
acest dom eniu pe satisfacerea acesteia cu m aterii prim e de bună calitate.

19

In intervalul 1950— --1955 a fost elaborată o m etodologie a cercetării
florei m edicinale spontane din Rom ânia cu scopul cunoaşterii po ten ţia
lului economic, calităţii p lantelor m edicinale şi ocrotirii s p e c iilo r'ra re
sau pe cale de dispariţie. L ucrările de cartare au fost efectuate în pe
rioada 1956— 1980 de către In stitu tu l p e n tru Controlul de S tat al Me
dicam entului şi C ercetări F arm aceutice în colaborare cu catedrele de
profil ale F acultăţilor de Farm acie din Cluj, Tg,-M ureş şi ia şi şi cu. In
stitu tu l de Biologie din Bucureşti.
D atorită im portanţei m etodologiei cartării economice a florei., m edi
cinale, m etodă care a fost adoptată şi pe plan internaţional, c ît şL aspec
tele legate de ocrotirea florei m edicinale spontane din ţa ra noastră, vom
rezerva acestor problem e un capitol din p a rtea generală a lucrării
noastre.

CLASIFICAREA PLANTELOR MEDICINALE

Nici unul d intre criteriile de clasificare a plantelor m edicinale u ti
lizate pînă în prezent nu le putem considera ca perfecte. în cazul în
care încercăm o clasificare după criterii botanice, de sistem atică sau
m orfologie vegetală, vom constata că plan te din încrengături, ordine sau
fam ilii diferite au su stan ţe active sim ilare sau că plante foarte în rudite
botanic conţin su bstanţe active com plet diferite. U n exem plu clasic în
acest sens este prezenţa alcaloizilor 'lisergici în ciuperca Claviceps pur-
purea, dar şi în plante din fam ilia Convolvulaceae. Din punct de v e
dere taxonom ic ch iar în cadrul aceleiaşi specii vom în tîln i în n a tu ră
chem otaxoni care au sau nu aii deloc anum ite substanţe chimice. De
exem plu, după cum se ştie, în cadrul speciei A chillea m illefo liu m vom
în tîln i chem otaxoni bogaţi în azulene, iar în alţi chem otaxoni vom con
stata lipsa com pletă a azulenelor chiar dacă trăiesc în aceleaşi condiţii.
Pe de altă p arte în organele plantelor — rădăcini, rizomi, tulpini,
frunze, flori, fructe — pot exista substanţe chimice identice sau sim i
lare sau com plet diferite.
O clasificare după stru c tu ra fitochim ică a substanţelor active exis
tente în plante întîm pină aceleaşi dificultăţi deoarece plantele pot con
ţine de la una sau două stru ctu ri bine definite chim ic pînă la 20—40— 50
substanţe cu stru c tu ri diferite din punct de vedere fitochim ic. în cazul
în care planta m edicinală va conţine substanţe active în num ăr m are şi
deci acţiune farm acodinam ică complexă, vom avea un cîm p m ai la rg de
aplicabilitate terapeutică. în acest din urm ă caz este destul de greu a
stabili o linie de dem arcaţie netă în tre in te rp re ta re a alopată sau hom eo-
pată a acţiunii terapeutice a produselor farm aceutice obţinute din plante.
O clasificare după acţiunea farm acodinam ică sau după utilizarea în
terapeutică este din punct de vedere practic m ai accesibilă unui m are
num ăr de beneficiari ai fitoterapiei. în acelaşi tim p, d ato rită com plexi
tăţii compoziţiei chimice, a num ărului m are de substanţe active care
există în tr-o plantă, p rin clasificarea plantelor după acest c riteriu vom
fi nevoiţi să repetăm de foarte m ulte ori aceeaşi specie care poate fi re
com andată în afecţiuni diferite.
Deoarece dorim ca această lucrare să fie utilă u n u i n u m ăr cît m ai
m are de cititori şi din alte specialităţi sau dom enii de activitate decît
fitcţţerapia, vom p rezen ta pe sc u rt cele tre i criterii principale de clasi-
ficare a plantelor m edicinale.

21

în prim ul rînd clasificarea după criterii botanice sau de sistem atică
şi m orfologie vegetală care va perm ite o mai uşoară identificare a p rin
cipalelor specii descrise in lucrare. In acest scop vom p rezen ta şi o „cheie
de d eterm in are1 cît m ai sim plă a p lantelor m edicinale accesibilă tu tu ro r.
1
De asemenea vom da unele elem ente de diferenţiere în tre specii sim i
lare p e n tru a evita orice confuzie.
P e n tru a cunoaşte principalele grupe de substanţe chim ice din
plante vom prezenta o clasificare a lor începînd cu stru ctu rile cele m ai
sim ple pînă la cele m ai complexe. A ceasta va contribui şi la o m ai u şoară
înţelegere a acţiunii farm acodinam ice, respectiv a recom andărilor în te
rapeutică a plantelor m edicinale.
în fine, din considerente de ordin practic considerăm u tilă şi o cla
sificare a speciilor m edicinale pe grupe de afecţiuni.

CLASIFICAREA ŞI IDENTIFICAREA PLANTELOR
DU PĂ CARACTERE BOTANICE

în lucrarea noastră am u rm a t în principal clasificarea plantelor m e
dicinale conform m onum entalei lucrări „Flora Republicii Socialiste
Rom ânia" a p ăru tă în 13 volum e în in terv alu l 1952— 1976 în E ditura Aca
demiei R.S.R. Deoarece această lucrare se adresează specialiştilor şi cu
prinde to ate speciile din în cren g ătu rile Pterido'fitelor şi S perm atofitelor
este destul de dificil de a identifica plantele m edicinale după F lora
R.S.R.
în cheia p e n tru d eterm inarea plantelor m edicinale am adoptat cele
m ai sim ple criterii de recunoaştere a plantelor după, u rm ătoarele ca
ractere :
A. Plante fără flori.
B l — A rbori, arbuşti.
B. Plante cu flori.
B II — P lan te erbacee.
Din grupa B I fac p a rte (1) G im nosperm ele (cu săm înţă neînchisă în
fruct) reprezentate în ţa ra noastră p rin ordinul Coniferales (conifere) şi
(2) A ngiosperm ele (cu săm înţă închisă în fruct).
G rupa B II — adică a plantelor ierboase a fost subîm părţită după
caracterele cele m ai uşor de; identificat vizual adică după culoarea flori
lor după cum urm ează :
B II.1. P lante cu flori fără învelişuri florale colorate (flori verzi
sau verzui).
B II.2. P lan te cu flori albe.
B II.3. P lan te cu flori galbene.
B 11,4. P lan te cu flori roşii sau roz.
B II.5; P lan te cu flori violacee.
B II.6. P lante cu flori albastre.
Sperăm că această m etodă de d eterm inare a speciilor m edicinale, să
fie utilă a tît specialiştilor din alte dom enii decît botanica, cît şi tu tu ro r
celor ce, doresc să identifice singuri plantele m edicinale din flora noas
tră. D upă această „Cheie de determ inare a plantelor m edicinale" vom
prezenta şi o clasificare a principalelor specii m edicinale după m ed iu l
lor de viaţă.

22

A. P lan te fără flori
la . P lan te cu corp vegetativ n e d ife re n ţia t în organe, de tip tal
b. P la n te cu corp vegetativ avînd organe d iferenţiate (rădă
cină, tulpină, frunze), de tip c o r m .............................................
2a. Ciupercă parazită pe secară (mai ra r pe g rîu sau alte gram inee).
recunoscîndu-se după form a de rezistenţă ( = sclerot) care se
form ează în ovar, înlocuind cariopsa ; scleroţii au consistenţă
cornoasă, sînt curbaţi, culoare violacee închisă, proem inînd în
afara s p ic u lu i. . . Claviceps purpurea (Cornul secarei)
b. Tal de form ă frunzoasă sau de imici tufe (fruticolosă) —
L i c h e n i ................................................................................................
3a. Tal frunzos (foliaceu), cu alveole pe su p rafaţă ; asem ănîndu-se
cu un plăm în ; culoare verde pe faţa superioară, galben-brună
pe cea inferioară, frecvent pe trunchiuri, s tîn c i. . . Lobaria
pulmonaria (Brîncă)
b. Tal tufos ( f r u t i c u l o s ) ..........................................................................
4a. Licheni exclusiv tericoli (se dezvoltă pe sol, pe su b strat stîncos),
mică tu fă (8— 10 cm) b run-verzuie la p artea superioară, ce-
nuşie-albicioasă la p artea inferioară, lobi nereg u lat ram ificaţi,
cu m arginea ru la tă ; vegetează în zona alpină . . . Cetraria
islandica (Lichen de piatră),
b. Licheni corticoli (se dezvoltă pe scoarţa arborilor)
5a. Vegetează pe scoarţa c o n i f e r e l o r ....................................................
b. Vegetează pe foioase, îndeosebi pe ste ja r (dar şi fag, m es
teacăn, anin ş.a.), precum şi pe arbori fru ctiferi din livezile
bătrîne neîngrijite (mai ales pe p r u n i) .. . Evernia prunastri
(Lichen de stejar)
45a. Tal re p e ta t ram ificat dichotomic, faţa superioară cenuşiu-închis,
cea inferioară neagră, m arginile îndoite spre in terio r ca un
jgheab . . . Parmelia furfuracea (Lichen de conifere)
b. Tal cu ram ificaţii filiform e, subţiri, cu poziţie pendulă
(atîrnă pe ram uri) şi sim etrie rad ia ră (nu sînt diferenţiate
2 feţe) . . . XJsnea barbata (M ătreaţa bradului)
7a. P lan te cu frunze reduse la mici solzi, ram ificaţii în verticil, tu l
pina cu noduri şi in ternoduri evidente avînd rol asim ilator
b. P lante cu frunze d e z v o l t a t e ............................................................
•8a. R am ificaţiile din verticil evident p e n d u le .. . E quisetuin syl-
vaticum (Coada calului de pădure) — su b stitu en t

b. R am ificaţiile din verticil rigide

9a. T ulpini înalte de peste 1 rn, grosim e peste 1,5 cm ; vaginele
(tecile de la noduri) cu 30—40 dinţi, ram ificaţiile cu 8 m u
chii . . . Equisetum maximum (Coada calului m are) — sub
stitu en t

b. T ulpini pînă la m ax. 50— 60 cm înălţim e, grosim e pînă la
0,5— 0,6 cm ; vaginele (tecile) cu mai p uţin de 20 dinţi, ram i
ficaţiile cu 4— 5 m u c h i i .............................................
ta. Tulpini de 2 feluri, sterile-verzi (mai tardive) şi fertile-b ru n e
(tim purii), term in a te cu spic sporifer ; ram ificaţii de regulă
cu 4 coaste, pline la interior cu m ăduvă ; dinţii vaginelor
fără m argine m em branoasă albă . . . E quisetum arvense
(Coada calului)

b. U n singur fel de tulpini, cu spice sporifere la capătul unor
ram ificaţii term inale ; ram ificaţii de regulă cu 5 coaste goale
la interior ; dinţii vaginelor cu m argine m em branoasă albă .. .
Equisetum palustre (Coada calului de bahne) — su b stitu en t • ;
toxic

H a. Frunze m ărunte, liniar-lanceolate, dispuse în ju ru l tulpinii
tulpinile sînt culcate sau ascendente (Lycopodiaceae)
b. Frunze lăţite, poartă sporangi (Polypodiaceae)
12a. P lan te cu spice sporifere term inale, tulpini tîrîto are
b. P lante fără spice sporifere term inale, tu lpini ascendente . .
Lycopodium selago (Brădişor) • substituent
—

13a. Spice sporifere singuratice . . . Lycopodium annotinum (Corni-
şor) — su b stitu en t

b. Spice sporifere grupate cîte 2 (rar 3). .. Lycopodium ela-
v atu m (Pedicuţă)

14a. F runze întregi, sporangi lin ia r i. .. Phyllitis scolopendriuim
(Năvalnic)

b. F runze p e n a t - s e c t a t e .........................................................................
15a. Frunze sim plu-penat-sectate, talie mică (10—30 c m ). . . Poly-
podium vulgare (Feriguţă dulce)

b. F runze de 2—3 ori penat-sectate, talie mai m arc
16a. Frunze de 2 ori p e n a t - s e c t a t e ...........................................................
b. Frunze de 3 ori penat-sectate, m arginile foliolelor re
curbate . . . Pteridium aquilinum (Ferigă de cîmp)
17a. Sori circulari ; secţiunea în peţiol are 6— 12 puncte albicioase
( D r y o p t e r i s ) ........................................................................................
b. Sori sem icirculari ; secţiune în peţiol cu num ai 2 fasci
cule co n d u căto are. . . Athyrium filix-fem ina (Ferigă ferne-
iaseă, Spinarea lupului) — substituent

18a. Rizom foarte m are (uneori peste 30 cm), în secţiune cu 8— 12
puncte ovale în cerc (a) ; secţiunea în peţioi cu 8— 12 puncte
albicioase în sem icerc (b) ; ultim ele term in aţii ale frunzelor
sînt ro tu n jite (c ). . . D ryopteris filix-m as (Ferigă m edicinală)

a b c
b. Rizom sub 10 cm, în secţiune cu 4— 5 puncte (a) ; secţiune
în peţioi cu 6 fascicule (b) ; ultim ele term in aţii ale frunzelor
sînt d in ţate la v îrf (c ). . . D ryopteris spinulosa — substi
tu e n t

b c

B I Arbori, arbuşti

la. F runze aciculare sau solzoase ; exclusiv plante lem noase (arbori
sau arbuşti) care conţin răşină, florile în conuri, săm înţa nu
este închisă în fru ct (uneori cu fructe false, cărnoase sau
pieloase)
(Subîncr. G y m n o s p e r m a e ) .......................................................... B I 1
b. F runze de alte forme, n-au glande rezinifere, flori soli
tare sau grupate în inflorescenţe v ariate ; după fecundare
săm înţa închisă în fru ct provenit din ovar (Subincr. Angio-
s p e r m a e ) .............................................................................................. B I 2

B 1 1. A rbori, arbuşti din G ym nosperm ae
la. F runze solzoase . . . . . .................................................... 2
b. F runze a c i c u l a r e ..................................... ..... . . . 3
2a. T ulpini erecte, conuri ovoide de 10— 15 m m , din unirea unor
solzi cărnoşi, fiecare cu o mică rid icătu ră (mucron) ; arbust
ornam ental num ai cultivat în p a rc u ri,.sp a ţii v e r z i.. . T huja
occidentalis (Tuia),
b. T ulpini culcate, fru c t fals pseudobacă verde, apoi n eagră-al-
b ăstru ie din conereşterea a 4 cârpele ; spontană în zona m on
tană, însă cultivată şi o rn a m e n ta l. . . Ju n ip eru s sabina (Ce
tin ă de negi) (pseudofructul substituent p e n tru J. communis)

26

3a. Acele gru p ate cîte 2 c u o teacă m em branoasă la bază (Pinus)

b. Acele dispuse s o l i t a r ..........................................................................
4a. T ulpini culcate, exclusiv arbuşti din zona alpină, form înd jne-
p e n iş u ri. .. Pinus m ontana (Jneapăn)
b. T ulpini e r e c t e ........................................................................................
Sa. Ace de 7— 14 om, verzi întunecate, înţepătoare . . . Pinus nigra
(Pin negru)
b. Ace de 3— 7 cm, verzi-albăstrui, răsucite... Pinus silvestris
(Pin de pădure)
*8a. F runze aciculare în verticile de 3 ; fru ct fals pseudobacă verde,
apoi neagră-albăstruie, din concreştere a 3 cârpele . . . Juni
perus communis (Ienupăr)

b. Acele nu sînt dispuse în verticile, n u au fructe false
7a. Ace dispuse pectinat (ca dinţii unui pieptene), cu v îrf em arginat
(ştirbit), lăţite, p rin tran sp aren ţă observîndu-se canalele re-
zinifere ca 2 dungi albe . . . Abies alba (Brad)

b. Ace ascuţite, cu 4 m uchi, dispuse spiralat... Pi cea exceisa
(Molid)

B 1.2. Arbori, arbuşti din A ngiospenne

la . Frunze sim ple .........................................................................................
b. F runze c o m p u s e ........................................................................... .......
2a. F runze o p u s e .........................................................................................
b. F runze a l t e r n e ............................ ...........................................................
3a. P lan tă căţărătoare p rin peţiolii lungi, frunza penată cu 3— 5
foliole... Clem atis vilalba (Curpen de pădure)
b. A rbori sau arbuşti e r e c ţ i ...................................................................
4a. F runze p a lm a t- c o m p u s e ......................................... .......
b. F runze p en at c o m p u s e .........................................................................
5a. Flori albe, fructe cu ţepi... Aesculus hippocastanum (Castan
sălbatic)
b. Flori roşi, fru cte fără ţapi (toxice, n u se recoltează) ; m u lt
•mai rar... Aesculus pavia (Castan roşu)

6a. L ujeri tin eri cu m ăduva . îngustă ; fru c t uscat arip at = sam ară
(g. Fraxinus)

b. L ujeri tin e ri cu m ăduva foarte largă ; fru ct cărnos — drupă
baeiform ă (g. S a m b u e u s ) .................................................................
7a. A rbust sau arbore mic (pînă Ia 10— 12 m), scoarţă netedă, frunze
cu 5—9 foliole cu peri ruginii pe dosul foii;-ici pe n erv u ra
m ediană, flori cu învelişuri florale apărând după înfrunziră,
sam ara la bază cu caliciul persistent... F rax in u s ornus (Moj-
drean)

b. A rbore în alt (pînă la 35 m), scoarţă cu ritidom negricios
cu crăp ătu ri ondulate şi m ăru n te ; frunze m ai ades ou 11 fo
liole, flori nude (uneori unisexuate) âpărînd înaintea frunze
lor, sam ara neavînd la bază re stu ri de caliciu persistent...
Fraxinus excelsior (Frasin)

8a. R am urile au m ăduva albă, flori âlb-gălbui gru p ate într^d in
florescenţă plană, fructe negre ; vegetează în zonă de cîmpie
şi deal... Sambueus nigra (Soc)
b. R am urile au m ăd u v a galbenă sau brună, flori galbene-
verzui g ru p ate în tr-o inflorescenţă ovoidală, fru cte r o ş i i ;
vegetează în zona m ontană... Sambueus raeemosa (Soc roşu
de m unte) — su b stitu en t
9a. F runze cu 3 f o l i o l e ..................................................................................
b. F ru n ze cu m ai m ulte f o l i o l e ............................................................
10a. Foliole pe m argini evident dinţate sau serate, tu lpini cu gm m pi
(g. R u b u s ) ........................................................................... -
b. Foliole pe m argini întregi sau slab dinţate, tu lp in i ia ra
g h i m p i .........................- . - - - -

28

11a. F ructe m ature roşii uşor detaşabile de pe receptacul, frunze
pe dos alb tom entoase (cu peri abundenţi)... Rubus idaeus
(Ztrneur)
b. F ructe m atu re negricioase, aderente pe receptacul... Rubus
fruticosus* (Mur)
12a. L ujeri verzi, erecţi, m uchiaţi, frunze în general foliate, spre
v îrfu l lu jerilo r simple, flori galbene — cîte 1— 2 în lungul
ram urilor ; arb u st pînă la 2 m, cultivat în vestul ţării... Sa
rothamnus scoparius (M ăturice)
b. L ujeri nem uchiaţi, toate frunzele trifoliâte, flori galbene-
a urii în ciorchini pendenţi (care atîrnă) ; arb u st pînă la 8 m
înălţim e, cultivat ornam ental... Laburnum anagyroides (Sal-
cîm galben)
13a. Frunze dub lu -p en at compuse, lu je ri cu spini m ari, trifurcaţi...
Gleditschia triacanthos (Glădiţă)
b. F runze sim plu penat c o m p u s e .................................................... 14
14a. Foliole dinţate, serate sau l o b a t e .................................................... 15
b. Foliole întiegi sau num ai la bază cu 1—3 dinţi . . . . 21
15a. F runze la bază cu 2 stipele concrescute cu p e ţio lu l; fru ct fals
de tip măceaşă, în interior cu Iructele adevărate de tip achenă
(g. l i o s a ) ................................................................................................. 16

b. Frunze fără stipele sau cu 2 stipele neconcrescute . . . 19
16a. Tulpina lipsită de ghimpi, fru ctu l fals alungit şi sepalele în
continuarea acestuia, achene puţine (5— 10)... Rosa pendu-
lina (Măceş de m unte)

b. Tulpina arm ată cu ghimpi, fructul fals nu este alungit 17
17a. Tulpina arm ată cu ghim pi şi aciculi foarte deşi, perpendiculari
pe tulpină, fru ct fals m are (pînă la 25 mm), globulos, tu rtit,
sepale erecte... Rosa rugosa

* S u b d e n u m ire a c o lec tiv ă d e R u b u s fr u tic o su s s în t de f a p t m a i m u lte specii :
R. p lic a tu s, R. ca n d ica n s, R. su lc a tu s, R. to m c n to su s.

29

17b. T ulpina arm ată cu ghim pi oblici, fru c t ovoid şi m ai mic
(1— 1,2 om lungim e), cu sepale reflecte . . . . v ;
18a. Specii de cultură, de interes ornam ental şi p e n tru petalele nu
m eroase utilizate p e n tru dulceaţă şi p e n tru extracţia uleiului.
A u a lă tu ri de ghim pii curbaţi şi aciculi m ărunţi... Rosa cenţi-
folia (T randafir de dulceaţă), Rosa dam ascena (T randafir de
Damasc)
b. Specie spontană, cu floarea avînd 5 petale roz, tulpina a r
m ată num ai cu ghim pi curbaţi... Rosa canina (Măceş)

19a. Peţioli cu ghim pi, p o rt arbustiv (g. R u b u s ) ..............................
b. Peţioli fără ghim pi, arbori... Sorbus aucuparia (Scoruş
de m unte)
20a. F ructe m atu re roşii, uşor detaşabile de pe receptacul, frunze
pe dos alb tomentoase... R ubus idaeus (Zmeur)
b. F ru cte m atu re negricioase aderente pe receptacul, frunze
pe dos verzi palide... Rubus fruticosus (Mur)
21a. Foliole de regulă m ai m ari de 6 om, fructul popular nucă...
Juglans regia (Nuc)
b. Foliole de m ax. 2— 3 om, fru c t de tip păstaie sau lom entă
22a. Foliole ovate cu vîrfu l acut, flori albe-gălbui, în panicule
erecte, fruct indehiscent, g îtu it — lom entă ; înflorire tardivă
(VII). Arbore ornam ental fără ghimpi... Sophora japonica
(Salcîm japonez)

b. Foliole eliptice, flori albe sau roz în racem e pendente
(care atîrnă), fru c t păstaie dehiscentă ; înflorire mai tim purie
(V—VI). P rezintă ghimpi... Robinia pseudacacia (Salcîm)

23a. A rbuşti scunzi şi foarte ram ificaţi, paraziţi pe arbori . . 24
b. A rbori sau arb u şti cu rădăcinile în p ă r n î n t ..............................25
24a. F ru n ze sem pervirescente (răm în verzi peste iarnă), verzi-
gălbui şi sesile, fructe albe dispuse în g ru p u ri de cîte 3, tu l
p in a castaniu-cenuşie... Viscum album (Vîsc)

v jti

b. F runze caduce, verzi-închis şi peţiolate, fru cte galbene
dispuse în m ici ciorchini, tu lp in a m ult mai închisă la culoare
(brun-negricios) ; parazitează exclusiv pe speciile de stejar...
Loranthus europaeus (Vîscul de stejar) — su b stituent,

25a. F runze o p u s e ........................................................................................ 26
b. F runze a lte rn e .......................................................................................29
26a. Frunze cu m argini întregi, arb u st care înfloreşte înainte de
în fru n zire ; n erv u rile laterale ale frunzelor evident arcuite
în sus... Cornus mas (Corn)

b. F ru n ze cu m argini dinţate, serate sau cren ate . . . . 27
27a. F runze trilobate, inflorescenţele de tip cim e uimbeliforme albe
au pe m argine u n rîn d de flori m ai m ari, sterile ; arb u st tufos
din locuri um ede... V iburnum opulus (Călin)

jvam 4
y i % h / r ''

b. Frunze n e l o b a t e .................................................................................
28a. F runze ovate, pe dos puternic păroase (cu peri stelaţi), lujerii
de asem enea pîsloşi), flori în cime um beliform e albe, plane,
cu. toate florile fertile, fru cte m ature roşii... V iburnum lan-
tana (Dîrmoz) — su b stitu en t

31

b. Frunze pe dos glabre sau doar p uţin păroase, lu jerii nu
sînt pisloşi. N ervurile laterale evident arcuite către vîrful
frunzei, arb u st nespinos de 1—3 (7) m cu coroana rară din
subarboretul cu exces de um iditate... Rhamnus frangula (Cru-
şin)

29a. F runze cu m argini î n t r e g i ........................................................... 30
b. Frunze cu m argini dinţate, serate, cram ate sau lobate J1
30a. Frunze cu m argini răsfrînte, la vîrf rotunjite şi uşor em argi-
nate (ştirbite), persistente, pieloase, pe partea inferioară ou
puncte m ici brune ; arbust tufos de m are altitudine (peste
lim ita afinului)... Vaccinium vitis-idaea (Merişor)

b. F runze pe dos nepunctate, ovale, cu vîrf ascuţit ; arbust din
zona m ontană, form înd tufărişuri întinse — afinişuri... Vac
cinium myrtillus (Afin)

31a. Frunze pe dos albe sau cenuşii, niciodată'verzi . . . . 32
b. Frunze pe dos verzi, ovate, pieloase, la bază îngustate ;
tulpini culcate sau căţărătoare pe arbori, ziduri (în afara
acestor frunze, m ai au lăstari sterili cu frunze lobate)... He-
dera helix ( I e d e r ă ) .......................................................................... 33
32a. F runze pe dos cu peri solzoşi mici, argintii ; arbust spinos ^de
pe coaste rîpoase, fru ct bacă falsă ovoidă, portocalie... Ilqj-
pophae rhamnoides (Cătină)
b. Frunze pe dos cu peri albi ; arbore din locuri umede... S a
lix alba (Salcie)

32

32a, F ru n ze l o b a t e ................................................................................ 34
b. Frunze serate, dinţate sau crenate, dar n u lobate 41
34a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, po r
nesc 3— 5 n erv u ri puternice, p a l m a t e .............................. 35

b, De la baza lim bului porneşte o singură n e rv u ră principală
din care se desprind n ervurile s e c u n d a r e .............................. 40

.x-■-r-S

35a, Lobii frunzelor întregi, nedinţaţi ; plantă căţărătoare pe arbori,
ziduri sau culcată pe sol. F runze pe dos verzi (Pe lăstarii fe r
tili au frunze întregi)... H edera faelix (Iedera)
b. Lobii frunzelor d i n ţ a ţ i ........................................................................ 36
36a. F runze cu baza îngustată (g. R i b e s ) ............................................ 37
b. F runze cu baza ro tu n jită sau t r u n c h i a t ă .............................. 39
37a. L ujeri spinoşi cu spini trifu rc aţi aşezaţi la baza frunzelor ; flori
1—3 în fascicule axilare, fru c t bacă de cca. 10 mm în dia
m etru, verde sau galben... Ribes grossularia (Agriş)
b. L ujeri nespinoşi ; flori num eroase, în racom e . . . . 38
38a. Frunze pe dos cu glande punctiform e, negre ; fru ct negru... R i
bes nigrum (Coacăz negru)
b. F runze pe dos fără glande punctiform e : fru ct roşu... R i
bes ru b ru m (Coacăz roşu)
39a. Peţioli cu suc lăptos ; arbori care au şi frunze întregi... M orus
sp. (Dud)
b. Peţioli fără suc lăptos ; arbuşti cu toate frunzele lobate...
Ribes sp. (P entru d eterm inarea speciei, vezi 37)
40a. Lobii frunzelor separaţi p rin sinusuri ro tu n jite sau obtuze.
F ru c t ghindă... Q uercus robur (Stejar)

b. Lobii frunzelor separaţi p rin sinusuri acute. A rb u şti cu lu
jeri spinoşi. F ru ct drupă falsă, roşie... Crataegus sp. (Păducel)

33

41a. De la baza lim bului, din punctul de inserţie al peţiolului, por
nesc 3— 5 (6) n erv u ri principale . . . . . . . . 42
b. De la baza lim bului porneşte o singură n erv u ră m ediană,
din care se desprind n erv u ri l a t e r a l e ..................................... 49
'42a. P eţioli lungi de cel p u ţin 3 c m .................................................... 43
b. Peţiolii n u ating decît excepţional 3 c m ..................................... 48
43a. De la baza lam inei pornesc 4—5 (6) n e rv u ri puternice (cca
m ediană şi 3—4 laterale) (g. T i - l i a ) .............................................44
b. De la baza lam inei pornesc num ai 3 n erv u ri puternice . . 48
44a. F runze pe dos argintii ; flori 5— 10 în cime m ai scurte decît
lungim ea bracteei acoperită şi ea cu peri stelaţi... Tilia to-
■mentosa (Tei argintiu)

b. F runze pe dos verzi ; flori în cime m ai lungi sau cel puţin
egale cu bracteea care este lipsită de p e r i ..............................45
45a. F runze mici (3— 7 om), cordate, pe spate cu sm ocuri de peri
ru ginii la subsoara n erv u rilo r ; flori în cime a căror lungim e
este egală cu bracteea... Tilia cordata (Tei pucios)

b. Frunze m ari (6—12 cm), eu bază puternic asim etrică un
lob pare trunchiat) ; flori p u ţin num eroase şi m ari, în cime
a căror lungim e depăşeşte bracteea... Tilia piatyphylios (Tei
cu frunza mare)

34

46a. N ervurile laterale se continuă pînă în dinţii frunzelor. Peţiol
necom prim at... Corylus avellana (Alun)
b. N ervurile laterale nu se continuă pînă în dinţii frunzei.
Peţiol adesea lateral com prim at (g. Populus) . . . . 47
47a. M ugurii alungiţi, ascuţiţi, pînă la 2—3 cm... Fopulus nigra
(Plop negru)

b. M uguri ovoizi şi m ai m ici —- 3—4 mm Ia P opulus alba şi
6—7 mm Ia P. trem ula — substituenţi

D

48a. N ervurile laterale se continuă evident pînă în dinţii frunzei...
Corylus avellana (Alun)
b. N ervurile laterale, înainte de a ajunge la m arginea lam i
nei frunzei se arcuiesc şi se unesc in tre ele, iar din porţiunile
arcuite pornesc ram ificaţii slabe către dinţii frunzei. Peţioli
cu suc lăptos... M orus sp. (Dud)
49a. L ujeri spinoşi ; spinii rigizi aşezaţi de-a lungul lu jeru lu i, frunze
n ereg u lat dinţate... C rataegus sp. (Pădueel)
b. L ujeri nespinoşi sau num ai v îrfu l u n o r lu je ri laterali poate
fi term in at în s p i n .......................................................................... 50
51a. F runze cu mai m u lt de 10 perechi de n erv u ri laterale . . 52
b. F runze cu cel m u lt 10 perechi de nerv u ri laterale . . . 53
52a. Frunze sim plu d inţate ; în fiecare din dinţii frunzei ajunge cîte
o n e rv u ră laterală, lungi de (8) 10— 18 om şi late de 3—6 om...
Castanea sativa (Castan comestibil)
b. Frunze dublu d inţate sau serate ; dinţii de ord. II sînt
m u lt mai num eroşi decît n erv u rile laterale ; frunze cu baza
evident asim etrică... Ulm us foliacea (Ulm de cîmp)

35

/

53a. F runze lat ovate sau subrotunde, de 6— 10 om lăţim e, cu baza
cordată... Corylus aveîlana (Alun)
b. F ru n ze rombice, lu jeri tineri cu num eroase verucozităţi
albe... B etula verrucosa (Mesteacăn)
54a. F runze lungi pînă la 2,5 cm... Vaccinium m yrtillu s (Afin)
b. F runze m ai l u n g i ................................................................................ 55
55a. Frunze pe dos albicioase... Salix alba (Salcie)
b. F runze pe dos verzi sau palid verzi, triu n g h iu la re (del
toide). M uguri ascuţiţi, lungi de cca 2 cm... Populus rsigra
(Plop negru)

B II. 1. P lan te cu flori fă ră învelişuri florale colorate {flori verzi
sau verzui)

la . P lan te volubile... H um ulus lupulus (Hamei)
b. P lante erecte sau t î r î t o a r e .................................................................

C C to
J1 O
2a. F runze în rozetă b a z a l ă ...................................................................
b. F runze t u l p i n a l e ...................................................................... ....... •
3a. F runze îngust lanceolate... P lantago lanceolata (Pătlagina în
gustă)

b. Frunze ovate sau la t e l i p t i c e ....................................................
4a. F runze brusc atenuate in tr-u n peţioi ele lungim ea lam inei, n e r
v urile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagina lată)

,/

b. Frunze uşor atenuate în peţioi, n ervurile de gradul II ne-
evidento... P. media

5a. P lantă cu o singură frunză tulpinală în form ă de sabie (ensi-
formă), la subsuoara căreia se dezvoltă ‘o inflorescenţă căr
noasă... Acorus calam us (Obligeana)
b. P la n te cu m ai m ulte frunze t u l p i n a l e .....................................
6a. Flori în inflorescenţe tip spic compus sau panicul (plante clin
fam. G r a m i n e a e ) ................................................................................
b. Flori izolate sau în inflorescenţe de alt t i p ..............................
7a. P lan tă de cultură înaltă pînă la 2— 2,5 m, term inal cu un pa
nicul (inflorescenţă bărbătească), inflorescenţe fem eieşti de
tip ştiulete la subsuoara frunzelor... Zea m ays (Porum b)
b. B uruieni de talie r e d u s ă ...................................................................

36

8a. Inflorescenţă spic compus cu călcîie evidente... Agropyron re-
pens (Pir m edicinal)

V

b. Inflorescenţă spic digitat... Cynedon daetylon (Pir gros) —
su b stitu en t

9a. Frunze opuse, plantă cu peri urticanţi... Urtica dioica (Urzică)
b. F runze a l t e r n e ........................................................................................
10a. N ervaţiune arcuată... V eratrum album (Steregoaie)

b. N ervaţiune penată sau p a l m a t ă ...................................................
11a. Plante exclusiv de c u l t u r ă ............................................................
b. P lan te din flora s p o n t a n ă ............................................................
12a. P lan tă înaltă de 1—2 m, frunze palm at-lobate, m ari (ajung
pînă la 0,80— 1 m) ; inflorescenţe panicul term inal... Rheum
sp. (Revent)
b. P lan tă de 30— 60 cm, frunze întregi cordate (în formă de
inim ă), flori în inflorescenţe mici, dispuse Ia subsuoara fru n
zelor... Fagopyrum sagittatum (Hrişcă)
13a. F runze trilobate, la bază cu un spin trifu rc a t gălbui... N anthiurn
spinosum (Ghimpe)
b. F runze de altă form ă, fără ghim pi la b a z ă ..............................
14a. Frunze cu nervaţiune p e n a t ă ............................................................

b. F runze cu nervaţiune palm ată

15a. Inflorescenţă terminală ; frunze m ari (pînă la 30— 40 cm), plantă
din locuri îngrăşate (specifică pe locul unor stîne)... Rumex
alpinus (Ştevia stînelor)
b. Flori micuţe, dispuse axilar (3—5), frunze mici (pînă la
2 cm)... Polygonum aviculare (Troscot)
16a. Frunze palm at l o b a t e .........................................................................17
b. Frunze î n t r e g i ....................................................................................... 18
17a. Frunze adînc sectate, pînă aproape de bază, late pînă la 30 cm ;
flori mari, puţine, cu 5 elem ente verzi-purpurii... Heîleborus
purpurascens (Spînz)

b. Frunze reniforme, sinusurile puţin adîncite ; flori m ă
runte, numeroase, în inflorescenţe term inale... Alchemilla sp.
(Creţişoară)

18a. Frunze reniform e, plantă cu num ai 2—3 frunze lung peţiolate,
rămîn verzi peste iarnă, vegetează în păduri de foioase...
Asarum europaeum (Pochivnic)

b. Frunze cordate la bază, oval-triu n g h iu lare, p lan tă erectă
de locuri însorite... Aristolochia clematitis (M ărul lupului,
Rernf)

38

B II.' 2. P lan te cu flori albe

la . P lan te din c u l t u r i ................................................................................. 2
b. P lan te din flora s p o n t a n ă ...................................................................14
2a. Flori tip 4, 1— 10 flori la o p lan tă ; specie ierboasă anuală,
p lan te de 1— 1,50 m, cu p a rte a aeriană glaucă (verde-albă-
struie), frunze întregi ; flori cu 2 sepale caduce, 4 petale
albe (pînă la violaceu), avînd Ia bază o p a tă neagră, fruct
capsulă... -t-Papaver som niferum (Mac de grădină)
b. Flori tip 5 .................................................................................. ..........3
3a. Flori de tip bilabiat (cu 2 buze, u na inferioară şi una superioară),
tu lp in a evident cu 4 m u c h i i .................................................... ..........4
b. Flori de alt tip, tulpina c i l i n d r i c ă ..............................................................5
4a. P lan tă perenă, -tufos ram ificată, frunzele frecate în tre degete au
m iros puternic de lăm îie ; stil ele şi stigm atele n u ies evident
din corolă... M elissa officinalis (Roiniţă)
b. P lan tă anuală, erectă, ram ificată de la bază, miros plăcut
arom atic, specific, cele 4 stam ine şi taxai ales stigm atul ies
m u lt de sub petale... O ehnum basilicum (Busuioc)
ia . Flori în inflorescenţe de tip um belă com pusă . . . . 6

b. F lori sim ple sau în inflorescenţe de alt t i p .............................. 9
6a. Frunzele au la bază o vagină enorm ă, um flată, la cele de la v îrf
depăşind chiar lungim ea lim bului. P lante extrem de v igu
roase din zone m ontane... Angelica archangeiica (Angelica)

b. F runze fără vagină d e z v o l t a t ă ....................................................
7a. Toate frunzele tu lp in ale sînt de 1—2 ori p en at-sectate
b. F runzele bazale sîn t întregi, ovate, cu m argine dinţată...
P im pinella anisum (Anason)

39

8a. Frunze superioare de 3 ori penat-sectate, cu lacinii rare , în
guste, inegale ; plantă anuală, cu m iros neplăcut de ploşniţă...
Coriandrum sativum (Coriandru)

b. F runze cu lacinii m ărunte regulate, d e s e ; plantă bienală,
în prim ul an cu o rozetă ele frunze lung peţiolate, în al doi
lea an cu tulpină floriferă... C arum carvi (Chimion)

9a. Inflorescenţe de tip antodiu ; specie perenă, înaltă de 60— 120
cm, tufoasă, puternic arom ată... Artemi&ia dracuncuius
(Tarhon)
b. Flori sim ple sau în inflorescenţe de a lt t i p .............................. 10
10a. Corola sub form ă de pîlnie ; p lan tă tufoasă, viguroasă, fru c t
capsulă ghim poasă... + D a tu ra inoxia (Laur păros)
b. Corola cu petale cel p u ţin term inal l i b e r e .............................. 11
11a. Flori solitare ; plante sudice, cu 5 petale libere, avînd vîrf
albastru-verzui... Nigella sativa (Negrilică)
b. Flori grupate în i n f l o r e s c e n ţ e .................................................... 12
12a. F runze s i m p l e ....................................................................................... 13
b. F runze penat-com puse, cu 5— 11 lacinii... V aleriana offici-
nalis (Valeriană)
13a. Flori foarte m ăru n te (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bogate,
laxe ; frunze lanceolate, lungi de 3— 5 om şi late de num ai
6—8 mm ; rizom i la exterior brun-gălbui... Gypsopfayla pa-
niculata (Ipcărige)
b. Flori m ai m ari (pînă la 2 cm), petale uşor ră sfrîn te ; frunze
eliptice, lungi de 7-—10 cm ; rizom i la exterior bruni-roşietici...
Saponaria ol'ficinalis (Săpunariţă)
14a. Flori de tip 3, frunze cu n e rv u ri a r c u a t e .............................. 15

b. F runze pe tip 4 sau 5, frunze cu n ervaţiune palm ată sau p e
n a tă ...................................................................................................... 17
15a. P lan te cu num ai 2 frunze bazale lat-ovale ; foliolcle florale sînt
concrescute la bază. P lan tă ele pădure foarte ornam entală,
plăcu t m irositoare... + C o n v allaria m ajalis (Lăcrăm ioare)
b. P lante cu frunze t u l p i n a l e .................................................... 16
16a, P lan tă de locuri deschise (păşuni, fineţe m ontane), foarte vi
guroase (1— 1,20 m), frunze cu n e rv u ri proem inente... —Ve-
ratru m album (Steregoaie)

40

b. P lan tă din p ăduri de fag sau conifere, cu talie m ai redusă
(20— 30 cm), frunzele p rin frecare au m iros de usturoi...
Allium ursinum (U sturoiţă)
17a. Inflorescenţă de tip c a p i t u l ............................................................18
b. Flori izolate sau inflorescenţe de a lt t i p ..............................19
18a. F ru n ze întregi, lanceolate ; antodiile în inflorescenţă term i
nală laxă... Erigeron canadensis (Bătrîniş)
b. Frunze fin d iv iz a te ; antodii grupate în infolerscenţă te r
m inală compactă... Aehillea m illefolium (Coada şoricelului)
19a. Inflorescenţă de tip u m b e l ă ........................................................... 20
b. P lan te fără inflorescenţă de tip u m b e l ă ..................................... 21
20a. Frunzele au la bază o vagină enorm ă, um flată, cele de la v îrf
depăşind chiar lungim ea lim bului. P lante extrem de vigu
roase din zone m ontane... Angelica archangeiica (Angelica)
(specie ocrotită ; nu se va recolta !)

b. F runze fără vagină dezvoltată ; frunze cu lacinii m ărunte...
Ga rum carvi (Chimion)
21a. Flori tip 4 ............................................................................................... 09
b. Flori tip 5 ............................................................................................... 2d
22a. P la n te cu rozetă de frunze bazale şi frunze tulpinale ; fructe
silicve de form ă triunghiulară... Capsella bursa pastoris
(Traista ciobanului)

b. P la n te num ai cu frunze tulpinale dispuse în verticil ; fructe
— nu cu le mici g l o b u l o a s e ............................................................ O O
A .1

23a. Flori cu tu b u l corolei lung, fructe ţepoase cu ţepi recurbaţi,
m iros plăcut, arom at... Asperula odorata (Vinariţă).

b. Flori cu tu b u l corolei scurt, fructe netede ; întreaga plantă
degajă u n m iros neplăcut... G alium schultesii (Cucuta de
pădure) — su b stitu en t

24a. Florile au sim etrie rad ia ră . . . , .. . . . . . ... .2 5
b. Florile fără sim etrie radiară . . . . . .. 35
25a. Corola sub form ă de pîlnie (prin unirea tu tu ro r p e t a l e l o r ) , . 26

b. Cel p u ţin .partea term inală a petalelor este liberă . . .2 8
26a. P lan te volubile . . . . . ...... . . . .. 27
b. P la n te erecte, tu f oase, fructe capsule... . + D at ura slram q-
nium (Laur, Cium ăfaie)
27a. Caliciu cu sepale concrescute ; plantă cu frunze mici (pînă.-la
3—4 cm), com ună în locuri necultivate şi ca buruiană de cul
turi... Convolvulus arvensis (Volbură)
b. Caliciul acoperit de 2 bractei late ; p la n tă cu frunze anari
pînă la 6— 7 cm) din locuri um ede, lunci, m argini de păduri...
Calystegia sepium (Cupa vacii) — se recoltează îm preună cu
Convolvulus arvensis)
23a. Flori cu u n singur înveliş floral din 5 tepale ; planta robustă,
înaltă de 1,5— 2,5 m, ram ificată de.la bază, frunze ovate, flori
în racem e term in ale ; fructe bace mici, roşii întunecate... P h y -
tolacca esculenta (Cîrmîz)
b. Flori cu 2 învelişuri florale d istin c te (caliciu verde .şi co
rolă a l b ă ) ............................................................................................... 29
29a. F runze s i m p l e ....................................................................................... 30
b. F runze c o m p u s e ............................................ ....... . . . . . 32
30a. P lan te viguroase, tu lp in a consistenţă ta re ; cele 5 petale sînt
e v i d e n t e ....................................................................................... ....... 31
b. P la n te eu tu lp in a foarte m oale, cu un singur rînd de peri
laterali ; petalele adînc divizate în 2, astfel încît dau im presia
de 10 petale. B uruiană de locuri umede... S tellaria m edia
(Iarbă m oale, Rocoină).

Sla. Flori foarte m ăru n te (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bo
gate, laxe ; frunze lanceolate, lungi de 3—5 cm şi late de
nu'mai 6—8 mm ; rizom ii la exterior brun-gălbui... Gypso-
phyla paniculata (Ipcărige)
b. Flori m ai mari (pînă la 2 cm), petale uşor răsfrîn te ; frunze
eliptice lungi de 7-— 10 cm ; rizom i la exterior b runi-roşie
tici... Saponaria officinalis (Săpunariţă)

42

32a. Toate frunzele trifoliâte... Fragaria vesca (Frag)*
b. Frunzele im paripenat c o m p u s e .................................................... 3 3
33a. U ltim ele foliole sînt penat sectate ; plan tă robustă de locuri
umede... Filipendula ulmaria (Creţuşcă)
b. Toate foliolele s i m p l e .........................................................................34
34a. T ulpină erectă, neram ificată ; plantă de locuri um ede şi um
broase din zona de deal şi m unte... Valeriana officinalis (Va-
leriană)
b. T ulpină ram ificată, form înd tufe viguroase ; plantă din
locuri însorite, necultivate, gunoite... Sambucus ebulus (Boz)
35a. Flori papilionate (ca u n fluture), în inflorescenţe globuloase ;
frunze trifoliâte... Trifolium repens (Trifoi alb)
b. Flori de tip bilabiat (cu 2 b u z e ) .................................................... 36'
36a. Flori solitare ; plantă din locuri cu exces de um iditate... +G ra-
tidlâ officinalis (Veninariţa)
b. Flori în inflorescenţe compacte, ca u n guleraş la s u b s u
oara perechilor de frunze o p u s e .................................................... 37
37a. Frunzele mai m ult sau m ai p u ţin cu sinusuri adînci... Lycopus
europaeus (Piciorul lupului)

b. Frunzele n u a u ,sin u su ri adînci pe m a r g i n i ..............................38
38a. Frunze aproape rotunde, părozitate abundentă a întregii părţi
aeriene care dau p la n te i o culoare cenuşie-albicioasă ; specie
de, locuri uscate, însorite, m ai m ult în sudul şi estul ţării...
Marrubium vulgare (Unguraş)
b. Frunze cu form e m ai alungite ; specii păroase, d ar fără
peri abund enţi care să dea plan telo r o culoare cenuşie-albi-
cioasă .....................................................................................................39
39a. Frunze triu n g h iu lar ovate, corola pînă la 2 cm ; fără miros
caracteristic... Lamium album (Urzica m oartă albă)

b. Frunze ovate cu v îrf obtuz, corola m ai mică, pînă la 1 cm ;
p rin frecare în m înă se percepe un m iros caracteristic de lă-
mîie... M elissa officinalis (Roiniţă)

S e re c o lte a z ă fru n z e le şi la sp e c ia d e c u ltu ră F r a g a r i^ d s T iin d (C ăpşun).
v tfVSAS 1
43

B II. 3. P lante cu fiori galbene

la . P lante clin c u l t u r i ................................................................................. 2
b. P lante din flora s p o n t a n ă ...................................................................19
2a. Flori în inflorescenţe de tip antodiu ( c a p i t u l ) .............................. 3
b. Flori solitare sau gru p ate în alte tip u ri de inflorescenţe . . 9
3a. Toate florile antodiului sînt g a l b e n e ............................................ 4
b. Florile ligulate (marginale) albe şi num ai florile tubuloase
centrale sîn t galbene ; antodiul în secţiune gol la interior...
Matricaria chamomilla (Muşeţel)

■la. F runze cu dinţi ţepoşi pe m argine, antodiul de asem enea încon
ju ra t de bractee cu spini... Cnicus benediclus (Schinel)
b. Frunze fără s p i n i ................................................................................. 5
5a. Antodii mici şi num eroase, aplecate, dispuse in tr-u n racem te r
m inal (gen A r t e m i s i a ) ....................................................................... 6
b. A ntodii m ari erecte, dispuse term inal ; plante cu aspect puternic
o r n a m e n t a l ........................................................................................... 8
6a. Frunze tulpinale întregi, liniar lanceolate... A rtem isia dracun-
culus (Tarhon)
b. Frunze tulpinale p en at s e c t a t e .................................................... 7
7a. Frunze suriu sau alb tom entoase, cu peri fini şi alipiţi, foliole
lat-lanceolate (2— 4 mm)... A rtem isia absinthium (Pelin)
b. Frunze netom entoase, foliole îngust liniare... A rtem isia abrota-
num (Lemnul dom nului)
8a. Frunze penat-sectate... Tagetes patula (Crăiţe)
b. Frunze întregi, invers-lanceolate... Cal-endula officinaiis (Găl
benele)

9a. Fiori de tip 4 ........................................................................................
b. Flori de tip 5 .........................................................................................
10a. Flori m ari, s o l i t a r e ...............................................................................
b. Flori m ici grupate în racem e d e n s e .............................................
11a. Sepale 2, caduce ; frunzele sînt sesile, am plexicaule (baza îm
brăţişează a x u l tulpinei)... Glaucium flavum (Mac cornut gal
ben)

44

b, Sepale 4, persistente, sectate, alungite, înguste şi răsfrîn te ;
frunze peţiolate, cu m argine întreagă... Oenothera biennis
(Luminiţă)
12a, F runze bazale penat-com puse ; fructe silicve cilindrice, îngus
tate la capete, fără rostru, dispuse alipit faţă de ax... Brassica
nigra (M uştar negru)

b. Frunze bazale penat-lobate ; fructe silicve cilindrice, gîtuite,
perpendicular pe ax... Sinapis alba (M uştar alb)

13a. Inflorescenţă tip um belă, frunza fin divizată, asem ănătoare cu
a m ărarului... Foeniculum vulgare (Fenicul)
b. Fiori solitare sau inflorescenţe de alt t i p ..............................
14a. Flori cu sim etrie r a d i a r ă ...................................................................
b. Flori fără sim etrie rad ia ră (au sim etrie bilaterală)
15a, Corola sub form ă de pîlnie (petalele com plet unite), n erv u ri
p e n a t e ...................................................................................................
b, Petalele libere pînă aproape de bază, n e rv u ri arcuate... Gen-
tia n a lutea (G hinţura galbenă)
16a. P lante volubile ; frunze palm at-lobate... Luffa cylindrica
(Lufe, B urete vegetal)
b, P lante erecte ; frunzele n u sîn t palm at-lobate .
17a. Frunze cu m argine întreagă ; fru cte bace sferice, negre la ma
turitate... + Atrapa belladonna (M ătrăgună)

b. Frunze cu m argine puternic sinuată (scobită) ; fru cte cap
sule cu căpăcel (pixide)... +H yosciam us niger (M ăselariţă)

18a. Flori cu corola ca un ulcior asim etric (buza superioară scurtă,
buza inferioară m ai lungă şi răsfrântă) ; tulpină cilindrică...
+ D igitalis lanata (Degeţel lînos)
b. Flori cu corola bilabiată, bicoloră (buza de sus violacee,
cea inferioară galbenă) ; tulpini în 4 muchii.... S a lv ia , sela-
rea (Şerlai)
19a. Flori în inflorescenţe antodii ( c a p i t u l ) ..................................... 20
b. Flori solitare sau gru p ate în alte tip u ri de inflorescenţe 30
20a. F runze în rozetă bazală ; inflorescenţe pe axe tulpinale goale
la in terio r şi nefoliate... Taraxacum officinale (Păpădia)
b. P lan te cu frunze t u l p i n a l e ........................................................... 21
21a. Frunze opuse... Arnica montana (Arnică)
b. F runze a l t e r n e ........................................................................ 22
22a. F lori în antodii mici (5—6 mm), aplecate, dispuse în tr-u n ra
cem term inal (gen A rtem isia) . ..................................... 23
b. F lori în antodii e r e c t e ...................................................................24
23a. Frunze în întregim e tom entoase (suriu păroase)... A rtem isia ah-
sinthium (Pelin)
b. F runze bicolore, pe faţă verzi închis şi glabre, pe spate
alb tomentoase... A rtem isia vulgaris (Pelinariţă)
24a. A ntodii num eroase în tr-u n panicul term inal m are (20—30 cm),
foarte ram ificat... Solidago serotina (Sînziene de grădină)

b. A ntodii izolate sau grupate în alt m o d ........................... .. . 25
25a. Antodii dispuse în tr-u n corim b term inal... Tanacetum vulgare
(Vetrice)
b. A ntodii izolate sau grupate în alt mod . . . . . 26
26a. T ulpina floriferă se dezvoltă foarte tim puriu (III—IV) p u rtîn d
frunze reduse la solzi ; după uscarea tulpinii florifere se dez
voltă frunze mari... Tussilago farfara (Podbal)
b. T ulpina poartă şi antodii şi frunze n o r m a l e ..............................27
27a. P lan tă mică (20— 50 cm) din zona de cîmpie, frunze puternic
divizate, antodiul cu flori ligulate albe' la exterior şi flori tu -
buloase galbene dispuse c e n t r a l ....................................................28
b. P lan tă viguroasă (1— 1,5 m) din zona m ontană, frunze în
tregi, antodiul num ai cu flori galbene . . . . . - 29
28a. R eceptaculul conic, gol la interior... Matricaria cham om illa
(Muşeţel)
b. R eceptacul plin la interior... Matricaria inodora (M uşeţel
prost) — su b stitu en t

46

29a. Baza frunzei atenuată în peţioi, flori şi fructe cu papus... Inula
helenium (Iarbă mare)

b. Baza frunzei cordată, flori şi fru cte fără papus, fructe cu
coronulă... Telekia spedosa (Lăptucul oii) — substituent

30a. Petale libere . .................................................................................. 31
b. P etale unite în tre ele, cel p u ţin la bază . . . . . 40
31a. Corola cu 4 p e t a l e ................................................................... 32
b. Corola cu 5 (sau mai m ulte) p e t a l e ............................................. 33
32a. P lan tă cu suc portocaliu... Chelidonium majus (Rostopasca)
b. P lan tă fără suc portocaliu... Potentilla erecta sin. P. tormen-
tilla (Sclipeti)
33a. Corola bicoloră, cele 3 petale inferioare galbene, cele 2 supe
rioare violacee... Viola tricolor (Trei fraţi pătaţi)
b. Corola în totalitate g a l b e n ă ............................................................ 34
34a. Flori s o l i t a r e ........................................................................................ 35
b. Flori grupate în i n f l o r e s c e n ţ e .......................................................... 37
35a. Frunze adînc divizate în 3 lobi ; petale cu o pată p u rp u rie la
bază... Hibiscus trionum (Zămoşiţă)
b. F runze penat divizate ; petale fără pată purpurie la bază 36
36a. Floare cu 5 petale, tulpina culcată, frunze alburii pe dos ; în
floreşte vara... Potentilla anserina (Coada racului)
b. F lori cu petale num eroase, tulpina erectă ; frunze verzi
pe dos ; înfloreşte prim ăvara devreme... Adonis vernalis (Ruş-
cuţa de prim ăvară)
37a. F runze opuse, întregi, cu pete mici, transparente... Hypericum
perforatum (Sunătoare)
b. F runze alterne, d i v i z a t e .................................................................. 38
38a. F runze trifoliate, flori papilionate (în form ă de fluture)... Me-
liiotus officimalis (Sulfină)
b. F runze penate, flori cu sim etrie r a d i a r ă ..................................... 39
39a. Inflorescenţă alungită (tip racem), peduncul m ai scurt ca floa
rea... Agrim onia euipatoria (T uriţa mare)
b. Inflorescenţă bifurcat-ram ificată, pedicel de 2—4 ori mai lung
decât floarea... G eum u rbanum (Cerenţel)

47

40a. P lan tă tîrîtoare... Lysimachia nummularia (Gălbăşoară)
b. P la n tă e r e c t ă ........................................................................................
41a. Frunze dispuse 6— 8 în tr-u n verticil... Galium vcru n (Sîn-
ziene galbene)
b. Frunze altern e sau o p u s e ...................................................................
42a. F runze în rozetă b a z a l ă ...................................................................
b. P lan te fără rozetă b a z a l ă ...................................................................
43a. Un singur ax floral, cu o inflorescenţă tip um belă simplă... P ri-
mula officinalis (Ciuboţiea cucului)

b. M ai m ulte axe florale, fiecare ax cu cîte o singură floare...
Primula acaulis (Griciorei) — substituentă

44a. N ervură arcuată... Gentiana punctata (G hinţura pătată)

b. N ervaţiune de a lt t i p .........................................................................
45a. Corola sub form ă de pîlnie (petale com plet unite) . .
b. P etalele nu sînt u n ite c o m p l e t ....................................................
46a. Frunze cu m argine întreagă ; fructe bace sferice, negre la ma
turitate... + Atropa belladonna (M ătrăgună)

b. F runze cu m argine pu tern ic su m ată (scobită) ; fru c te capsule
cu căpăcel (pixide)... -j-Hyosciamus niger (M ăselariţă)

47a. Flori cu corola ro tată, frunze late şi păroase, plante înalte
(1,20— 1,60 m), cu o inflorescenţă alungită... Verbascum phlo-
moides (Lum înărică)
b. Corola cu 2 baze, frunze înguste... Linaria vulgaris (Li-
n ariţă)

B II. 4. Plante cu flori roşii sau roz

la . P lan te de c u l t u r ă ................................................................................. 2
b. P la n te din flora s p o n t a n ă .................................................................. 8
2a. Inflorescenţe capitule m ari (4—5 cm) cu foliole ghim poase ;
p lanta în întregim e ghim poasă, frunze p ătate cu alb... Syli-
bum marianum (A rm urariu)
b. A lte tip u ri de i n f l o r e s c e n ţ e ................................................................. o
3a. Flori cu sim etrie r a d i a r ă ................................................................... 4
b. F lori fără sim etrie r a d i a r ă ................................................................. 5
4a. Flori cu petale roz... Althaea officinalis (Nalbă m are)
b. Flori cu petale de culoare neagră-p urpurie ; plantă erectă,
înaltă (1,5—2 m), cultivată şi ornam ental... Althaea roşea var.
nigra (Nalbă de grădină)
5a. Flori purpurii, ea u n ulcior asim etric (buza superioară scurtă,
buza inferioară m ai lungă şi răsfrîntă), tulpina cilindrică...
+ Digitalis purpurea (Degeţel roşu)
b. Flori cu corola bilabiată (cu două b u z e ) ..................................... 6
6a. S ubarbust cu tufe globuloase, la bază ram urile sînt lignificate...
Thymus vulgaris (Cimbru de cultură)
b. P lante anuale, nelignificate la b a z ă ............................................. 7
7a. Frunze m ari (3—5 cm) verzi, cu peri ra ri pe m argine ; inflores
cenţe term inale alungite, spiciform e, din mai m ulte grupuri
de 4—6 flori... Ocimum basilicum (Busuioc)
b. F runze m ai m ici (1—2 cm), verzi-cenuşii d ato rită părozi-
t ă ţ i i ; flori de inflorescenţe globuloase foarte mici (diam etru
0,5 cm)... Majorana hortensis (M ăghiran)
8a. Inflorescenţe c a p i t u l e .......................................................................... 9
b. F lori solitare sau în inflorescenţe de alt t i p ..............................11
9a. F runze palm at compuse din 3—5 foliole (asem ănătoare cu cele
de cînepă)... Eupatorium cannabinum (Cînepa codrului)
b. F runze m ari, î n t r e g i .......................................................................... 10

49

10a. P lan tă cu aspect sezonier : prim ăvara apar tu lp in i florifere, ul
terio r frunze m ari, pornind direct din rădăcină ; frunze m ari
(80 cm), rotunde, din ţate pe m argine, baza cordată... Petasites
hybridus, P. kablikianus (Captalan)
l

b. P lan tă în prim ul an num ai cu rozetă bazală, în al doilea
an tulpină cu frunze şi inflorescenţe ; frunze pînă la 40— 50
cm, triu n ghiular-ovate, m argine întreagă (fără dinţi), baza
nu este cordată... Arctiu-m îappa (Brusture)
11a. P etale l i b e r e .........................................................................................12
b. P etale unite (cel p u ţin la b a z ă ) .................................................... 20
12a. F runze o p u s e ........................................................................................ 13
b. F runze a l t e r n e ................................................................ ............................. 14
13a. Flori foarte m ărunte (4— 5 mm), în inflorescenţe foarte bogate,
laxe ; frunze lanceolate, cu o singură nervură, sub 4 m m lă
ţim e ; rizom i la exterior brun-gălbui... G ypsophyla panicuîata
(Ipcărige)
b. F lori m ai m ari (pînă la 2 cm), p etale uşor răsfrânte ; frunze
eliptice, lungi de 7— 10 am, cu 3 n e rv u ri ; rizom i la exterior
brun-roşietici... Saponaria officînalis (Săpunariţă)
14a. F runze trifoliate (cu 3 foliole) ; flori de tip papilionat (ca un
f l u t u r e ................................................................................................ 15
b. F runze sim ple, întregi sau d i v i z a t e .............................................16
35a, S ubarbuşti, p artea bazală lignificată ; ram u ri cu spini rigizi ;
flori roz cu dungi m ai închise, dispuse la subsuoara unor
bractee spre v îrfu l tulpinii... Gnonis spinosa (Osul iepurelui)
b. P lan tă ierboasă, fără spini ; flori roz pînă la p u rp u riu -
deschis, uniform e, gru p ate în tr-u n capitul giobulos... Trifo-
lium pratense (Trifoi roşu)
18a. Flori pe tip 4 ................................................................... 17
b. Flori p e tip 5 .........................................................................................19
17a. Flori solitare, roşii-purpurii... Papaver rhoeas (Mac roşu de
cîmp)
b. Flori g ru p ate în i n f l o r e s c e n ţ e .................................................... 18
18a. Mai m ulte inflorescenţe la p a rtea term inală a unor ram ificaţii,
cu flori m icuţe pontenate, petale roz cu v îrf p u rp u riu ; frunze
fin divizate ; plan tă de cîm pie şi dealuri joase, adesea b u ru
iană în porum bişte, m irişte... Fumaria officinaîis (Fum ariţa)

50

b. O singură inflorescenţă term inală ; frunze întregi, a lu n
gite ; plantă de tăie tu ri de păduri şi m argini de ape, în zona
de deal şi m ontană... Chamaenerion augustifolium (Răscoage)
19a. T ulpină sim plă, erectă, în altă (0,60— 1,50) ; frunze verzi argin
tate, catifelate datorită perilor pîsloşi ; frunze triu n g h iu lare
cu 3—5 lobi ; flori în racem e term inale. Vegetează pe lîngă
ape curgătoare... Althaea officinalis (Nalbă mare)

b. T ulpină tîrîtoare, ram ificată, scundă (0,10— 0,40 m) ;
frunze verzi, cu peri m ai m ult pe faţa inferioară, aproape
rotunde şi din ţate ; flori 1—6 la subsuoara frunzelor. B u ru
iană din locuri necultivate... Malva neglecta (Caşul popii)

20a. F runze a l t e r n e ....................................................................................... 21
b. F runze o p u s e ........................................................................................22
21a. Flori cîte 1—2 ; plante glabre (nepăroase), corola brun-roşcată
sau vişiniu-violetă... +Scopolia carniolica (Mutulica)
b. Flori în inflorescenţe term inale, la început roz, apoi al
bastre ; plante aspru-păroase, pe frunze cu pete albicioase ca
nişte alveole... Pulmonaria officinalis (Plăm înărică)

51

22a. Flori cu 2 buze 23
b. T ubul corolei term in at în 5 lobi orizontali... Centaurium. um -
bellatum (Ţintaura)

23a. F runze palm ate cu 3— 5 lobi ; plan tă viguroasă (0,80— 1,20) de
buruienişuri de cîm pie şi dealuri scunde... Leonurus cardiaca
(Talpa gîştii)
b. F runze întregi, tulpina ca bază lem nificată ; locuri necul
tiv ate din zona de deal şi m unte ; m iros foarte arom at... Thy-
mus scrpyllum* (Cimbrişor de cîmp)

B II. 5. Plante cu flori violacce

la. P lante din c u l t u r ă ................................................................................. 2
b. P lan te din floră s p o n t a n ă ...................................................................16
2a. A ntodii m ari, globuloase (4—5 cm diam etru), cu involucru din
4—5 rîn d u ri de foliole ghimpoase... Cynara scolym us (An-
ghinare)
b. Alte tip u ri de inflorescenţe sau flori i z o l a t e .............................. 3
3a. F runze cu nerv aţiu n e paralelă sau a r c u a t ă .............................. 4
b. F runze lineare sau cu n erv aţiu n e penată sau palm atâ . . 5
4a. Flori izolate, m ari, la vîrful tulpinii şi ram ificaţiilor, frunz:; în
form ă de sabie, înd rep tate în sus ; plantă cultivată în p rin
cipal în scop ornam ental... Iris germanica (Stînjenel)
b. Flori în inflorescenţe în form ă de spic ; frunze lanceolate
dispuse în rozetă bazală... Plantago Janceolata (Pătlagina în
gustă)
5a. Frunze p en at c o m p u s e ......................................................................... 6
b. F runze s i m p l e ........................................................................................ 7
6a. S ubarbust în alt (cca 1,5 m), flori papilionate (în form ă de flu
ture) în inflorescenţe alungite... Glycyrrhiza glabra (Lemn
dulce)

M/

* în f a p t s în t m a i a le s a lte sp e cii : T h . p u le g io id e s, T h . p a n n o n ic u s ş.a.

52

1), P la n tă ierbacee, în alt de 0,3— 1 m, flori cu 5 petale unite,
g ru p ate în inflorescenţe com pacte (ca nişte nişte um bele) tri-
furcate... Valeriana officinalis (Valeriană)

7a, Flori cu sim etrie radiară ; frunze palm at lobate, flori solitare,
tulpina cilindrică... Mal va glabra (Nalba de cultură)
b. F lori fără sim etrie radiară, cu 2 buze, tulpina cu 4 m uchii
8a. Frunze liniare (late de num ai 3—5 m) ; .....................................
b. F runze m ai late, de alte f o r m e ....................................................
9a. Subarbuşti cu partea bazală lig n if ic a tă .............................................
b. Plante anuale, fără porţiuni bazale lignificate... Satureja
hortensis (Cimbru d e grădină)
10a. Frunze glabre, lucioase, verzi... Hyssopus officinalis (Isop)
h. Frunze cu p e ri deşi, cenuşii... Lavandula angustifolia (Levăn-
ţică)
11a. Corola bicoloră, buza de sus violacee, cea inferioară galbenă...
Salvia sclarea (Şerlai)
b. Corolă cu o singură c u l o a r e ............................................................
12a. Frunze cu m argine întreagă, cenuşii argintate datorită perilor
deşi... Salvia officinalis (Salvie)
b. F runze cu m argine d i n ţ a t ă ............................................................
13a. Flori în inflorescenţe alungite cu cîte 5—10 flori ; frunzele fre
cate în tre degete au miros de l ă m î i ţ ă .....................................
b. F lori în cime dispuse term inal ; frunzele frecate în tre de
gete au m iros specific m e n t o l a t ....................................................
14a. Frunze alungit-lanceolate cu 5—8 perechi de dinţi fierăs-
truiţi, nerv u ri liniare... Dracocephalum moldavica (Mătăciune)

b. Frunze ovate cu v îrf obtuz, n ervuri penate... Melissa offi
cinalis (Roiniţă)

15a. F runze cu m argine neondulată... Mentha piperita (Mentă, Izmă
bună)
b. Frunze cu m argine ondulată... M entha crispa (Mentă creaţă)
16a. Plantă cu tuber, num ai cu flori, fără frunze ; înfloreşte toam na
tîrziu... +Colchicum autumnale (B rînduşa de toam nă)
b. P lan tă fără tuber, cu frunze şi flori ; înfloreşte vara

17a. P lan te cu frunze în rozetă bazală . ......................................18
b. P lan te cu frunze t u l p i n a l e ............................... . . . 20
18a. Frunze îngust lanceolate... Plantago lanceolata (Pătlagină în
gustă)
b. F runze ovate sau la t e l i p t i c e ........................................................... 19
19a. F runze brusc atenuate în tr-u n peţioi de lungim ea lam inei, n e r
v urile de gradul II evidente... Plantago m ajor (Pătlagină lată)

b. F runze uşor atenuate în peţioi, n erv u ri de gradul II neevi
dente... Plantago m edia (Pătlagină mijlocie)

20a. P etale libere în tre ele (corolă dialipetală) . . . . 21
b. P etale unite în tre e l e .......................................................................... 27"
21a. Flori pe tip 6, roşii-violacee ; tulpina cu 4 m uchii ; specie din
locuri cu um iditate ridicată... L ythrum saliearia (Răchitan)
b. Flori pe tip 5 ........................................................................................22
22a. F runze opuse, flori cîte 2, frunze adînc divizate ; fructe ca un
cioc de barză ; întreaga plantă are un miros neplăcut... Ge-
ranium robertianum (Năpraznic)
b. Frunze alterne ....................................................................................... 23
23a. Corolă bicoloră, cele 3 petale inferioare galbene, cele 2 supe
rioare violacee... Viola tricolor (Trei fra ţi pătaţi)
b. Corolă în to talitate v i o l a c e e ........................................................... 24
24a. Flori cu sim etrie radiară, frunze palm at lobate, caliciu dublu
(din 5 sepale, respectiv 3 sepale)... M alva silvestris (Nalbă
de pădure)
b. Flori fără sim etrie r a d i a r ă ........................................................... 25
25a. Flori pintenate, frunze puternic divizate (ca de m ărar) ; b u ru
iană în c u ltu ri de cereale, cartofi, etc... + D elphinium orien
tale (Nemţişori de cîmp violeţi)
b. Flori fără p i n t e n i ................................................................................ 26
26a. Flori în form ă de coif ; în sol au tubere ; frunze divizate.
P lante din zona m ontană... + Aconitu:n secţia Napellus
(Omag)
b. Flori papilionate (în form ă de fluture), în sol rizomi groşi ;
frunze penat-com puse. Subarbuşti din zona de cîmpie (jud.
Vrancea, Buzău, Brăila)... G lycyrrhiza glabra (Lemn dulce)

54

27a. Corolă tubuloasă 28
b. Corolă cu 2 buze (bilabiate) ............................................. 29
28a. P la n tă aspru păroasă ; flori grupate în inflorescenţe term inale
întoarse în form ă de coadă de scorpion. P lan tă din zone cu
um iditate crescută... S ym phytum officinale (Tătăneasă)
b. P la n ta are num ai p eri moi, relativ rari ; flori solitare g ru
p a te la subsuoara frunzelor. P lan tă din tăie tu ri de păduri
de fag sau la m arginea acestor păduri... +A tropa belladonna
(M ătrăgună)
29a. Specie erbacee tîrîtoare, cu lăstari ascendenţi. F runze ovate cu
m argine crenată (dinţi rotunjiţi). P lantă de locuri um brite...
Glecoma hederacea (Rotungioară)

b. P lante erecte . .................................................................................. 30
30a. F lori dispuse cîte 5—10 la subsuoara frunzelor superioare ;
frunzele prin frecare au miros de lămîie... IVIelissa officinalis
(Roiniţă)
b. Flori dispuse în inflorescenţe term inale compacte de tip co-
rimb... Origanum vulgare (Şovîrv)

B II. 6. P lan te cu flori albastre

la . P lan tă de cultură, frunze lanceolate ; flori într-o inflorescenţă
cu puţine flori, albastre-azurii... Linum usitatissimum (In)
b. P lante din flora spontană . . . . ..................................... 2
2a. P lan tă spinoasă, albăstruie în întregim e ; flori în um bele com
pacte... E ryngium planum (Scai vînăt)
b. P la n te n e s p i n o a s e .................................................................................
3a. Inflorescenţă tip a n t o d i u ...................................................................
b. Flori izolate sau în alte tip u ri de inflorescenţe . . . .
4a. P lan te cu suc lăptos ; frunze în rozetă bazală, alungite, sinuate
pe m argine şi frunze tulpinale m ai mici... Cichorium intybus
(Cicoare)
b. P lan te fără suc lăptos ; frunze num ai pe tulpină, liniare,
înguste pînă la 4— 9 mm... C entaurea cyanus (Albăstrele)
5a. Flori cu petale neu n ite (corolă dialipetală), p in tenate ; frunze
foarte divizate, cu lacinii înguste ca de m ărar... +D elphinium
consolida (Nem ţişor de cîm p albastru)
b. Flori cu petale u n ite (corolă g a m o p e t a l ă ) ..................................... 6
6a. Flori singuratice, tulpina culcată (tîrîtoare), poartă frunze şi
iarna... Vinca minor (Saschiu)
b. Flori gru p ate Ia baza frunzelor ; tulpina erectă, cu frunze
opuse, dispuse ap aren t în acelaşi plan ; n u se păstrează peste
iarnă... G entiana asclepiadea (Lum înărica păm întului)

55

CLASIFICAREA PRINCIPALELOR PLANTE
MEDICINALE DUPĂ MEDIUL LOR DE VIAŢĂ

+ — toxic
( + ) = toxic num ai în doze m ari

I. Stîncării, pajişti alpine

Plante lemnoase Plante erbacee
Juniperus com m unis • Ien u p ăr
— + A co n itu m sectio N appelus —-
Pinus m ontana ssp. m ughus — Omag
Jn eap ăn Alchem iU a vulgaris — C re ţi-
Vaccinium m y rtillu s — A fin şoară
V accinium vitis-idaea — M erişor ( + ) A m ic a m ontana — Arnică
G entiana punctata — G h in -
ţu ră p ătată
( + ) Lycopodium clavatum — P e-
dicuţă
Prim ula officinalis — C iubo-
ţica cucului
R u m e x alpinus — Ştevia stâ
nelor
-j- V era tu m album — S tere-
goaie

II. Pajişti şi fineţe umede din zona de munte şi deal


Betula verrucosa — M esteacăn A chillea m illefo liu m — Coa-
-•'crylus avellana —■A lun da-şoricelului
Juniperus com m unis — Ien u p ăr A lchem illa vulgaris — C reţi-
şoară
( + ) A m ic a m ontana — A rnică
Carum carvi — Chimion
C entaurium u m b ella tu m —
Ţ intaură
C hichorium in ty b u s — Ci
coare
+ Colchicum autum nale —
Brânduşa de toam nă
G alium v e ru m — Sânziene
galbene
H ypericum perforatum —-
S unătoare
P rim ula officinalis — Ciubo-
ţica cucului
Taraxacum officinale — P ă
pădie

56

fh y m u s sp. —■Cim brişor
Trifolium sp. -— Trifoi
■
Tussilcigo farfara —- Podbal
V eratrum album — Stere-
goaie
Viola tricolor — T rei-fraţi-p ă-
taţi

III. Păduri
Betula vsrrucosa — M esteacăn Agrim onia eupatoria — T uri-
Cerc,sus avium — Cireş sălbatic ţa m are
Corylus avellana — A lun A lliu m ursinum — U sturo-
Crataegus sp. — Păducel iţa
Heclera helix — Iederă (+ ) Aristolochia clem atitis — M ă
Prim us spinosa — P orum bar ru l lupului
Quercus sp. — S tejar (+ ) A sarum europcieum — Po-
K hcm nus frangula — Cruşin chivnic
Rosa canina — Măceş Asperulci oclorcita — V inariţă
R ubus ţruticosus — M ur C helidonium m ajus — Rosto-
R ukiis iclaeus — Z m eur pască (uneori abundentă în
Sw nbucus nigra — Soc păduri de salcîm)
Tilia sp. — Tei + Convallaria m ajalis — Lă
V accinium m y rtillu s — Afin crăm ioare
Vaccin!um vitis-idaea — M erişor -f- D ryopteris filix -m a s — Fe
Viburnum, opulus — Călin rigă
V iscum album — Vîsc Fragaria vesca —■Frag
G entiana cisclepiadea — Lu-
m înărica păm întului
G eranium robertianum (mai
ales în m olidişuri) — N ăpraz-
nic
Glecoma hederacea — R otun
joară
+ Helleborclus purpurasceus —
Spînz
H ypcricum perforatum —
S unătoare
Inula helenium — Iarbă m are
Lycopodium clavatum — P e
dicuţă (molidişuri)
Melissci officinalis — Roiniţă
O riganum vulgare — Şovîrf
Pulm onaria officinale — Plă-
m înărică
-f Scopolia ccirniolica — M utu-
lică
Vinca m inor — Saschiu
Viola tricolor — T rei-fraţi-p ă-
tati

57

IV. Tăieturi de pădure
B etula verrucosa • - Mesteacăn
— A grim onia eupatoria — T uri-
C orylus avellana — Alun ţa m are
R ubus jruticosus — M ur + A tropa bellaclonna —- M ătră
R ubus idaeus — Zmeur gună
S a lix capraea — Salcie căprească C ham aenerion angustijolium
Sam bucus nigra — Soc — Răscoage
E upatorium cannăbinum —
C înepa codrului
Fragaria vesca — Frag
H ypericum perforatum —
S unătoare
O riganum vulgare — Şovîrf
+ Scopolia carniolica — M utu-
iică
Solidago serotina -— S pîinuţă
Tanacetum vulgare — V etrice
Urtica dioica — Urzică

V. Coaste, rupturi de pantă
H ippophae rham noides — Cătină E quisetum vulgare — Coada
R ubus jruticosus —- Mur calului
R ubus idaeus —• Zmeur H ypericum perforatum —
S unătoare
M elilotus officinalis Sul-
fină
Sarotham nus scoparius —
M ăturice
Tussilcigo farfara — Podbal

VI. Pajişti uscate, însorite
Plante erbacee
A chillea m illefo liu m — Coa
da şoricelului
Aclcnis vernalis — R uşcuţa
de prim ăvară
E ryngium pla n u m — Scai vî-
năt
G lycyrrhiza glabra ■ Lem n
—
dulce (în jud. V rancea, B ră
ila, Buzău)
G ypsophyla paniculata — Ip-
cărige
H ypericum perforatum -—
S unătoare

58

M arrubium vulgare — U ngu-
raş
Ononis hircina — Osul iepu
relui
Saponaria officinalis — Să-
p u n ariţă
T h y m u s sp. — Cim brişor de
cîm p
V erbascum sp. — Lumînărică

VII. Margini de drumuri şi căi ferate, terenuri neîngrijite, buruienisuri
P lan te lemnoase . Plante erbacee
Prunus spinosa — P orum bar A chillea m illefo liu m — Coa
Rosa canina — Măceş da şoricelului
R ubus fruticosus — M ur A gropyron repens — P ir m e
Sam buccus nigra — Soc dicinal
A rc tiu m lappa — B rusture
Aristolochia clem atitis — M ă
ru l lupului
A rtem isia absinthium — P e
lin
A rtem isia vulgaris — P elina-
riţă
Capsella bursa-pastoris —
T raista ciobanului
Cheliclonium m ajus —- Rosto-
pască
C ichorium in ty b u s — Cicoare
+ Datura stram onium — Laur
E quisetum vulgare — Coada
calului
Erigeron canadensis — B ătrî-
niş
-f- H yosciam us niger — M ăsela-
riţă
Lo.mium album — Urzică
m oartă albă
Leonurus cardiaca — Talpa
gîştii
Linaria vulgaris — Linariţă
M alva neglecta — Nalbă mică
M arrubium vulgare — Ungu-
raş
M atricaria cham om illa —
M uşeţel
M elilotus officinalis — Sul-
fină C
Phytolaccti ş$âuentă — Cîr-
mîz

Plcintago sp. — P ătlagină
Polygonum aviculare — Tros
cot
Scimbucus nigra — Boz
Solidago serotina — S plinuţă
Taraxacum officinale — P ă
pădie
Urtica dioica — Urzică
V erbascum sp. • - L um înărică
—
X a n th iu m sp in o m m — G him
pe, Holeră

VIII. B uruieni în cultură, răzoare
P lan te erbacee
A chillea m illefo liu m ■ Coa
—
da şoricelului
A gropyron repens — P ir m e
dicinal
A rtem isia d b sinthium — P e
lin
Artem isia vulgaris — Fel in a-
riţă
Capseîla bursa-pastoris —
T raista ciobanului
Centaur ea cyanus —- Ţ intaură
Cichorium in tyb u s — Cicoare
4- D elphinium consolida —
N em ţişori de cîm p albaştri
+ D elphinium orientale —-
N em ţişori de cîmp violeţi
E quisetum arvense — Coada
c aiului
Fum ărie officinalis — F um a-
riţă
Hihiscus trionurn — Zăm oşiţă
Linaria vulgaris — L inariţă
Matricaria cham om illa —
M uşeţel
Papaver rhoeai — Mac roşu
de cîm p
Plantago sp. — Pătlagină
Viola tricolor — T rci-fraţi-p ă-
taţi
X a n th iu m spinosum — G him
pe, Holeră

60

IX. Locuri bătătorite
P lan te erbacee
Mctlva neglectci — N albă mică
Matricciria cham om illa —
M uşeţel
Plantago sp. — P ătlagină
P olygonum aviculare — Tros
cot.
Potentilla anserina — Coada
racului

X. Locuri îngrăşate, gunoişti, stîne
P lan te erbacee
4- Datura stram onium -— Laur
-f- H yosciam us niger — M ăsela-
riţă
Phytolacca esculenta — Cîr-
mîz
R u m e x alpinus — Ş tevia stî
nelor
Urtica dioica — Urzica

XI. T erenuri să ră tu ra te
P lan te erbacee
A gropyron repens — P ir m e
dicinal
A lthaea officinalis — Nalbă
m are
Matricaria cham om illa —
M uşeţel
Ononis hircina. — Osul iepu
relui

XII. Lunci, zăvoaie, în lungul apelor
P lan te lem noase P la n te erbacee
Hippophae rhamnoicles — C ătină A lthaea officinalis —- N albă
Populus nigrci — Plop m are
hibes; nigrum Coacăz negru Angelica archangelica — A n-
(pîraie de m unte) gelică (zona m ontană)
Salix sp. — Salcie
Calystegici sepium — Cupa
V ib u n n u n opuhis — Călin vacii
+ D ryopteris filix-m a s — F e
rigă (zona m ontană)
E quisetum arvense — Coada
calului

61

E upatorium cannabinum —
Cînepa codrului (zona de deal
şi m unte)
G entiana asclepiadea — Lu-
m înărica păm întului (zona
m ontană
H um ulus lupulus — Ham ei
Inula helenium — Iarbă m a
re (zona ele deal şi m unte)
Lysim achia num m idaria —
G ălbăşoară
M elilotus officinalis — Sul-
fină
Petasites hybridus — C apta-
lan (zona de deal şi m unte)
S y m p h y tu m officinale — Tă-
tăneasă
Tussilago farfara — Podbal
(zona de deal şi m unte)
V aieriana officinalis —• V ale-
rian ă (zona de deal şi m unte)

X III. Locuri cu exces de um iditate
(m laştini, bălţi, m arginea şa n ţu rilo r um plute cu apă)
P lan te lem noase P la n te erbacee
Populus nigra — Plop negru Acorus calamus — O bligcană
R ham nus frangula — C ruşin A lthaea officinalis — N albă
Salix sp. — Salcie m are
Filipendula ulrnaria — Cre-
ţuşcă
Gratiola officinalis — V eni-
nariţă
Hibiscus trio n u m — Zăm oşiţă
Lycopus europaeus — Picio
ru l lupului
Lysim achia num m ularia —
G ălbăşoară
L y th ru m salicaria —• R ăchi-
tan
M enyanthes trifoliata — T ri-
foişte de baltă
P otentilla anserina — Coada
racului (caracteristică p e n tru
şanţuri)
S y m p h y tu m officinalis — T ă-
tăneasă
Valeriana officinalis — Vale-
riană (în zona de deal şi
m unte).

62

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPĂ CRITERII
FÎTOCHIM ICE

O clasificare după accst c riteriu este foarte u tilă din punct de
vedere didactic. In acelaşi tim p ea a ju tă la in te rp re ta re a dialectică a rela
ţiei d in tre stru c tu ră şi acţiune în special cînd este vorba de substanţe
pure, u n itare, existente în can tităţi m ai m ari în diferite organe ale p lan
tei. L ucrurile se complică atunci cînd avem de-a face cu complecşi de
substanţe chim ice în aceeaşi plan tă ca rezu ltat al biosintezei vegetale. In
acest caz in te rp re ta re a relaţiei stru c tu ră chim ică-acţiune farm acodina
mică este m ai dificilă, iar in te rp re ta re a sau explicarea efectelor tera p eu
tice depăşeşte posibilităţile farm acodinam icei clasice. A ceastă dificultate
a fost învinsă în ultim ele două decenii p rin elaborarea u nor m etode far-
m acodinam ice sau farm acocinetice foarte sensibile, teste „in v itro “ sau
„in vivo“ care pot aprofunda acţiunea unor substanţe active în concentra
ţie m ică pînă la nivel celular sau m olecular.
F ă ră a in tra în am ănunte, vom prezenta principalele grupe de
substanţe pe care le în tîlnim în regnul vegetal.
G L U C ID E L E

Se num esc şi zah aru ri sau zaharide sau h id ra ţi de carbon datorită
form ulei generale Cn (H20)m pe care o au m ajo ritatea rep rezen tan ţilo r
din această grupă, deşi unele substanţe, cum sîn t am inoglucidele, conţin
şi azot. Nici u n a d in tre aceste denum iri n u este total reprezentativă. Deşi
o bună parte dintre glucide au gustul dulce, există totuşi glucide sau
zah aru ri m ult răspîndite în regnul vegetal care nu au gust dulce ca, de
exem plu, celuloza şi am idonul. In schim b, se întîlnesc m ulte su bstanţe
în n a tu ră , ca glicerolul, inozitolul, zaharina etc., care deşi au gust dulce
nu sînt glucide.
N efiind altă denum ire care să definească această g ru p ă în to talita
tea rep rezen tan ţilo r ei, vom adopta denum irea de glucide. Ele sînt
substanţe te rn a re form ate din carbon, hidrogen şi oxigen şi după cum
am văzut uneori şi din azot. în regnul vegetal glucidele sîn t în cantitate
m are, în m edie 50o/0 din substanţa uscată a plantelor, ajungînd chiar la
85—90% . R ezultînd în urm a procesului de fotosinteză glucidele rep re
zintă adevăraţi acum ulatori ai energiei solare. în plan te glucidele se în
tîlnesc în toate organele, dar cantitatea cea mai m are se acum ulează în
organele subterane şi în fructe.
D upă stru c tu ra chim ică şi după reacţia de hidroliză zaharurile sînt
clasificate în glucide sim ple sau m onoglucide sau oze şi în glucide com
plexe form ate din unirea m ai m ultor m olecule de oze prin elim inare de
apă şi sîn t anum ite ozide.
Ca exem plificare a celei m ai sim ple oze vom p rezen ta form ula chi
m ică a aldehidei glicerice cu cele două configuraţii stereochim ice D ( + )
Şi L(—) :
H— C = 0 HC=0

H —C— OH OH—C—H

CH2OH CHaOH
(+ ) (-)

63

Cu alte cuvinte toate ozele care au g ru p area OH la d reap ta catenei
adică a celui de al doilea carbon din form ulă se notează p rescu rtat cu D,
iar cele care au g ru p area OH la stingă catenei se notează cu L.
Din punctul de vedere al izom eriei optice însă a p arten en ţa unei oze
la seria D sau L nu im plică sensul de ro tire a lum inii polarizate. Ozele
care rotesc lum ina polarizată spre dreap ta se num esc dextrogire şi se
notează cu ( + ), iar cele care rotesc lum ina polarizată spre stînga se
num esc levogire şi se notează cu (—). Alte notări folosesc literele din a l
fab etu l grecesc x şi i{ p e n tru {+ ) şi (—).
3
Vom prezenta cîteva form ule de oze :
11 C O CH2OH H

I I —C— OH C O HO—C—II
! !
H O —C—H HO— C—H II —C— OII
! ! !
I I —c —-OH I-I—C— OH 11—C— OII
! ! I
II— C— OH H —C—OH CH,OH
! I
CHaOH CH2OH
D ( + ) G lucoza D (—) F ru cto za D (—) A rabinoza

Ozele sau m onoglucidele în cazul în care conţin gruparea aldehidică
(ex. glucoza) se num esc aldoze, iar cînd conţin în m oleculă o g rupare
cetonică (ex. fructoza) se num esc cetozc.
D upă n u m ăru l atom ilor de carbon în m oleculă ozele se num esc
dioze, trioze, pentoze, hexoze etc.
Izom eria ozelor se datorează g rupării carbonilice sau a poziţiei g ru
părilor hidroxilice, activităţii optice sau stru c tu rii m oleculare sau este
în funcţie de poziţia hidroxilului sim iacetalic.
în general, ozele sînt substanţe solide, incolore, inodore, cristaline,
de cele m ai m ulte ori cu gust dulce. Sînt solubile in apă, insolubile sau
foarte p uţin solubile în alcool şi în solvenţi organici.
în n a tu ră se găsesc fie sub form ă liberă, fie com binate cu alte
substanţe. în plante cele m ai răspîndite oze, fie în stare liberă, dar m ai
ales sub form ă de poliglucicle, sînt pentozele şi hexozele. D intre pentoze
am intim arabinoza şi arabanii care se află în cantitate m are în hem i-
celuloze, în pectine, m ucilagii etc. P e n tru rolul lor biologic im portant
m enţionăm D (—) riboza şi dezoxiriboza care in tră în constituţia acizilor
nucleici din celule, în coenzime şi vitam ine. Tot cu stru c tu ră pentozanieâ
sîn t xiloza şi xilanii, poliglucide din m em branele celulare din cojile se
m inţelor, paie etc.
D ar cel m ai m ult răspîndite în n a tu ră sîn t hexozele care se găsesc
a tît sub form ă liberă, cît şi sub form ă de poliglucide, glicozide, esteri
etc... D intre hexozele m ai im portante m enţionăm : glucoza, fructoza,
manoza, sorboza, galactoza (poliglucidică în gum a arabică), ram noza etc.
în regnul vegetal există num eroase substanţe secundare dintre care
foarte m ulte au un rol terapeutic im portant. File se num esc secundare
d atorită originii lor şi provin din substanţele plastice din plan te sau din
procesele de biosinteză sau de degradare ale acestora.

64

Din două pînă la şapte restu ri de oze unite p rin legături glicozidice
se form ează oligoglucidele care se găsesc în plante fie sub form ă liberă,
fie sub form ă de glicozide sau heterozide. Din punct de vedere terap eu tic
glicozidele au o im portanţa deosebită. Ele se form ează p rin com binarea
unei fracţiuni glucidice cu o fracţiune neglucidică num ită oglieon.
în această grupă in tră heterozidele sau glicozidele* cardiotonice care
au fost num ite astfel datorită acţiunii pe care o au asupra inim ii (ex :
digitalieele). A lte heterozide au fost denum ite după ogliconul lor, ca de
exem plu glicozidele antracenice d intre care unele au agliconul de n atu ră
oxim etil antrachinonică şi au efecte purgative (R ham nus frangula).
A lte glicozide au agliconul de n a tu ră steroidică sau triterpenică
num indu-se şi saponozide sau saponine. P lantele care conţin astfel de
substanţe au pro p rietăţi exppctorante (ex : sporii din genul Primula,
Saponaria, G ypsophyla etc.). , . :.
Tot p rin unirea p rin legături glicozidice a mai m ultor restu ri de o'ze
rezultă substanţe m acrom oleculare num ite şi poliglucide. Ele â u un rol
im portant a tît p e n tru plantă cît şi p e n tru industrie. A stfel am idonul şi
inulina sînt substanţe de rezervă, iar celuloza şi hem iceluloza sînt
substanţe de susţinere. . .
Poliglucidele sînt substanţe solide m icrocristaline sau am orfe, de
obicei pulberi albe insolubile sau greu solubile în apă form înd- soluţii
coioidale.
în grupa poliglucidelor in tră pentozanii şi hexozanii, cum sînt
arabanii, xilanii, m ananii, fructanii, galactanele, glucanii etc. în unii
licheni,. se găsesc poliglucide cum este lichenina, iar în drojdii, ciuperci
ş i.a lg e .s e găseşte glicogenul care este o poliglucidă specifică regnului
animal... ■■.....
■•
; ..............- .
D upă această-prezentare cu caracter general a im portantei clase a
glucidelor iii cele ce urm ează vom prezenta în special glicozidele sau
heterozidele cu im portanţă terapeutică.

IIE T E K O Z ID E C A R D IO T O N IC E

Au stru c tu ră chim ică asem ănătoare, iar denum irea lor este dată ast
fel după acţiunea specifică pe care o exercită asupra inim ii. Se găsesc
în specii de plante din fam iliile Scrophulăriaceae, Apocynaceae, R anun-
culaceae, Liliacecie, Asclepiadaceae, Cruciferae ş.a. Ele sînt prezente fie
in organele subterane ale plantelor (H elleborus sp.), fie în scoarţă (Peri-
pioea graeca), tulpini şi frunze (Adonis vernalis, Convallaria m ajalis, E ry-
sim um sp., Digitalis sp. etc.), fie în fructe sau sem inţe.
H eterozidele cardiotonice au agliconul form at d in tr-u n nucleu ciclo-
p en tan p erh id ro fen an tren ic de n a tu ră steroidică cu 23 sau 24 atom i de C,
iar p a rtea glucidieă (11. mol. oze) este diferită de la caz la caz. La unele
p artea glueidică este D-glucoza sau L-ram noza, iar altele au oze specifice
cum sînt digîtaloza, digitoxoza, oleandroza (din N erium oleander). în
general, p artea glucidieă form ată din m ai m ulte oze conţine întotdeauna

* S -a p ro p u s d e c ă tre u n ii a u to r i ca h e te ro z id e le c a re c o n ţin în m o le c u la lo r
g lu co ză să se n u m e a s c ă g lu co zid e, ia r cele c a re c o n ţin a lte oze să fie d e n u m ite
g licozide. N oi le v o m n u m i h e te ro z id e .

65

şi o beta-glucoză. în m ateria prim ă vegetală proaspătă sînt prezente
beta-glucozidaze care acţionează asupra p ărţii glucidice după m oartea
celulelor plantei.
H eterozidele cardiotonice sîn t optic active, solide, cristalizate, am orfe,
cu gust am ar. Sînt solubile în apă sau în unii solvenţi organici (alcool
m etilic şi etilic, cloroform etc.). S olubilitatea în apă este direct propor
ţională cu lungim ea catenei glucidice şi cu num ărul de OH grefaţi pe
nucleul sterolic. A ctivitatea terapeutică depinde de lactona n e satu rată şi
de n u m ăru l de g rupări OH de la C-14. A ctivitatea terapeutică depinde
însă şi de configuraţia sterică. Cei 9 C asim etrici dau peste 500 izorneri
d in tre care unii sînt inactivi.
H eterozidele cardiotonice se obţin num ai din plante. Sînt clasificate
în două grupe : cardenolidice avînd lactona pentaatom ică n esatu rată
(Adonis vernalis, Convallaria m ajalis, N eriu m oleander, Periploca graeca,
Digitalis sp., E rysim um sp., etc.) şi bufanoliaice cu lactona hexaatom ică
n e satu rată (Helleborus sp., Scilla m aritim a ş.a.).
Heterozidele cardiotonice datorită acţiunii specifice asupra inim ii,
vaselor sanguine şi presiunii a rteriale au o im portanţă deosebită p en tru
terapeutică. Pînă în prezent sîn t aproape de neînlocuit în insuficienţă
cardiacă, în tahicardie, fibrilaţie atrială, în edem ul pulm onar şi în ast
m ul cardiac.

H E T E R O Z ID E A R O M A T IC E

în num eroase specii de plante sînt prezente şi glicozide sau hetero-
zide cu agliconi form aţi din nuclee arom atice sim ple. în această subgrupă
in tră heterozidele cum arinice, furanocrom onele, unii d intre pigm enţii
vegetali. M enţionăm că unele clasificări încadrează heterozidele cu agli
coni de n a tu ră fenolică în subclase speciale.
D intre substanţele cu im portanţă terapeutică vom m enţiona pe cele
care se găsesc în frunzele de S tru g u rii-u rsu lu i (A rctostaphylos uva-ursi)
şi în cele de M erişor (V accinium vitis-idaea), precum şi în frunzele de
P ă r sălbatic. Speciile de Salcie şi de Plop din ţa ra noastră conţin sali-
cozidă care p rin hidroliză se transform ă în saligenină care la rîn d u l ei
se transform ă în organism în acid salicilic.

HO H j € - 0 -C -H !

*— / H - C - OH i
I p
HO - C - H
!
H - C - OH H - C -OH
I i
H - C ---- H - C --------
i
CH20H

Arb u to zidci Sa lico z id a

în cele două specii de Ericaceae m enţionate, în S tru g u rii-u rsu lu i şi
în M erişor, hidrochinona şi derivaţii ei se găsesc sub form ă heterozidică,
care în organism se transform ă în hidrochinonă im prim înd produselor
farm aceutice din aceste specii pro p rietăţi antim icrobiene, în special, în

66

afecţiunile ap aratu lu i u rinar. La rîn d u l ei, salicozida din scoarţa de S al
cie şi populozida din m ugurii de Plop sînt derivaţi ai acidului salicilic şi
benzoic care se transform ă în m edicam ent, în substanţă activă, tot în
organism . Tot din sub-grupa heterozideîor arom atice răspîndite în n atu ră
Sînt compuşii fenil-propanici d intre care acidul cum aric, acidul ferulic,
acidul cafeic etc.
C U M A R IN E L E , F U R A N O C U M A R IN E Ş I F U R A N O C R O M O N E

în unele specii din fam iliile de U m belifere, Legum inoase, Labiate,
Rubiacee, Compozite ş.a. se găsesc şi substanţe cu nucleu benzo-te-pironic
rezu ltate din oxidarea acidului cinam ic şi izom erizarea lui în acid cum a-
rinie care p rin lactonizare se transform ă în cum arină, substanţă cu m iros
plăcut, dar şi cu activitate terapeutică.
C um arinele propriu-zise se găsesc în plante de obicei sub form ă de
com binaţii glicozidice, dar şi sub form ă de cum arină. D enum irea lor
sugerează fie fam ilia botanică la care ap arţin speciile ce le conţin (um be-
liferona), fie specia (herniarina, esculetina, fra x e tin a etc.) în care se află.
D erivaţii cum arinici ce conţin u n ciclu furanic sudat de nucleul ben-
ze:iic se num esc furano-cum arine (bergaptenul, xantotoxina, im perato-
rin a etc.), iar cei care conţin un ciclu piranic se num esc pirano-cum arine
(sam idina, visnagina etc.).
C um arinele sînt substanţe cristalizate, cu miros caracteristic, solu
bil::- în alcool, benzen şi eter, iar heterozidele lor în apă, alcool şi acetonă.
C um arinele şi derivaţii lor, ca de exem plu dicum arolul, au acţiune
anticoagulantă de tip u l heparinei, de prevenire a trom bozelor şi a in
farctului miocardic.
Unele cum arine au acţiune antim icrobiană, unele d intre ele fiind
toxice sau citotoxice, iar altele au p roprietatea de-a absorbi razele u ltra
violete. Furanocum arinele au acţiune fotosensibilizatoare stim ulînd fo r
m area pigm enţilor pielii fiind utile în vitiligo şi au p ro p rietatea de a
d ilata vasele coronare.
Furanocrom onele sînt derivaţi ai benzo-pironei care au grefate pe
nucleul benzenic un ciclu furanic. în n a tu ră se găsesc în plante din fam i
lia Um-beliferelor (A m m i visnaga) sau în unele R anunculacee ca de
exem plu în plan ta de cultură Ercmthis hiem alis.
Furanocrom onele sînt substanţe cristalizabilc incolore sau gălbui,
solubile în alcool, acetonă şi în tr-u n m are nu m ăr de solvenţi organici şi
foarte p u ţin solubile în apă.
P e n tru terapeutică prezintă im portanţă kelina, visnagina, kelolul,
keloglucozidul din fructele plantei de cultură A m m i visnaga. Aceste
furanocrom one, în special kelina, au acţiune spasm olitică asupra fibrelor
m usculare netede şi vasodilatatoare, avînd aplicabilitate în tra tam e n tu l
anginei pectorale, în astm ul bronşic, în in farctu l m iocardic etc.
P IG M E N Ţ II V E G E T A L I

A lături de pigm enţii clorofilieni cu rol esenţial în procesul de foto-
sinteză, în toate organele plantelor există pigm enţi vegetali care d eter
m ină culoarea organelor subterane, a florilor, fructelor, polenului şi chiar
a tulpinilor şi a frunzelor plantelor superioare. Pe lîngă rolul biochimic
şi fiziologic p e n tru plantă, pigm enţii vegetali dau gustul şi arom a (alături
de uleiurile volatile) şi, în special, culoarea produselor de origine vege

67

tală. Sub aspect terapeutic în unele specii de plante superioare există
pigm enţi cu un rol im portant p e n tru organism ul um an. ...
Din punct de vedere chimic pigm enţii vegetali sînt clasificaţi în. pig
m enţi neazotaţi flavonoidici, carotenoidici, chinonici şi pigm enţi azotaţi
(indolici).
F L A V O N O ID E

în funcţie de felul heterociclului piranic sau furanic condensat cu
un nucleu benzenic şi p rin nu m ăru l şi poziţia gru p ărilo r hidroxilice şi
m etoxilice se cunosc urm ătoarele tip u ri de flavonoide : flavani, flavone,
antocianidine, flavonone, calcone şi aurone. Aceste flavonoide p rin reacţii
biochim ice se pot transform a în plante în funcţie de necesităţi unele în
altele sau, p rin polim erizare, în alte substanţe. Astfel, flavanii, p rin
polim erizare, form ează catechine care in tră în constituţia tan in u rilo r
catechinice din plantele m edicinale.

F I qvqo

Flavonele şi izoflavonele sînt pigm enţii galbeni din frunze, flori şi
fructe, derivaţi ai 2-fenil şi 3-fenil-benzopironei, găsindu-se în n atu ră, în
special, sub form ă de glicozide. Flavonele au pro p rietatea de a absorbi
radiaţiile ultraviolete p rotejînd citoplasm a şi clorofila. Acest rol fiziologic
p e n tru plante explică prezenţa lor în can tităţi m ai m ari în speciile tro
picale, ecuatoriale şi în speciile din zona alpină.
Flavonele sînt substanţe cristaline, de culoare galbenă şi sînt solu
bile în apă fierbinte, în alcool, acetonă, acetat de etil şi insolubile în clo
roform şi benzen.
în trecut s-a a trib u it flavonelor rolul de protecţie a vaselor capilare
ceea ce a determ inat pe unii autori să le atribuie rol vitam inic (vita
m inele P, Co). Rolul de protecţie a vaselor capilare este atrib u it astăzi
leucoantocianilor şi epicatechinei, care sînt m ai stabili sub form ă de
dim eri — consideraţi ca precu rso ri ai vitam inei C.
Flavonoidele au o uşoară acţiune hipotcnsivă şi diuretică.
P rin tre speciile m ai bogate în flavone de la noi sînt Sophorci japo-
nica (Salcîm ul galben japonez), Fagopyrum sp. (Hrişcă), speciile de P oly
gonum , Carduus m arianus, speciile de Crcitaegus ş.a.
Flavonele sînt însoţite de flavanone — pigm enţi incolori care p r in
oxidare se transform ă în aurone de culoare galbenă-aurie. A uronele şi
calconele sînt prezente de obicei în flori, iar flavanoneie. atît în flori,- cît
şi în frunze, scoarţă şi lemn.
C A R O T E N O ID E
Carotenoidele sînt pigm enţii vegetali cei m ai răspîndiţi în regnul vege
tal. Ele im prim ă ţesu tu rilo r vegetale culoarea galbenă, portocalie, roşie
sau chiar albastră şi se găsesc atît în plantele superioare, cît şi în cele
inferioare.
C arotenoidele sînt prezente aproape în toate legum ele şi fructele şi
în m ulte specii de plante m edicinale.

68

Din pu n ct de vedere chim ic carotenoidele fac p arte din clasa terp e-
noidelor, fiind în ru d ite cu fitosterolii, cu vitam inele K şi E. U nitatea de
bază stru ctu rală cea m ai im portantă este izopentenil-pirofosfatul :
CH? C—CHo—CH->—O

CH3
Clasificarea caroten oi delor se poate face după m ai m ulte criterii :
compoziţie chimică, num ărul atom ilor de carbon din moleculă, m odul de
a ra n jare a dublelor legături sau tipul legăturilor din moleculă. După
n u m ăru l atom ilor de carbon din m oleculă sîn t tre i tip u ri de carotenoide :
cu 40 atom i de C, cu m ai p uţin de 40 atom i de C şi cu m ai m ult de
40 atom i de C în moleculă.
Cele m ai răspîndite în n a tu ră sînt carotenoidele cu 40 atom i în m ole
culă. F orm ula lor stru c tu ra lă este :

a - C arotîna |3 - C arotina

f - C a ro tin a tic o p in c
Carotenoidele cu m ai puţin de 40 atom i de C în m oleculă se găsesc»
în special, în citrice iar cele cu m ai m ult de 40 atom i de carbon în m ole
culă în bactcrii.
P e n tru plante pigm enţii carotenoidici au un rol im portant în pro
cesul de fotosinteză ca factori de protecţie îm potriva autofotodistrugerii
clorofilei sau a altor substanţe biologice active în tre care flavonele, v ita
m inele. peroxidazole, catalazele etc.
P e n tru organism ul um an şi anim al carotenoidele au im portantul rol
de provitam ină A care, la nivelul intestin u lu i subţire, se transform ă în
vitam ina A sub acţiunea unei enzim e, carotenaza.
P IG M E N Ţ II C H IN O N IC I

■ ' ■ I ■■.... .........

în organele plantelor pigm enţii chinonici apar m ai în tîi sub form ă
de hidroehinone incolore, care tre p tat, p rin oxidare, se transform ă în chi-
none colorate. R eacţia este reversibilă :

OH 0
I !!

Hidrechinona p -B e n z c c h irc n a
(in co lo ră ! (co lo rată)

Pigm enţii chinonici sub form ă oxidată sîn t coloraţi în galben, por
tocaliu, roşu. Sînt substanţe solubile, în special, în soluţii alcaline apoase.
în unele plante m edicinale, cum este A donis vernalis, există pig
m enţi benzochinonici, în coaja nucilor verzi (Juglans regia), pigm enţi
naftochinonici, care au fost în tre c u t confundaţi cu iodul, iar în num e
roase plante din fam iliile Polygonaceae, Rham naceae, Rubiaceae etc. p re
dom ină pigm enţii antrachinonici. D intre aceştia p e n tru fitoterapie sîn t
im portanţi derivaţii antrachinonici din Cruşin, speciile de Ştevie,
R event etc.

P IG M E N Ţ I! IN D O L IG I

Această grupă de pigm enţi azotaţi are im portanţă redusă p e n tru
terapeutică. în tre c u t D robuşorul (Isatis tinctoria), specie care se găseşte
şi în flora ţării noastre, era m ult apreciată ca plantă m edicinală şi colo
ra n tă deoarece conţine indicanul, form a glicozidată a indigoului, .rezultat
p rin hidroliză enzim atică şi oxidare. în prezent indigoul se p rep ară prin
sinteză.
Tot din grupa pigm enţilor indolici fac p a rte crom o-proteidele, p re
cum şi m elaninele care se form ează din fenilalanină şi tirozină.

A lături de substanţele chim ice de origine vegetală secundare, cum
sîn t glicozidele şi heterozidele arom atice, despre care am prezen tat unele
date generale, insistînd asupra heterozidelor cardiotonice şi glicozidelor
antracenice, în regnul vegetal în tîln im şi alte substanţe active im por
tan te p e n tru terapeutică. D intre acestea m ai im portante sub aspect te ra
peutic sînt urm ătoarele :

T A N IN U R IL E

S înt substanţe neazotate de origine vegetală, heterogene, care derivă
de la acizi fenolici sau de la polifenoli. Se găsesc în aproape toate orga-
neie p lantelor superioare de m ulte ori în proporţii de pînă la 48Vo din
totalul de substanţe din plantă. M ulte specii de plante din O rientul în
depărtat, ca Dalbergia latifolia, Acacia catechu, B om bax malabarica, Ter
m inaţia belerica şi chebula, Caesalpinea brevifolia, conţin în diferite o r

70

gane peste 50% tan in ra p o rta t la m ateria prim ă uscată. în tre c u t speciile
bogate în tan in erau m ult utilizate la tăbăcitul pieilor.
Sub aspect terapeutic tan in u rile prezintă interes d atorită p roprie
tăţii de a precipita protidele form înd m acrom olecule, deci p e n tru efectul
lor coagulant, inclusiv a protidelor m icroorganism elor patogene. D atorită
acestor pro p rietăţi sînt utilizate ca hem ostatice sau în infecţiile patogene
intestinale, în diaree sau ch iar în dizenterie. A u p ro p rietatea de a form a
complecşi insolubili cu alcaloizii şi cu ionii m etalici.
D intre speciile cele m ai bogate în tan in u ri din ţa ra noastră m enţio
năm pe cele aparţinînd fam iliilor : Pinaceae, Betulaceae, Fagaceae, P oly-
gonaceae, Ranunculaceae, Tamciricciceae, Rosaceae, Legum inosae, L ythra-
ceae, Cornaceae, Ericaceae ş.a.
După stru c tu ra chim ică tan in u rile au fost îm p ărţite în două grupe
m ari : tan in u ri galice sau hidrolizabile şi tan in u ri catehice, nehidroli-
zabile.
Din prim a grupă fac p a rte esterii n a tu ra li ai glucozei cu acidul galic
sau cu produşii de condensare ai acestuia, cum sîn t acidul m -digalic, aci
dul hexa-hidroxidifenic, acidul elagic, acidul di-hidro-digalic etc. D intre
m ateriile prim e cu conţinut ridicat în tan in u ri galice (17-—40»/0) sîn t şi
gogoşile (galele) de pe frunzele sau fructele tin ere de S tejar rezu ltate în
u rm a în ţep ătu rilo r unor viespi din genul Cynips.

OH
Acid g iiic A c id m -d ig alîc

A doua grupă, aceea a tan in u rilo r caitehice sau condensate rezultă
în urm a condensării m ai m ultor m olecule de catechină sau a unor deri
vaţi ai acesteia. Tot în u rm a condensării catechinelor rezultă m aerom o-
leculele nehidrolizabile care se num esc flobafene. Ele au culoare b ru n -
roşiatică şi însoţesc de m ulte ori galotaninurile.
Oh
i

C o t e c n in q

A L C A L O IZ II

Sînt substanţe de origine vegetală, heterociclice cu azot, cu reacţie
alcalină, cu acţiune farm acodinam ică p ro nunţată, în general, toxici.
Alcaloizii au fost descoperiţi abia la începutul secolului al X lX -lea
p rin cercetările lui D e r o s n e (1803), S e r t u r n e r (1806), care izo

71

lează m orfina din opiu, şi M e i s s n e r (1818). Apoi au fost. izolaţi n u
m eroşi alţi alcaloizi, ca stricnina, veratrin a, chinina, colchicina, tebaina
etc., care au servit nu num ai ca m odele experim entale p e n tru dem onstra
rea corelaţiei existente în tre stru c tu ra chim ică şi acţiunea farm acodina
m ică, dar şi ca m odele p e n tru sem isinteza sau sinteza unor substanţe
active fiziologic. In prezent se cunosc peste 3 000 alcaloizi aproape în
exclusivitate de origine vegetală.
Din punct de vedere chimic astăzi sîn t consideraţi ca alcaloizi num ai
substanţele heterociclice cu azot avînd caracter bazic şi dînd, reacţii
caracteristice cu reactivi specifici nucleului de bază.
în n a tu ră alcaloizii sînt răspîndiţi în ciuperci, în unele specii de
Lycopodium şi Equisetum , m ai p u ţin în m onocotiledonate, foarte m ult în
dicotiledonate. Sînt prezenţi în toate organele plantelor, în special, în
sem inţe, în organele subterane şi în frunze. în plan tă se găsesc sub form ă
de săru ri ale acizilor : tartric, m alic, succinic, citric, oxalic, tanic sau ca
să ru ri ale unor acizi specifici din plante ca : acidul aeonitic, meconic, chi-
nic etc. Alcaloizii se găsesc şi sub form a u n o r esteri şi sub form ă de gli—
coalcaloizi (în speciile de Solanum , în V eratrum album etc.).
Alcaloizii sînt substanţe organice cu pondere moleculară- m are fo r
m ate din C, Hj O şi N (unii n u conţin O), iar după prezenţa sau absenţa
oxigenului din m oleculă au fost îm părţiţi în alcaloizi oxigenaţi (cei m ai
frecvenţi) şi alcaloizi neoxigenaţi.
Alcaloizii oxigenaţi sînt, în general, solizi, cristalizaţi sau am orfi,
p u ţin solubili în apă, uşor solubili în solvenţi organici. In tre aceştia sînt
atropina, m orfina, narcotina, papaverina, v eratrina, aconitina, ergotam ina
etc. Unii alcaloizi oxigenaţi pot fi în tîln iţi în stare lichidă (peletierina,
pilocarpina, m ezocalina etc.).
Alcaloizii neoxigenaţi sînt, în general, lichizi, volatili, antrenabili cu
vapori de apă, cu miros specific (nicotină, coniina, sp artein a etc.).
In diferent grupei cărora le aparţin, alcaloizii au pro p rietăţi com une
im prim ate de prezenţa constantă a azotului in m oleculă, care îi apropie
de am ine şi le im prim ă caracterul bazic.
în stare pură m ajo ritatea sînt cristalizaţi şi incolori, dar pot fi şi
coloraţi (berberina).
C lasificarea alcaloizilor în funcţie de stru c tu ra chim ică se face, de
obicei, în funcţie de poziţia azotului din afara sau în in terio ru l ciclului.
A stfel avem ca exem plificare :
= Alcaloizi cu N în afara ciclului num iţi şi am ine alcaloidice :

HO
H -C -CH

H-C-NH-CH3
I
CH3

E f e d r in a C a p s a ’ c ’na C o t c h îc m a

72

= Alcaloizi cu N în ciclu care la rîn d u l lor au fost clasificaţi 'după
nucleul lor de bază :
— derivaţi ai nucleului pirolic şi pirolidinic :
(of-m etil-piril-cetona din R adix
Valeriana, rezu ltată din descom
pu n erea alcaloizilor, higrina din
frunzele de Coca) ;

derivaţi ai nucleului p iridinir şi ai nucleului

r
piperidinic (lobelina) ;
N
H

— derivaţi ai nucleu lui tronanic - N (atropina, hiosciam ina,
° V ___ /

scopolam ina ş.a.) ;
• derivaţi cu nucleu nor-lupinanic (chinolizidinic)
—

derivaţi cu nucleu chinolinic

x A

(chinina, chinidina, cinconina etc.),

derivaţi cu nucleu izochinolinic si benzil-izochinolinic

73

derivaţi cu nucleu indolic

(alcaloizi din Peganum harmala,
Claviceps purpurea etc.) ;

derivaţi cu nucleu imidazolic

HqC-N 'C H 3
(p ilo c a rp in a )
k .
N
derivaţi cu nucleu purinic

•n - - c h 3
(cafeina)

o 'S . ^
CH3
derivaţi cu nucleu di- şi triterpenoidic

A lături ele alcaloizii ap arţin în d grupelor prezentata, în n a tu ră există
şi alte tip u ri de alcaloizi, a căror stru c tu ră încă nu a fost stabilită.
Din punct de vedere terapeutic alcaloizii prezintă o im portanţă m are,
ei se ex trag din plan te p rin diferite procedec şi se utilizează în industria
farm aceutică în foarte num eroase produse p e n tru cele m ai diferite afec
ţiuni ale sistem ului central nervos şi periferie, ale ap aratu lu i cardio
vascular sau chiar ca citostatice.

S A P O N IN E L E

Saponinele sau saponozidele sîn t substanţe active de origine vege
tală, cu stru c tu ră sterolică sau triterpenică, am orfe, solubile în apă, pro-
ducînd p rin agitare o spum ă persistentă, de unde şi denum irea lor.

M ajoritatea d in tre ele hem olizează eritrocitele. Sînt toxice p en tru
anim alele eu sînge rece.
Saponinele p rin hidroliză enzim atică sau acidă trec în oze (se elibe
rează în tîi hexozele, apoi pentozele, apoi acizii uronici) şi în genine sau
sapog'enoli care, spre deosebire de saponozide, sîn t insolubili în apă şi
solubili în solvenţi organici.
D upă nucleul de bază saponozidele au fost clasificate în sterolice sau
steroidice (cu 27 atom i de C) si saponozide triterpenice (cu 30 atom i
de C).
Saponozidele steroidice prezintă im portanţă terapeutică m are deoa
rece prin acetilare, oxidare cu CrOs şi hidrogenare în prezenţă de P d pot
trece în horm oni (progesteronă, cortizon etc.). Acest grup de saponine
predom ină în unele specii tropicale (Dioscorea, A gaveJ, precum şi în
unele specii din fam ilia solanac-eelor spontane sau cultivate din ţa ra
noastră.
în n a tu ră cele m ai răspîndite sînt saponinele triterpenice, în tre care
hederagenolul (din Hedera helix), gipsogenolul (din G ypsophila panicu-
lata), acidul glicirizic (din G lycyrrhiza glabra), acidul quilaic etc.
în ceea ce priveşte acţiunea fiziologică şi farm acodinam ică, în gene
ral, saponinele sîn t toxice şi irita n te p e n tru celule datorită tensioactivi-
tăţii superficiale reduse, ducînd la procese de hemoliză. A cţiunea irita n tă
ste rn u ta to rie , de m icşorare a coagulabilităţii sînigelui, de creştere a secre
ţiilor bronşice, stom acale şi intestinale le conferă p ro p rietăţi terapeutice
em etice sau expectorante. în tra c tu l gastrointestinal, datorită faptului că
dau soluţii coloidale, se resorb foarte greu, ceea ce reprezintă un avantaj
terapeutic.
P rin acţiunea irita n tă locală uşurează resorbţia m edicam entelor în
organism pe cale gastro-intestinală. A cţiunea irita n tă locală asupra celu
lelor epitelialc renale le conferă p ro prietăţi diuretice.
în industrie se utilizează la p rep ararea em ulsiilor şi suspensiilor, în
in d u stria alim entară, în in d u stria cosmetică şi textilă.
Saponozidele sterolice au o im portanţă m are în in d u stria farm aceu
tică p e n tru obţinerea horm onilor steroizi.

U L E IU R IL E V O L A T IL E

D enum ite şi u leiuri eterice sau uleiuri esenţiale, alături de răşini,
balsam uri, copaii şi lignani, form ează o grupă de substanţe secundare
bine definite din punct de vedere chimic. Specifice regnului vegetal, în
special în plantele fanerogam e din fam iliile : Labiatae, Rosacecie, U m be-
liferae, Rutaceae şi Compositae, uleiurile volatile sîn t localizate fie în
ţesu tu ri nediferenţiate de tipul glandelor m onocelulare, fie în aparatu l
secretor ex te rn (papile, peri glandulari) sau in te rn (spaţii intercelulare,
pungi şi canale schizogene sau schizolisigene).
Din punct de vedere chim ic nu sînt com puşi u n itari, în com ponenţa
lor in trîn d , alătu ri de com puşi arom atici şi inodori, hidrocarburi terp e-
nice şi derivaţi oxigenaţi ai acestora : alcooli, aldehide, cetone, oxi-acizi,
substanţe heterociclice. compuşi cu azot şi sulf, terpene, eteri şi esteri etc.
D intre com ponenţii cei m ai num eroşi ai uleiurilor volatile sînt te r-
penoidele care în plantele din flora ţării noastre sînt reprezentate prin
urm ătoarele exem plificări :
— m onoterpenoide aciclice : Levănţica, M elisa, C oriandrui ;

75

— terpenoide monociclice : M enta, C him ionul ; -
— m onoterpenoide biciclice : R osm arinui, V aleriana, Salvia,. .Pinul
etc. ; . ;
— sescuiterpenoide : M uşeţelul, C oada-şoricelului, Iarb a-m are ;
— compuşi din seria arom atică : Cim brul, C im brişorul, Anasonul,
Şovîrvul, Fonicului etc. ;
D intre m onoterpenoidele aciclice mai reprezentative sînt u rm ăto a
rele stru ctu ri :

OH

i
CH20H
CH2 OH

M ircen u l L inalo iui C itra n a lo lu l C itra lu l

Principalii rep rezentanţi ai tcrpenoidelor monociclice sîn t :

I
=0

;=o
OH

Lim onsnul M entolul Mentona Carvo na

D intre m onoterpenoidele biciclice m ai im portante m enţionăm :

OH

oC-pi nenul Cannfenul Sorneolui

Spre exem plificare d intre sescuiterpenoidele aciclice m enţionăm far-
nesolul, iar d intre cele biciclice cam azulena :

s^ CH20H

Farnesolul
j

X —

Camazulena

76

In încheiere prezentăm cîteva exem plificări de stru c tu ri ai com puşi
lor din seria arom atică : - — - ...

. aniS'Co
U leiurile volatile sînt substanţe lichide la tem p eratu ra obişnuită, in
colore, galbene pînă la brun-roşeat, m ai ra r de culoare verde sau albas-
ţru -in te n s. Au miros arom atic şi gust arzător. Pe h îrtia de filtru Iasă o
p ată trecătoare care se evaporă repede, fap t care le diferenţiază de u le
iurile grase. M ajoritatea uleiurilor volatile sînt m ai uşoare decît apa,
densitatea lor fiind cuprinsă în tre 0,800 şi 1,070. Se obţin p rin a n tre n are
cu vapori de apă, p rin presare, p rin extracţie cu solvenţi lichizi sau cu
grăsim i. .
Spre deosebire de uleiurile volatile, răşinile sînt substanţe solide sau
sem isolide în compoziţia cărora se află acizi reziniei (de exem plu acidul
abietic). B alsam urile de origine vegetală sînt răşini lichide sau vîscoase,
care conţin pînă la 40<y0 uleiuri volatile. Copalii sînt răşini solide fosile,
iar lignanii sînt răşini care conţin m onom eri, dim eri sau polim eri în ru
d iţi cu ligninele.
U leiurile volatile sînt m u lt în tre b u in ţate în ind u stria farm aceutică,
în in d u stria alim entară şi a parfum urilor.
Sub aspect fitoterapeutic num eroase specii de plan te îşi datorează
a cţiunea terapeutică tocm ai d atorită prezenţei u leiurilor volatile. D ato
rită acţiunii lor bacteriostatice şi bactericide în m ulte cazuri uleiurile vo
latile pot nu num ai înlocui cu succes antibioticele, d ar prezintă faţă de
acestea num eroase avantaje. A ltele au p ro p rietăţi carm inative, sedative
sau antispastice. D atorită num eroaselor aplicaţii în terapeutică utilizarea
uleiu rilo r volatile în cele m ai diferite afecţiuni a dezvoltat o nouă su b ra -
m ură a fitoterapiei : arom aterapia. în prezent, arom aterapia se aplică cu
succes în afecţiunile ap aratu lu i cardio-vascular, în afecţiunile ap aratu lu i
digestiv, genito-urinar, ale căilor respiratorii şi pulm onare, în afecţiunile
sistem ului nervos central şi în afecţiuni derm atologice.

S U B S T A N Ţ E A N T IB IO T IC E

Pe lîngă uleiurile volatile în plantele inferioare sau superioare se
găsesc num eroase substanţe cu acţiune bacteriostatică sau bactericidă.
P e n tru diferenţierea de antibioticele produse de către m icroorganism e,
antibioticele vegetale se m ai num esc şi fitoncide. Ele au rolul de a apăra
p lan tele de num eroase boli criptogam ice sau chiar de unii viruşi. A cţiu
nea substanţelor antibiotice vegetale este, în general, m ai slabă decît a
celor p rep arate din m icroorganism e, dar, în unele cazuri, reprezintă u n
avantaj faţă de acestea, fiind active asupra u nor tulpini rezistente la an

77

tibioticele clasice. Ele mai prezintă av an taju l unei toxicităţi m ai reduse şi
pot fi aplicate cu succes la persoanele cu sensibilitate sau reactiv itate
adversă la antibiotice.
A ntibioticele vegetale sau fitoncidele din p u n c t de vedere chim ic
ap arţin unor clase foarte diferite de substanţe. In general, ap arţin com
puşilor de tip fenolic sau arom atic, unor alcaloizi, taninuri, glicozide, pig
m enţi vegetali şi bineînţeles num eroaselor com ponente din uleiurile vo
latile.
D in plantele din flora ţării noastre s-au izolat substanţe cu carac
te r an tibacterian asupra m icroorganism elor gram -pozitive, cum este aci
d u l usinic din Usnea barbata, d in Cetraria islandica şi din alţi licheni.
S ubstanţe de tip u l alicinei şi dihidroaliinei care au pro p rietăţi antim icro-
biene justifică încadrarea Cepei şi U sturoiului în rîn d u l plantelor m edi
cinale oare d u p ă cum vom vedea în cuprinsul lucrării, au şi alte p roprie
tăţi terapeutice. în sem inţele de H rean, M uştar, Ridichi şi în num eroase
specii de Cruciferae se găseşte alil-senevolul şi sulfone care au proprietăţi
antim icrobiene. U nele fitoncide izolate din plantele superioare sau infe
rioare acţionează şi asupra paraziţilor intestinali sau a p arazitului care
produce m alaria. în acest din urm ă caz m erită atenţie cercetările efec
tu ate în R. P. Chineză şi India asupra unei specii care este prezentă şi în
flora ţării noastre, A rtem isia annua, din care s-au izolat substanţe active
asupra tulpinilor de Plasm odium rezistente la chinină sau la alte an ti-
m alarice de sinteză. Alte fitoncide au pro p rietăţi insecticide sau sînt to
xice p e n tru anim ale inferioare şi peşti. P înă în prezent s-au izolat din
plante aproape 100 substanţe active cu pro p rietăţi antibiotice.

e n z im e ş i f ît o h o k m o n i

Enzim ele sînt substanţe proteice specifice a tît regnului anim al, cît şi
vegetal, avînd un dublu rol esenţial în procesele m etabolice : biosinteza
şi degradarea substanţelor din m ateria vie. Fiind dizolvate în sucul ce
lular, în protoplasm ă, plastide, m itocondrii etc. vin în contact cu o su
prafaţă m are de substanţă vie şi determ ină reacţii biochimice de m are
viteză avînd un rol fundam ental în reglarea proceselor m etabolice fără
de care viaţa a r fi im posibilă. Sub acţiunea căldurii, a acizilor şi bazelor
ta ri şi a solvenţilor organici îşi pierd acţiunea catalitică. Sînt p rezen te
în toate plantele m edicinale, în cantităţi m ai m ari aflîndu-se în sem in
ţele germ inate şi în plantele tinere.
în tre c u t p u rta u şi denum irea de diastaze. în ultim ele decenii s-au
izolat un num ăr foarte m are de enzim e fapt care a determ in at adoptarea
pe plan internaţional a unei noi clasificări zecimale. N om enclatura lor se
bazează pe su b stratu l asupra căruia reacţionează specific. Cele şase clase
principale de enzim e sînt : oxidoreductazele, transferaze, hidrolaze, liaze,
izom eraze sau racem aze şi ligaze. La rîn d u l lor, reprezentanţii celor şase
clase sînt clasificaţi fiecare în subclase, iar fiecare enzim ă este co
dificată.
Im portanţa teoretică şi practică a enzim elor a determ inat dezvolta
rea unei, ram u ri speciale a biochimici, enzimologia.
Din punctul de vedere al fitoterapiei desigur că enzim ele din plante
a u la rîndul lor o an u m ită im portanţă. în acelaşi tim p cunoaşterea pro
ceselor biochim ice în rap o rtu l e.nzim ă-substanţă activă prezintă o m are

78

im portanţă deoarece prin uscarea defectuoasă a m ateriei prim e vegetale
o serie de substanţe active se pot degrada sau suferi m odificări irev er
sibile care schim bă spectrul farm acodinam ic al plantei respective. E xistă
diferite procedee de uscare, de stabilizare a m ateriei prim e vegetale sau
de extracţie a principiilor active din plan ta proaspătă. Aceste aspecte vor
fi descrise în tr-u n alt subcapitol al acestei lucrări.
P e lingă saponozidele sterolice, aceşti precursori ai horm onilor ste-
roizi, în plan te există u n alt grup de substanţe active n um it fitohorm oni.
Deşi descoperirea şi elucidarea stru c tu rii chimice a acestei clase de
su b stan ţe organice datează de la începutul secolului nostru studiile asu
p ra fitohorm onilor au în reg istrat progrese rem arcabile în tre anii 1930—
1940. In această perioadă s-a dem onstrat experim ental că acidul 3-indo-
lilacetic sau h etero-auxinele pot provoca o alu n g ire a v lăstarilo r p lan te
lor superioare, întîrzie dezvoltarea m ugurilor laterali, stim ulează divi
ziunea celulelor din regiunea cam biului, provoacă form area de căluşuri,
stim ulează form area radiculelor întîrziind în acelaşi tim p alungirea lor.
T re p ta t s-au descoperit şi alte substanţe considerate ca fitohorm oni :
acidul tt-naftalen-acetic, indolilpropionic, indolilpiruvic, indolil butiric,
fenilacetic etc.
în prezent, în clasa fitohorm onilor sînt incluse şi unele substanţe de
sinteză cu acţiune sim ilară horm onilor vegetali. Fitohorm onii au fost cla
sificaţi în u rm ătoarele grupe : auxine, citokinetine, gibereline, acizi
abscisici, etilen a şi fitocrom ul.
Dacă p e n tru plante fitohorm onii au un rol foarte im p o rtan t în sti
m ularea sau in h ib area m ecanism elor de creştere, p e n tru aplicarea în te
rapeutică acest g rup de substanţe necesită încă laborioase cercetări.

S U B S T A N Ţ E M IN E R A L E

în întreg regnul vegetal substanţele m inerale se găsesc sub form ă de
să ru ri fie disociate în ioni, fie în diferite com binaţii chim ice organice.
M agneziul face p arte din stru c tu ra chim ică a clorofilei a şi b, iar
fie ru l in tră în compoziţia porfirinelor.
în plantele m edicinale substanţele m inerale cum sîn t potasiul, sodiul,
siliciul, m agneziul, fierul se află în cantităţi apreciabile, dar care nu de
păşesc 0,5 go/n, iar altele ca litiul, iodul, fluorul şi altele în c a n tită ţi mici
sau chiar ca oligoelem ente.

V IT A M IN E L E

Deşi în can tităţi relativ mici, aceste „am ine ale v ieţii1 se găsesc şi
1
în num eroase specii de plante m edicinale.
în prezent se cunoaşte că nu toate vitam inele au caracter am inic,
deci n u conţin azot în moleculă. P rin tradiţie însă denum irea de vitam ine
s-a p ă stra t pînă în zilele noastre.
Există p a tru criterii de clasificare a vitam inelor :
— după nom enclatura veche utilizînd ca indice literele m ari ale al
fabetului latin şi un indice-num ăr arab în cazul în care există m ai m ulte
tip u ri p e n tru aceeaşi vitam ină (Blţ B2 . . . B j2, Dlt D2, D3, D4 etc.) ;
— după stru c tu ra chim ică : tiam ină (vit. B}), riboflavină (vit. B2), acid
ascorbic (vit. C) etc. ;

79

— după rolul fiziologic asupra organism ului um an sau anim al : anti-
scorbutică (vit. C), anţihem oragică (vit. K), an tirah itică (vit. D) etc. ;
— du p ă solubilitatea în apă sau grăsim i, vitam inele se îm part în
două grupe m ari : hidrosolubile şi liposolubile.
Conform acestei ultim e clasificări, din prim a grupă adică a v itam i
nelor hidrosolubile fac p a r te : vitam inele din com plexul B, vitam ina C
care în unele specii de plante m edicinale se găseşte în cele m ai m ari can
tită ţi cunoscute în regnul vegetal (în Măceşe, în frunzele de Ciuboţica-eu-
eului ş.a.). Tot din prim a grupă fac p arte vitam ina P P sau am ida acidului
nicotinic, v itam in a P sau c itrin a sau rutozidul, biotina, acidul :para-
am ino-benzoic, acidul folie şi folinic, precum şi acidul pantotenie.
Din grupa vitam inelor liposolubile fac p arte vitam ina A care în p lan
tele m edicinale, în legum e şi fructe se găseşte sub form ă de caroten sau
provitam ina A, vitam inele F sau antidcnm atitice, vitam inele D sau anti-
rahitice care se găsesc în ciuperci şi cereale, vitam ina E sau tocoferolul
(în achenele de Măceş) şi vitam ina K (în Urzică, V arză, Spanac etc.).
P e n tru organism vitam inele au un rol foarte im portant. U nele în d e
plinesc rolul de coenzime, altele de activatori enzim atici, adevărate bio-
catalizatoare. N um eroase vitam ine joacă un rol im portant în fenom enele
de oxidoreducere din celule şi din organism contribuind T a m etabolizarea
glucidelor, protidelor şi grăsim ilor.
Deşi în cantităţi mici, de m ulte ori în. „doze hom eopate", vitam ine"?
joacă un rol prim ordial în viaţa regnului um an, anim al şi-vegetal. .-Fără de
ele viaţa nu ar fi posibilă în stadiul actual al evoluţiei.

CLASIFICAREA PLANTELOR DUPĂ UTILIZAREA LOR
PE BAZ.1 ACŢIUNII TERAPEUTICE

Farm acodinam ia şi farm acologia clasică se bazează pe relaţia dialec
tică substanţă activă-acţiune fiziologică, respectiv acţiune terapeutică. în
tre c u t experim entul farm acodinam ic p e n tru o substanţă activă era efec
tu a t pe anim ale de laborator servind ca modele p e n tru organism ul um an.
în general cînd era vorba de substanţe active pure testele pe anim ale
era u reproductibile şi la om deşi se cunosc unele cazuri în care diferen
ţele calitative de reacţie în tre anim al de experienţă şi om nu num ai că
n u sînt identice, dar de m ulte ori contradictorii. De exem plu, substanţele
active din Valericma officinalis p e n tru pisică — anim al de laborator —
sîn t excitante în tim p ce p e n tru om sînt sedative sau chiar depresive.
S parteina din Sarotham nus scoparius p e n tru om în doze mici are
efecte stim ulatoare ale centrului respirator, iar în doze m ari are acţiune
deprim antă asupra centrului respirator, term oreglator şi glicoreglator.
Aceeaşi substanţă cin Sarotham nus scoparius p e n tru iepure — anim al
de laborator sau p e n tru căprioare nu are aceeaşi acţiune farm acodina
mică ca la om, m ai m ult, planta este hrana de predilecţie a rozătoarelor
şi cervideelor m ai ales în tim pul iernii.
Pe de altă parte m ajoritatea plantelor m edicinale conţin un nu-^ăr
foarte m are de substanţe active, uneori peste 50 componente, dar în di-
lu ţii foarte m ari, care nu pot fi testate pe anim ale de laborator. O plantă
m edicinală îşi bazează acţiunea terapeutică pe cum ularea acţiunilor su b
stanţelor active, pe p o tenţarea lor, pe sinergism .

80

î u .ultimele decenii au a p ăru t noi teste farm acodinam ice— m ai precis
teste biochimice, „in v itro “, care prin sensibilitatea lor depăşesc testele
pe anim ale. în această direcţie m enţionăm utilizarea ca ţest a acţiunii de
in h ib are a fosfodiesterazei de-către unele substanţe active din plante sau
acţiunea de inhibare a prostaglandinei de către alte substanţe active de
origine vegetală justificînd utilizarea em pirică a unor plante ca agenţi
antiinflam atori.
Un laborator m odern p e n tru studiul substanţelor active n atu rale pe
lingă a p a ra tu ra şi reactivii necesari testelor biochimice „in v itro ‘‘ este
-
în zestrat astăzi cu a p a ra tu ra necesară cercetărilor speetrofotom etrice. a
tehnicii?-de d eterm inare a stru c tu rilo r prin difracţia în raze X sau p e n tru
stabilirea dicroism ului circular în lum ină polarizată etc.
.L i, ceea-ce priveşte clasificarea plantelor după a cţiu n ea-terap eu tică
am adaptat ca principiu de bază criteriile de clasificare a. m edicam ente
lor elaborate-pe: grupe terapeutice după O rganizaţia, M ondială a S ănă
tăţii..; Desigur că d atorită compoziţiei chimice foarte complexe, ale, p lan
telor m edicinale aceeaşi plantă poate fi încadrată în mai m ulte grupe
terapeutice.
Conform acestui criteriu de clasificare, principalele grupe şi subgrupe
fitoterapeutice în care se utilizează plante m edicinale sau produse..fito-
terapeutice sînt descrise în continuare.

I.. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARA
TULUI' CARDIO-VASCULAR. în această grupă in tră speciile de plante
utilizate îh. afecţiunile cardiace cu substrat nervos (florile, frunzele şi
fructele de Păducel, T alpa-gîştii, rădăcina de V aleriană, florile de Levăn-
ţică ( te.) : afecţiuni vasculare (Sulfina, frunzele de Salvie, frunzele de
V îsc,'fru ctele de Măceşe, rădăcina de T ătăneasă ş.a.); anghina pectorala
(florile, frunzele şi fructele de Păducel) ; ateroscleroză (frunzele de Vîsc,
T raista-eiobanului, frunzele de A nghinare, frunzele de M esteacăn, P ă p ă
dia, Pătlagina etc.) ; edem e datorită insuficienţei circulatorii (Coada-calu-
lui, O sul-iepurelui, frunzele de M esteacăn) ; hipertensiunea arterială
(frunzele de Vîsc, florile, frunzele şi fructele de Păducel, Isopul, T alpa-
gîştii1 A nghinara, Sulfina, Traista-eiobanului) ; hemoragii (frunzele de
.
Pătlagină, Coada-racului, C erenţelul, frunzele de Urzică, Tătăneasă, Ră-
chitanul, florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului). Deşi este dificil a în
cadra bolile reum atism ale în oricare dintre grupele terapeutice datorită
cauzelor şi form elor m ultiple de m anifestare, fitoterapia recom andă ca
adjuvante urm ătoarele plante : coaja de Salcie, florile de Soc, rizom ul de
P ir, frunzele de F rasin, fructele de Ienupăr ş.a. p e n tru tra tam e n tu l in te rn
şi plante cu acţiune revulsivă sau calm antă p e n tru tra tam e n tu l ex tern
(A rdeiul iute, M enta, Ienupărul, m ugurii de Plop, S ulfina etc.).
II. PLANTE MEDICINALE RECOMANDATE ÎN BOLILE A PA RA
TULUI DIGESTIV. P e n tru segm entul buco-faringian în gingivite, stom a-
tite, abcese dentare, afte şi amigdalite, ca dezinfectante şi antiinflam atorii
fitoterapia recom andă p e n tru ţra tam e n tu l local florile de M uşeţel, fru n
zele de Salvie, S unătoarea, C erenţelul, T u riţa m are, frunzele de M ur, de
Nuc şi de P ătlagină, precum şi Busuiocul, Sulfina, petalele de T ran d a
fir etc. P e n tru segm entul g astro-intestinal în anorexie se recom andă răd ă
cina de G hinţură, Ţ intaura, U nguraşul, A nghinara, Păpădia, Coad.a-şori-
celului ş.a., ca antivom itive şi calm ante M enta, C erenţelul, Lichenul de

81

piatră, frunzele de R oiniţă, fructele de Chim ion. In anaciditate sau hipo-
aciditate ; P elinul, Schinelul, Şovîrful şi Salvia, iar în gastrite hiperacide :
rădăcina de T ătăneasă, florile de G ălbenele, rizom ul de Obligeană, S ună-
toarea, rădăcina de Lem n-dulce, M uşeţelul, sucul de V arză albă. în en-
terocolite sîn t recom andate : florile de M uşeţel şi Coada-calului, Cim
b rul şi C im brişorul, fru ctele de Ienupăr, rădăcina de C erenţel, R ăehitanul,
A nghinara, frunzele de M ur etc. In balonări (meteorism ) se recom andă
fructele de Anason, Chim ion, C oriandru, F enicul şi florile de M uşeţel şi
C oada-şoricelului şi frunzele de R oiniţă, M ăghiranul, Salvia, T alpa-gîş-
tii etc.
In colici (dureri) abdom inale la adulţi şi copii fito terap ia recom andă
A nasonul sau Feniculul, Chim ionul, C oriandrul, rizom ul de Obligeană,
Roiniţă, C oada-racului, M enta, M ăghiranul, M uşeţelul ş.a.
în constipaţie : C ruşinul, V olbura, Cicoarea, Frasinul, L em nul-dulce
şi sem inţele de In şi de M uştar-alb (întregi).
în diaree : coaja de S tejar, R ăehitanul, fructele de P orum bar, Coada-
racului, C erenţelul, fructele şi frunzele de Afin, florile de A lbăstrele,
M enta, frunzele de Nuc, Troscotul, T u riţa-m are etc.
P e n tru tra tam e n tu l ad ju v an t al hem oroizilor se recom andă plante
cu acţiune laxativ -p u rg ativ ă (Cruşinul), dezinfectante (Coada-şoricelului,
M uşeţelul) şi uşor astringente (C erenţelul, Nucul, Sunătoarea).
Ca antihelm intice (verm ifuge) : rădăcina de Iarbă-m are, Pelinul,
G hinţura, C im brişorul, rădăcina de Ipcărige şi S ăpunariţă, sem inţele de
Dovleac ş.a.
în disfuncţiile hepato-biliare num eroase specii de plante sîn t reco
m andate de fitoterapie. Astfel, în calculoza biliară (m ătasea d e Porum b,
T u riţa m are, B rusturele, M ăceşele, M enta), în colici hepato-biliare (Ros-
topasca, Coada-şoricelului), în diskinezia biliară (A nghinara, Păpădia,
Rostopasca, Salvia, S unătoarea, U nguraşul, Cicoarea, Ţ intaura, Coada-şo
ricelului, G ălbenelele, Levănţica, T u riţa-m are ş.a.), iar ca stim u len te ale
funcţiei hepatice : fructele de A rm urariu, C im brul şi Cim brişorul, Rosto
pasca, Schinelul, S unătoarea, C oada-şoricelului, Lichenul de p iatră şi
Sulfina.
III. PLANTE RECOMANDATE ÎN BOLILE APARATULUI GEN I
TAL. In d ism e n o re e : T raista-ciobanului, Urzica, Salvia, G ălbenelele,
C oada-şoricelului, C oada-racului C erenţelul, m ătasea de P orum b şi M u
şeţelul.
în leucoree : florile de U rzică-m oartă albă, G ălbenelele, R ăehitanul,
C oada-racului, T raista-ciobanului ş.a., iar ca adjuvante în m e tro ra g ii:
frunzele de Urzică, T raista-ciobanului, R ăehitanul, Troscotul, Coada-şori
celului, coaja de S te ja r ş.a.
în trichomonoză, în tra tam e n tu l extern, florile de G ălbenele şi co
n urile de Hamei. în tu lb u rările de m enopauză : florile, frunzele şi fru c
tele de Păducel, T alpa-gîştii, m ătasea de Porum b, florile de U r
zică-m oartă albă, frunzele de Vîsc şi Coada-racului.
La bărbaţi în prostatite se recom andă florile de U rzică-m oartă albă,
rădăcina de Tătăneasă, Busuiocul, G him pele ş.a.
IV. PLANTE RECOMANDATE ÎN AFECŢIUNILE APARATULUI
RESPIRATOR. Ponderea speciilor m edicinale în această grupă de afec
ţiuni este foarte m are. F iind vorba însă de o clasificare este necesar a
face un grupaj după etiologia şi sim ptom atica acestor afecţiuni.

82

în tuşea de diverse etiologii, în faza iritativă se utilizează specii em o-
liente (florile de L um înărică, florile şi frunzele de N albă de cultură, flo
rile şi rădăcinile de N albă-m are, florile şi frunzele de Podbal, florile de
Tei, frunzele de P ătlagină ş.a.), iar ca expectorante în faza de cocţiune
a tusei se recom andă : florile şi rădăcinile de Ciuboţica-cucului, m ugurii
de Pin, Isopul, Scaiul-vînăt, rădăcina de Iarbă-m are, rădăcina de Lem n-
dulce şi fructele de Ienupăr.
în bronşită în faza incipientă se recom andă speciile em oliente m en
ţionate m ai înainte, iar în continuare se recom andă fluidifiante ale se
creţiei brorişice (rădăcina de C iuboţica-cucului, rădăcina de S ăpunariţă
şi de Ipcărige, rădăcina de Iarbă-m are, fructele de Anason, Fenicul, Chi
mion, C im brul şi C im brişorul, Isopul, Şovîrful, U nguraşul, m ugurii de
P in ş.a.). Ca ad ju v a n t în pneum onii se recom andă florile şi rădăcinile de
Ciuboţica-cucului, iar ex te rn cataplasm a cu făină de M uştar negru.
în astm ul bronşic p e n tru efectele antispasm odice se recom andă Cim
b ru l şi Cim brişorul, Isopul, Şovîrful, T alpa-giştii, Vîscul, Feniculul, Va-
leriana, Podbalul şi Iarba-m are, iar ca em oliente, P ătlagina şi Podbalul.
Tot ca adjuvante în em fizem u l pulm onar şi în silicoză fitoterapia reco
m andă florile şi frunzele de Podbal.
Şi în unele afecţiuni infecto-contagioase unele specii m edicinale pot
fi utilizate ca ad juvante ale tra tam e n tu lu i de bază. în gripă şi guturai
sîn t utile : florile de Soc, florile de Tei, florile şi rădăcinile de Ciubo
ţica-cucului, frunzele de F rasin, Isopul, coaja de Salcie şi fructele de
Măceş. în laringite şi traheite : rădăcina de N albă-m are, florile de Lum î
nărică, petalele de Mac roşu de cîmp, Lichenul de p iatră. Isopul, C im bri
şorul şi frunzele de Plăm înărică. în tuşea convulsivă şi spastică : C im bri
şorul, Cim brul, Şovîrful, U nguraşul, Rostopasca, Iarba-m are, Teiul şi
Scaiul vînăt.
V. PLANTE RECOMANDATE ÎN UNELE AFECŢIUNI ALE A PA
RATULUI URINAR. P e n tru această grupă de afecţiuni fitoterapia reco
m andă specii diuretice, dezinfectante, antiseptice şi calm ante.
în cistite se recom andă : florile de Coada şoricelului, frunzele de
M erişor, florile de Soc, frunzele de Frag, frunzele de Plăm înărică, rizom ii
de Pir, rădăcina de O sul-iepurelui, tecile de Fasole, sem inţele de In, m u
gurii de Plop, m ugurii de P in şi m ătasea de Porum b.
în colica renală rizom ii de P ir şi m ătasea de Porum b, iar ca dezin
fectante urinare : fructele de Ienupăr, frunzele de M erişor, frunzele de
Afin, m ugurii de Plop ş.a. N um ărul speciilor m edicinale, diuretice apoase
este foarte m are : cozile de Cireşe, C oada-calului, frunzele de M erişor,
frunzele de M esteacăn, rădăcinile de O sul-iepurelui, rizom ii de P ir, m ă
tasea de Porum b, Troscotul, A lbăstrelele, C iuboţica-cucului, florile de
Porum bar, florile de Soc, A nghinara, Păpădia, Urzica, Scaiul vînăt,
T rei-fraţi-p ătaţi, B rusturele, Lem nul-dulce, Săpunariţa, Ipcărigea etc.
P e n tru inflam aţiile rinichilor şi căilor urinare fitoterapia recom andă :
m ugurii de Pin, m ugurii de Plop, florile şi frunzele de N albă, Măceşul,
A nghinara şi frunzele de M esteacăn.
Ca preventiv şi ad ju v an t în litiaza (calculoza) renală sînt recom an
date : frunzele de M erişor, frunzele de M esteacăn, frunzele de Urzică,
T u riţa m are, C oada-racului, O sul-iepurelui, M ăceşul, m ugurii de P in si
m ătasea de Porum b.

83

în sindrom ul azotem ic şi urem ie : frunzele de M esteacăn, fructele de
P orum bar, T u riţa m are, Urzica, A nghinara.- :
VI. PLANTE RECOMANDATE ÎN AFECŢIUNI DERMATOLOGICE,
în acnee, in tern , se recom andă : T rei-fraţi-p ătaţi, rădăcina de B rusture,
florile de Gălbenele, Cicoarea, conurile de H am eietc„, în eczem e . aceleaşi
specii, iar p e n tru com prese : M uşeţelul, C oada-şoriceluîui, G ălbenelele,
S ăpunariţa şi frunzele de Nuc.
în furunculoza : T re j-fraţi-p ătaţi, B rusturele, Cicoarea şi com prese
cu făină de In, flori de Soc, V olbură, U rzica-m oartă albă. în arsiifi': flo
rile de M uşeţel şi C oada-şoricelului, G ălbenelele, Socul, S unătparea,
Schinelul, Tătăneasa, m ugurii de Plop. în c o n tu z ii: A rnica, Coădâ-kori-
celului, Socul, Coada-calului, T alpa-gîştii, Sulfina şi Tătăneasa, iar în
degeraturi: florile de Gălbenele, Schinelul şi coaja de Stejar. E xtern, în
fisuri anale se recom andă cataplasm e cu frunze de M ur şi m u g im de
Plop. Ca antiseptice pentru r ă n i: A rnica, M uşeţelul, Levănţica, Coada-
şoricelului, Isopul, Şovîrful, Cim brul, Cim brişorul, C erenţelul, m ugurii de
Plop şi Roiniţa. Tot p e n tru calm area du rerilo r cauzate de răni se reco
m andă ex tern Ciuboţica-cUcului, Coada-şoricelului şi m ugurii de Plop.
Cicatrizante sînt considerate : A rnica, G ălbenelele, Levănţica, R oiniţa,
Plăm înărica, Rostopasca, S unătoarea, Isopul, T ătăneasa ş.a. - i:
VII. PLANTE UTILIZATE ÎN BOLI DE N U TRIŢIE ŞI METABO
LISM. în diabetul zaharat: frunzele de Afin, frunzele de A nghinara,
frunzele de Dud şi de Nuc, frunzele de Salvie, Urzica, B rusturele şi Mo-
mordica charantia (recent aclim atizată în ţa ra noastră).
în o b e zita te : C ruşinul, Păpădia, M esteacănul, Socul, V olbura' ş.a.
în g u tă : Socul, M esteacănul, F rasinul, A finul, Urzica, T u riţa m are,
C oaaa-racului, Troscotul, P irul, Iarba-m are, Cătina, Ien u p ăru l ş.a. :-
în hidropizie : M esteacănul, Ienupărul, Socul, Urzica, O sul-iepurelui,
Isopul, m ătasea de P orum b şi tecile de Fasole.
Ca tonice generale, inclusiv ca adjuvante în rahitism : Nucul, T ros
cotul, Pirul, C im brul şi C im brişorul, M ăceşul şi C ătina p e n tru ap ortul lor
în vitam ine.
Ca rem ineralizante : C oada-calului, Troscotul, Plăm înărica, P iru l etc.
în alergii se recom andă T rei-fraţi-p ătaţi, C oada-şoricelului, T u riţa
m are, Iarba m are şi M enta.
Ca sudorifice şi depurative : Socul, Păpădia, T rei-fraţi-p ătaţi, Ţ in-
tau ra, A nghinara, B rusturele, Cicoarea, M esteacănul, Ienupărul, P orum
barul, Iarba-m are etc.
VIII. PLANTE RECOMANDATE ÎN RESTABILIREA UNOR
FUNCŢII GLANDULARE. Speciile sudorifice şi depurative au fost p re
zentate la grupa terapeutică anterioară. P e n tru efectele antisudorifice
fitoterapia recom andă : frunzele de Nuc, frunzele de Salvie şi Isopul
Ca galactagoge (m ărirea secreţiei de lapte) sînt indicate : Anasonul,
Feniculul, Chim ionul, C oriandrul, Socul şi M ăgheranul, iar ca antigalac-
tagoge (dim inuarea secreţiei de lapte) : frunzele de Nuc, Salvia, H am eiul,
coaja de Salcie şi de Stejar.
IX. PLANTE RECOMANDATE ÎN UNELE AFECŢIUNI ALE SIS
TEMULUI NERVOS. P rin tre seclativele nervoase fitoterapia include spe
ciile : H am eiul, Teiul, Levănţica, Sulfina, M ăghiranul, Iarba-m are, P ădu-
celul, V aleriana, T alpa-gîştii, Roiniţa, Salvia, O bligeana ş.a.

84

Ca anafroclisiace (calm ante ale excitabilităţii sexuale) : H am eiul,
T alpa-gîştii, V aleriana etc.
S tim u le n te nervoase centrale : M enta, G enţiana, Angelica ş.a.
P e n tru com baterea m igrenelor (nevralgiilor şi durerilo r de cap) : Le-
văntica, M uşeţelul, M enta, T ătăneasa, Ienupărul, Sunătoarea.
X. PLANTE UTILIZA TE ÎN COSMETICA. în cosmetica feţei p e n tru
tenuri uscate : florile de G ălbenele şi M uşeţel, S unătoarea, rădăcina de
N albă m are, Levănţica. P e n tru tenuri grase seboreice : M uşeţelul, fru n
zele de Nuc, florile de Podbal, M enta, Salvia, C im brul şi C im brişorul,
B rusturele, Ham eiul. P e n tru tenuri iritate, înroşite : M uşeţelul, Păpădia,
m ugurii de Pin ş.a. P e n tru tenuri palide A rnica, iar p e n tru tenuri ridate
M uşeţelul, florile de Podbal şi rădăcina de N albă-m are.
P e n tru igiena oculară : M uşeţelul, G ălbenelele, A lbăstrelele, florile
de Tei, petalele de T rand afir ş.a.
P e n tru cosmetica m îinilor : făina de M uştar n egru şi In, rizom ul de
St în jenei.
Ca tonice capilare se recom andă : rădăcina de B rusture, frunzele de
M esteacăn, rădăcina de Urzică ş.a.
P rin această clasificare nu am u rm ă rit decît să subliniem dom eniul
larg de aplicabilitate a fitoterapiei. M odul de acţiune, p rep a ra re a şi ad
m in istrarea produselor fitoterapeutice vor fi prezentate în cadrul m ono
g rafiilor p e n tru fiecare specie m edicinală tra ta tă în această lucrare.
Dacă în prezent în terapia clasică nu sînt utilizate decît cîteva su te
de specii m edicinale şi produse farm aceutice obţinute din plante, în m e
dicina tradiţională a popoarelor lum ii n u m ăru l speciilor m edicinale, după
o evaluare globală, depăşeşte cifra de zece mii.
De re ţin u t este fap tu l că în prezent peste 80% din populaţia globu
lu i beneficiază ca prim aju to r şi tra tam e n t de m etode tradiţionale şi de
produse terapeutice obţinute din plante, anim ale şi să ru ri m inerale. De
oarece nici la începutul m ileniului u rm ăto r nu se întrevede o schim bare
radicală în acest dom eniu, in teg rarea m edicinii tradiţionale în ansam blul
m ăsurilor de ocrotire a sănătăţii este singura opţiune realistă. în acelaşi
tim p este necesară fundam entarea fitoterapiei pe baza m etodelor m oderne
de investigaţie şi sp rijin irea dezvoltării ei p rin tr-o tehnologie adecvată,
pe baze ştiinţifice.

PRINCIPALII FACTORI CARE DETERMINĂ
CALITATEA PLANTELOR MEDICINALE

C alitatea plantelor m edicinale se exprim ă de obicei p rin raportul
în tre greu tatea totală a m ateriei prim e proaspete sau uscate şi conţinu
tu l în su b stan ţe active. Acest lucru este perfect valabil în cazul în care
m ateria prim ă este utilizată la ex trag erea substanţelor active pure prin
diferite procedee fizico-chim ice. în cazul în care însă m ateria prim ă se
foloseşte la p rep ararea ceaiurilor m edicinale, la obţinerea u n o r com pri
m ate din pulberi de plante sau a unor ex tracte totale de substanţe active,
pe lîngă rap o rtu l m aterie p rim ă /su b sta n ţe active m ai in terv in şi alţi
factori determ inanţi ai calităţii. In prim ul rînd, p u rita te a biologică a p lan
tei m edicinale depinde din ce în ce m ai m ult de m ediul înconjurător în
care s-a dezvoltat spontan sau s-a cultivat specia respectivă. La fel ca şi
alim entele, plantele m edicinale p e n tru a avea o valoare biologică supe
rioară trebuie să provină d in tr-u n m ediu n a tu ra l cît m ai p u ţin poluat. în
acest sens apa, aerul şi solul sînt factori d eterm inanţi p e n tru calitatea
unei plante m edicinale. P e n tru plantele m edicinale din flora spontană
din fericire zona carpatină oferă încă cele m ai bune condiţii biologice de
dezvoltare exceptînd unele accidente ce pot surveni în urm a activităţii
um ane (ploi acide d atorită u nor in d u strii insuficient controlate, accidente
nucleare ş.a.). în ceea ce priveşte plantele de cultură acestea sînt m ult
m ai dependente de calitatea biologică şi de m etodologia de cultură. în
tre b u in ţa re a îngrăşăm intelor chim ice în exces, utilizarea insecticidelor,
fungicidelor şi erbicidelor p e n tru com baterea dăunătorilor sau bu ru ien i
lor influenţează negativ calitatea biologică a plantelor m edicinale. T re
buie avut în vedere că plantele m edicinale sîn t utilizate în prim ul rînd
de om ul bolnav a cărui organism pune în joc toate resursele in tern e pen
tru a învinge boala. Introducerea în organism a substanţelor nocive acu
m ulate de plante nu poate avea decît efecte negative asupra organism u
lui um an.
Deci, ind iferen t că este vorba de o plan tă m edicinală din flora spon
tană sau de culturi, prim ul factor care determ ină calitatea biologică a
plantei este m ediul ei de viaţă.
Sub aspect calitativ unii factori care determ ină valoarea plantelor
m edicinale de cu ltu ră faţă de cele din flora spontană sînt identici, iar alţi
factori sînt specifici.

8 fi

A stfel, recoltarea plantelor m edicinale influenţează calitatea p rin u r
m ătoarele etape şi factori :
a. D eterm inarea şi respectarea m om entului optim de recoltare în
cu rsu l perioadei de vegetaţie. M om entul optim de recoltare este specific
p e n tru fiecare plantă şi p e n tru fiecare organ al plantei.
Astfel, la flori recoltarea trebuie făcută la începutul perioadei de
în flo rire cu excepţia florilor de Salcîrn japonez la care se face în stadiul
de boboc floral. Întîrzierea recoltării florilor duce la deprecierea m ateriei
prim e p rin scuturarea petalelor care la m ulte specii sîn t bogate în sub
s ta n ţe active.
La rădăcini, rizom i şi tuberculi recoltarea treb u ie făcută num ai p ri
m ăvara tim p u riu sau toam na tîrziu, adică în ain te de pornirea în vegetaţie
şi după in tra re a plantei' în perioada de repaus, cînd în părţile su b te ra n e
•sînt sau se acum ulează m axim um de substanţe active.
b. R espectarea m om entului optim de recoltare în tim pul zilei are la
num eroase specii o m are im portanţă. In general, recoltarea în tim pul di
m ineţii, pe rouă duce la deprecierea m ateriei prim e. V ariaţii foarte m ari
-de conţinut în cursul zilei se observă la plantele cai-e conţin alcaloizi sau
uleiu ri volatile. Spre exem plu la A chillea m illefo liu m conţinutul în azu-
lene creşte spre orele de prînz.
c. La fel m etodele de recoltare condiţionează calitatea m ateriei
prim e. Spre exem plu recoltarea scoarţei (Cortex) p rin cioplire face ca
•aceasta să fie însoţită de lem n care nu conţine substanţe active, în tim p
ce recoltarea prin inelare duce la o m aterie prim ă de bună calitate. R e
c o ltarea părţilo r aeriene la dim ensiuni m ai m ari decît cele indicate duce
la deprecierea m ateriei prim e p rin creşterea procentului de p ărţi ligni-
ficate (de exem plu la H erba M illefolii, H erba H yperici, H erba A bsinthi,
Herfca L eonurii ş.a.).
La alte sortim ente, ca spre exem plu la F ructus C oriandri şi Secale
cornutum , reglarea defectuoasă a com binelor face să se obţină un procent
m are de sp ă rtu ri care u lterio r necesită un n u m ăr m are de selectări, sp ăr
tu rile valorificîndu-se la u n p reţ sub 1/3 din p reţu l produsului întreg.
Un alt grup de factori care determ ină calitatea plantelor din flora
•spontană sau de culturi sînt transportul, uscarea şi depozitarea m ateriei
prim e.
La tra n sp o rt principala condiţie este rap id itatea şi am balajul cores
punzător. U tilizarea sacilor din m aterial plastic sau alte am balaje neco
respunzătoare face ca m ateria prim ă cu conţinut ridicat în um iditate să
se încingă, să se brunifice, să se deprecieze. în această direcţie se ridică
deosebite problem e la plantele la care cam pania de recoltare durează o
perioadă scurtă de tim p în care se strîng cantităţi m ari care trebuie tri
mise im ediat la useătorii. Este cazul M uşeţelului, fructelor de Măceş,
L aurului păros ş.a. D epozitarea pe o d u rată m ai lungă în condiţii neco
respunzătoare a m ateriei prim e recoltate duce la m ari p ierderi în sub-
-stanţe active.
Un a lt factor de care depinde calitatea este p reg ătirea p e n tru uscare
care include o selectare şi curăţire a m ateriei prim e. După uscare selec
ta re a m ateriei prim e se face m ult mai greu. De exem plu, la rădăcini,
'rizom i şi tuberculi spălarea im ediat după recoltare şi zvîntarea acestor
«organe de plan tă este absolut necesară. U nul d in tre param etrii de cali

87

ta te p e n tru acest fel de m aterie prim ă este şi conţinutul în corpuri stră
ine m inerale care nu trebuie să depăşească lim itele m axim e p revăzute
de Farm acopeea Rom ână sau de alte acte norm ative.
în ceea ce priveşte uscarea este u n a d intre fazele cele m ai im por
ta n te ale procesului tehnologic de p regătire a m ateriei prim e.
T em peratura de uscare a plantelor m edicinale diferă în funcţie de
n a tu ra substanţelor active pe care m ateria prim ă le conţine. Astfel, ia
plantele conţinînd u leiuri volatile tem p eratu ra de uscare nu trebuie să
depăşească 40°C. în schim b la alte specii un şoc term ic p uternic în ju r
de 100°C la începutul uscării inactivează enzim ele care altfel a r descom
pune- acidul ascorbic (Măceşe). Tot la 100° se obţin unele transform ări
chim ice (Cruşin) care fac posibilă utilizarea scoarţei im ediat după uscare
fără a m ai aştepta u n an ca aceste transform ări să aibă loc m u lt m ai lent.
După şocurile term ice uscarea se poate continua la tem p eratu ri ■în j u r
de 40°. P relungirea tim pului de uscare la tem p eratu ri scăzute sau uscarea
plantelor în s tra tu ri groase fără aerare corespunzătoare, nu num ai că
duce la- brunificarea sau m ucegăirea m ateriei prim e, dar şi la scăderea
conţinutului în substanţe active pînă la 80<>/o din valoarea iniţială. în
zonele cu nebulozitate redusă se recom andă uscătorii cu energie solară.
Lum ina este un alt factor de care trebuie să se ţin ă seam a în tim p u l
uscării, Astfel, lum ina directă este contraindicată p e n tru uscarea frunze
lor şi florilor colorate la care se distrug pigm enţii. în schim b p e n tru ră
dăcini,- rizomi, tuberculi şi flori albe se poate utiliza la uscare lum ina
directă. .
U scarea defectuoasă a m ateriei prim e are repercusiuni negative, nu
num ai, asupra calităţii, dar şi asupra can tităţii de substanţe active. A st
fel, la soiul rom ânesc L anata 1 provenind de la specia Digitalis lanata
conţinutul în lanatozidă C este de 0,18— 0,20%. î n cazul uscării cu întâr
ziere, în condiţii defectuoase conţinutul scade la 0,10— 0,13% deci cu
20— 24o/0. Daturci innoxia are u n conţinut potenţial de 0,20— 0,22%, clar
p rin întîrzierea prelucrării, în cîteva zile, conţinutul scade la 0,12— 0,15%
deci un m inus de 25— 40o/0. Acest fapt duce la randam ente scăzute la
obţinerea substanţelor active, cheltuielile de tra n sp o rt şi prelucrare ră m î-
nînd aceleaşi.
Un alt factor care determ ină calitatea m ateriei prim e este depozita
rea. U m iditatea crescută în depozite, lipsa de aerisire, m anevrarea rep e
tată şi incorectă a am balajelor, insectele, rozătoarele şi d u rata de depo
zitare p-ot deprecia m ult calitatea p lantelor m edicinale.
O m aterie prim ă de calitate superioară trebuie să îndeplinească doi
p aram etri im p o rta n ţi: condiţiile de p u rita te şi conţinutul în substanţe
active.
. Condiţiile de puritate sînt stabilite în funcţie de aspectele organolep
tice ale m ateriei prim e. Astfel, culoarea, m irosul, gustul şi conţinutul în
im purităţi sînt prim ele criterii de apreciere a calităţii m ateriei prim e.
P rin im purităţi se înţeleg alte p ărţi de plan tă decît cele folosite. Astfel,
p e n tru florile de M uşeţel (Flores Cham omillae) constituie im p u rităţi res-
tu rile de tu lp in ă care im purifică m ateria prim ă p rin recoltare defectu
oasă. P rin corpuri străine organice se înţeleg porţiuni din alte plante care
se găsesc Î11 m ateria prim ă. U nele d intre acestea duc la scăderea conţi
n u tului în substanţe active sau în cazuri m ai grave chiar la accidente
grave. Astfel; în litera tu ra de specialitate se citează cazuri de intoxicare

88

a bolnavilor cu H erba E quiseti (Coada-calului) în care pe lîngă specia
'Equisetum arvense se află şi specia E quisetum palustre (Coada-calului
de baltă). La fel în cazul în care în „Folium P lantaginis laneeolata“ din
confuzie şi neatenţie s-au stre c u ra t frunze de Digitalis lanata care la prim a
vedere se aseam ănă cu cele de P ătlagină cu frunza îngustă.
P rin corpuri străine m inerale m ateria prim ă poate fi im purificată cu
particule de praf, nisip, pietricele şi păm înt care, de asem enea, depreciază
valoarea m ateriei prim e.
C reşterea gradului ele acum ulare a substanţelor active în speciile m e
dicinale cultivate se poate realiza direct de către om pe urm ătoarele căi :
a. Zonarea plantelor m edicinale şi aromatice. Speciile m edicinale şi
arom atice luate în cultură prezintă o m are v ariabilitate de cerinţe faţă
de legum e şi cereale. P rin zonare se înţelege stabilirea zonelor optim e în
c â rc sîn t în tru n ite condiţiile pedo-clim atice cele mai bune p e n tru dezvol
tare a fiecărei specii în parte. Sub acest aspect ţa ra noastră se bucură de
condiţii ecologice şi pedo-clim atice care p erm it cultivarea •unui bogat sor
tim ent de plante. Pe lîngă condiţiile generale în num eroase zone din ţară
există m icroclim ate optim e p e n tru cultivarea chiar a unor plante speci
fice regiunilor m editeraneene. A m plasarea fiecărei culturi în zonele cele
m ai favorabile, creînd astfel plantelor condiţii bune de dezvoltare şi m a
turizare, duce im plicit la obţinerea unei m aterii prim e de calitate cores
punzătoare, superioară. :
b. Respectarea tehnologiilor de cultură. Este necesară respectarea cu
stricte ţe a tehnologiilor de cu ltu ră începînd cu sem ănatul, distanţele şi
adîncim ile în sol recom andate p e n tru fiecare specie în parte, precum şi
epoca de sem ănare. N atura solului pe care este am plasată cu ltu ra re p re
zintă, de asem enea, un factor care influenţează calitatea. De exem plu,
speciile de la care se recoltează p a rte a subterană se am plasează pe tere
n u ri uşoare, nisipoase, aluvionare. Pe tere n u ri grele, argiloase, rădăcinile
şi rizom ii se dezvoltă foarte greu, avînd un aspect com ercial necorespun
zător.
L ucrările de în tre ţin ere a culturilor trebuie de asem enea respectate
riguros. Dacă la săm înţoase nu se execută lucrări de distrugere a b u ru
ienilor, producţia iese cu m ulte sem inţe străine care necesită u lterio r n u
m eroase selectări dificile.
îngrăşăm intele chim ice şi organice aplicate speciilor destinate indus
t r i i de extracţie conduc, în afara sporirii recoltei la hectar, la ridicarea
substanţială şi a conţinutului în substanţe active. După experienţele efec
tu ate la S taţiunea de cercetări p e n tru plante m edicinale şi arom atice de
la Fundulea, la M entă adm inistrarea de N, 30 k g /h a ; P, 45 k g /h a şi
K, 45 k g /h a s-a ajuns la u n spor de 30% ulei volatil, iar la Digitalis la
nata îngrăşăm intele în doză de N, 45 ; P, 45 ; K, 45 kg/ha a ridicat con
ţin u tu l de heterozide cardenolidice în frunză cu 43%.
q. Selecţia şi ameliorarea m aterialului biologic. La plantele din cul
turi. acestea se concretizează p rin m unca de creare a noi soiuri şi linii
cu un conţinut m are de substanţe active şi cu producţie m are la hectar.
La alte specii am eliorarea se poate face şi prin im portul unui m aterial de
înm ulţire din soiuri valoroase scutind astfel m ulţi ani de cercetare.
La plantele introduse în cu ltu ră provenind din flora spontană se u r
m ăreşte obţinerea unui m aterial de în m ulţire din populaţiile locale care
s-au dovedit în urm a analizelor fitochim ice că au un conţinut cît m ai ri

89

dicat în substanţe active. De exem plu, la A tropa belladonna s-au găsit:
populaţii locale la care conţinutul în alcaloizi depăşeşte de aproape două
ori m edia pe ţară. Speciile de Măceş spontane conţin în tre 0,60 şi 5 g%.
acid ascorbic. D esigur că se vor introduce în culturi speciile cu un con
ţin u t cît m ai ridicat în acid ascorbic. La Cornul secarei prin lucrări de
selecţie a m aterialu lu i biologic destinat producerii m iceliului s-a reu şit
în cincisprezece ani de cercetări să se ajungă la u n conţinut de zece ori
m ai m are decît al m ateriei prim e recoltate din flora spontană. Mai m ult,
s-au o b ţinut tulpini de Claviceps purpurea specializate pe o singură sau
două grupe de alcaloizi ceea ce reprezintă u n avantaj p e n tru in d u stria
de extracţie a alcaloizilor respectivi.

P E R S P E C T IV E IN D O M E N IU L C R E Ş T E R II C A L IT Ă Ţ II M A T E R IE I P R IM E
Ş I A P R O D U S E L O R F IT O T E R A P B U T IC E

D atorită im portanţei sociale şi economice pe care o au plantele m e
dicinale, ţin în d seam a şi de aportul v a lu ta r pe care-1 pot aduce, a fost
elaborat u n am plu program de îm b u n ătăţire a calităţii acestora.
P e lîngă m ăsurile agrotehnice şi agrobiologice de creştere a produc
ţiei la hectar se are în vedere şi sporirea continuă a conţinutului în sub
sta n ţe active şi a p u rită ţii m ateriei prim e.
P revederile în această direcţie se referă la :
— activarea cercetărilor ştiinţifice în dom eniul agrotehnicii, ag ro -
biologiei, ingineriei genetice, fitochim iei şi farm acodinam icii ;
— u tilizarea m aterialu lu i de înm u lţire elită produs în sectorul de
cercetare sau provenind din im p o r t;
— utilizarea pe scară m ai redusă a îngrăşăm intelor chim ice şi a m e
todelor chimice de com batere a d ău n ăto rilo r şi înlocuirea lor cu îngrăşă
m inte n a tu ra le şi cu m etode de com batere biologică a dăunătorilor, în
special la planteJe m edicinale destinate ceaiurilor, com prim atelor din
pulberi de plante sau a extractelor totale ;
— introducerea în cu ltu ră a unor specii m edicinale valoroase din
flora spontană ;
— m ecanizarea operaţiilor de cultivare şi recoltare a speciilor m edi
cinale cultivate pe suprafeţe m ari ;
— îm bu n ătăţirea m odului de prezentare a m ateriilo r prim e destinate
ceaiurilor m edicinale şi elaborarea unor ceaiuri m edicinale sub form ă de
doze, com prim ate, drajeuri, tab lete sau granule efervescente etc. ;
—• perfecţionarea tehnologiilor de extracţie, diversificarea producţiei
de produse farm aceutice de origine vegetală şi de sem isinteză ;
— inform area corpului m edical şi a bolnavilor care beneficiază de
produse fitoterapeutice despre valoarea acestora pe baza celor m ai mo
derne m etodologii de cercetare şi investigaţie.
Dacă p rim a ju m ă ta te a secolului n o stru s-a rem arcat p rin utilizarea
u nui n u m ăr foarte m are de m edicam ente de sinteză — de m ulte ori in
suficient justificat sau fu n d am en tat ştiinţific — spre sfîrşitul acestui secol
în toate ţările lum ii, inclusiv în cele p u tern ic industrializate, se constată
o revenire la produse fai'm aceutice obţinute din n atu ră. în tre acestea
clan ţele m edicinale şi cele arom atice ocupă u n loc im portant.

METODOLOGIA CARTĂRII ECONOMICE
A PLANTELOR MEDICINALE
DIN FLORA SPONTANĂ

La ora actuală nu poate fi concepută o industrie farm aceutică pe bază
de plante m edicinale sau de u leiuri volatile folosind m ateria prim ă pro
venind din flora spontană fără a cunoaşte, pe baze ştiinţifice, cantitatea
şi calitatea m ateriei prim e.
In urm ă cu mai bine de tre i decenii în ţara noastră singurele refe
riri privind potenţialul economic în plante m edicinale e ra u datele statis
tice întocm ite anual de sectorul de exploatare la cererea beneficiarilor
in tern i sau ex terni. N u se p u tea face o apreciere nici m ăcar globală a
cantităţilor disponibile de m aterie prim ă vegetală şi cu a tît m ai p uţin
asupra calităţii acesteia. Tot datorită lipsei unui in v en ta r al acestor re
surse pc întreg terito riu l ţării nu se p u tea program a o exploatare dirijată
la -nivel central, pe baze ştiinţifice, ţinînd seam a de legile ocrotirii natu rii.
Acest fap t a av u t ca urm are scăderea continuă a rezervelor de m aterii
prim e din flora spontană, în special, din cele m ai valoroase specii m edi
cinale. Unele d intre ele au tre b u it să fie ocrotite de lege (G entiana lutea,
A rctostaphylos uva-ursi, Angelica archangeiica), fiind am eninţate cu dis
pariţia din flora ţării noastre, iar altele au scăzut sim ţitor ca potenţial
economic : R ham nus frangula, Atropci belladonna, Vinca m inor, Acorus
calamus, Matricaria cham om illa etc.
Ca o consecinţă firească, determ in ată de dezvoltarea in dustriei fa r
m aceutice extractive bazată pe plante m edicinale, a celei de u leiu ri vola
tile şi a solicitărilor exportului, s-a n ăscut ideea începerii unor stu d ii te
m einice privind identificarea can titativ ă şi calitativă a principalelor specii
m edicinale de pe terito riu l ţării noastre. A ceastă idee s-a m aterializat
p rin înscrierea în planul tem atic al In stitu tu lu i p e n tru controlul de stat
al m edicam entului şi cercetări farm aceutice în anul 1956 a tem ei c u titlu
generic „C artarea economică a plantelor m edicinale din flora spontană
a R.S.R.1. 1
în decursul anilor această te m ă s-a dezvoltat continuu, atrăgînd în
această acţiune num eroşi cercetători ai in stitu tu lu i şi o largă colaborare
a u n cr centre u n iversitare din ţară. în prim ul rîn d vom m enţiona e n tu
ziasm ul şi înţelegerea cu care a fost p rim ită ideea c a rtării economice de
către I.IVI.F. — F acultăţile de Farm acie din Tg. M ureş (prim ul colaborator
al cercetării), Cluj şi Iaşi, iar apoi a In stitu tu lu i de Biologie şi a G rădinii
Botanice a U niversităţii din Bucureşti.

91

D esigur că fără efortul com un al tu tu ro r colectivelor de cartare
această lucrare n u ar fi p u tu t in tra în prezent în faza de finalizare.
Este foarte greu p e n tru o lucrare de asem enea am ploare — cu a tît
m ai m ult cu cît la începerea studiului n o stru nici o ţară din lum e nu
elaborase o astfel de lucrare — să se form uleze o concepţie u n ita ră şi o
m etodologie precisă de cercetare pe teren. A ceasta s-a născut pe teren şi
s-a îm b u n ătăţit tre p ta t pe m ăsură ce u n ită ti terito riale din ce în ce m ai
m ari erau cartate.
A m ploarea acestei lu crări trebuie rap o rtată la su p rafaţa m are te ri
torială la care se referă studiul : cca 8 m ilioane hectare c ît rep rezin tă
num ai zona carpatică din ţa ra noastră, la care se m ai adaugă încă
cca 4 m ilioane hectare form ate din pajişti, fîneţe, luncile rîurilor, te re
n u ri necultivate etc.
C artarea — adică in v en tarierea pe tere n a elem entelor floristice, a
vegetaţiei, a resurselor n a tu ra le forestiere, a plantelor m edicinale şi cu
u leiuri volatile — este o lucrare foarte im portantă, n u num ai din punct
de vedere teoretic, dar, în prim ul rînd, p e n tru diferite sectoare ale eco
nom iei unei ţări.
C artografierea ■ - adică tran sp u n erea pe h ărţi a datelor culese do pe
—
te re n • este principalul docum ent ştiinţific pe baza căruia se poate v a
—
lorifica m ateria prim ă vegetală, se poate program a această valorificare
în mod raţional în aşa fel încît rap o rtu l om -natură să nu fie dezechilibrat.
Pe baza acestor considerente num eroase ţă ri dezvoltate, ca U.R.S.S.,
S.U.A., F ran ţa, R.F.G., R.D.G., R epublica Elenă, Elveţia, R. S. Cehoslo
vacă, Belgia etc., au înscris pe ordinea de zi în ultim ii ani problem a car
tării florei şi vegetaţiei ţărilo r lor.
Nu m ai p u ţin im portantă este problem a cartării economice a re su r
selor n atu rale de plante din ţările în curs de dezvoltare, care dispun de
bogate zone de vegetaţie p u ţin studiate pînă în prezent. In această direc
ţie m enţionăm că ONU Dl a adoptat ca m etodologie de lucru p e n tru în
fiin ţarea industriei do m edicam ente şi uleiuri volatile în ţările în curs
de dezvoltare m etodologia originală elaborată în acest scop de ţara noas
tră. Ea a început să fie aplicată p e n tru prim a oară în N epal în anii 1978,
1979 şi 1984— 1985 în H im alaya în altă şi T erai şi experim ental în alte ţări.
în ţa ra noastră prim ele cercetări au avut caracter floristic (F 1. P o r -
c i u s, D. B r â n d z ă , I. G r i n ţ e ş c u , D. G r e c e s c u, F. S c h u r ,
E. I. N y ă r â d y) u rm a te de cele fitogeografice (D. G r e c e s c u,
F. P a x, P. E n c u l e s c u , I. G r i n ţ e ş c u , Z. P a n ţ u etc.) iar
abia în ultim ii 40— 50 ani. după cum arată A l. B o r z a şi colaboratorii,
se efectuează prim ele cercetări fitocenologice de către T r. S ă v u l e ş c u,
C. C. G e o r g e s e u , Al . B o r z a , M. G u ş u l e a c , I. P r o d a n ,
A. P a u c ă , Al . B u i a , I. Ş e r b ă n e s c u , I. M o r a r i u, T r. Ş t e-
f u r e a c , precum şi E. P o p , K. N i e d e r m a i e r . D. P u s c a r i u,
G h. A n g h e l , Al . B e l d i e , P a ş c o v s k i şi colaboratorii, în spe
cial datorită necesităţilor cerute de sectorul forestier şi pastoral.
T rep tat apar m onografii locale care descriu flora şi vegetaţia unor
m asive m untoase, a unor văi sau u n ită ţi terito riale adm inistrative.
P înă în 1970 din totalul de cca 70 m asive m untoase din ţa ra noastră
au fost studiate parţial doar 20— 25, d intre care m enţionăm u rm ăto a
rele : ,M unţii R etezatului (A l. B o r z a , 1934; Ş t . C s i i r o ş şi colab.,

92

1956 ; ■O. B o j o r , 1957, 1962 ; E. I. N y â r â d y, 1958) ; M unţii Ţibleş
(I. M o r a r i u , 1942) ; M unţii Ceahlău (I. G r i n ţ e ş c u , C. P a p p ,
1933 E. I. N y â r â d y , 1924 şi a lţii); M unţii Rodnei (R. C o c i ş ,
1944; A. N y â r â d y , 1960); M unţii Senienic (A l. B o r z a , 1946);
M unţii Făgăraş (A l. B u i a şi colaboratorii, 1948; Ş t . C s ii r o ş,
1953; P. P o p şi colaboratorii, 1958; A. N y â r â d y, 1941 şi 1960;
O. B o j o r , 1961 şi alţii) ; Valea şi M unţii Sebeşului (A l. B o r z a, 1959,
M. R e t e z e a n u şi O. B o j o r , 1967); M unţii Bihariei (E. G h i ş a
şi colaboratorii, 1960; Ş t . C s ii r o ş, 1962); M unţii Trascăuîui
(I. G h e r g h e l y , 1957, 1962, 1964); M unţii Bucegi (A l. B e l d i e ,
1956— 1967); M unţii Parîng (A 1. B u i a şi colab., 1962; O. B o j o r ,
O. C o n t z, 1964) ; M unţii C ibinului (O. B o j o r . 1959, G h. A n g h e l
şi colab. 1966); D epresiunea Făgăraş (I. Ş e r b ă n e s c u , 1961, 1962;
O. B o j o r , 1961).
D upă cum subliniază A l. B o r z a şi colab. „caracterul parţial al
cercetărilor în aceste m asive rezultă din fap tu l că lu crările respective
se referă fie num ai la un tip de vegetaţie (ierboasă sau lem noasă), fie
sînt de n a tu ră biologică şi trebuie com pletate şi reconsiderate, fie că se
ocupă de cercetarea unor porţiuni rcstrînse sau cu caracterul unor re
cunoaşteri sum are1. 1
. .Nici chiar m onum entala lucrare „Flora R.S.R.“ n u constituie o lu
crare. de c a rtare a florei în general, cu a tî t m ai puţin a florei m edicinale.
U nele date din această lucrare au fost luate după lucrările u nor autori
vechi, după ierbare, iar altele de pe tere n fără a da indicaţii asupra frec
venţei sau densităţii plantelor pe localităţi.
în ceea ce priveşte cartarea florei m edicinale spontane din ţara
noastră, după datele bibliografice conspectate pînă în prezent, prim a în
cercare tim idă în această direcţie a fost o lucrare de Exam en de S tat în
care se descriu plantele m edicinale in v en tariate în tre anii 1949— 1951 în
bazinul superior al M ureşului, cuprinzând şi un ele re fe riri cu priv ire la
utilizarea unor specii în m edicina tradiţională locală (O. B o j o r).
O altă cercetare efectuată pe teren cu priv ire la flora m edicinală
din zona m unţilor V atra Dornei — G ium alău — R arău a fost efectuată
în anul 1952 de către R. Z i 11 i şi O. B o j o r . în această lucrare cu
caracter floristic sînt descrise plantele m edicinale indicîndu-se frecvenţa
lor, traseul u rm a t şi schiţa cu zona cercetată pe văi sau m asive m un
toase.
D upă cum arată G. R â c z (Sargetia 14, 1974) : „P rim a lucrare p u
blicată în cadrul preocupărilor de cartare este studiul lui O. B o j o r “ ■ —
referindu-se la lucrarea „Consideraţii asupra răspîndirii şi valorificării
p lantelor m edicinale din M asivul R etezat1 publicată în anul 1957. Dacă
1
în această lucrare se dau p e n tru prim a dată în lite ra tu ra de specialitate
evaluări cantitative pe specii şi pe localităţi p e n tru principalele organe
de plante m edicinale care se pot recolta de pe un anum it terito riu ţinînd
seam a de legile ocrotirii n atu rii, abia în anul 1959 apare o lu crare m e
todologică de cartare a florei m edicinale propriu-zisă. Este vorba de lu
crarea „C ontribuţii la identificarea florei m edicinale din ,raionul Sibiu"
în care cantităţile valorificabile de plan te m edicinale, şîrtt figurate sub
form ă de sim boluri rezultînd din iniţiala speciei $i d'N ^n«îu^*r sim bo-

93

lu ri înscrise în sectoare de cercuri cu diam etre diferite în funcţie de m a
teria prim ă evaluată în kg organ de plan tă uscată.
Această m etodologie de cartografiere a fost adoptată de m ajoritatea
colectivelor de cartare pînă în prezent şi folosită p e n tru elaborarea h ă r
ţilor pe raioane sau pe judeţe.

D E FIN IŢ IE ŞI SCOP

P rin ca rtare a economică a florei m edicinale spontane se înţelege
u rm ă rirea pe tere n şi n o tarea p lantelor m edicinale şi oleoeterice, ia r prin
cartografie tran sp u n erea pe h ă rţi topografice cu aju to ru l unor sem ne
convenţionale a cantităţilor de m aterii prim e care se recom andă a fi r e
coltate d intr-o localitate de la una sau m ai m ulte specii m edicinale,
ţinînd seam a de legile protecţiei n aturii.
în cadrul aceleiaşi acţiuni se urm ăreşte şi evaluarea valorii te ra p e u
tice a plantelor m edicinale sub rap o rtu l conţinutului 111 substanţe active.
Acest lucru se realizează fie p rin recoltarea de probe necesare analize
lor de laborator, fie p rin analize directe pe teren.
Deci scopul cartării economice este de a cunoaşte sub aspect can
titativ şi calitativ resursele n a tu ra le de plan te m edicinale d intr-o zonă
geografică în vederea valorificării raţionale a acestui potenţial econo
mic, fie p rin organizarea unor centre de recoltare, uscare şi condiţionare,
fie prin crearea unor u n ită ţi farm aceutice industriale de extracţie a su b
stanţelor active.
în cadrul sistem elor economice planificate cartarea economică a
florei m edicinale spontane perm ite dirijarea valorificării altern ativ e a
unui bazin economic cu scopul de-a contribui la refacerea n a tu ra lă sau
stim ulată a speciilor exploatate p rin însăm înţări (spontaneizare). Astfel,
de pe aceeaşi su p rafaţă de tere n se vor recolta p a rţial (cca 30%) rizomii,
bulbii, rădăcinile sau p ărţile aeriene la in terv ale de aproxim ativ, cinci
ani. Excepţie fac florile, fructele şi sem inţele care pot fi recoltate anual
de la cca 60% din indivizi fără ca p e rp etu area speciilor să fie periclitată.

TEHNICA DE LUCRU

S T U D IU L G E O G R A F IC A L T E R IT O R IU L U I Ş I D E L IM IT A R E

în cadrul consideraţiilor generale efectuate asupra terito riu lu i s tu
diat după fixarea coordonatelor geografice se va descric relieful pe baza
datelor existente în lite ra tu ra de specialitate. ' D atele orografice vor fi
com pletate cu unele observaţii de pe tere n în special privind zonele cu
floră spontană m ai bogată. Aceste date se referă la orientarea m asive
lor m untoase, la expoziţie în funcţie de punctele cardinale, la întinderea
în km a diferitelor form e de relief şi la altitudine. O atenţie deosebită
se va acorda bazinelor hidrografice, pădurilor, tăietu rilo r de pădure şi
poienilor, dato rită fap tu lu i că în aceste zone este concentrată în principal
flora m edicinală spontană. De asem enea, m arginea lacurilor n a tu ra le sau
artificiale, coastele abrupte necultivate, plan taţiile şi livezile pot consti
tu i surse bogate de plante m edicinale.

94

R eferirile cu priv ire la datele geologice vor fi sum ar prezentate in -
sistînd în special asupra solului care determ ină tip u l de vegetaţie carac
teristică regiunii respective. R eacţia acidă sau alcalină (pH -ul solului),
salinitatea, stru c tu ra solului sîn t elem ente o rientative cu p riv ire la ve
getaţia zonelor lu ate în studiu.
în cazul în care în u n itatea fizico-geografică care urm ează a fi car
tată există staţiu n i sau puncte m eteorologice pot fi culese date asupra
climei terito riu lu i studiat. E xistenţa unor specii este condiţionată şi de
zonele depresionare care în general au un m icroclim at diferit faţă de
regiunea respectivă.
Tot în cadrul acestui capitol se va face o caracterizare generală a
etajelor de vegetaţie cu specificarea altitudin ilor care delim itează p rin
cipalele etaje.
î n ceea ce priveşte delim itarea te rito riu lu i studiat, aceasta poate fi
făcută fie după m asive m untoase sau bazine hidrografice care p rin n a
tu ra reliefului, culm ile m unţilor, cum păna apelor se pot delim ita cu p re
cizie, fie după îm p ărţirea adm inistrativă a terito riu lu i respectiv (re
giune, judeţ).
în ultim ii ani, p e n tru cartarea economică a florei m edicinale spon
tane din R om ânia am ad ap tat delim itarea geografică după ju d eţe care
la rîn d u l lor sînt îm p ărţite în comune. Deşi această delim itare nu este în
to ate cazurile identică cu u n ităţile n a tu ra le din ţară, ea perm ite, în cazul
în care lucrează m ai m ulte echipe de cercetare pe teren, o îm p ărţire m ai
exactă a terito riilo r lu ate în studiu. La descrierea ju d eţu lu i studiat, pe
lin g ă h artă, se v a face şi o sc u rtă descriere a lim itelor ju d eţu lu i spe-
cificînd şi judeţele cu care se învecinează.

D O C U M E N T A R E A B IB L IO G R A F IC A

Pe lîngă datele geografice ale zonei sau ju deţului studiat, care sîn t
conspectate după lucrările cele m ai noi a p ă ru te în acest dom eniu, o aten
ţie deosebită trebuie acordată, în special, lucrărilor anterioare cu privire
la flora şi vegetaţia te rito riu lu i lu at în studiu. Deşi în toate lucrările an
terioare cartării economice a florei m edicinale spontane n u există indi
caţii ou p riv ire la c an tităţile şi calitatea plantelor m edicinale care pot fi
valorificate de pe u n an u m it terito riu , totuşi cercetările publicate pot
da indicaţii preţioase cu privire la indexul speciilor existente şi cu priv ire
la localitatea unde se află speciile respective.
în această direcţie o lucrare de sinteză p e n tru ţara noastră este
Flora R.S.R. editată în X III volum e de Academia R.S.R. în cadrul ace
leiaşi edituri în „Biblioteca de biologie vegetală“ au a p ă ru t o serie de
lucrări cu privire la flora şi vegetaţia unor m asive m untoase, lucrări de
bază care d au num eroase indicaţii asupra răspîndirii plantelor.
D atorită florei spontane, bogate şi v ariate în specii, ţa ra noastră are
o veclie trad iţie în dom eniul botanicii şi sistem aticii vegetale. Practic nu
există zonă geografică im portantă din ţară care să n u fi fost descrisă în
tre c u t de unul sau m ai m ulţi autori rom âni sau de peste hotare.
Orice lucrare cu privire la flora şi vegetaţia te rito riu lu i stu d iat p re
zintă pe lîngă in teresu l ştiinţific şi o im p o rtan ţă practică fu rnizînd date
valoroase cu privire la existenţa şi determ inarea speciilor respective.

95

P R O G R A M A R E A C E R C E T Ă R IL O R P E T E R E N . D U R A T A -T R A S E E

In cazul In care terito riu l stu d ia t cuprinde form e de relief altitu d i-
nale diferite p en tru zona tem perată, lucrările de cartare se vor începe din
a doua ju m ătate a lunii aprilie cu zonele de şes, în special cu pădurile,
unde covorul vegetal este m ai bogat, pînă în lu n a mai. în urm ătoarele
două luni se va continua cu zonele colinare şi subm ontane, iar în lunile
iulie, august şi septem brie vor fi cartate zonele m ontane şi subaipine.
Este bine ca lu crările de c a rtare pe tere n să fie încheiate pînă cel mai
tîrziu la 15 octom brie. P e n tru recoltarea probelor de analizat de pe te
ren ideal ar fi ca această operaţie să fie efectuată în cazul organelor sub
terane în luna aprilie sau în octom brie. N um ai astfel se pot obţine rezul
tate concludente în ceea ce priveşte conţinutul în -principii active.
P e n tru un judeţ, de exem plu, care se întinde pe o su p rafaţă de
6 500 km 2 pînă la 7 500 km 2 şi are form e de relief variate, cu drum uri
de acces m ai greu accesibile, sînt necesare 5—fi deplasări a 15 zile fie
care efectuate de către 1-—2 echipe form ate din 3—4 persoane fiecare
echipă. Acestea se vor deplasa p rin rotaţie în perioadele dinainte pro
gram ate. ' '
D upă un calcul sum ar, arată P o p e s c u Z e l e t i n (1967), uri cer
cetător ar p u te a ’ carta în 40 zile anual ‘aproxim ativ 10 000 ha. Se ap re
ciază că spaţiul carpatic a r putea fi c a rta t în 20 ani de către 40 cercetă
tori lucrînd în fiecare sezon m inim 40 zile efectiv pe teren.'
în ain te de începerea lucrărilor de teren, după ce docum entaţia biblio
grafică c u .p riv ire la geografia, flora şi vegetaţia judeţului luaţ în lu c ru
au fost term inate, se va fixa de către şeful echipei de ce rc e ta re,u n „tra
seu orientativ. Acest lucru presupune cunoaşterea din lite ra tu ra cpiisul-
tată şi din h ărţile ru tie re a căilor principale de acces, precum şi a d ru m u
rilor comunale, forestiere etc. în funcţie de aceasta se poate face şi o pla
nificare a carburanţilor necesari deplasărilor cu autovehicule de la o lo
calitate la alta. _ .

C O M P O N E N Ţ A E C H IP E I

Echipele sînt form ate de obicei din 3—4 persoane şi un conducător
auto. ' ' ’
Cercetătorii, farm acişti sau biologi specializaţi în cunoaşterea plante
lor m edicinale, vor fi selecţionaţi a tît după pregătire, cît şi după condiţia
fizică. P e n tru o echipă de 4 persoane sînt suficient 2—3 cadre cu stu d ii
superioare a ju ta ţi fiind de 1—2 cadre m edii cu experienţă, din: care u n u l
se va ocupa pe to ată d u rata deplasării cu recoltarea m aterialului de ana
liză, uscarea lui, cU recoltarea şi în tre ţin ere a m aterialului de ierbar sau
a plantelor conservate în alcool sau form ol p e n tru studii anatom o-rnorfo-
logice. :.
Şeful de echipă răspunde de buna desfăşurare a lucrărilor pe teren,
de form alităţi, vize, asigurarea cantonam entului şi de traseul program at.
P rin acest fel de organizare a lucrărilor pe te re n creşte în mod con
siderabil randam entul şi calitatea lucrării.

96

M IJL O A C E D E T R A N S P O R T , E C H IP A M E N T , C A N T O N A M E N T (C A M PA M EN T ),
B A Z E D E A P R O V IZ IO N A R E

Ţinînd seam a de dificultăţile u nor trasee se recom andă ca autovehi
culele să fie dotate cu dublă tracţiune.
In acest scop rezultate bune se obţin prin am enajarea fie a u nor m i
crobuze tip T.V. D-12-M cu dublă tracţiune avînd un com partim ent d es
tinat. laboratorului, fie a autoturism elor de teren tip I.M.S. sau ARO 243
sau ARO 244 avînd o rem orcă pe o singură osie. M ijloacele de tran sp o rt
autonom e reduc în m od considerabil operaţiunile de cartare crescînd a s t
fel eficienţa lucrărilor pe teren cu peste 300%. Pe lîngă reducerea tim p u
lui de lucru m ijloacele de tran sp o rt autonom e oferă posibilitatea desfă
şu rării lucrărilor pe te re n în circuit şi asigură deplasarea m aterialelor teh
nice şi echipam entului în im ediata vecinătate a zonei de cartare, uşurînd
foarte m ult efortul depus de echipele de cercetare.
Este absolut necesară verificarea stării tehnice a autovehiculelor în a
inte de fiecare deplasare pe teren şi asigurarea unor piese de schim b n e
cesare în cazul eventualelor defecţiuni survenite pe parcurs, ţinînd seam a
de faptul că m ajoritatea lucrărilor de cartare se desfăşoară departe de
oraşe, unde există servicii de asistenţă ru tieră. C onducătorul auto, care
trebuie să fie obişnuit cu toate gradele de dificultate a drum urilor ce
urm ează a fi parcurse, este necesar să posede şi cunoştinţe tem einice
de m ecanică şi electricitate-autc.
In ceea ce priveşte echipam entul personalului de cercetare pe teren
ei trebuie să fie judicios ales, să fie adecvat tu tu ro r condiţiilor clim aterice
şi meteorologice.
P e n tru zonele m ontane şi subalpine sîn t necesari bocanci de m unte
cu talpă vibram . îm brăcăm intea va fi uşoară şi comodă, preferabil de
iînă sau bum bac. Se vor evita m aterialele de fib re sintetice. Fiecare m em
bru. al echipei de cercetare va avea şi cîte o pereche de cizme de cauciuc
care vor fi utilizate dim ineaţa pe rouă sau după ploaie şi în zonele m lăş
tinoase, luncile um ede ale rîurilor, în tu rb ă rii etc. O bligatoriu se va p u rta
în sacul de m erinde sau în ran iţă o m an ta de ploaie, o lanternă, im cuţit,
h ran ă rece şi apă p e n tru o zi. Fiecare echipă de lucru va avea o m ică
tru să sanitară. Se vor lua toate m ăsurile de protecţia m uncii care se re
fera la m anipularea plantelor.
Din experienţa practică după tere n a rezu ltat că eficienţa m axim ă a
lucrărilor se obţine p rin cartarea în circuit. P e n tru aceasta sînt necesare
cei p uţin 2 corturi de cîte 2 persoane sau 3 c o rtu ri în cazul în care în
autovehicul nu se pot am enaja 1—2 locuri de dorm it. Baza de noapte va
fi în acest caz locul de parcare a autovehiculului de la ultim a operaţie
de cartare. în acest fel lucrările vor putea fi continuate pe traseul propus
im ediat a doua zi dim ineaţa fără a m ai fi necesar să se parcurgă d istanţe
m ari pînă şi de la localitatea aleasă ca bază.
In cazul în care echipele de cartare nu sînt înzestrate cu corturi şi
ou echipam entul necesar cam pam entului, se va alege cu bază un oraş, co
m ună, camping, m otel sau cabană. în acest caz se va lucra „în stea“ înţe-

97

legînd p rin aceasta parcurgerea punctelor de cartare pe o rază de cca 50 km
de la bază revenind de fiecare d a tă pe alt traseu decît cel de plecare.
D upă term inarea lucrărilor baza de plecare se va m uta în a ltă localitate.
In am bele situaţii (cartare în circu it sau de la o bază la alta) se v o r
asigura din tim p alim entele, apa şi com bustibilul necesar. A lim entele v o r
fi nealterabile şi suficient de consistente p e n tru a asigura necesarul de ca
lorii p en tru efortul fizic.
P e n tru autovehicul se va avea în vedere fap tu l că autonom ia d e
parcurs a tip u rilo r de autovehicule existente este de 300— 400 km. în ca
zul în care bazele de carburanţi sîn t m ai înd ep ărtate aprovizionarea cu
benzină se poate face de către conducătorul autovehiculului în tim pul de
2— 3 ore c ît lucrează o echipă pe te re n la identificarea florei dintr-o lo
calitate. Este, de asem enea, necesară o canistră m etalică p e n tru benzină..

M A T E R IA L E T E H N IC E N E C E S A R E

P e n tru bu n a desăşurare a lucrărilor de cartare sîn t necesare u rm ă
toarele :
— h ă rţi topografice sau judeţene la scara 1 :100 000, 1 : 50 000 sa u
chiar 1 : 25 000 p e n tru zonele m ontane şi subalpine m ai dificile ;
— d eterm in ato r de plante ;
— busolă, altim etru, binoclu, lupă şi a p arat fotografic ;
— ţăru şi şi sfoară p e n tru cadrele de releveu ;
— c a rn et p e n tru notări şi creioane (de p refe rin ţă cu g rafit care p re
zintă av antajul că scrisul nu se şterge la ploaie) ;
— u n tîrnăcop sau u n deplantator, foarfecă de grădină şi un cuţit ;;
— o barcă pneum atică în cazul în care se lucrează în zona deltelor,
lacurilor sau unor rîu ri greu accesibile ;
— o tru să cu reactivi p e n tru identificarea alcaloizilor, glicozizilor,,
tan inurilor, derivaţilor antrachinonici e t c .;
— o presă p e n tru ierborizare, hîrtie, pungi de hîrtie, sfoară.
P e n tru v arian ta de lu cru ,,în circuit“ to t în cadrul m aterialelor te h
nice trebuie incluse şi corturile, sacii de dorm it, saltelele pneumatice»
lăm pi cu sp irt sau petrol sau aragaz de voiaj cu butelii de rezervă.

CONTACTE PE PL A N LOCAL

D upă îndeplinirea form elor legale de lu cru în zonă şi anunţarea au
to rită ţilo r locale asupra scopului m isiunii se vor cere indicaţii de ordin
general privind : zonele interzise, rezervaţiile naturale, starea căilor de
acces, posibilităţi de cazare şi aprovizionare.
D atorită faptului că în m ajoritatea judeţelor există centre de r e
coltare a plantelor m edicinale şi a fructelor de pădure se va lua legătura
cu responsabilii acestor centre şi cu organele silvice, de la care se pot
obţine inform aţii preţioase privind localităţile m ai bogate în plante şi
cantităţile care se recoltează anual. U nele inform aţii se pot obţine şi de
la cadrele didactice din şcolile com unelor pe raza cărora se lucrează sau
direct de la populaţie. în orice caz toate aceste date n u au decît caracter
inform ativ şi trebuie verificate pe teren.

98

M E T O D E U T IL IZ A T E L A E V A L U A R E A C A N T IT A T IV A A F L O R E I M E D IC IN A L E

Deoarece noţiunea de plantă m edicinală este relativ ă se va întocm i
de comun acord cu beneficiarul lucrării o listă m inim ă de specii m edi
cinale. In această listă vor fi cuprinse nu num ai speciile clasice sau u ti
lizate pe plan naţional, ci şi acelea care în ultim ii ani au fost solicitate
de diverşi beneficiari externi. Această listă m inim ă de specii se poate
com pleta cu plantele utilizate în m edicina populară locală, eu speciile în
stad iu de cercetare, precum şi cu unele specii neconsiderate m edicinale la
data cartării, dar care se află în can tităţi foarte m ari pe terito riu l stu
diat. In orice caz lista m inim ală va trebui respectată de toate colectivele
şi echipele de cartare p e n tru uniform izarea lucrărilor finale. Fiecare spe
cie din lista m inim ă va treb u i să fie cunoscută de fiecare m em bru al echi
pei de lucru pe tere n în to ate stadiile de vegetaţie. In cazul u nor nelă
m u riri cu privire la specia cartată se va recurge la determ inatorul de
p lante sau la co n fru n tări în tre m em bri colectivului de lucru. Speciile ne
determ inate sau care ar prezenta unele confuzii se vor presa în ierbar
p e n tru a fi ulterior determ inate. Acest lucru se va nota în caietul de
teren cu specificaţia respectivă şi cu sem nul (?). Al doilea elem ent im por
t a n t este organul de plantă la care se referă evaluarea.
Subliniem încă odată fap tu l că evaluarea cantităţilor se face în m a
teria prim ă uscată propusă p en tru valorificare din bazinul respectiv. Deci,
cartarea economică a florei m edicinale spontane nu înseam nă inv en ta
rierea în întregim e a speciilor şi cantităţilor existente în tr-o localitate,
ci num ai cantităţile de m aterii prim e de la fiecare specie m edicinală pro
pusă spre valorificare în localitatea respectivă ţinînd seam a de legile ocro
tirii naturii. In general, p e n tru organele subterane această cantitate n u
reprezintă decît cca 30% din existent, p e n tru p ărţile aeriene ale speciilor
p eren e 30— 40o/0 din existent, iar p e n tru frunze, flori, fructe şi sem inţe
40— 60o/0 din total.
P e n tru ca evaluarea să fie cît m ai obiectivă şi u n ita ră este necesar ca
fiecare m em bru al echipei de cercetare pe teren să cunoască doi param e
tri im portanţi :
— Ce cantitate de m aterie prim ă se poate obţine de ia u n individ
(de la o plantă). De exem plu, de la o plantă de A tropa belladonna, în sta
diul vegetativ al înfloririi, se pot obţine 4— 6 g frunze uscate ; de la ace
eaşi specie se pot obţine 20— 25 g rădăcini în sta re uscată.
Cunoscînd acest p aram etru se pot efectua calcule rap o rtate la hectar.
Astfel, dacă pe o su p rafaţă de 1 ha s-au identificat cca 660 plante (o
p lan tă la 5 m 2) se pot obţine în tre 3— 4 kg frunze uscate de M ătrăgună
şi 14—26 kg rădăcini uscate de la aceeaşi specie. P resupunînd că tăietu ra
de pădure, unde s-a identificat M ătrăguna, este de 100 ha şi densitatea
este aproxim ativ aceeaşi ar rezulta că din tă ie tu ra de pădure s-ar putea
recolta 300—400 kg frunze şi 1 400— 2 600 kg rădăcini uscate. C antitatea
recom andată p e n tru valorificare (ţinînd seam a de protecţia speciei) în
acest caz, la 100 ha a r fi de 466— 866 kg rădăcini (cca 30% din total), iar
p eiitru frunze 150—200 kg m aterie prim ă uscată (cca 50% din total).
— Cît rep rezin tă pierderea p rin uscare a organului de plantă propus
p e n tru valorificare. P e n tru acest p aram etru există num eroase studii şi

99

lucrări de specialitate. P rin tre ultim ele m enţionăm „Farm acia N aturii"
voi. I şi II Ed. Ceres — 1976— 1977 care dă în tabele sinoptice randam en
tele la uscare n a tu ra lă sau artificială p e n tru cca 200 specii sau sortim ente
de plante m edicinale.
Cunoscînd speciile m edicinale cartabile şi aceşti doi param etri urm ează
operaţia cea mai dificilă : evaluarea cantitativă a m ateriei prim e propuse
p e n tru valorificare dintr-o localitate oare de fap t prezintă o u n itate de
su p rafaţă definitivă.
Este cunoscut fap tu l că la ora actuală există num eroase sistem e p en tru
evaluarea indicilor can titativ i şi calitativi ai fitocenozelor. în acest scop se
întocm esc pe teren liste de plante şi se fac referiri la factorii staţionali. în
litera tu ra de specialitate rom ână şi franceză p e n tru aceste evaluări se u ti
lizează term enul de releveu. P rin term enul de releveu se înţelege ansam
blul de observaţii ecologice şi fitosociologice referitoare la o localitate
determ inată.
A bundenţa în specii se apreciază pe baza unor scări cu mai m ulte
trep te cum ar fi scara B raun-B lanquet cu urm ătoarele sem nificaţii ale
scării :
1. indivizi foarte rari ;
2. indivizi rari ;
3. indivizi puţin num eroşi ;
4. indivizi num eroşi ;
5. indivizi foarte num eroşi.
D upă E m b e r g e r şi colaboratorii se indică 10 trep te ale scării de
apreciere a abundenţei după um ătorul cod :
0. un singur individ în releveu ;
1. 2—4 indivizi ;
2. 5— 9 indivizi ;
6. 100— 199 indivizi ;
7. 200— 499 indivizi ;
8. 500— 999 indivizi ;
9. 1 000 şi peste 1 000 indivizi în releveu.
Cunoscînd num ărul indivizilor pe suprafaţa analizată densitatea se sta
bileşte după urm ătoarea form ulă :

s
în care :
d este densitatea ;
n — n um ărul indivizilor ;
s — suprafaţa.
S tabilitatea exactă a abundenţei sau dom inaţiei în specii se face cu
a ju to ru l unor ram e speciale cu latu ra de 50 cm sau de 100 cm, la rîndul
lor îm părţite în p ă tra te de 1 dm 2. Acestea sînt adecvate num ai p entru te
ren u rile acoperite cu vegetaţie scundă, în special gram inee şi eiperacee.

100

La lucrările de cartare s-a adoptat delim itarea suprafeţelor de cîte
1 m 2 eu 4 ţăru şi de 1 m înălţim e, ascuţiţi la un capăt, legaţi în tre ei la
p a rte a superioară cu frînghie. Ţ ăruşii înfipţi în păm înt form ează un cadru
care delim itează vizibil o su p rafaţă de 1 m 2, în care se încadrează a tît ve
g etaţia joasă, cît şi plantele înalte.
A vînd cel p u ţin 2 cadre de cîte 1 m 2 fiecare echipă poate efectua re
levee, u rm ărin d şi notînd speciile m edicinale din in terio ru l cadrelor.
N um ărul releveelor diferă în funcţie de frecvenţa şi constanţa speciilor
cartate şi faţă de form a geom etrică a suprafeţelor cartate.
Să presupunem că în tre un rîu care curge aproape drept, fără m eandre
şi o şosea se află o luncă de aproxim ativ 10 m lăţim e şi cca 0,5 km lu n
gime. Presupunem că în această luncă cresc 6 specii ierbacee de plante
m edicinale care pe toată, d istanţa se repetă cu o frecvenţă aproape sim i
lară ca spre ex. : Petasites hybridus, Urtica dioica, Eupatorium ccmnabinum
şi E qiusetum arvense, iar altele ca : S y m p h y tu m officinale şi Heracleum
sp h o n d yliu m cresc sporadic. Sînt suficiente 10 relevee, am plasînd cadrele
din 50 în 50 m urm înd o linie frîn tă (în zig zag) p e n tru a obţine o valoare
o rientativă asupra florei m edicinale din lunca cercetată (tabelul 1).

Tabelul 1

D e n s ita te a s p e c iilo r d e te r m in a tă p e X m - p rin 10 re le v e e

N r. Nr. releveului 1 o 3 4 5 G 7 S 9 10
specie

1 Pclasiles hybridus 2 1 3 2 2 O 1 2 1 2
2 Urlica dioica 8 10 9 12 12 13 9 10 11 14
3 E upatorium cannabinum 6 8 7 8 S 10 9 6 7 9
4 Kquiselum arvense 2!
1 18 19 21 20 22 24 21 19 20
5 S y m p h ytu m officinale 2 0 1 1 0 1 2 0 1 0
6 H eracleum sphondylium 0 1 1 2 0 1 1 2 0 1

C antităţile medii de m aterie prim ă uscată de la fiecare individ clin
6 specii sînt urm ătoarele : l = 2 0 g ; 2 = 3 g ; 3 = 8 g ; 4 = 4 g ; 5 = 5 g ;
6 = 3 g (fructe).
A plicînd indicele de protecţia plantei de la caz la caz, cantităţile pro
puse spre valorificare pe individ ar fi urm ătoarele :
V aloarea absolută în m aterie prim ă uscată p e n tru speciile de pe cei
10 m 2 propuşi spre valorificare ar fi urm ătoarele : 1 = 125,4 g ; 2 = 324 ş ;
3 = 210,6 g 4 = 412 g ; 5 = 13,6 g ; 6 = 27 g.
Valoarea relativă propusă spre valorificare de pe jum ătatea de hectar
cartată din lunca respectivă a r fi pe specii urm ătoarea :
Petasites hybridus = 62,7 kg (30% d in indivizi) ;
Urtica dioica = 162,0 kg (recoltare integrală) ;
Eupatoria cannabinum = 105,3 kg (30% din indivizi) ;
Equisetum, arvense = 206,0 kg (50% din indivizi) ;
S y m p h y tu m officinale = 6,8 kg (30% din indivizi) ;
H eracleum sphondylium = 13,5 kg (fructele, integral de la toţi indi
vizii).

101

D upă cum am a ră tat mai înainte, n u m ăru l de releveuri şi am plasarea
cadrelor de 1 m 2 folosite p e n tru evaluări este în funcţie de frecvenţa şi
constanţa speciilor, precum şi de form a geom etrică a suprafeţei cercetate.
Să presupunem că ne aflăm în tr-o poiană de cca u n hectar 'de form ă
aproape rotundă, în care se .află o singură specie m edicinală : Colchicum
autum nale de la care se recoltează sem inţele. în acest caz, s-a constatat
că cca 80% din plante au capsule care vor ajunge la m aturitate. P e n tru
cartarea suprafeţei respective se recom andă ca p e n tru a obţine rezu ltate
cît mai concludente am plasarea cadrelor de releveu să fie făcută ţinînd
seam a de densităţile m inim e şi m axim e. De aici rezu ltă că 20 de rele
veuri am plasate pe cele două diagonale ale unei suprafeţe cercetate, pot
da o valoare o rien tativ ă asupra n um ărului de indivizi existenţi în poiana
respectivă. In acest caz să presupunem că după releveu s-a obţinut o
densitate m edie de 5,5 plante pe m 2. Fiindcă num ai 80% din plante care
interesează evaluarea sîn t 4,4 plante pe m 2.
Deoarece la recoltarea sem inţelor de Colchicum autum nale nu este
necesară aplicarea coeficientului de protecţie a plantei ea continuînd să
se înm ulţească prin bulbi, atunci, p e n tru poiana respectivă în suprafaţă
ele cca 1 ha rezultă că se află cca 44 000 plante care pot furniza cca 66 kg
S e m e n Colchici calculat la 1,5 g sem inţe de capsulă.
în cazul în care în poiana cartată ar fi şi alte specii m edicinale care
prezintă interes economic se vor înregistra fiecare în p arte în fiecare ca
dru, iar apoi se vor efectua calculele ţinînd seam a de protecţia speciilor
din localitatea respectivă.
D upă cîteva mii de relevee efectuate de fiecare echipă în diferite zone,
după cîţiva ani de m uncă efectivă pe teren, cercetătorii pot face aprecieri
asupra cantităţilor de m aterie prim ă ce se recom andă a fi v a lo rifica tă ,de
la fiecare specie din localitatea respectivă fără a m ai recurge la cadre de
releveu decît num ai atunci cînd există in certitudini asupra evaluării.
Un fap t im portant la evaluarea cantitativă este că p e n tru a obţine
rezultate c ît mai exacte treb u ie parcursă o suprafaţă cît m ai m are de te
ren pe jos. C artarea nu se poate face d in m aşină. Cu cît suprafaţa parcursă
pe jos este m ai m are, cu cît notările sînt mai frecvente şi cu cît rep etarea
sem nelor de apreciere a abundenţei este mai m are, cu a tît rezultatele se
vor apropia m ai m u lt de valoarea reală.
In lucrările de cartare a florei m edicinale spontane treb u ie avut în
vedere în perm anenţă scopul p en tru care se face această lucrare. C artarea
se face p e n tru cunoaşterea resurselor n atu rale valorificabile d in tr-o loca
litate, ju d eţ sau ţară. D atele rezultate d in această lucrare servesc direct
sectorului de exploatare p e n tru întocm irea planurilor anuale de valorifi
care a florei m edicinale spontane. Nu treb u ie u ita t fap tu l că după p red a
rea datelor beneficiarului acestei acţiuni urm ează trim iterea unor echipe
de recoltare a plantelor m edicinale din localitatea respectivă care verifică
exactitatea aprecierilor făcute de echipe sau colectivul de lucru.
în ceea ce priveşte conservarea şi asigurarea refacerii florei spontane
din localitatea care urm ează să constituie obiectivul u n o r exploatări, acest
lucru depinde în m are m ăsură de felul în care producţia organizează o
exploatare raţională a acestor bogăţii. U n prim c riteriu de apreciere a
cantităţilor valorificabile treb u ie să fie datele rezu ltate în urm a cartării
economice a florei m edicinale spontane. Refacerea n atu rală a bazinelor eco-

102

•Dornice exploatate se face p rin exem plarele de plante lăsate pe teren ca
m aterial la înm ulţire şi p rin însăm înţări sau sădiri de puieţi, butaşi, lăs
tari etc. a teren u rilo r exploatate. Această ultim ă operaţie poartă şi denu
m irea de ,,spontaneizare“.
In cazul în care în terito riu l cercetat se întîlnesc specii ocrotite de
lege ca : G entiana lutea, A rctostaphylos-uva-ursi, Angelica archangelicci,
acestea nu se vor carta. P rezenţa lor, frecvenţa, datele fenologice şi alte
observaţii a su p ra acestor specii se vor nota în caietul de teren. De la spe
ciile ocrotite se va putea recolta cel m u lt m aterial de înm ulţire în vederea
experim entării introducerii în cultură a unora dintre ele.
O altă categorie de plante m edicinale care nu sînt ocrotite prin lege,
dar care p e n tru unele localităţi din Rom ânia prezintă o ra rita te şi prin-
tr-o exploatare intensivă ar fi am eninţate cu d isp ariţia din localitatea res
pectivă se recom andă, de asem enea, a fi protejate. în tre acestea m enţio
năm urm ătoarele :
Speciile de A co n itu m din secţia Napellus p en tru unele m asive m un
toase unde aceste specii sînt rare (ex. P ostăvarul, P ia tra C raiului, P iatra
Cloşanilor, Ceahlău. Specia A co n itu m rom anicum elem ent endem ic pentru
ţa ra noastră nu se va recolta deloc). P e n tru speciile m edicinale ale genului
A co n itu m se recom andă să se recolteze num ai părţile aeriene care, de ase
m enea, conţin alcaloizi.
A donis vernalis (în Lunca D unării şi jud. Suceava).
A m ic a m ontana (num ai inflorescenţele cu 50% din total).
Drosera rotundifolia (nu se va recolta deloc).
G lycyrhiza glabra (se recom andă introducerea în cultură).
Lycopodium , toate speciile — se vor recolta tulpinile de la L. clavatum
şi L. a n n o tin u m num ai 30%, iar specia L. selago n u se va recolta deloc.
M enyanthes trijoliata — se recom andă recoltarea exclusivă a părţilor
aeriene în proporţie de m ax. 50%.
N ym pheae alba ■ nu se va recolta decît din D elta D unării.
—
Ononis spinosa — se va recolta m ax. 20%.
Vinca m inor — în localităţile unde specia este ra ră nu se va recolta.
Pinus m ontana — în zonele unde această specie creşte sporadic, în
pilcuri mici, pe platourile unde sîn t rezerve reduse de apă sau izvoare,
precum şi pe toate pantele eu înclinaţii m ai m ari de 45° p en tru a îm pie
dica fenom enele de eroziune se va interzice recoltarea. R ecoltarea v îrfu -
rilo r ram urilor se va efectua pe culoare.
Specia Acorus calamus care a devenit sporadică în flora spontană din
ţa ra noastră se recom andă a fi cultivată.
Această listă poate fi com pletată de la caz la caz şi p e n tru alte n u
m eroase specii.
De asem enea, este interzisă cartarea şi recoltarea tu tu ro r speciilor din
rezervaţiile naturale. Aceste rezervaţii vor fi precis delim itate pe h ărţile
de cartare economică şi se vor face propuneri de înfiinţare a noi rezer
vaţii.

NOTAREA D ATELO R PE TEREN

După efectuarea releveurilor sau după aprecierea făcută asupra frec
venţei şi num ărul speciilor de pe o u n itate de suprafaţă determ in ată se
consem nează datele în caietul de teren. în acest scop se înscriu speciile

103

xntîlnite în localitatea respectivă, iar în d reptul lor, pe m ăsură ce speciile
se repetă în tim pul cercetării terenului, se notează cu + sau + + sau
— + + . D upă parcurgerea localităţii respective m em brii echipei se con
sultă şi stabilesc de comun acord cantităţile propuse spre valorificare d in
localitatea cartată. Cifrele în paranteză în d rep tu l speciilor reprezintă can
tităţile de m aterie prim ă propusă p en tru valorificare. în cazul în care
cantităţile identificate şi propuse spre valorificare nu reprezintă valori m ai
m ari de 10— 20 kg (excepţie fac : Flores Verbasci, S em en Colchici, Fructus
Cărui, Flores Rhoeaclos şi alte specii de la care nu se pot recolta frecvent
decît cantităţi mici) prezenţa lor se notează după aprecierea cu (+ ), ( + + )
sau ( + + +)•
In continuare dăm o exem plificare de notare pe teren din ju d eţu l
Tulcea :
Com. Chilici-Veche ■ în tre T atanir şi F udulu pe ,,G rindul lui Sabasa“ i
—
A lthaea ofjicinalis + + (500) R adix ;
Lisiniachis num ularia ( 100 ) ;
Ccilystegia sepium + + + (500) ;
Scilix sp. -} — (10 000) Cortex ;
—|
EquiSjeţum arvense (100) ;
A rctiiim lappa (50) ;
L y th ru m salicaria + (100) ;
M entha longiţolia (100) Ilerb a ;
A rtem isia absinthium (100) ;
S y m p h y tu m officinale + (100) ;
Tanacetum vulgare (100) H erba ;
Potentilla reptans ( + + ) ;
Taraxacum officinale + (100) ;
etc.
Este bine ca localităţile unde au fost sem nalate plantele m edicinale să
fie cît mai precis delim itate. în acest scop se va scrie com una sau satul pe
raza cărora s-au identificat speciile respective, denum irea pîrîului, dealu
lui, m untelui, poienii, pădurii respective sau localizate în d reptul sau in
tervalul kilom etrajului de pe şosea sau cale ferată, dacă există. O rice
precizare sau indicaţie cît m ai exactă în leg ătu ră eu localitatea c artată
uşurează foarte m u lt m unca de recoltare a plantelor m edicinale.
în afară de localizare şi can tităţile propuse spre valorificare pe specii,
date absolut obligatorii p e n tru cartarea economică a florei m edicinale spon
tane, cercetătorii m ai pot trece în caietul de teren şi alte date sau obser
vaţii ca spre exem plu :
— cantităţi m ari de specii neconsiderate ca m edicinale la data car
tă rii ;
— date fenologice asupra plantelor : stadiul vegetativ la data res
pectivă, abundenţa inflorescenţelor sau lipsa lor, stadiul de m atu ritate a
fructelor, prezenţa unor boli criptogam ice, viroze sau atacuri de dăună
to r ; în cazul în care de exem plu se întâlnesc num ai plante în prim ul an
de vegetaţie — cum se întîm plă frecvent la specia A tropa belladonna în
tă ie tu ri noi 'de pădure — se va specifica : „în curs de in sta la re 1 etc.
1
O altă serie de date se referă la denum iri populare locale. Acestea
trebuie luate cu m ult discernăm înt şi verificate la cel p u ţin 3— 4 persoane

104

d ife rite din zona cercetată. Sub aspect etnobotanic aceste date treb u ie
consem nate deoarece în tim p ele se pierd p en tru totdeauna. De asem enea,
orice indicaţie asupra utilizării plantelor in diferent dacă noi le conside
răm sau nu m edicinale sînt dem ne de reţin u t şi de n o tat în carneţelul
de teren. La fel şi m odul de preparare, adm inistrare şi indicaţiile em pi
rice sau popular-terapeutice şi în special tradiţionale specifice zonei res
pective. Se vor cere precizări şi asupra afecţiunii sau afecţiunilor pen
tr u care sîn t indicate ţin în d seam a de fap tu l că şi boala respectivă poate
p u rta o denum ire populară. N u de m ulte ori în acest sens, prin inim ă se
înţelege stom ac etc.

P R E L E V A R E A Ş I C O N S E R V A R E A P R O B E L O R P E N T R U A N A L IZ A

După cum am a ră ta t în partea introductivă a lucrării al doilea obiec
tiv im portant al cartării economice este evaluarea calităţii plantelor m e
dicinale.
P e n tru a avea o im agine cît m ai fidelă asupra calităţii plantelor m e
dicinale probele p e n tru analiză a r trebui prelevate la m om entul optim de
recoltare. Cum acest lucru nu este posibil în toate cazurile fiindcă este
foarte greu de revenit pe teren p e n tru unele specii la m om entul optim
de recoltare, terito riu l parcurs fiind considerat cartat, atunci în mod
obligatoriu se va nota data recoltării, iar în carnetul de teren şi stadiul
vegetativ al plantelor de la care s-au prelevat probe.
Probele p e n tru m ajoritatea speciilor se vor preleva de la m ai m ulţi
indivizi din aceeaşi specie — proba reprezentînd o valoare m edie a popu
laţiilor din localitatea respectivă. In cazul în care se urm ăreşte în mod
special una sau m ai m ulte specii se vor preleva probe de pe un singur
individ care se va m arca şi localiza precis pe teren. De asem enea, dacă
d in tr-o specie valoroasă sub aspect terapeutic nu există decît cîţiva indi
vizi (exem plare) în zona cercetată, se va recolta m aterial p en tru analiză
şi de la aceşti cîţiva indivizi luînd m ăsuri de protecţie în vederea even
tu alei introduceri în cultură în cazul în care rezultatele analitice sînt
deosebite.
O rientativ dăm o listă de specii cu cantităţile necesare p e n tru o a n a
liză, exprim ate în m aterie prim ă uscată :
Flores C h a m o m i l l a e ..................................................... 50 g ;
Herba O r i g a n i ................................................................50 g ;
Herbci T h ym i sp................................................................ 50 g ;
Folium M enthae (provenind de la diferite specii) . . 50 g ;
Flores M il le f o li i ................................................................50 g ;
Herba M illefolii ...........................................................50 g ;
Folium H y o s c i a m i .......................................................... 30 g ;
Folium Daturae stram onis ..................................... 30 g ;
Folium B e l l a d o n n a e ..................................................... 30 g ;
C ortex F r a n g u l a e .......................................................... 20 g ;
Rhizom a Rum icis alpini ...........................................20 g
(sau alte specii de R u m ex bine determ inate) ;
Fructus Rosae sp ................................................................10 g.

105

O atenţie specială trebuie acordată uscării rapide a m aterialului de
analiză sau de la caz la caz conservării lui în stare proaspătă. M ajoritatea
probelor se analizează după uscare. P e n tru p ărţile su b teran e este recom an
dabilă fragm entarea sau despicarea. P e n tru o uscare m ai rapidă şi p ă rţile
aeriene, cînd se recoltează p lan ta întreagă, se pot fragm enta. în m ei un caz
probele nu se vor p ăstra în pungi de m aterial plastic care în eîteva ore
degradează eşantioanele. Cele m ai bune sînt pungile de h îrtie de perga
m ent. Cît m ai curînd după recoltare probele se vor întinde pe coli de h îr
tie, la bază sau în autolaborator. U nele probe se pot lega în snopuri şi
a tîrn a în in teriorul autolaboratorului sau ia bază. N u se vor recolta probe
în zilele ploioase. Frunzele se pot usca la nevoie în ierbare. P e n tru fructe
in vederea determ inării conţinutului în acid asoorbic, este recom andabil să
fie p ăstrate în frigiderul cu care poate fi dotat autolaboratorul. De cîte
ori se schim bă baza de lucru prim a grijă va fi aceea de-a întinde probele
la uscat.
Tot în acest dom eniu al recoltării probelor de pe teren in tră şi ier-
borizarea unor specii mai rare, a celor care necesită precizarea p rin d e
term inare a speciei sau varietăţii, precum şi conservarea în form ol sau
alcool a u nor organe de plante în scop didactic sau dem onstrativ.

E F E C T U A R E A U N O R P R O B E DE A N A L IZ A P E T E R E N

în cazul în care autolaboratorul este d o ta t ou echipam entul necesar,
o serie de analize pot fi efectuate pe te re n de către u n cadru m ediu tehnic
specializat în această direcţie.
P rin efectuarea unor analize de substanţe active d irect pe teren se
pot obţine rezu ltate im portante în special p en tru studiile de oonservabili-
ia te în tim p, p e n tru stu d iu l dinam icii ori v ariab ilităţii conţin u tu lu i în sub
s ta n ţe active în funcţie 'de diferiţi factori.
Reacţiile de identificare a unor grupe m ari de substanţe active se pot
face folosind reactivi generali care nu necesită a p aratu ră specială de la
borator Aceste reacţii de identificare (alcaloizi, d eriv aţi antracenici, <tani-
nuri etc.) sînt utile pe teren, în special, atunci cînd se studiază şi speciile
considerate nem edicinale.

FA ZA DE LABORATOR

P R E G Ă T IR E A P R O B E L O R P E N T R U A N A L IZ A Ş I D E T E R M IN A R E A
C O N Ţ IN U T U L U I IN S U B S T A N Ţ E A C T IV E

Această fază constituie cel de-al doilea obiectiv principal al cartării
economice : stabilirea conţinutului în substanţe active a plantelor cartate
din zona respectivă.
In acest scop, probele recoltate de pe teren vor fi uscate în condiţii
n atu rale sau artificiale, de la caz la caz. Dacă survin unele nelăm u riri în
ceea ce priveşte determ inarea exactă a speciei, această operaţie se va face
fie după exem plarele ierborizate, fie chiar după m aterialu l recoltat pen-

106

iru analiză în cazul în care acesta conţine suficiente elem ente pentru de
term inare, respectiv toate organele plantei. în general, m ateria prim ă re
co ltată de pe teren, provenind de la specii com une, nu ridică problem e
serioase în ceea ce priveşte determ inarea. Sînt totuşi unele excepţii ca
spre exem plu : Herba M illefolii, Herba, Serpylli, Fructus Cynosbati ş.a.
care p e n tru o d eterm inare precisă a speciei de la care provin necesită con
su lta re a lucrărilor de specialitate.
în tab elu l întocm it cu probele aduse de pe teren, pe lingă denum irea
speciei vor fi înscrise urm ătoarele date : localitatea cu toate precizările
necesare, data recoltării, stadiul vegetativ în m om entul recoltării (de la caz
ia caz), um iditatea, conţinutul în principii active şi data efectuării a n a
lizei.
D eterm inarea conţinutului în substanţe active se va face p en tru spe
ciile care figurează în Farm acopeea Rom ână ediţia a IX -a du p ă m etoda
Indicată în această lucrare, după norm e interne, standarde sau după m e
toda laboratorului unde se face determ inarea, specificînd şi aceste date.
Pe lîngă speciile m edicinale clasice şi comune pot fi analizate şi alte
•specii care, pe baza înru d irii filogenetice sau după alte criterii pe care
cercetătorul le poate in tu i sau stabili, pot in tra în cazul în care conţin p rin
cipii active în rîn d u l speciilor m edicinale. S-au sem nalat cazuri în care o
specie considerată în tre c u t nem edicinală, dup ă determ inarea conţinutului
în substanţe active să aibă lui c o n ţin u t m ai ridicat în substanţe active de-
cît speciile clasice m edicinale.

C E N T R A L IZ A R E A D A T E L O R

După term inarea lucrărilor de c a rtare pe tere n sau chiar în tim pul
desfăşurării acestei lucrări pe echipe, se va trece la centralizarea datelor
consem nate în caietul de teren. în acest scop recom andăm sistem ul de fi
şare pe specii indicînd p e n tru fiecare specie localitatea cu precizie şi c a n ti
ta te a care poate fi valorificată din localitatea respectivă. D upă term in area
fişelor pe specii acestea pot fi grupate în ordine sistem atică conform Flo
rei R.S.R.
P e n tru exem plificare dăm o astfel de fişă :
Usneaceae
TJsnea barbata (L.) Hoff. ind. U. florida (L.) U. longlssim a (Ach.).
Oaşa Mică spre S urianu (drum ul care urcă pe la ,,Schit“) (1 000)
Oaşa Mică, pe v îrf (500) ; Oaşa Mică spre Slim oiu (500) ; Valea Dobrei,
la Joagăre spre Valea B asului (5 000) ; de la M arginea lui M an spre G un-
gurezul — S erbata M are p rin G roapa Lungă spre platoul Frum oasei
(5 000) ; Valea Frum oasei (10 000) ; în tre Oaşa Mică şi Oaşa M are (10 000) ;
de la Stîna lui V laicu spre Slim oiu (500) ; Izvoarele Prigoanei (20 000) ;
de la pepiniera R uncu spre Valea R îului M are (2 000). T-hal = 45 500 kg.
La speciile de la care se recoltează şi flori şi fructe (ex. Crataegus
m onogyna Jaq., Primus spinosa L.) sau la altele ca Althaea officvncdis L.
de la care se pot recolta fie rădăcini, fie frunze sau flo ri.se va specifica in 1
te x t organul de plantă la care s-a făcut evaluarea. J

107

In cazul în care unele specii ca Papaver rhoecis L., Centciureci cyanus L.,
D elphinium consolida L. se întâlnesc frecvent în tot ju d eţu l sau zona car
iată, se va face o apreciere globală eu specificaţia „în culturile de cereale1 '
de pe raza com unei respective. In acest caz ţinînd seam a de ro ta ţia cu l
tu rilo r nu se poate face o precizie exactă a localităţilor. Alte specii se
intilnesc în mici cantităţi pe întreg judeţul. In acest caz se va specifica :
..sporadică pe întreg terito riu l cercetat“. Orice am ănunte sau observaţii
pe care colectivul de cercetare care a lu crat pe teren le consideră nece
sare vor fi consem nate şi prezentate în cadrul lu crării finale asupra zo
nei cartate.
T abelul cu rezultatele analizelor cu datele m enţionate m ai înainte
va fi prezentat cu un scurt com entariu la sfîrşitul lucrării.

C A R T O G R A F IE R E A

Fiind vorba de cartare economică este necesar ca fiecare lucrare să
cuprindă şi o h a rtă fitogeografieă • • economică din care să rezulte p rin
—
cipalele localităţi de plante m edicinale şi cantităţile recom andate sp re
valorificare. O peraţia de tran sp u n ere a datelor cartate pe teren pe o
nartă se num eşte cartografie. Aceste h ărţi pot fi întocm ite direct du p ă
caietul de teren. în figura 1 prezentăm ca m odel un sector d intr-o ast
fel ele h artă, în care speciile sînt figurate în sectoare de cerc. în funcţie
de diam etrul cercului se poate afla cantitatea totală de m aterie prim ă
propusă spre valorificare. In in terio ru l cercului sînt prezentate propor
ţional cu cantitatea propusă speciile m edicinale din localitatea respectivă.
Speciile sînt figurate sub form ă de un sem n convenţional (simbol) care
rezultă din prescurtarea denum irii genului şi speciei. în orice caz pre
scurtările vor fi înscrise într-o legendă sau tabel cu explicaţia p rescu rtă
rilor.
De m enţionat este faptul că este bine să se păstreze o proporţiona-
litate în tre m ărim ea cercurilor respective şi suprafaţa cartată. Astfel, un
cerc cu diam etrul de 4 cm figurat pe o h a rtă la scara 1 : 100 000 rep rezin tă
o suprafaţă aproxim ativă egală cu cca 12,5 km 2.
Pe lîngă acest fel de rep rezen tare pot fi făcute şi altfel de h ă rţi care
cuprind o vale sau u n m asiv m untos, unde sînt figurate speciile şi canti
tăţile tot prin semne convenţionale (cifre, litere, alte semne). Im portant
este ca clin h a rta respectivă să rezulte cîte specii şi ce cantitate a fost
propusă p en tru valorificare de echipa care a efectu at lucrarea.
In ultim ii ani a tît la noi cît şi în alte ţări, unde a fost aplicată m e
todologia cartării, terito riu l c a rta t şi cartografiat a fost îm p ărţit în pă
trate de 25 km 2 p rin acest sistem putîndu-se corela densitatea sau valoa
rea economică a bazinului respectiv cu u n itatea de su p rafaţă (fig. 2).
Toate aceste date cu privire la cartarea economică a florei m edici
nale spontane dintr-o zonă geografică sau d in tr-u n ju d eţ în final vor
servi la redactarea unei lucrări generale asui>ra terito riu lu i sau ţă rii c a r
tate. în lucrarea finală fiecare specie va avea o h a rtă economică utilizînd
sistem ul in tern aţio n al U.T.M.*

* U n iv e rs a l T ra n sv e rse M e rc a to r.

108

Fig . 1 — Exemplificare metodologie cartare economică :
L e g e n d a : U .d. = Urtica dioica ; P .m e = P lantago m edia ; C r.m = C rataegus m on og yn a ; T u .f =»
T ussilago fa rfa ra ; O .v == O riganum vu lg a re etc.

IMPORTANŢA PRACTICA ŞI TEORETICA
A CARTĂRII

După cum a rezu ltat şi din p artea introductivă a acestui studiu,
principalul scop al cartării economice este de-a cunoaşte, sub aspect can
tita tiv şi calitativ, resursele n atu rale de plante m edicinale valorificabile
dintr-o zonă geografică în vederea unei exploatări raţionale.
P rin term enul de exploatare sau valorificare raţională trebuie în
ţeles în prim ul rînd ocrotirea naturii. în acest caz, ocrotirea n a tu rii se
realizează p rin urm ătoarele căi :
-— explorarea program atică a speciilor m edicinale dintr-o localitate
sau judeţ în aşa fel încît să se perm ită refacerea vegetaţiei respective în
tim p. Program area exploatării nu este posibilă fără a cunoaşte to talul de
m aterie prim ă valorificabilă de la fiecare specie m edicinală în parte.
Este recom andabil ca în aceeaşi localitate, p e n tru speciile de la care se
recoltează p ă rţile subterane, scoarţa sau chiar părţile aeriene excepţînd
florile, fructele sau sem inţele, să nu se revină decît d u p ă un in terv al de
4— 5 ani ;
— reglem entarea can tităţilo r care se exploatează dintr-o localitate,
lăsînd suficiente exem plare de plante care să asigure p erpetuarea spe
ciei ; a tît p en tru program area exploatării, p e n tru stabilirea planurilor
anuale de valorificare a florei spontane, cît şi p e n tru stabilirea can tităţii
totale care poate fi valorificată de la o specie este necesară o colaborare
cît m ai strînsă în tre sectorul de producţie şi cel de cercetare ;
—• o altă cale de protecţie a speciilor m edicinale din flora spontană,
obligativitate care revine sectorului de exploatare, este însăm înţarea te
renului exploatat cu aceleaşi specii care au fost recoltate din localitatea
respectivă ;
-— o atenţie deosebită se va acorda şi solului de pe care au fost re
coltate anum ite specii care au rolul de-a fixa solul şi a-I feri de eroziuni.
N u trebuie neglijat nici rolul pe care în special arbuştii m edicinali îl au
ca loc favorabil p e n tru înm ulţirea păsărilor folositoare sau a unor specii
de anim ale utile în com baterea n a tu ra lă a dăunătorilor.
Num ai p rin respectarea regulilor generale de protecţie a n a tu rii se
poate vorbi de o exploatare raţio n ală a florei m edicinale spontane, care
p e n tru num eroase ţă ri rep rezin tă o im portantă bogăţie n atu rală şi com
pletează aspectul peisagistic natural.
L ucrările de cartare a florei m edicinale spontane d in tr-o zonă geogra
fică anum ită pot da indicaţii practice asupra am plasării uscătoriilor, cen
trelo r de condiţionare sau p relu crare p rim ară a plan telo r sau chiar a
am plasării unor m icrounităţi industriale de extracţie a to talului de p rin
cipii active sau selectiv a anum itor substanţe active. Acest aspect este
cu a tît m ai valabil cu cît în zona respectivă n u există căi de acces prac
ticabile sau cînd distanţele pînă la centrele industriale sîn t foarte m ari.
P e n tru anum ite zone geografice astfel de m icrounităţi de extracţie am
plasate în im ediata vecinătate a surselor de m aterie prim ă prezintă im
portante avantaje de ordin economic şi social. Din punct de vedere eco
nom ic prelucrarea unei m aterii prim e proaspete sau uscate în condiţii
corespunzătoare, fă ră depozitarea îndelungată, are ca urm are creşterea
randam entelor şi reducerea cheltuielilor de transport. Din punct de ve

111

dere social, pe lîngă crearea unor locuri de m uncă, organizarea produc
ţiei într-o zonă în d ep ărtată de centrale industriale sau agricole oferă :o-
sibilitatea calificării populaţiei respective în tr-o nouă ram u ră de pro
ducţie. Resursele energetice locale (apă, energia electrică a unor m i-
crohidrocentrale, com bustibil local ş.a.) vor fi la rîn d u l lor valorificate
m ai raţional.
Sub aspect ştiinţific, cartarea economică a florei m edicinale spon
tan e pe lîngă cunoaşterea fitogeografică a zonei respective, aduce şi unele
contribuţii cu privire la :
— stabilirea localităţilor favorabile introducerii în cu ltu ră a unor
specii, cu alte cuvinte la zonarea culturilor de plante m edicinale ;
— cunoaşterea sub aspect genetic şi conservarea unor taxoni sau
populaţii locale de plante m edicinale cu co n ţin u t ridicat în substanţe ac
tive în vederea recoltării m aterialului de înm u lţire p en tru cercetări de
am eliorare sau selecţie fitochim ică ;
■ studiul h ărţilo r de cartare pot da unele indicaţii şi asupra fac
—
torilor edafici din localităţile sau zonele studiate. M ulte specii m edici
nale sînt indicatoare de um iditate, pH -ul solului, bogăţia în azot etc.
C artarea economică a florei m edicinale spontane dintr-o zonă geogra
fică im plică unele investiţii în cadre de specialitate, utilaje şi echipam ent,
tim p şi m uncă pasionată în condiţii de m ulte ori grele. P rin finalizarea
acestei lucrări însă pe lîngă contribuţiile care se aduc în dom eniul cu
noaşterii se pot organiza acţiuni de valorificare pe baze ştiinţifice a aces
to r bogăţii n atu rale realizîndu-se în acelaşi tim p ocrotirea naturii.

PROTECŢIA FLOREI MEDICINALE SPONTANE.
PREOCUPĂRI PENTRU MENŢINEREA
ŞI CREŞTEREA POTENŢIALULUI ECONOMIC

După cum rezultă din im portanţa practică şi teoretică a cartării flo
rei m edicinale spontane din Rom ânia, noţiunea de valorificare raţională
trebuie înţeleasă în prim ul rîn d ca o acţiune de ocrotire a naturii.
In această direcţie în prim ul rînd trebuie avută în vedere o progra
m are a exploatării speciilor de plante m edicinale pe zone geografice sau
adm inistrative în aşa fel încît în zona respectivă să nu se revină decît
după 4— 5 ani. Această program are a exploatării este necesară îndeosebi
p e n tru speciile de la care se recoltează organele subterane care asigură
reproducerea speciei respective. De asem enea, este necesară stabilirea
pe baze ştiinţifice a can tităţilo r de m aterie prim ă care se poate exploata
d in tr-u n ecosistem n atu ral în aşa fel încît specia şi ecosistem ul să nu
sufere.
Sînt m ulte exem ple negative din care rezultă că o exploatare iraţio
nală, strict u tilitaristă, de m om ent, a pus în pericol însăşi existenţa u nor
specii. In această direcţie m enţionăm exploatarea pînă aproape de e x te r
m inare a speciilor Gentiana lutea, A rctostaphylos uva-ursi, Angelica ar-
changelica, Rusdu's aculeatus, A donis verndlis şi speciile de A co n itu m din
secţia Ncipellus ş.a. care trebuie ocrotite pe toată suprafaţa ţării noastre.
U n exem plu de reducere drastică a speciei Vineri nrinor se poate ilustra
p rin „cifrele de producţie1 . Astfel, în perioada 1963— 1967 s-au recoltat
1
din flora spontană aproape 2 000 tone de plantă proaspătă, inclusiv planta

112

cu întreg sistem ul radicular. în prezent potenţialul economic p e n tru
această specie este de m axim um 45— 50 tone pe an.
Pe lîngă recoltarea necontrolată şi neprogram ată pe baze ştiinţifice a
florei m edicinale spontane m ai există şi alţi factori care contribuie an de
an la scăderea potenţialului economic al plantelor m edicinale necultivate.
A stfel m enţionăm în prim ul rîn d extinderea activităţii um ane şi a in te r
venţiei om ului în zonele necultivate sau cultivate în care se dezvoltă şi
plante m edicinale (Mcitricaria cham om illa, Centaurea cycinus, D elphinium
consolida, Papaver rhoeas ş.a.). Erbicidarea, lucrările de am eliorare a so
lului, lucrările de c u ră ţire a păşunilor p rin arderea sau distrugerea a num e
roşi arbuşti cu valoare m edicinală deosebită (Păducelul, Măceşul, Ienupă-
rul, Jn eap ăn u l ş.a.), extinderea industrială şi a exploatărilor m iniere de
suprafaţă p rin decopertafe, schim barea m icroclim atelor şi a condiţiilor
pedoLogice prin lacuri de acum ulare, sistem e de drenaj sau irigaţii, te ra -
sarea unor pante înclinate, extinderea livezilor în zonele de păşuni şi
fineţe au contribuit în ultim ele decenii la scăderea potenţialului economic
al plantelor m edicinale din flora spontană.
In ultim ii ani p e n tru protecţia florei m edicinale spontane din ţara
noastră s-a început experim entarea unor procedee p e n tru m enţinerea sau
chiar creşterea potenţialului economic al acesteia. în această direcţie s-au
obţinut rezultate încurajatoare p rin reînsăm înţarea sau rep lan tarea spe
ciilor exploatate d in tr-o anum ită zonă. A ceastă operaţie se m ai num eşte
şi „spontaneizare“, concept p rio rita r rom ânesc, com unicat de F. C r ă-
c i u n şi M. A l e x a n la a l V ll-le a Congres N aţional de Farm acie
(1978) fiind caracterizat prin u rm ătoarele elem ente :
— reînsăm înţarea terenului exploatat se face cu m aterial de înm ul
ţire provenind din zona respectivă, aceasta p e n tru a nu altera genofon-
dul existent ;
— la fel, în cazul în care înm ulţirea se face pe cale vegetativă, m a
terialu l de înm ulţire provine tot de la populaţiile din zonă ;
— in cazul în care se „spontaneizează“ şi alte suprafeţe decît cele
n atu rale din im ediata vecinătate a bazinelor n aturale, m aterialul de în
m ulţire va proveni din aceeaşi zonă ;
— flora m edicinală este privită în ansam blul ei. deci p rin „sponta-
neizare“ nu se urm ăreşte introducerea în cultu ră a unei specii străin e bio-
tipului sau asociaţiei naturale, ci respectarea cît m ai riguroasă a geno-
fondului n a tu r a l ;
— prin aceste operaţii se are în vedere şi conservarea solului în ca
zul in care p en tru recoltarea organelor subterane s-a dislocat păm întul pe
suprafeţe m ari în pantă.
A plicarea în practică a reînsăm înţării sau rep lan tării speciilor ex
ploatate începînd din anul 1978 are caracter norm ativ p e n tru întreaga re
ţea Plafar. In ultim ii 10 ani s-au efectuat astfel de lucrări p e n tru peste
30 specii pe suprafeţe anuale care depăşesc 1 000 ha.
Prim ele rezultate în această direcţie sînt încurajatoare. Astfel, po
tenţialul economic pentru G ypsophyln paniculata pe raza comunei
C. A. Rosetti din Delta D unării a dus la m ărirea cantităţilor recoltate de
la 0,8 tone (în 1977) la peste 14 tone (1986) fără p ericlitarea populaţiei
respective. In urm a evaluărilor efectuate la Poiana Horei din jud. Cluj
s-a constatat că în urm a reînsăm înţării terenului cu sem inţe de A m ic a
m ontana densitatea plantelor a crescut de cca 3 ori.

E xperim entările făcute cu plan tarea de colete cu m uguri provenind
de la specia A tropa belladonna în zona Slănic-M oldova după tre i ani au
dus la dezvoltarea părţilor subterane ale plantei de la 0,145 kg, cît re
p rezen ta m aterialul de în m ulţire iniţial, la 0,850 kg. E xperienţele făcute
p e n tru specia Matricarici cham om illa în une'le localităţi d in Gîmpia de
Vest, au avut ca rezu ltat o creştere a densităţii plantelor faţă de loturile
m arto r cu 230% în cazul în care n u s-au efe c tu a t alte lu crări decît în -
săm îţarea şi cu 280o/0 la variantele la care după însăm înţare s-a aplicat
şi o uşoară afînare a solului p rin discuire.
Eieşi abia la început şi pe suprafeţe relativ mici preocupările din ţara
n oastră cu privire la m enţinerea şi chiar ridicarea potenţialului econo
m ic al florei m edicinale spontane din ţa ra noastră sînt încurajatoare. P rin
generalizarea m ăsurilor de protecţie şi de refacere perm anentă a zonelor
cu potenţial economic în plante m edicinale se pot aduce im portante be
neficii economiei naţionale.

PARTEA SPECIALA

M onografiile principalelor plante m edicinale descrise cuprind pen
tru fiecare specie : caractere de recunoaştere, m ateria prim ă (descriere),
ecologie şi răspîndire, zonare, tehnologia de cu ltu ră (la plantele cultivate),
recoltare, prelucrare prim ară, compoziţie chimică, acţiune farm acodina
mică, utilizări terapeutice, confuzii. P e n tru plantele cu im portanţă fito—
terapeutică mai redusă sau p en tru cele utilizate în m edicina tradiţională
sînt m enţionate date m ai sum are. P lantele m edicinale prezentate în
ordine sistem atică vor fi descrise de-a lungul celor trei volum e. U ltim ul
volum va cuprinde m ai m ulte tabele sinoptice p riv in d utilizarea în te ra
peutică, form a de adm inistrare, m om entul optim de recoltare şi num e
roase alte date tehnice.
* *

Din încrengătura CHLOROPHYTA unele specii de Spirogyra — M ă
tasea broaştei (Fam. Zignemataceae) şi altele din genul Chara (Fam. Cha-
raceare) au fost lu ate în studiu în ultim ii ani şi au şanse să devină p lan te
m edicinale.

* A tît o rd in e a s is te m a tic ă c ît şi n o m e n c la tu r a a u fo st a d o p ta te d u p ă F lo ra
E u ro p a e a în a c o rd şi c u F lo r a R.S.R. voi. I —X III.

ÎNCRENGĂTURA MYCOPHYTA (Ciuperci)

în cren g ătu ră care cuprinde talofite uni sau pluricelulare, fără clo
rofilă, care nu-şi pot sintetiza substanţele organice, pe care le iau de
pe su b strat m ort (saprofite) sau viu (parazite).
Corpul lor vegetativ n um it m iceliu este alcătuit d in filam ente (hife),
care la cele superioare pot da false ţesu tu ri (pseudo-parenchim uri). Ca
substanţă de rezervă este glicogenul. Cele m ai evoluate au corpuri de
fructificare m ari, eu form e diferite.
Unele dintre ele sintetizează substanţe active extrem de im portante
(alcaloizi, antibiotice, vitam ine şi altele).

Fam. IIYPOCRE 1 CEAE
+ CLAV1CEPS PU RPU R EA
(Fr.) Tul.
CORNUL SECAREI* ; Fr. Ergot de
seigle ; E. : Ergot of Rye ; G. :
M utterkorn ; M. : Anyarozs ; R. :
Sparînia, M atoeinîie rojki (fig. 3)
Caractere de recunoaştere : P l a n
t a : Se disting două stadii diferite în
ciclul evolutiv al ciupercii care se suc
ced în n a tu ră după cum urm ează :
1. Infecţia primară. O rganul de re
zistenţă al parazitului denum it sclerot,
dezvoltat pe spicele de secară sau pe
alte gram inee, cade pe sol după m a
turizare, unde răm îne în tim pul iernii.
P rim ăvara, din aceşti scleroţi, se dez
voltă, în condiţii favorabile de tem pe
ra tu ră şi um iditate, nişte form aţiuni
sferice pornite de la extrem itatea api-
cală a pedicelilor ieşiţi din sclerot.
Aceste form aţiuni sferice sînt num ite
C la v ic e p s p u rp u rca
şi strom e ; la suprafaţă sînt verucoase,

* C o n fo rm F lo re i R .S.R. (Ed. A c a d e m ie i R.S.K.), d e n u m irile sp e c iilo r în lim b a
ro m â n ă v o r fi sc rise cu m a ju sc u le .

118

ia r în interio ru l lor se află num eroase concoptacule denum ite peritecii,
in form ă de butelie. în in terio ru l periteciilor se află num eroase asce
avînd cîte 8 ascospori hialini, filiform i. In condiţii optim e de tem p e ra tu ră
ascosporii se eliberează din asce p rin osteolele de la su p rafaţa strom elor.
A ceştia ajung p rin interm ediul curenţilor de aer pe florile plantelor
gazdă ; ascosporii în tîln in d aici, condiţii favorabile, „germ inează". P rin
germ inare se dezvoltă la început u n m iceliu prim ar n u m it şi him eniu, care
invadează ovarul, -stilul, stigm atele şi stam inele florii. în evoluţia parazi
tului, accst prim stadiu poartă num ele de infecţie prim ară.
2. Injecţia secundară. M iceliul form at se ram ifică, form înd conidio-
fori pe care iau naştere num eroşi spori num iţi conidii şi care se află
în tr-o suspensie de exsudat zaharat vizibil pe spice sub form a unor pică
tu ri translucide sau tran sp aren te ca ro-ua, de consistenţă siropoasă. Acest
stad iu din ciclul evolutiv al ciupercii a fost denum it „sphacelia segetum “.
Conidiile din exsudatul zaharat sîn t tran sp o rtate p rin interm ediul insec
telo r pe alte flori nefecundate, unde, în tîlnind condiţii favorabile, ger
m inează, form înd u n nou m iceliu, fază cunoscută sub denum irea de
infecţie secundară.
M iceliul fo rm at a tît din ascospori, cît şi din conidiile germ inate, cu
tim p u l se transform ă în tr-o ţesătu ră de hife m iceliene care devine din
ce în ce mai deasă. După aproxim ativ două săptăm îni de la pătru n d erea
agentului patogen, pe cale n aturală, pe organele florale ale plantei gazdă
îm p letitu ra de hife m iceliene capătă o consistenţă spongioasă de culoare
albă-gălbuie cu nuanţe violacee num ită şi faza de leucosclerot. Cu tim pul,
după alte două săptăm îni, form aţiunile se pigm entează puternic în vio
let, consistenţa devine din ce în ce m ai densă, cornoasă, culoarea se
închide pînă la brun-negricios, scleroţii form aţi intre cînd de obicei cu
m u lt în lungim e şi în grosim e cariopsa speciei de pl-antă-gazdă.
In infecţiile pe cale artificială prim a fază din ciclul evolutiv al
ciupercii, adică infecţia eu ascospori, este elim inată. P e n tru aceasta coni-
■diile, faza asexuată -de înm ulţire a ciupercii, se produc în laborator pe
m edii n utritive, acestea servind la infestarea plantei gazdă (secară, orz
sau alte gram inee).
M a t e r i a p r i m ă : Secale carnutum este form a de rezistenţă a
ciupercii sau sclerotul. Cel p rovenit de pe scară este de obicei fusiform ,
uşor 3 -cost.it, d rep t sau curbat, lung de 1—3 (7) cm şi de 0,2— 0,5 (1) cm
în diametru, cu partea bazală uşor ro tu n jită, iar cea term inală m ai ascu
ţită, purtînd resturi staminale şi hife m iceliene cu conidii, u n ite în exsu
dat zaharat solidificat. La in terio r este de culoare gălbuie sau alb-cenu-
şie, uneori cu nuanţe roz-violacee pînă la violet. Interiorul, form at dintr-o
reţea foarte deasă de filamente, se num eşte prosoplectenchim , ia r p ar
tea exterioară, m ult mai densă, de culoare mai închisă, poartă num ele
de paraplectenchim . D im ensiunea, form a, culoarea, stru c tu ra şi g reu ta
tea scleroţilor diferă foarte m u lt în special în funcţie de plan ta gazdă.
M irosul scleroţilor proaspeţi sau conservaţi în -condiţii corespunză
to a re este caracteristic de c iu p e rc ă ; gustul este dulceag, uşor am ărui.
P rin tr-o conservare defectuoasă, datorită oxidării grăsim ilor pe care le
conţine, m irosul devine dezagreabil. P rin tra ta re cu o soluţie de NaOH
pulberea de sclerot degajă m iros p uternic de trim etil-am ină.

117

Ecologie, răspîndire în flora spontană şi zonare în cultură. Factorii
principali care favorizează răspîndirea ciupercii în flora spontană sînt :
plante le-gazdă, um iditatea şi căldura, a tît în tim pul „germ inării1 scle- 4
roţilor, c ît şi din perioada infecţiei prim are şi secundare. Cornul secarei
preferă zonele de deal şi m unte pînă la altitudini de 1 000 m, ferite de
v în tu ri puternice, sau în culturile de secară din apropierea păd u rilo r sau
lizierelor, puternic înierbate, cu um iditatea relativ ă a aerului ridicată,
cu rouă bogată dim ineaţa, precum şi luncile rîu rilo r, teren u rile cu apă
freatică la suprafaţă. P rezintă o puternică adaptabilitate la factorii eco
logici. în ţara noastră se întâlneşte frecvent, practic în toate judeţele
ţării, începînd de pe litoralul M ării N egre şi pînă în zona alpină, fie pe
secară, fie pe gram ineele din flora spontană.
In cea ce priveşte noţiunea de zonare a culturilor de Cornul secarei
p rin m etoda infecţiilor artificiale, aceasta are, spre deosebire de alte cul
turi, o sem nificaţie specială. A lătu ri de zonarea plantei gazdă, ţin în d
seam a de factorii favorizanţi dezvoltării ciupercii, în noţiunea de zonare,
trebuie să se ţin ă seam a de tipul alcaloidie de tulpină* u tilizat p en tru
obţinerea m ateriei prim e. P e n tru m enţinerea p u rită ţii tulp in ilo r este nece
sară asigurarea continuităţii tip u lu i de tu lp in ă utilizat în tr-o anum ită
zonă geografică. Este to ta l contraindicat ca în aceeaşi zonă geografică
în tr-u n an să se cultive u n tip alcaloidic de tulpină, iar în anul u rm ăto r
a lt tip de tulpină.
Tehnologia de cultură. Secara, destinată producerii Cornului secarei*
urm ează, în general, în cultură, după aceleaşi plante ca şi în cazul culturii
de secară p e n tru boabe. R ezultate bune se obţin cînd secara urm ează după
plante legum inoase p e n tru boabe şi furajere. în zone nisipoase o bună
p rem ergătoare este lupinul, iar în zonele m ai um ede şi reci se p refe ră
să urm eze după cartofii tim p u rii şi porum b p e n tru siloz.
P e n tru reu şita producţiei Cornului secarei se recom andă ca plan ta
gazdă, secara, să provină d in tr-u n soi de secară am eliorat în direcţia
receptivităţii m axim e la infecţia artificială, aşa cum este de exem plu
soiul Danae. De asem enea, secara ca plantă gazdă, trebuie să aibă o pe
rioadă lungă de înflorire, un sistem radicular puternic, care să asigure
obţinerea unor plante sănătoase, cu tu lpini viguroase cu o talie cît m ai
uniform ă, de 1— 1,20 m şi rezistentă la cădere, aşa cum este soiul creat
recen t de S taţiunea de C ercetări Agricole Suceava. C ultura trebuie să fie
am plasată în zonele de silvostepă şi prem ontane, cu precipitaţii cuprinse
în tre 450 şi 600 m m /an, pe tere n u ri plane, bogate în substanţe nutritive,
adăpostite de v în tu ri — la liziera unor p ăduri — , aflate în apropierea
unei surse de apă potabilă. Pe acelaşi te re n cu ltu ra poate reveni după
4—5 ani. Subliniem fap tu l că şi după o asem enea perioadă se va reveni
cu cu ltu ra de secară p e n tru Cornul secarei num ai din aceeaşi tu lp in ă sau
grupă alcaloidică, deoarece pericolul de corcire este foarte mare.
Vara, im ediat după recoltarea prem ergătoarelor tim purii, şi toam na,
după plantele prem ergătoare tîrzii, se ară superficial la 15 cm, iar cu
15— 18 zile înainte de sem ănat se ară la 18— 20 cm, du p ă care se dă u n
disc şi o grapă.
Cu toate că secara are un consum ridicat în substanţe m inerale totuşi
aplicarea îngrăşăm intelor se va face cu m are atenţie (diferenţiat de la soi

* In se n s m icro b io lo g ic.

118

la soi) p e n tru a nu favoriza căderea. Se recom andă încorporarea în sol la
a ră tu ra de bază a plantei prem ergătoare a 15— 20 tone gunoi de g rajd
bine ferm entat. în lipsa acestuia se poate adm inistra direct în ain tea u lti
m ei a ră tu ri 60 kg /h a s.a. foşfor şi 60 kg /h a s.a. azot.
Secara p e n tru producerea C ornului secarei se însăm înţează toam na
devrem e înaintea celorlalte cereale, deoarece are nevoie de o perioadă de
vegetaţie de 45— 50 zile înainte de căderea prim ului îngheţ din regiune.
Insăm înţarea se execută cu m aşina SUP-21 sau SUP-29 în benzi de 1,40 m
•cu rîn d u ri la distanţa de 12,50 cm, cu poteci de 25— 50 cm în tre benzi,
o b ţin u te prin suspendarea prim ului tub de sem ănat de la fiecare roată.
A dîncim ea de sem ănat este de 5— 6 cm cînd solul are suficientă um idi
ta te şi de 6— 7 cm cînd solul este m ai uscat. C antitatea de săm înţă nece
sară la h ectar de 200—220 kg este în funcţie de m ărim ea bobului şi nece
sitatea de a asigura obligatoriu 500—550 plante la m etru p ătrat.
P înă în prim ăvară la inoculare, culturile de secară se vor suprave
ghea perm anent, cunoscînd că sîn t sensibile la u n stra t prea gros de zăpadă
c ît şi la băltirea apei, recom andîndu-se lucrări corespunzătoare de com
baterea acestor fenom ene. în prim ăvară, dacă se observă o descălţare a
plantelor se va aplica u n tăvălug de-a curm ezişul rîn d u rilo r im ediat după
ce p ăm întul s-a zv în tat puţin. C om baterea buruienilor se va realiza p rin
folosirea erbicidelor ICEDIN în cantitate de 3'—3,5 litri sau sare DMA în
doză de 1,5—2,5 1, adm inistrate în 500—600 1 apă/ha. Ca m om ent optim
de aplicare se recom andă pe tim p însorit cînd talia plantelor este de pînă
la 15 cm.
Inocularea culturilor de secară astfel pregătite se execută cu conidii
de Claviceps purpurea dispersate foarte omogen în apă potabilă sub form ă
d e suspensii.
M om entul optim de inoculare este atunci cînd secara a ajuns în fază
de b u rd u f şi încep să iasă v îrfu rile prim elor ariste. A ceastă perioadă
optim ă de inoculare durează pînă la înflorire, adică 8— 12 zile în funcţie
de condiţiile clim atice ale anului.
M etodologia obţinerii m aterialului de inoculat secara este rezu ltatu l
colaborării d intre T rustul P lafar şi In stitu tu l p e n tru C ontrolul de S tat al
M edicam entului şi C ercetări Farm aceutice, în tre p rin d ere a A ntibiotice Iaşi
şi C entrul de C ercetări Biologice din Iaşi.
M aterialul de inoculat se livrează în flacoane de 1 litru sticle tip
lap te (conţinînd 2 doze pe flacon) de către în tre p rin d e re a P lafar Boto
şani. P înă la folosirea m aterialului de inoculat în cîmp, acesta va fi p ăs
tr a t în locuri curate, aerisite, fe rit de lum ina solară directă, la o tem
p e ra tu ră cît m ai constantă în ju ru l a 3CC.
P reg ătirea suspensiei de conidii p e n tru inocularea secarei în fază de
b urduf se face în butoaie de lem n sau m etalice galvanizate, cu o capaci
tate de 200—400 litri fiecare.
în funcţie de m etoda de inoculat, care poate fi m anuală sau m eca
nică, se va asigura producerea a 1 000 1 suspensie p e n tru inocularea m a
nuală sau 600 1 suspensie p en tru inocularea m ecanică a u nui hectar. La
această cantitate de apă se vor adăuga 25—30 flacoane cu m aterial bio
logic de inoculat, respectiv 50— 60 doze/ha.
în funcţie de suprafaţa de secară cultivată special p en tru a fi inocu
lată în tr-o tarla, se tran sp o rtă la m arginea culturii m aterialele necesare :

119

butoaie, site m etalice galvanizate, tifon, rigle p e n tru omogenizat, rigle-
p e n tru apucat (într-o linie) spicele, găleţi galvanizate şi m aterialu l biolo
gic în flacoane de sticlă tip lapte.
în cazul inoculării m anuale m aterialul biologic compus din cariopse*
de secara şi m iceliul a celor 25— 60 flacoane se spală în tr-o cantitate ce
1 000 litri de apă, iar în situaţia inoculării m ecanice în 600 litri de apă
potabilă. P înă la folosire flacoanele cu suspensia sus-m enţionată se vor
păstra la m arginea tarlalei acoperite cu prelate sau plante de secară spre
a le feri de influenţa negativă a razelor solare.
P e n tru p rep ararea suspensiei de conidii în apă potabilă se re p a rti
zează trei m uncitori care vor aşeza pe gura butoiului o sită m etalică gal-
vanizată acoperită cu tifon pe care un m uncitor va goli flacoanele cu
m aterial biologic, a l doilea m uncitor va freca uşor în tre mii ni m iceliîle,
în tim p ce al treilea va tu rn a cu găleata apă potabilă pînă ce se reuşeşte
spălarea m iceliului de pe cariopse şi deci trecerea conidiilor sub form ă
de suspensie în apa potabilă tu rnată.
în acelaşi m od se procedează cu fiecare butoi pînă ce se pregătesc
600 sau 700 litri suspensie p e n tru inoculat un h e c ta r cu m aşina sară
m anual.
în tim pul utilizării, suspensia de conidii se va agita perm anent spre a
se evita sedim entarea conidiilor.
în executarea lucrărilor de inoculare m anuală se utilizează periile
cu ace şi pîslă confecţionate special în acest scop, precum şi alte m ate
riale ca : găleţi galvanizate, rigle de lem n, tifon etc.
P e n tru inocularea m anuală a unui hectar sîn t necesari 3 preparatori,
2 p u rtă to ri de rigle care dirijează spicele în burduf, pe u n singur rînd,
2 p u rtă to ri cu găleţi cu suspensia de inoculat, 2 operatori care execută
inocularea propriu-zisă şi 3—4 alim entatori. O astfel de echipă organi
zată are u n randam ent de cca. 0,10 ha pe zi ceea ce înseam nă că p en tru
u n hectar sîn t necesari 66— 68 m uncitori/zi.
La executarea inoculării cei doi m uncitori p u rtă to ri de rigle, aşezaţi
de o p arte şi de alta a benzii de secară prind în tre rigle, în apropierea
spicelor, o porţiune de circa 30 cm din banda de secară adunînd plantele
şi spicele în burduf pe o singură linie. A ceastă operaţie creează posibi
litate a ca cei doi operatori cu perii cu ace şi pîslă, după ce înm oaie pe
riile cu ace în găleţile cu suspensii agitate continuu de p u rtă to ri (cu
rigle de lem n anum e dirijate), Să înţepe spicele de secară strînse între
rigle.
Periile fiind confecţionate cu ace p e n tru m aşina de cusut aşezate cu.
urechile spre exterior, creează posibilitatea ca picătu ra de apă p u rtăto are
de conidii să in tre în urechea acului, ia r după inţeparea spicelor acestea
să răm înă în burd u fu l plantei, determ inînd astfel o infectare artificială
c u conidii de Claviceps purpurea a culturilor de secară. Subliniem faptul
că după fiecare înţepare periile cu ace se înm oaie în suspensia cu conidii,
ia r înţeparea se face uşor, cu grijă, p e n tru a nu vătăm a planta sau a rupe
spicele ori tulpina.
Inocularea m ecanică se execută cu o m aşină brevetată, invenţie
rom ânească, p u rta tă de un tracto r legum icol L-400. M aşina este prevă
zu tă cu 7 perechi de tam buri cilindrici înalţi de 21 cm, prevăzuţi fiecare
la suprafaţă cu 22 rîn d u ri orizontale şi 31 verticale de ace tip m aşină de
cusut aşezate cu urechile în afară şi învelite în tr-u n s tra t de poliuretan.

120

In direcţia de în ain tare a m aşinii p u rtate de tracto ru l L-400, rîn d u -
rile de secară sînt dirijate de despicătoarele de lan astfel încît să treacă
p rin tre cîte doi tam buri aşezaţi paralel pe verticală. Acele de pe su p ra
faţa acestora preiau din poliu retan u l cu care sînt acoperite, p icături din
suspensia ce îm bibă acest s tra t elastic pe care o introduc p rin înţepare
in burduful plantelor de secară, determ inînd astfel infectarea organelor
florale din spicul în form are.
T ractorul L-400 care este p u rtă to ru l m aşinii de inoculat trebuie să se
deplaseze cu viteza a doua înceată sincron, adică cu 3,72 km /oră, asigu-
rin d inocularea a 6—-7 hectare în 10 ore cu două forţe um ane, un tracto
rist şi u n supraveghetor continuu ce m erge în spatele tractorului.
în ain te de instalarea m aşini de inoculat se inversează roţile din spate
ale tracto ru lu i L-400, m ontîndu-se cea din dreapta în stînga şi invers, iar
roţile din faţă se îndepărtează la u ltim u l n u t din afară, în aşa fel încît
în tim pul deplasării, a tît roţile din faţă cît şi cele din spate să m eargă pe
aceeaşi urm ă, evitîndu-se astfel deteriorarea rîn d u rilo r de secară din m ar
ginea cărărilor.
D upă efectuarea acestei operaţi se m ontează în partea din spate a
tracto ru lu i la priza de putere, m aşina de inoculat.
De asem enea, pe tractor se m ontează, în p artea din faţă, două rezer-
voarea m etalice galvanizate a cîte 30 litri fiecare, pe u n cadru m etalic
special confecţionat.
Se fac apoi legăturile necesare de la rezervoare la pom pa de apă şi
la duzele fiecărei perechi de tam buri ai m aşinii de inoculat.
Ca şi la m aşina de sem ănat în ain te de a fi trecu tă în execuţie se fac
probele necesare ca inocularea spicelor să fie cît m ai uniform ă sub toate
?.spedtele. în vederea acestei operaţii se toarnă apă cu supensie de conidii
în rezervoare, se cuplează pom pa de apă spre a se urm ări dacă toate
duzele pulverizează uniform poliuretanul de pe tam buri ,se controlează
totod ată funcţionarea duzelor destinate inoculării suplim entare. Dacă la
toate aceste probe răspunde favorabil se trece la u ltim a încercare în
sensul că se cuplează m aşina de inoculat la priza de putere, se verifică
reglarea tam burilor spre a se evita distrugerea lor în cazul cînd sînt prea
apropiaţi în tre ei.
După această probă tracto ru l dotat cu m aşina de inoculat poate in tra
in Ian executînd inocularea num ai cu viteza a doua sincron.
O peraţia de inoculare fiind d in tre cele m ai delicate, se im pune a fi
utilizaţi cei m ai buni m ecanizatori spre a se asigura o exploatare raţio
nală şi la întreaga capacitate a m aşinii.
în tim pul executării lucrării, m ecanizatorul va fi a ju ta t perm anent
de un alt m uncitor care se va deplasa pe jos, în urm a m aşini de inoculat,
urm ărin d cu atenţie m odul de lucru al tam burilor şi al întregului ansam
blu p e n tru a interveni la nevoie în situaţii dificile de înfundare cu spice
rupte.
P e n tru a se evita sm ulgerea plantelor şi înfundarea tam burilor cu
spice se cere ca la capetele tarlalei întoarcerea tractorului să se facă pe
te re n liber şi nu în lanul de secară.
După inocularea unui hectar rezervoarele vor trebui realim entate cu
suspensia de conidii pregătită, în tre tim p, de către echipa ide m uncitori
rep a rtiz ată în acest scop — adică de cei 3 preparatori.

121

R euşita lucrărilor de inoculat se poate verifica după 8— 9 zile de la
d a ta inoculării culturii, tim p necesar ca pe spicele de secară să apară i a r
ex u d at zaharat care este vizitat intens de insecte.
M aturizarea C ornului de secară se face în trei etape, prim a e tap ă
apare la 30—35 zile de la inoculare sau la circa 3 săptăm âni de la apa
riţia exudatului zaharat, a doua etapă este cu 7— 10 zile inainte de m atu
rizarea boabelor de secară şi ultim a este sim ultană cu recoltarea totală a.
secarei.
U rm are acestui specific de producţie evaluarea scleroţilor se execută
în p a tru etape. P rim a etapă este o evaluare prelim inară, inform ativă şi
se execută la 2— 3 zile după apariţia exudatului zaharat. Cu această oca
zie se va lua în considerare n u m ăru l spicelor la care a ap ă ru t exudatul
zah arat şi nu m ăru l boabelor de secară prinse de exudat pe m etru l pătrat,,
precum şi de starea de vegetaţie a lanului, de cantitatea de precipitaţii*
căzute după inoculare.
Evaluarea ştiinţifică se face p e n tru prim a recoltă a scleroţilor cu
4—5 zile înainte de recoltarea lor, p e n tru a doua cu 3— 4 zile după p rim a
recoltare a acestora şi p en tru a treia cu 1—2 zile înainte de recoltare»
totală a secarei p e n tru boabe şi scleroţi.
La evaluarea ştiinţifică, ind iferen t de etapa în care se execută
(etapa I, a Il-a sau în ultim a), se va avea în vedere n u m ăru l m ediu d e
scleroţi în lungim e de 2— 3 cm pe m etru l p ă tra t lu a t la întîm plare p e
cele două diagonale ale lanului din m inim um 5 p ărţi a unui m etru pă
tra t. Se va ţine seam ă că u n sclerot de 2— 3 cm, la u m id itatea de m axi
m um 8%, este de 0,20 g şi că ind iferen t de m etoda de recoltat, m anuală
sau m ecanică, este inevitabilă o pierdere de 3— 5o/0 clin producţia de scle
roţi de Claviceps purpurea. R andam entul de uscare este de 1,2 kg scleroţi
proaspeţi p e n tru 1 kg scleroţi deshidrataţi la um iditatea m axim ă de con
servare de 8%.
Urmând acest raţionam ent să presupunem că în prim a etapă am
găsit în m edie 35 scleroţi pe m 2, în a doua 28 şi ân a treia 17 scleroţi de-
2— 3 cm lungim e pe m 2. R ezultă că per h ectar producţia va fi urm ătoa-
. „ ,.... „or» 1,60 g/m2 v 1 o 000 m3
rea : 80 bucăţi scleroţi (35 + 28 + 17) în m ulţiţi cu 0,20 g ------------------------ —
’ v l ooo
= 160 kg din care reducem pierderea inevitabilă de cca. 5o/0, rezultă că se
va obţine o recoltă probabilă de 152 kg /h a | ~"~Ţ q0'X " — 8 kg ; 160 —-

— 8 kg = 152 k g j .
R ecoltarea scleroţilor de Claviceps purpurea se face m anual sau m e
canic cu o m aşină de recoltat fabricată de În trep rin d erea p e n tru m eca
nizarea agriculturii şi industriei alim entare din Botoşani.
P e n tru recoltarea m anuală a u n u i hectar cultivat cu Cornul secarei
în cele trei etape sînt necesari 60—70 lucrători.
P rim a recoltare a scleroţilor se face culegîndu-se num ai cei tari, b in e’
form aţi, care se desprind cu u şu rin ţă din paleele spicelor de secară, la
aproxim ativ 30— 35 zile de la inoculare. A doua recoltare se face după
8— 10 zile şi ultim a recoltare cu 1— 2 zile înainte de seceriş.
Scleroţii de dim ensiuni mici acoperiţi în paleele spicelor se vor recu
pera din m asa sem inţelor de secară după tre ier cu aju to ru l Liniei tehno
logice p e n tru separarea scleroţilor C ornului secarei din sem inţele de se—

122

•cară (brevet nr. 88 902 din 19 ianuarie 1984). P roiectul acestei instalaţii
a fost executat de I.X.I.M.U.A. filiala Tim işoara, iar im plem entarea a
fost executată de I.C.P.R.O.M. Iaşi.
P e n tru a se evita pierderile de scleroţi p rin scuturare cît şi d atorită
călcării rîn d u rilo r de secară, se im pune ca recoltarea să fie executată de
oam eni m aturi care vor circula num ai pe cărările lăsate în acest scop încă
■de la însăm înţare. T otodată li se va atrage a te n ţia să lovească cît m ai
p u ţin paiele de secară cu scleroţi p e n tru a evita scuturarea şi pe această
•cale.
La recoltare se vor folosi săculeţi din tifon avînd o capacitate de
1—2 kg, prevăzuţi cu o ram ă circulară de sîrm ă, care să m enţină tot
•timpul gura săculeţului deschisă. Aceşti săculeţi vor fi prevăzuţi cu o
sfoară circulară care creează posibilitatea de a fi atîrn aţi după gît, lăsînd
astfel libere am bele m îini ale culegătorului, uşurînd m unca şi m ărind
substanţial productivitatea.
Se recom andă ca sem inţele de secară rezultate din lanurile infectate
să nu fie utilizate în h ran a oam enilor sau a anim alelor, deoarece pot
produce intoxicaţii ; ele se pot în tre b u in ţa însă în scopuri industriale.
Scleroţii recoltaţi vor fi uscaţi de preferin ţă pe cale naturală, la
soare sau la um bră, fiind întinşi în s tra t subţire şi lopătaţi zilnic, spre a nu
m ucegăi, cu lopata de lem n căptuşită cu cîrpe p e n tru a nu provoca sp a r
gerea scleroţilor.
D upă uscarea definitivă, ceea ce se constată p rin dozarea um idiţătii
{maxim de 8%) sau p rin îndoirea sclerotului care se rupe cu zgomot, se
păstrează în saci egalizaţi de h îrtie, depozitaţi pe spătare în m agazii cu
rate, aerisite, ferite de lum ină directă, lipsite de dăunători şi um ezeală.
Cornul secarei fiind o m aterie prim ă toxică, în executarea lucrărilor
d e evaluare, recoltare, uscare, m anipulare nu se vor folosi fem ei gravide
şi copii. M uncitorii folosiţi la aceste lucrări trebuie in stru iţi asupra m ăsu
rilor de protecţie a m uncii, ca de exem plu spălarea m îinilor şi a feţei cu
•apă şi săpun după term in area lucrului sau înainte de a m înca sau fum a.
R ecoltarea m ecanică cu m aşina prevăzută cu p a tru guri se face tot
în trei etape, m om entele optim e de recoltare fiind identice cu cele descrise
Ia recoltarea m anuală.
Instalarea m aşinii de recoltat scleroţi se face în faţa tracto ru lu i L-400
şi este acţionată p rin cuplare la tractor. A re capacitate de recoltare de
4 —5 ha în 10 ore.
P e n tru a evita în fu n d area ei întoarcerea la capetele tarlalei se va
face în afara lanului de secară.
P roducerea m aterialului de în m ulţire la planta gazdă, respectiv la
secară, va urm a schem a stabilită de In stitu tu l de C ercetări P e n tru Ce
reale şi P lan te Tehnice Funduiea, procedîndu-se astfel : se vor stabili cu
grijă teren u rile pe care urm ează a se produce m aterialul de înm u lţire ;
din terenurile rezervate în acest scop se vor identifica p e n tru recunoaştere
parcelele care prezintă cea m ai bună dezvoltare şi uniform itate (1— 1,20 m),
■cu plantele cel m ai bine înfrăţite, care au o rezistenţă m are la intem pe
riile regiunii respective, la diferite atacuri de boli şi dăunători şi provin
•de la liniile cele m ai receptive la infecţia Cornului secarei, precum şi fără
b u ru ie n i, p e n tru a asigura încă din cîm p p u ritatea m aterialului.

123

Sem inţele de secară trebuie să îndeplinească u rm ătoarele condiţii :
- • Să fie autentice, să aibă capacitate m are de producţie, să p re
—
zinte precocitate, să corespundă soiului pe care dorim să-l însăm m ţăm şi
să provină num ai de la plante neinfectate anterior cu Cornul secarei sau
cu o altă ciupercă. în lipsa acestuia, m aterialul de în m ulţire trebuie sâ
provină de la plante de secară care nu au fost inoculate anii anteriori cu
Claviceps purpurea. P rin inoculare secara răm asă neinfestată cu ciupercă
devine rezistentă la infecţii.
• ■ Să fie ajunse la m atu ritate a fiziologică, adică să fie apte de repro
—
ducere.
— Să aibă p u rita te şi p u tere de germ inaţie, iar g reutatea 1 000 boabe
să corespundă cu prevederile din actele norm ative p e n tru soiul şi zona
respectivă de cultură.
P e n tru producerea m aterialului de înm ulţire a C ornului secarei se
va avea în vedere obligatoriu ca grupa alcaloidică ce urm ează a fi în
m ulţită să fie pură şi recunoscută ca pură şi autentică, respectiv ergo-
tam inică, ergocominică, ergocristinică sau ergoscriptenică.
O dată stabilite acestea se procedează la recoltare a 5— 10 scleroţi
din cei m ai reprezentativi sub rap o rtu l dezvoltării scleroţilor (înălţim e
peste 3 cm, lăţim e 0,3— 0,4 cm, fără striaţiu n i sau crăpături longitudi
nale sau transversale, cu o culoare violet-negricioasă-m ată şi uşor curbaţi)
şi stă rii fitosanitare, precum şi al rep rezen tării cît m ai fidel al grupei
alcaloidice (ergotam ină sau ergotoxină) şi a tulpinii acesteia pe su b g ru p e
cu conţinutul cel m ai m are în ergocornină, ergocristină sau ergocriptină.
Din cei 5— 10 scleroţi se alege u n u l sau doi care răspund cel m ai
bine caracteristicilor de m ai sus şi în laborator steril se determ ină dez
voltarea acestora pe m ediu n u tritiv de agar-agar pînă la faza de m ieeliu
cu conidii, form înd aşa-num ita tulpină-m am ă.
F ragm ente din scleroţii aleşi — selecţionaţi — se introduc în ep ru -
bete cu m ediu n u tritiv de agar-agar unde în tim p de aproxim ativ două.
săptăm îni se dezvoltă un m ieeliu cu conidii ce vor fi utilizate în suspen
sia necesară inoculării unui m ediu steril compus din cariopse de secară.
(125 grame), glucoză (8 gram e) şi apă potabilă (175 gram e) aflate întrmm
flacon de sticlă tip lapte. Flacoanele cu cariopse de secară după inocularea
lor cu conidii se aşază pe stelaje în cam era de incubare la o tem pera
tu ră de 24—28°C, unde, în tim p de 2— 3 săptăm îni, întreaga m asă de
cariopse este acoperită de u n m ieeliu pîslos de culoare alburie încărcat
cu conidii.
Flacoanele astfel p rep arate se păstrează în cam ere curate, cu tem
p e ra tu ra reglabilă la 3— 5°Ci urm înd a se tran sp o rta în cîm p cu m aşini
izoterm e în care tem p eratu ra să nu depăşească valoarea sus-num itâ. în
cîm p se vor duce num ai flacoanele necesare operaţiei de inoculare din
ziua respectivă.
Producerea Cornului secarei în condiţii de irigare. în condiţiile clim a
tice din ţara noastră cerinţele faţă de apă a secarei de toam nă sînt asigu
ra te din rezerva de um iditate a solului şi din precipitaţiile căzute în tim pul
vegetaţiei. D atorită acestora, interv enţiile prin irigare în vederea acoperirii
deficitului de apă n u sînt necesare în fiecare an. Totuşi, în zona de stepă
şi cea de silvostepă din sudul ţării sau în unele zone colinare din esmm
Moldovei, apare deseori necesitatea udării secarei p en tru producerea C er-
nului de secară. Aceasta se efectuează în trei perioade : în toam nele sece

124

toase p e n tru asigurarea răsăritu lu i şi în fră ţirii plantelor pînă la venirea
iernii cu o norm ă de 500— 700 m 3/h a, în prim ăverile secetoase şi vara, la
12— 15 zile după inoculare, la form area scleroţilor (500 m 3/ha).
Bolile, dăunătorii şi combaterea lor. în cîm p culturile de Cornul se
carei fiind de dată recentă nu au creat problem e sub acest raport. în de
pozite în schim b scleroţii C ornului secarei sîn t p referaţi de acarieni. A ta
cul se m anifestă prin prezenţa unui praf şi a unor mici galerii greu vizibile
cu ochiul liber în peretele exterior al sclerotului. Descoperirea acarienilor
se realizează cel mai bine dacă in tr-u n pahar c u ra t se introduc scleroţii de
Cornul secarei pînă la ju m ătate şi se aşază la lum ină cîteva m inute cînd
acarienii se aliniază în cerc către m arginea superioară a paharului.
C om baterea acestora se face cu p rep aratu l denum it „Delicia“ în doze
de 1— 2 pastile la sac, sau cu brom ură de m etil în cam ere de gazare bine
etanşate.
Tot în depozite scleroţii C ornului secarei m ai pot fi atacaţi de diverse
insecte cum sîn t : cleştarul (Tyroglyphus), m olia bicoloră (Plodia inter-
punctellaj, m olia ham barelor (Ţinea granella) şi de gîndacul tu tu n u lu i
(Lasioderma serricorne). Toate se pot com bate cu clorură de carbon în doze
de 11 m l la 100 kg scleroţi p rin stropire.
Recoltarea m ateriei prim e din flora spontană se face cu m îna cînd
scleroţii se desprind cu u şu rin ţă de pe spicele de secară cît şi de pe alte
gram inee. R ecoltarea se face eşalonat, în rap o rt cu m atu rarea scleroţilor,
astfel încît aceştia să fie tari, netezi la pipăit, negri şi fără crăpături tra n s-
versale( scleroţii b ătrîni crăpaţi ca şi cei im aturi au conţinut mai redus în
alcaloizi). O m aterie prim ă de calitate mai slabă, cu m ulte spărturi, se
obţine şi de la batozarea secarei infectate.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. După ce se înde
părtează scleroţii b ătrîni sau im aturi, Cornul secarei se pune la uscat în
s tra t subţire, la um bră sau la soare. P e vrem e um edă se usucă în cam ere
încălzite, fără a depăşi 35°, deoarece tem p eratu ri m ai ridicate duc la scă
derea conţinutului de alcaloizi. P ăstrarea se face la loc uscat şi ferit de
lum ină.
Condiţiile tehnice de recepţie p e n tru Cornul secarei din cultură nu
adm it scleroţi atacaţi de insecte, iar ca im p u rităţi se adm it : m ax. l°/o scle
roţi cu sp ă rtu ră galbenă-brună, corpuri străine organice — m ax. 1,5® 0 şi
m inerale • • m ax. 0,5%, um iditate —• m ax. 8%, m ateria prim ă trebuie să-
—
conţină m inim um 0,20o/o alcaloizi.
P e n tru Cornul secarei din flora spontană nu se pun condiţii de con
ţin u t în alcaloizi ; în acest caz se adm it ca im p u rităţi scleroţi în sp ă rtu ră
de culoare b ru n ă — m ax. 5%, scleroţi sfărîm aţi — m ax. 7%, scleroţi a ta
caţi de insecte — max. 1%, corpuri străine organice — m ax. 1,5% şi m i
nerale max. 0,5%, um iditate — max. 8%.
Compoziţia chimică a acestei ciuperci este foarte complexă, fiind
considerată la ora actuală cea m ai bogată din regnul vegetal. O clasificare
a compoziţiei chimice se poate face după cum urm ează :
a. C o m p u ş i n e a l c a l o i d i c i : aminoacizi liberi : acidul as p âr
tie, leucina, acidul glutanic, glicina, asparagina, treonina, alanina, gluta-
m ina, acidul a — y — butiric, prolina, valina, lizina, arginina, fenil ala
nina, tirozina etc. ; aminoacizi com ponenţi ai fracţiunii peptidice ; p en tru
grupa ergotam inei şi ergotoxinei ; oxialanină, x-oxivalină, 1-fenil-alanină,

1-prolină, 1-leucină şi 1-valină, iar p e n tru grupa ergom etrinei : 1-2-am i-
n o -l-p ro p a n o l ; acizi ; mici cantităţi de acid lactic, acid ergotinic sau acid
sclerotic ; am ine : m etil-am ina, trim etilam ina, n-propilam ina, izopropila-
m ina, izobutilam ina, p-fenil etilam ina, colina, acetil colina, tiram ina, pu-
tresceina, cadaverina, histam ina, agm atina etc. ; betaine şi alte substanţe
azotate : uracilul, guanozina şi betaina ; glucide : o trehaloză form ată din
două m olecule de glucoză şi u n a de clavicepsină care la rîn d u l ei se hi-
drolizează în două m olecule de glucoză şi o m oleculă de m anitol. D intre
bazele organice s-a izolat ergotioneina, substanţă cu funcţie antitiroidiană
ex isten tă şi în eritrocite la om şi anim ale ; ulei gras : pînă la 40% în m a
teria prim ă, form at din acid ricinoleic, pal mitic, oleic, stearic, acetic, acid
capronic şi urm e de acid linoleic. în scleroţii proaspeţi s-au găsit 2% acizi
g raşi liberi, iar în cei vechi şi pulverizaţi pînă la 38,17% ; în fracţiunea
nesaponificabilă a uleiului s-au identificat cx-dihidroergosterina (cca 30%
d in totalul de sterine), fungisterina sau y-ergosterolul, ergosterina şi stig-
m asterolul. E rgosterolul (ergosterina) sau provitam ina D2 a fost izolat
încă din anul 1908. R ecent s-a izolat acid ricinoleic form at din trigliceride ;
substanţe m inerale : fosfaţi acizi de Ca, K şi Na, o serie de oligoelem ente
ea Pb, Al, Fe, Ca, Ag, Ni, Ge, Be, Ti, Mn, Mg, Cu, Zn etc.
D intre pigm enţi sau substanţe colorante s-au găsit : sclereritrina, scle-
roidina, s,cleroxantina, pieroseleratina, ergoflavina, acidul crisergonic, en-
docrocina, clavoxantina, clavorubina, acizii secalonici A, B şi C, ergocri-
sin a A şi B etc.
b. A l c a l o i z i i d i n C o r n u l s e c a r e i fac parte din clasa
alcaloizilor cu nucleu indolic avînd la bază ergolina. P rim a grupă, cu stru c
tu ră m ai sim plă, este cea a alcaloizilor clavinici : agroclavina, elim oclavina,
m oliclavina, lisergenul, setoclavina, festuclavina, piroclavina etc., unii din
tr e ei sînt consideraţi ca precursori ai alcaloizilor lisergici activi farm aco-
dinam ic. In tre alcaloizii lisergici sîn t prezenţi cei de tip alcanol amidic,
solubili în apă : ergom etrina sau ergobazina cu izomierul ergobazinina ; al
caloizi de tip peptidic insolubili în apă, foarte im portanţi p en tru te ra p e u
tică ; ergotam ina şi ergosina, cu izom erii lor ; alcaloizii din grupa ergo-
toxinei : ergocristina, ergocriptina şi ergocornina la fel fiecare cu izomeri.
Din grupa ergostinei fac p arte alcaloizii ergostina şi ergostinina. U ltim ul
tip de alcaloizi izolaţi pînă în prezent din Cornul secarei sînt cei de tip
valinic : ergosecalina şi ergosecalinina.

CH 2 0H CH3 OH
0
II H
-N- -C -H
1 ! 1 H
H'
--- ch3 __ o= —— N
c C

CH2

E rg o m e trin a E rg o t a m in a
A /

128

CH3 CH3
CH 3 OH CH OH
0 |
i! H ! .0 J .
c - — N— N/ r;/

! H I
__ _ 0 ■N C =0 0 = C --- N C=0
C
N-
^C. /C H 3
N-CH3 / '■- /P
5
- H CHoCH H CH2<a

XCH 3
>

E rg o s în a E r g o c r îs t in o

W

In ceea ce priveşte conţinutul în alcaloizi a Cornului secarei din ţa ra
noastră în flora spontană pe secară prezintă o m are v ariabilitate începînd
de la cantităţi nedozabile pînă la m axim um 0,23% alcaloizi totali, în tim p
ce la Cornul secarei o b ţin u t prin infecţii artificiale conţinutul în alcaloizi
variază între lim itele 0,20— 0,60% alcaloizi totali pe suprafeţe m ari şi chiar
peste 0,80% pe tere n u ri experim entale.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. Cu toate că pri
m ele date asupra utilizării Cornului secarei în scop terapeutic sînt încă
din secolul al X V II-lea, el nu a fost introdus în terap eu tica ştiinţifică de-
cît la începutul secolului al X lX -lea, o dată cu izolarea prim ilor alcaloizi
puri.
D intre to ţi alcaloizii C ornului secarei, grupa ergotam inei posedă spec
tru l cel m ai com plet al acţiunii farm acodinam ice. Efectele periferice directe
se m anifestă p rin contracţie vasculară şi u terină, iar pe această acţiune se
bazează utilizarea clasică în obstetrică a extractelor totale din Cornul se-

127

cărei. A cţiunea u terin ă se caracterizează prin creşterea tonusului şi in te n
sificarea contracţiilor ritm ice ale uteru lu i care în cazul ergotam inei se
instalează m ai len t şi durează m ai m ult, în tim p ce la ergom etrină sînt
m u lt mai rapide, dar de d u ra tă mai scurtă.
Efectele periferice indirecte, neurohum orale, sim paticolitice se m a-
nifestă p rin acţiunea antagonistă faţă de adrenalină şi serotonină prin in
hibarea organelor efectoare inervate adrenergic, respectiv sim patic. Pe
această bază este justificată folosirea produselor farm aceutice de acest
gen in m edicina in tern ă ca sim paticolitice specifice.
Efectele centrale se m anifestă în mod obişnuit p rin acţiunea sedativă a
cen tru lu i vasom otor, această acţiune fiind în legătură cu vasodilataţia, h i
pertensiunea şi bradicardia produsă de preparatele din Cornul secarei. Tot
în zona bulbo-m edulară alcaloizi! din grupa ergotam inei stim ulează centrul
vomei, inhibă reflexele sinusului carotidian şi încetinesc ritm u l cardiac.
In m ezodiencefal, m ai ales în hipotalam us, se produce un sindrom excita-
tiv caracterizat p rin m idriază, hiperglicem ie, hiperterm ie, tahicardie etc.
O altă caracteristică a alcaloizilor de tipul ergotam inei este uşoara lor ac
ţiune sedativă şi îndeosebi potenţarea efectelor tranchilizantelor şi som
niferelor, fap t care justifică utilizarea produselor farm aceutice conţinînd
această grupă de principii active în neurologie.
Alcaloizii din grupa ergotoxinei au spectru sim ilar de acţiune cu cei
din grupa ergotam inei, dar acţionează m ai slab, iar utilizarea alcaloizilor
din această grupă ca atare este lim itată datorită toxicităţii m ai ridicate.
In fitoterapeutica m odernă alcaloizii din grupa ergotoxinei nu se mai u ti
lizează ca atare, ci sub form ă hidrogenată. P rin hidrogenare alcaloizii n a
tu ra li îşi m odifică acţiunea asupra m usculaturii netede, răm înînd prin
excelenţă sim paticolitici. A cţiunea specifică neurohum orală a alcaloizilor
hidrogenaţi este caracterizată p rin vasodilataţie şi scăderea tensiunii a r
teriale. O consecinţă favorabilă din punct de vedere terap eu tic a hidroge-
n ării dublei legături din poziţia 9, 10 este reducerea rem arcabilă a toxici
tăţii acestor alcaloizi. D erivaţii dihidrogenaţi ai alcaloizilor din com plexul
ergotoxinic, d atorită acţiunii lor vasodilatatoare, se folosesc din ce în ce
m ai m ult în tu lb u rările circulatorii periferice şi cerebrale, avînd aplica
ţie şi în geriatrie.
A cţiunea specifică ergom etrinei este asupra uteru lu i, antagonism ul
faţa ele serotonină este redus, efectele adrenolitice abia perceptibile, iar
fenom enele centrale m u lt atenuate faţă de celelate grupe alcaloidice. M e
dicam entele pe bază de ergom etrină îşi găsesc aplicabilitate în obstetrică.
A cţiunea farm acodinam ică a substanţelor active din Cornul secarei
este p rezentată în tabelul 2.
Acţiunea am inelor biogene din Cornul secarei este secundară — cu
excepţia histam inei care joacă un rol im portant în diferite procese fiziolo
gice şi patologice intervenind şi în stări alergice.
în terapeutica m odernă se utilizează în prezent o serie de m edica
m ente de sem isinteză obţinute tot din alcaloizii C ornului secarei.

Tabelul 2

K c ţiu n e a fa rm a c o d in a m ic ă a s u b s ta n ţe lo r a c tiv e d in C o rn u l se c a re i

Efecte periferice Efecte periferice
directe indirecte Efccte asu siste
pra
(p m
e usculatura (n roh m
eu u orale) mului nervos centrai
n te ă
e d)
Alcaloizi, substanţe active
Contracţii Vasocon- Antagonis Blocaj B nlbom M ien
e- ezod -
uterine stricţie te seroto- adren
niei ergic dulare ccfalice

Grupa ergom etrinei ++ + +- H
— — +- +-
Grupa ergotam inei ++ ++ +++ + +
Grupa ergotoxinei “T + ++ ++ ++
Ale. liidroheuaţi din gr.
ergom etrinei _ +- _
î_ + +- _
|__
Ale. hidrogenaţi din
gr. ergotam inei — (+)(-) ++ + ++ j__ +-
Ale. hidrogenaţi din
gr. ergotoxinei _ _ 4--L-L J-- +-
Amine biogene (Tira-
m ina, histam ina, izo-
am ina etc.)
ilam J__ ,
+-
L.S.D. + + + + -T -f + +++ + ++

L e g e n d a : + + - f a c ţiu n e f o a rte p u te r n ic ă
+ + a c ţiu n e p u te r n ic ă
-f* a c ţiu n e sla b ă
-i— a c ţiu n e f o a rte sla b ă
— f ă r ă a c ţiu n e

D atorită compoziţiei chim ice complexe şi acţiunii farm acologice cu
spectru a tît de larg, Cornul secarei este considerat astăzi im adevărat tezau r
de m edicam ente.
D intre produsele farm aceutice d in ţara noastră care conţin alcaloizi
din Cornul secarei, pe lîngă e x tra c tu l fluid şi uscat, soluţiile injectabile
de m aleat de ergom etrină (Ergomet) şi ta r tra tu l de ergotam ină, se m ai
utilizează produsele B ergofenretard indicat în distonii neiirovegetative cu
m anifestări cardiovasculare sau digestive, ateroscleroză, hipertensiune a r
terială , hipertiroidie, insom nii etc., D istonocalm ul şi B ergonalul cu ac
ţiu n e sim ilară, fiind indicate şi în spasm ele gastrointestinale sau ale căi
lo r biliare, arteroscleroză, g astrită hiperacidă, constipaţie spastică, irita -
bilitate, ră u de m are sau altitu d in e etc. şi Cofedolul care dă foarte bune
rezultate în tra tam e n tu l crizelor de m igrenă şi în cefaleea de origine vas
culară. O a ltă serie de produse farm aceutice din această m aterie prim ă
sîn t în curs de introducere în terapeutică. în F.R. IX (Farm acopeea rom ână,
Ediţia a IX -a) figurează u rm ătoarele m onografii : Secale cornu-tum, E xtr.
Secalis co rnuţi siccum şi fluidum , E rgom etrini m aleas, E rgotam ini ta r -
iras.
Observaţie. Cornul secarei alcaloidic, în special cel rez u lta t în u rm a
infecţiilor artificiale, este o ciupercă toxică care trebuie m anipulată cu
atenţie. Date asupra intoxicaţiilor şi m ăsurilor de protecţie sînt prezen
tate în tabelul cu p riv ire la plantele m edicinale toxice, sim ptom e şi p rim
a ju to r în caz de intoxicaţii (voi. III).

129

ALTE GIUPERGI CU UTILIZĂ RI M EDICINALE

D upă ce F l e m i n g (1929) a descoperit acţiunea antibiotică a spe
ciei P enicillium notatum , din num eroase alte specii (atît de ciuperci m i
croscopice cît şi m icroscopice) s-au obţinut substanţe care form ează g ru p a
„antibioticelor4. Spre exem plu, o acţiune largă are şi streptom icina, ela
4
borată de Streptom yces griseus.
D intre Ascom ycete — Saccharom yces cerevisiae (Drojdia de bere) —
d atorită m arii bogăţii în vitam ine (în special din grupa vitam inelor B),.
enzime, zaharuri, proteine — este indicată în furunculoze, acnee, ca ad-
ju v a n t în pneum onii, gripă, diabet, gastroenterite acute infantile, en terite
m uco-m em branoase, prev en tiv şi curativ în rahitism .
D intre Bazidiom ycetes sînt citate ca m edicinale Fom es fom entarius (L.)
Kickx. şi P hellinus igniarius (L. ex Fr.) Quel — am bele cunoscute sub n u
m ele popular de Iască sau Văcălie — de la care se utiliza odinioară m ă
duva ca hem ostatică, avînd o acţiune p u r m ecanică.
P ulberea de spori de la diferitele specii de Lycoperclon şi Bovista
a re proprietăţi antihem oragice.
TJstilago m aydis (tăciunele porum bului), care conţine alcaloizi, a a v u t
o utilizare sim ilară cu Claviceps purpurea.

ÎNCRENGĂTURA LICHENES (Licheni)

Lichenii sînt talofite form ate p rin asocierea sim biotică a unei ciu
perci cu o algă verde sau albastră, la care se adaugă şi o bacterie fixatoare
de azot din genul Azotobacter. Această asociere perm ite lichenilor să se
instaleze în condiţii extrem de grele, în care alte plante nu pot supravie
ţui, prin aceasta fiind considerate ca specii pioniere.
Lichenii sintetizează substanţe specifice, cum ar fi unii h idraţi de
carbon (lichenina, izolichenina, p u stu lan u l ş.a.), acizi lichenici alifaţici
(acid protolichesterinic, usnic, acid ventosic ş.a.), triterp en e, depside, dep-
sidone, chinone, xantone, substanţe colorante etc.
Lichenii au im portanţă economică, fiind u tilizaţi ca furaje, coloranţi
vegetali în in d u stria farm aceutică şi cea a parfum urilor.

Fam. PARMELIACEAE

C E T R A R IA 1SLAN D IC A (L.) Ach.

LICHEN DE PIA TR A ; Fr. : Lichen d’Islande ; E. : Iceland moss !
G. : Islăndisches Moos ; M. : Izlandi zuzmo ; R. : Ţ etraria islandskaia, Is-
landski lişainik.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în
fo rm ă de m ică tufă), erect, în a lt de 8— 10 (15) cm. Lobii talului, divizaţi în
două, sîn t plani, răsuciţi sau aproape tu b u lari, pe m argine cu cili groşi,
rigizi ; faţa superioară b ru n ă sau verde-cenuşie, lucioasă ; faţa inferioară
m ai deschisă la culoare, la locul de inserţie pe s u b stra t este roşcată, u n d e
se observă şi cîteva firişoare (rizine). O rganele de în m u lţire sîn t apoteciile
m arginale, lucioase, discoidale cu diam etrul de 2— 8 mm.
M a t e r i a p r i m ă : tal de 8— 10 cm lungim e şi cca 0,5 mm gro
sim e, de culoare verde-m ăslinie sau brună-verzuie pe partea superioară,
uneori cu pete mici albe şi de culoare cenuşiu-deschis albicioasă pe p ar
te a inferioară ; de consistenţă tare, elastică, aspră la pipăit. La m arginea
lobilor se pot observa apotecile de form a u n u i m ic disc proem inent, de
cu lo are brună. M irosul este slab, caracteristic, iar gustul pu tern ic am ar,
■mucilaginos.

131

Ecologie şi răspîndire. C reşte pe stînci şi pe platourile din zona al
pină expuse v în tu rilo r puternice, p rin locuri uscate u neori în jnepenişuri.
Se întâlneşte m ai frecvent pe M untele Mic în B anat, Ţ arcu, G odeanu, M a
sivul R etezatului, M unţii F ăgăraşului, Parîngului, Sibiului şi în judeţele
M aram ureş, B istriţa-N ăsăud, Covasna, H arghita, M ureş, Suceava.
Recoltarea. P erioada de recoltare depinde num ai de posibilităţile de
acces în bazin, de obicei din aprilie pînă în octom brie-noiem brie. Se re
coltează în treg u l tal, care se desprinde uşor de pe su b stra t sau care se
poate culege şi de pe sol, num ai pe vrem e uscată.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră p lan
tele străine, acele de conifere, părţile brunificate şi înnegrite. Deoarece
are u n conţinut redus de apă, uscarea se face num ai pe cale n aturală, în
aer liber sau, în caz de ploaie, în şoproane bine aerate. P ă strarea u lte
rioară trebuie făcută în locuri uscate, deoarece produsul este higroscopic
şi m ucegăieşte. R andam ent de uscare 1,2—2/1. Condiţiile tehnice de re
cepţie prevăd : im p u rităţi (taluri brunificate pe am bele feţe) — m ax. 5% 7
corpuri străin e organice — m ax. 3% Şi m inerale — m ax. 1% ; um idi
tate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică. C onţine m ucilagii care sînt solubile 70% în apă
fierbinte, acizi lichenici dintre care : acidul cetraric şi protocetraric, aci
d u l d, 1-usninic, acidul protolichensterinic şi fum ărie, ulei volatil cca 0,05%,.
vitam inele A şi Blt iod, urm e de fridelină şi de grăsim i. P rin hidroliză h i-
d raţii de carbon (lichenina) se transform ă în D-glucoză, iar aşa-num ita
izoliehenină se dizolvă în apă la rece, iar apoi se scindează în m anoză,
galactoză şi glucoză. D atorită acestor proprietăţi, în unele ţări nordice
unde este răspîndit, L ichenul de p iatră se foloseşte fie p e n tru h ran a ani
m alelor, fie p e n tru p repararea zahărului.
Acţiune farmacodinamică — utilizări terapeutice. D atorită celor două
grupe de substanţe diferite (substanţe am are şi substanţe mucilaginoase),.
L ichenul de piatră are 'două acţiuni d iferite : substanţele am are stim ulează
secreţiile stom acale şi sistem ul nervos vegetativ şi vasom otor şi prin aceasta
poate fi considerat în grupa m edicam entelor tonic-am are-stom ahice. In
acest caz sîn t de p referat extractele alcoolice în care se extrag substanţele
am are, în tim p ce m ucilagiile răm în aproape com plet neextrase.
In cazul cînd se u rm ăreşte a doua acţiune im p o rtan tă a acestei m a
terii prim e vegetale, care se datoreşte prezenţei m ucilagiilor, atunci se
utilizează e x tra ctu l obţinut la cald. M ucilagiile îşi-găsesc aplicabilitate în
catarul bronhial cronic (bronşite). în cazul în care bolnavul are hiperaci
d ita te gastrică, se în lă tu ră din produs substanţele am are p rin ex tra cţie
alcoolică. In ultim ii ani, din Cetraria islandica s-au izolat antibiotice (aci
d ul usninic şi evozina) cu acţiune inhibitoare asupra b a rilu lu i Koch.
Confuzii. Din cauza folosirii p e n tru această specie şi a denum irilor
im proprii de „m uşchi de p ia tră 4 sau „m uşchi de m u n te “, s-au recoltat
1
uneori diferite specii de m uşchi propriu-zişi din zona alpină, de pe sol
şi stînci. De aceea, opinăm ca aceste denum iri să nu mai fie uzitate.

132

Fam. PARMELIACEAE

P A R M E L ÎA F U RFU R AC EA Ach (Evernia furfuracea) (L.) Ach.
Lichen de conifere ; Fr. : M ousse d ’A rbre ;
G. : Fichtenm oos ; M. : Fenyozuzm o ; R. : Parm elia

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal foliaceu, lobat,
în tin s pe substrat, pînă la 12 cm lungim e ; lobii talu lu i sîn t moi, flexibili,
ram ificaţi dichotom ic în m od repetat, uşor prinşi pe su b strat p rin tr-u n u l
sau cîteva puncte, dar cu m arginile ridicate ; culoare : faţa superioară ce-
nuşie-albicioasă, cea inferioară neagră, cu n u an ţe spre roşiatic la părţile
tin e re ; organe de în m ulţire : izidii cilindrice (pe faţa superioară) cu rol
de înm ulţire vegetativă, iar p e n tru în m ulţirea sexuată apotecii pedun-
culate cu discul brun-deschis, concave, 0 5 mm.
M a t e r i a p r i m ă : „Lichen Furfuraceae“, lichen ram ificat, de cu
loare cenuşie pînă la cenuşiu-înehis pe p artea superioară şi neagră pe
p artea inferioară. M arginile sînt îndoite sp re in terio r în form ă de jgheab,
avînd aspect bom bat. A spră la pipăit, cu m iros slab, caracteristic, gust
dulceag-acrişor, m ucilaginos.
Ecologie şi răspîndire. R ăspîndit îndeosebi în pădurile de conifere,
devenind in v ad an t în pădurile de m olid de pe versanţii nordici, în condiţii
de vegetaţie m ai p u ţin prielnice, acoperind în m are parte tru n c h iu l şi ra
m urile, precum şi pe sol. Mai poate fi în tîln it şi pe brad şi pin. Este răs
p în d it în to t lan ţu l carpatic şi M unţii Apuseni, îndeosebi în Transilvania
(jud. Alba, Bihor, B istriţa-N ăsăud, Cluj, H arghita, H unedoara, M ureş, Satu
M are), M oldova (Neamţ, Suceava), M untenia (Argeş, Dîm boviţa, Prahova),
O ltenia (Vîleea).
Recoltarea. Se poate face în to t cursul anului, num ai pe vrem e us
cată, după 2—3 zile de la ultim a ploaie (în caz contrar m ucegăieşte cu
uşurinţă).
M etode de recoltare : desprinderea talu rilo r cu m îna ; cu aju to ru l cu
ţitelo r ; p e n tru ram u rile înalte se foloseşte o furcă legată de o prăjină
lungă, iar în tre dinţii furcii se pune o sîrm ă, dedesubtul coroanei se poate
pune o prelată.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se în lă tu ră por
ţiunile de scoarţă, talu rile brunificate sau înnegrite pe am bele p ărţi ; u s
carea se face, în general, pe cale natu rală, în aer liber sau şoproane bine
aerate, în s tra t subţire pînă la 3 cm ; se întorc zilnic, cu grijă şi se con
trolează dacă nu au m ucegăit. Pe tim pul toam nei sau iernii se recom andă
uscarea artificială, la m axim um 40°C. Se păstrează în locuri uscate, fiind
foarte higroscopic. Randam ent de uscare : 1,5—2/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi (resturi de ram u ri
şi scoarţă) -— m ax. 1 0 % ; corpuri străin e organice (alţi licheni, ace de co
nifere) — m ax. 2o/0 şi m inerale — m ax. 0,5% ; um iditate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică : acizi alifaţici — hipogim nolul sau acidul ven-
tozic, triterp en e, depside, acid fisodic, atranorină, cloratranorină etc. D ep-
sidele în tim pul conservării se scindează p rin hidroliză, iar o bună p arte
d in uleiul volatil se form ează în tim pul păstrării.
Utilizări. Rezinoidele şi uleiul volatil care se form ează în tim pul
condiţionării au aplicaţie în in d u stria săpunurilor şi în cea a parfum u-
rilor.

133

Fam. USNEACEAE

E V E R N IA P R U N A S T R I Ach.

LICHEN DE STEJA R ;
Fr. : Lichen de Chene, M ousse de chene ; G. : Eichenm oos ; M. ; Tolgy-
fazuzm o ; R. : E vernia (fig. 4)
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : lichen cu tal fructiculos (în
form ă de tufă), erect sau pendul, lung pînă la 10 cm ; lobii talului sîn t
fixaţi de su b strat printr^un disc adeziv ; au form a unor benzi ram ificate
dichotomic, nerăsucite, cu scoarţă num ai spre fa ţa superioară, verde-cenu-
şie sau gălbuie, faţa inferioară albicioasă ; sîn t moi, flexibili ; organe de
înm ulţire : apotecii în form ă de scut brun-roşcat, foarte rare.
Materia p r i m ă : „Lichen Q uercus“ sau „Lichen Q uercinum “
este constituită din ta lu l tufos, ram ificat, cu ram urile tu rtite , de 1— 5
(10) mm lăţim e, de culoare cenuşie-argintie pe am bele feţe, uneori cenu-
şiu-verzuie pe faţa superioară. R am urile sîn t elastice şi moi, caracter eare-1
păstrează şi după uscare. Pe su p rafaţa talu lu i se găsesc plăci albicioase,
făinoase (soredii), care p rin scu tu rare îm prăştie o pulbere albă. M irosul
slab arom at, gustul dulceag, acrişor, m ucilaginos.
Ecologie şi răspîndire. Pe stînci, pe lem n, dar cel m ai adesea pe
scoarţa arborilor foioşi din genurile Quercus (stejar) în mod deosebit, d ar
şi Fagus (fag), A ln u s (anin), B etula (mesteacăn), F raxinus (frasin), Tilia
(tei) în zona de şes şi deal, precum şi pe arbori fru ctiferi în livezi bătrâne
şi mai p uţin îngrijite. Este răsp în d it în toate ju d eţele ţării, în special în
O ltenia (jud. Dolj, Gorj, M ehedinţi, Olt, Vîlcea), precum şi în Argeş,
C araş-Severin, Cluj, V rancea, Buzău, N eam ţ etc.
Recoltarea. Se poate recolta în tot cursul anului (de preferinţă pri
m ăvara, cînd se desprinde m ai uşor de pe scoarţă), pe tim p uscat, la cel
p uţin două zile de la ultim a ploaie (pentru a nu mucegăi).
M etode de recoltare : p e n tru înălţim ea la care poate ajunge culegă
toru l se desprind cu m îna sau cu c u ţitu l ; p e n tru ram urile m ai în alte se
foloseşte o furcă în tre dinţii căreia se pune o sîrm ă.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării.
Se face so rtarea lichenului respectiv de alţi licheni
cu care creşte îm preună, precum şi de restu ri de coji
şi crengi. U scarea se face pe cale n a tu ra lă în a er liber
sau şoproane, poduri bine aerate, în s tr a t de pînă la
3 cm. Din tim p în tim p se întorc cu atenţie p e n tru
a nu se fărâm iţa şi se controlează p e n tru a n u m u
cegăi. U scarea artificială se face cînd tim p u l rece nu
m ai perm ite o uscare n a tu ra lă rapidă, la 35—40°.
R andam ent de uscare : 1,5—2/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut
m axim de im p u rită ţi de 5o/0 (resturi de scoarţă —
m ax. 3% , licheni în negriţi pe am bele feţe — m ax.
Fig. 4 — E v e rn ia
2%), corpuri străine organice (alţi licheni) — m ax.
p ru n a s tri 2o/0 şi m inerale — m ax. 0,5%, u m id itate — m ax. 13y0.

134

Compoziţie chimică. Conţine derivaţi ai fenolului ca acidul everni-
nic, orcina, vanilina, sparasolul, acidul rizoninic, depside : acidul lecanoric,
acidul evernic, cloratranorina etc.
U leiul volatil se form ează după 6 luni de la uscare. Conţine lichenol,
d e riv a t fenolic analog everniatului de m etil sau de etil, acid usnic, crizo-
cetraric şi antranoic.
Acţiune farmacodinamică. D atorită depsidelor are p ro prietăţi a n ti
biotice. In special acidul evernic inhibă dezvoltarea b arilului tuberculozei
şj a agentului patogen al difteriei.
Utilizări. U leiul volatil (esenţa) se obţine cu aju to ru l solvenţilor vo
latili (benzen, eter de petrol sau alcool absolut) şi este în tre b u in ţa t pe
scară largă în industria parfu m u rilo r.

ALTE SPECII DE LICHENI CU UTILIZĂRI MEDICINALE
SAU ECONOMICE

Lobaria pulm onaria Hoffm. (Brîn'că) — Fam . Stictaceae — cu tal fo-
liaceu, asem ănător cu un plăm in, a fost utilizat în tre c u t pe scară largă în
astm bronşic, tuse, în general, în afecţiuni pulm onare, avînd proprietăţi
pectorale şi em oliente. In m edicina populară era indicat şi în „brîncă“
(um flături ale m îinilor).
Peltigera canina Willd. — Fam . Peltigeraceae, conţinînd m etionină,
este folosită în unele ţă ri în bolile de ficat ; odinioară — în reţe te popu
lare — era folosit îm potriva turbării.
Cladonia rangiferina Web. (Lichenul renului) — cu conţinut m are de
acid usnic — antibiotic, cu spectru larg, care inhibă şi pe M ycobacteriam
tuberculosis (barilul tuberculozei) ; este folosit p e n tru o pom adă num ită
„U sno“, m ai eficientă decît cea cu penicilină în tra ta re a arsurilor externe
şi a plăgilor superficiale, com ercializată în R. D. G erm ană („U sniplant")
şi în U.R.S.S. (,,Binan“).
Cladonia p yxid a ta Fr. are proprietăţi sim ilare cu Cetraria islandica
(Lichen de piatră).
Usnea barbata Mot. (M ătreaţa bradului) — Fam. Usneaceae — ca şi
Cladonia conţine acid usnic.
Unii d intre aceşti licheni au fost utilizaţi în alim entaţie, ca fu raje
sau la prepararea bău tu rilo r alcoolice. Astfel, Sticta pulm onaria a fost
utilizată la fabricarea berii, iar Cetraria islandica şi Cladonia rangiferina,
du p ă tra ta re cu acid sulfuric diluat, dă 70% substanţe capabile ferm en ta
ţiei alcoolice.

ÎNCRENGĂTURA BRYOPHYTA (Muşchi)

T alofite de talie m ică (1— 50 cm), a d ap tate la viaţă în locuri ou m u ltă
um iditate. Ele sînt fixate de su b stra t p rin rizoizi, la cele m ai evoluate dis-
tingîndu-se tulp in iţă şi frunzuliţe. A u im p o rtan ţă m edicinală redusă.
Speciile de S p h agnum (Muşchi de turbă), în special S. magellcinicum
Brid., datorită higroscopicităţii lor, au fost utilizate după sterilizare în loc
de vată, avînd totodată p roprietatea de a d istruge m icroflora din răni, d a
to rită pH -ului acid pe care îl instalează.
Pogonatum urnigerum (Hedw.) P. Beauv. (Muşchi de piatră), m uşchi
m ic care form ează perniţe compacte, n um it încă şi M uşchi de pe casă,
deoarece se întinde şi pe acoperişurile vechi de paie. E ra folosit în zona
Năsăiudului, sub form ă de decoct, p e n tru băi locale sau generale în boala
reum atism ală.
Funaria hygrom etrica (L.) Sibth. (Frînghiuţă) şi P olytrichum com -
m u n e L. (Jabghie). Am bele specii sîn t u tilizate în m edicina trad iţio n ală
p e n tru proprietăţile lor diuretice, sudorifice, astringente şi expectorante.

ÎNCRENGĂTURA PTERIDOPHYTA (Pteridofite)

S în t prim ele plante superior organizate, la care se deosebesc organe
ad ev ărate (rădăcină, tulpină, frunze) şi ţesu tu ri bine distincte.
Nu au flori, se înm ulţesc p rin spori care se dezvoltă în organe specia
liz a te num ite sporangi care se găsesc fie la axila frunzelor, fie g rupaţi în
spice term inale sau g ru p aţi în sori pe faţa inferioară a frunzei.
In general, sîn t adaptate la u n clim at m ai um ed, crescînd pe locuri
um broase, de obicei în p ădurile din zona d ealurilor şi a m unţilor pînă în
golul alpin. D intre ele unele au aplicaţii în terap eu tică sau în practica
farm aceutică dato rită prezenţei florog lucidei or (Polypodiaceae), altele d a
to rită acidului silicic sau unor saponine cu acţiune diuretică (Equisetcicecie).
D upă cercetările din u ltim ii ani, se pare că alcaloizii din altă fam ilie de
pteridofite (Lycopodiaceae) a r avea unele perspective în fitoterapie.

Fam . LYCOPODIACEAE

LYCOPO DIUM C L A V A T U M L.

PEDICUŢA ; Fr. : Lycopode ; E. : R unning Pine ;
G. : K euliger B ărlapp ; M. : Kapcsos korpafii ; R. : P laun bulavavidnîi
(fig. 5).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : specie perenă, tîrîtoare, cu
ram u ri ascendente ; rădăcina ram ificată dicotom ic ; tu lp in a tîrîtoare, lungă
de 0,5— 1 m, cu num eroase rădăcini adventive, filiform e, cu ram uri ascen
dente, de 5— 15 cm şi frunze foarte dese, m ici, întregi, liniare, ascuţite şi
term in a te p rin tr-o aristă ; sporangii sîn t g rupaţi în spice sporifere cîte
2 (3) pe u n pedicel, eu scvam e (bractee rărite) ; pe axul spicului sînt spo-
rofile triu n g h iu lare care poartă u n sporange reniform cu num eroşi spori
galbeni.
Form area sporilor (VII—IX).
M a t e r i a p r i m ă : „Herba Lycopodii“, ram u rile fără spice şi fără
tu lp in i tîrîto a re cu frunze tu lp in ale mici, liniare, ascuţite, term in ate la
v îrf p rin tr-o aristă incoloră. T rebuie să-şi păstreze culoarea verde după
uscare, să nu aibă m iros, iar gustul este dulceag astringent. La Pedieuţă r a
m u rile fertile sîn t ram ificate dicotomic spre deosebire de L. annotinum

137

Fig. 5 — L y c o p o d iu m c la v a tu m

unde sînt sim ple. Sporae Lycopoăii, sporii de culoare sulfurie, alunecoşi
la pipăit, n u au gust, iar m irosul este uşor răşinos. S înt foarte m ici (30—
35 m icroni), avînd la suprafaţă nişte îngroşări reticulate, m arginea ap ă-
rînd dinţată. Pe una din feţe se află trei s triu ri rad iare în form ă de stea.
D atorită aspectului caracteristic pot fi uşor diferenţiaţi m ai ales la m i
croscop faţă de polenul de conifere, am idon sau de polenul altor plante.
Sporii de P edicuţă plutesc pe apă, iar aruncaţi în flacără se aprind cu o
uşoară explozie viu lum inată. P rin ardere nu produc nici fum şi nici
m iros.
Ecologie şi răspîndire. Începînd de pe coastele dealurilor p rin pă
d u ri um ede, m olidişuri, brădete sau p ăd u ri de am estec, pe locuri pie
troase pînă în zona m ontană şi subalpină.
A re aceeaşi răspîndire ca şi L. a nnotinum , dar m ai frecventă decît
această specie, în special în C arpaţii O rientali (judeţele Suceava, Bis-
triţa-N ăsăud, H arghita, M ureş, Neam ţ, Bacău, -Vrancea), în M unţii Mara
m ureşului, în C arpaţii M eridionali (judeţele Buzău, Prahova, Braşov, Ar
geş, Vîlcea, Sibiu, H unedoara) si în M unţii A puseni (judeţele Bihor şi
Cluj).
Recoltare. Partea aeriană se recoltează în iulie-august la maturarea
spicelor sporifere (se recunoaşte după culoarea galbenă) p rin tăierea cu
foarfeca a ram urilor ascendente, fă ră să se sm ulgă tulpina tîrîto a re , p e n tru
a proteja specia, căci creşterea se face fo arte în cet (20—30 ani) ; de altfel
m ateria prim ă care conţine re stu ri de tu lpini se respinge la recepţie. Spi
cele se taie şi se am balează în cutii de carton.

138

Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru Herba L y -
copodii se cu răţă ram u rile de restu rile îngălbenite de la bază şi se pun la
uscat în locuri u m b rite şi bine aerisite, astfel încît uscarea să se facă cît
mai rapid. U scarea artificială se face la 40— 50°. R andam entul de uscare
este 2— 3/1.
P e n tru Sporae Lycopodii spicele sporifere se usucă la soare, pe hîrtie,
în cutii sau vase curate. D atorită uscării sporangii se deschid şi sporii cad
pe h îrtie. D upă uscarea com pletă şi scuturarea spicelor, astfel încît spo
rangii să se golească, se sitează p rin tr-o sită cu ochiuri mici, apoi prin una
fină de m ătase. Sporii se usucă în continuare la soare sau în alte locuri
călduroase, feriţi de curenţi de aer care-i pot antrena. 1 kg de spori uscaţi
se obţine din 14— 16 kg spice.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd :
P e n tru Herba Lycopodii, ram u rile verzi fără cele bazale îngălbenite
(se adm it p ărţi decolorate m ax. 30%) ; corpuri străine organice şi m ine
rale — m ax. 1% p e n tru fiecare ; um iditatea m axim ă — 13%.
P e n tru Sporae Lycopodii se adm it restu ri de plan tă care răm în pe
sită — m ax. 0,2% ; n u se adm it corpuri străine m inerale sau organice, iar
um id itatea m axim ă adm isă este de 6%.
Compoziţie chimică. Din p ărţile aeriene ale speciilor de Lycopodium
s-au izolat pînă în prezent, în special în u ltim ul deceniu, peste 35 alcaloizi
a căror stru c tu ră şi acţiune farm acodinam ică nu a fost încă com plet elu
cidată (clavatoxina, izolycopodina, annapodina ş.a.).
Speciile L. clavatum şi L. annotinum au compoziţia chim ică asem ănă
toare şi conţin alcaloizi m ai p u ţin toxici decît specia L. selago. D intre com
puşii prim elor două specii m enţionăm : clavatina, annotina, lieopodina, cla
vatoxina ş.a., iar ca alcaloid secundar nicotină. A lături de alcaloizi, în p ăr
ţile aeriene ale plantei m ai sîn t substanţe de n a tu ră triterpenoidă, 2,1-epi-
seratriolul, substanţe de n a tu ră flavonoidică, substanţe m inerale.
Sporii conţin peste 50o/0 acizi graşi (acid hexadecenic), acid dioxistearic
şi alţi acizi graşi esterificaţi cu glicerină, fito sterin e şi peste 40% m em brană
celulară.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P e n tru p ărţile ae
riene : vezi L. selago.
Sporii, d atorită pro p rietăţilo r sicative, se întrebuinţează ex te rn în
derm atologie, eczeme, pudrarea pielii la copii, în cosmetică. In practica
farm aceutică la conspergarea pilulelor.

H U P E R ZIA SE LA G O (L.) B e r n h (Lycopodium selago L.)
BRÂDIŞOR ; Fr. : Lycopode Selagine ; G. : Tannen B ărlapp ; M. : F e n -
yokorpafii ; R. : P lau n baram eţ.

Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : Spre deosebire de
speciile L. annotinum şi L. clavatum ale căror tu lp in i lungi, tîrîto a re , pot
ajunge pînă la 2 m, tu lp in ile de brădişor sîn t scunde (3— 35 cm), ascen
dente, cu frunze lin iar lanceolate, acum inate, rigide, acoperind com plet
tulpina, fiind alipite de ea.
Sporii se form ează pe tulpinile fertile în sporangi uniform aşezaţi la
baza frunzelor la m ijlocul ram urilor. Deşi recoltarea lor nu este re n ta
bilă, pot fi utilizaţi în locul celor de L. clavatum sau L. annotinum .

139

Ecologie şi răspîndire. P referă pădurile um broase, m olidişurile puţin
um ede, tu rb ăriile d in regiunile subm ontane, locurile înierbate, deschise
sau jnepenişurile d in regiunea subalpină pînă în cea alpină. Este răsp în d it
sporadic, fără a form a asociaţii dese, în în treg u l lan ţ carpatic şi în M unţii
Apuseni.
Compoziţie chimică. D in p ărţile aeriene ale plantei s-au izolat p rin
crom atografia circulară cel p u ţin 7 alcaloizi, d in tre care unii identici cu
cei din speciile L. clavatum şi L. annotinum . A lţi alcaloizi a căror stru c tu ră
n u a fost încă pe deplin elucidată s-a u dovedit a fi foarte toxici.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. In mod em piric se
utilizează şi în ţa ra n oastră e x tra ctu l apos şi tin c tu ra în tra ta m e n tu l alco
olism ului şi nicotinism ului cronic, iar în alte ţă ri şi în psoriazis. T inctura
se prepară cu adăugare de acid citric în funcţie de c a n tita tea de alcaloizi
existentă în m ateria prim ă .(de 2 ori can titatea de alcaloizi).
Deoarece pînă la ora actuală n u a fost com plet elucidată structura
chim ică a tu tu ro r alcaloizilor izolaţi din speciile de Lycopodium , datorită
conţinutului şi com ponenţei variabile în funcţie de specie şi localitate şi
datorită faptului că nici cercetările farm acodinam ice n u sîn t încă înche
iate, nu se recom andă utilizarea preparatelor obţinute din p ărţile aeriene
ale speciilor genului Lycopodium .

LYCOPO DIUM A N N O T IN U M L.
CORNIŞOR
Caractere de recunoaştere. M a t e r i a p r i m ă : R am urile de Cor
nişor se diferenţiază de cele de P edicuţă (L. clavatum ), în special, p rin
frunzele de cca 7 m m lungim e aşezate aproape orizontal şi m u lt mai rare
decît la Pedicuţă. Frunzele de Cornişor nu sîn t prevăzute cu aristă, iar pe
dos sînt p ro n u n ţa t nervate. Sporii sînt asem ănători celor de Pedicuţă, d i-
ferenţiindu-se num ai la microscop, p u ţind fi u tilizaţi în locul celor de
L. clavatum .
Ecologie şi răspîndire. Specie frecventă în e ta ju l m o n tan superior
p în ă la 1 800 m altitudine, .mai ra ră în zona subalpină, în locuri um broase
şi um ede, p rin m uşchi, în m olidişuri şi pe locuri stîncoase, pe m arginea
rîpelor um broase. P rezentă în M unţii M aram ureşului, T ransilvaniei de
nord, în C arpaţii O rientali şi M eridionali şi M unţii Bihorului.
Observaţii. P e n tru protecţia plantelor de Lycopodium , a căror dezvol
tare este foarte len tă (20—30 ani), este interzisă sm ulgerea tulpinilor. Se
vor recolta num ai ram urile, cu foarfeca, deasupra tu lpinilor tîrîtoare. De
altfel, m ateria prim ă care conţine re stu ri de tu lp in i se respinge la recepţie.
Compoziţie chimică. A sem ănătoare cu cea a speciei Lycopodium cla
vatum . In plus, din p ărţile aeriene ale plantei s-a u izolat izolico padina şi
un nou alcaloid annapodina.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. P e n tru spori acţi-
nea şi utilizările sîn t aceleaşi ca şi la Pedicuţă. P e n tru p ărţile aeriene :
vezi L. selago. Sporii de Lycopodium figurează în „Farm acopeea R om ână1 *
ed. a IX -a (F.R.IX).
Sintetic, deosebirile d intre L. clavatum şi alte specii de Lycopodium
sîn t urm ătoarele (fig. 6) :

140

Spre deosebire de L. clavatum , L. selago
(Brădişor) n u are tu lp in i tîrîto a re ci ascen
dente, ia r sporofilele, asem ănătoare cu fru n
zele asim ilatoare, n u sînt strînse în spic ; la
L. a nnotinum L. (Cornişor) frunzele sîn t m ai
ra re decît la L. clavatum , iar ram urile au un
sin g u r spiculeţ şi n u cîte 2 ca la specia sus
am in tită.

Fam. SELAGINELLACEAE

SE L A G IN E L L A HELVET1CA (L.) Spring

STRUŢIŞORI. P la n tă m ică din zona m on
tan ă , ram ificată dichotom ic, cu frunzuliţe
m ici dispuse pe 4 rînduri, din care 2 lateraie
m ai m ari. Fig. 6 — D ife re n ţie re a sc h e
î n zona M unţilor A puseni se folosea pen m a tic ă a sp e c iilo r d e L y c o p o
t r u băi co n tra „celor d in v în t“, noţiune vagă d iu m : L y c o p o d iu m c la v a tu v i
(L.cl.), L y c o p o d iu m sela g o
ce se referă p robabil la diferite boli „aduse (L.s.), L y c o p o d iu m a n n o tin u m
de v în t“.

Fam. EQUISETACEAE

EQ UISETUM A R V E N S E L.

COADA CALULUI : Fr. : Prele, Q ueue-de-C heval ; E. : H o rs e ta il;
G. : A ckerschaehtelhalm ; M. : Mezei zsurlo ; R. : Hvoşci palevoi.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : perenă ierboasă, erectă, cu
tulpini de două feluri (în ordinea apariţiei) : fertile (15—40 cm) şi sterile
(20—60 cm) p artea su b teran ă : rizom negricios, ram ificat, cu tubercule,
lung pînă la 2—3 m. T ulpinile aeriene fertile apar prim ăvara devrem e
(III—V), sîn t brune-deschis, cu frunze bru n ii concrescute în vagine, se
term in ă p rin tr-u n spic sporifer ovat, lung de cca 3 cm şi gros pînă la
0,8 cm. Cele sterile a p a r la începutul verii (VI—IX), sînt de culoare ver-
de-deschis, cu coaste evidente (6— 19), aspre şi tari datorită silicaţilor cu
care sîn t im pregnate, ram ificaţii în v erticil la fiecare nod, acestea avînd
4 m uchii şi fiind pline la in terio r cu m ăduvă. Frunzele sîn t reduse la
m ici solzi, deoarece tu lp in a are ro l asim ilator (fig. 7a).
M a t e r i a p r i m ă : Herba E quiseti este constituită din tulpini
sterile, subţiri, brăzdate de 6— 19 coaste pronunţate, aspre, cu lacuna cen
tra lă m ică. V aginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde, cu 6—
19 dinţi m ai închişi la culoare. R am urile sîn t de obicei sim ple, ra r ram i
ficate, de obicei în 4 m uchii adînci şi fă ră lacună centrală, aspre la pipăit.
F ără m iros, fără gust, m estecată în tre d in ţi scîrţîie. N u se adm it p ărţi
brunificate, restu ri de rizom i sau alte specii de E quisetum . P e n tru a evita
confuzii şi su b stitu iri n u se ad m it tu lp in i fertile, deşi sub aspect farm a-
codinam ic şi acestea au acţiune sim ilară tulpinilor sterile.

141

Fig. 7 — E q u is e tu m a rv e n se (a) ; E q u is e tu m p a lu s
tre (b)

Ecologie şi răspîndire. A m plitudine ecologică m are, crescînd din zona
de cîm pie pînă în cea m ontană, în locuri um ede, adesea în m asă, pe
m arginea apelor, în lunci, ca b u ru ian ă în culturi (în special în porum -
bişti), pe locuri rîpoase, fugitive, pe terasam entele căilor ferate. Este p re
zentă pe o m are v arietate de soluri, de la nisipuri pînă la te re n u ri arg i-
îoase. In can tităţi m ai m ari se găseşte în T ransilvania (toate judeţele),
M oldova (judeţele Suceava, Neam ţ, Bacău), M untenia (judeţele Buzău.,,
Prahova, Dîm boviţa, Argeş), O ltenia (judeţul Vîlcea).
Recoltare. Perioada optim ă iulie-septem brie. Se recoltează tulpinile
sterile de la 5— 6 cm de sol p rin tăierea cu secera sau cuţitul (prin r u
pere se face cu m ultă greutate).
P regătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. Se curăţă plan ta
de specii străine şi părţile recoltate prea de jos, brune. P e n tru a evita
Ia uscare brunificarâa plantei, care se face destul de uşor, plantele se

vor pune în locuri um brite, d a r bine a erisite şi se v o r întoarce zilnic. La
uscător se pune la o tem p eratu ră de 40°. R andam ent ele uscare 3—5/1.
Condiţiile tehnice de calitate p e n tru „Herba E quiseti“ prevăd că se
p o t prelua num ai tulpini sterile cu m ax. 3% plante decolorate sau bru n i-
ficate, corpuri străine organice m ax. 2o/0 şi m inerale m ax. lo/0, um idi
ta te m ax. 13o/0. Orice lot în care apar alte specii de Equisetum , în special
E qu isetu m palustre — se respinge.
Compoziţie chimică. D intre com ponentele principale identificate m en
ţionăm acidul silicic 5— 7% în m ateria prim ă uscată, din care 10—20<>/o
se află sub form ă solubilă, o saponină equisetonina (oca 5%) substa-nţă
cu p ro prietăţi slab hem olitice care prin hidroliză dă arabinoză, fructoză şi
equisetogenină. A lături de aceste com ponente principale, planta m ai con
ţine galuteolina şi izoquercetina — substanţe de n a tu ră flavonoidică, al
caloizii 3-m etaxipiridina, nicotină, palustrina şi palustridina, a rticu lati-
dina şi izoarticulatidina — substanţe de n a tu ră glicozidică considerate ca
antivitam ine B1( o fitosterină ;(3-sitosteroî, acid m alic şi oxalic, gliceride
ale acizilor stearic, linoleic, linolic şi oleic, dim etil sulfone, vitam ina C
şi urm e de ulei volatil. în sporii de E. arvense au fost identificaţi acizi cu
la n ţ lung or, w-dicarboxilici prezenţi în fracţiunea lipidică.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Unii autori atribuie
efectele diuretice prezenţei acidului silicic, iar alţii equisetoninei. S-a de
m o n strat pe cale ex p erim entală că fracţiunile extrase în alcool au o ac
ţiune diuretică puternică faţă de extractele apoase obţinute la cald, de
oarece în tim pul fierberii substanţele organice responsabile de acţiunea
diuretică s-ar distruge.
In ceea ce priveşte acţiunea hem ostatică cunoscută încă din antichi
tate, cercetările efectuate „in v itro “ au dem onstrat că sucul celular proas
p ăt de E. m a xim u m , care are, după cum s-a arătat, o compoziţie chim ică
foarte asem ănătoare speciei E. arvense, are acţiune anticoagulantă. în
schim b, sucul celular proaspăt „in vivo“ ad m inistrat la anim ale de labo
ra to r are acţiune coagulantă a sîngelui. După neutralizare, acest suc se
separă în două fracţiuni, u n precip itat şi o soluţie lim pede. S-a dem onstrat,
de asem enea, că p recip itatu l are acţiune coagulantă, în tim p ce lichidul
lim pede rez u lta t în urm a neutralizării, anticoagulantă. C ercetările recente
atribuie acţiunea anticoagulantă „in v itro “ prezenţei acizilor fosfor ic şi
aconitic, acizi care în organism ul anim al se inactivează repede, răm înînd
num ai substanţele cu p ro prietăţi coagulante. Aceste ex p erim en tări de
m onstrează acţiunea coagulantă şi justifică utilizarea extractelor fluide
d in E. arvense şi E. m a x im u m ca hem ostatic în m etroragii, m enoragii,
epistaxis sau hem oragii de altă n a tu ră şi în tra tam e n tu l hem oroizilor.
In prezent, preparatele din aceste două specii se utilizează în prim ul
rîn d p e n tru acţiunea diuretică şi declorurantă şi în tra tam e n tu l hem ora
giilor m enţionate.
C ontraindicate la cei eu litiază renală, p reparatele din speciile de E qui
se tu m m enţionate se utilizează ca rem ineralizant a d ju v a n t în tuberculoza
pulm onară. De asem enea, u nii a u to ri găsesc justificată utilizarea prep ara
telor de E quisetum în tra tam e n tu l anem iei secundare prin m ărirea n u
m ăru lu i de eritrocite în tim p ce în anem iile prim are nu se constată nici
o acţiune.

143

S-au o b ţinut rezultate bune în anem iile secundare la bolnavii de
neoplasm gastric, m etroragii, endom etrite şi ulcer gastric, în schim b nu
s-au obţinut rezultate în cloroză.
Herba Equiseti in tră în compoziţia ceaiurilor antireum atic, d iu retic
nr. 2 şi 3 şi în produsul fitoterapeutic Diurenob.
In „farm acia casei"4 C oada-calului se prepară sub form ă de decoct
4— 5 linguriţe la 1 rlz litru apă care se bea în tim pul zilei. M aceratul la
rece în aceleaşi proporţii (4— 5 linguriţe la 1 1/2 litru apă) este m ai efi
cient. P e n tru prepararea m aceratului la rece planta se spală bine în cu
r e n t de apă.

EQ UISETUM T E L M A T E JA Ehrh. (E quisetum m a x im u m Lam.)

PÂ RUL PORCULUI ; COADA CALULUI MARE

Caractere de recunoaştere ale plantei şi materiei prime. T ulpini ste
rile, viguroase, cu d iam etru l de 1— 1,5 cm, internodii pînă la 10 cm lu n
gime, de culoare albă-gălbuie, cu dungi p uţin proem inente, slab evidente,
cu lacună centrală largă. Vaginile (tecile) sîn t cilindrice, de culoare verde,
m ai palide la partea inferioară, term inîndu-se în 15— 40 dinţi de culoare
brună-închis. R am urile sîn t lungi de 15— 20 cm, sim ple sau ram ificate,
aspre la pipăit, cu 4— 9 coaste, cu vaginile uşor bom bate, cu 4— 5 dinţi
fin ascuţiţi la vîrf, nepersistenţi (caduci).
Ecologie şi răspîndire. P rezin tă o mare v ariab ilitate faţă de facto rii
clim atici şi edafici (natura solului), precum şi faţă de factorii ecologici
indirecţi. Această v ariab ilitate şe m anifestă, în special, la tulpinile sterile.
Sub d iferite form e, v arietăţi sau m onstruozităţi se întîlneşte în aproape
to ate judeţele ţării, pe m arginea apelor, pe coaste rîpoase, locuri um ede,
p ă d u ri m ocirloase, p rin p ăd u ri um ede şi pe m arginea şanţurilor. Se in sta
lează repede pe su rp ă tu ri de teren, în locuri cu apă freatică la suprafaţă.
C reşte la şes, în regiunile deluroase pînă la m unte.
Compoziţie chimică, acţiune farmacodinamică. F oarte asem ănătoare
cu cea a speciei E. arvense, putând fi utilizată, în locul acesteia. în frac
ţiu n ea lipidică ex trasă din sporii de E. m a x im u m s-a u identificat acizi c u
la n ţ lung a, w -dicarboxilici la fel ca şi la E. arvense.
Observaţii. Specia E quisetum palustre (fig. 7 b) nu se recoltează ca
p lan tă m edicinală deoarece conţine o serie de alcaloizi toxici, in tre care
p a lu strin a şi palustridina prezenţi şi în E. arvense dar în cantităţi m u lt
m ai mici.
Este foarte toxică şi p e n tru sectorul veterinar, prezenţa în fân a tît a
acestei specii, c it şi a altor specii ale genului fiind periculoasă. La cal poate
produce pareza m em brelor posterioare, iar la ovine şi bovine produce
a v o rt şi hem aturie. Alcaloizii din speciile de E quisetum , în special la ca
baline, ovine şi bovine, au o acţiune paralizantă asupra centrilor cere
brali şi spinali, iar m oartea poate surveni, în funcţie de cantitatea inge-
rată, după cîteva ore sau după cîteva zile. Intoxicaţiile la anim ale cu
aceste specii se datoresc şi altor factori favorizanţi necondiţionaţi de pre
zenţa alcaloizilor.

144

Confuzii fa ţă de E.arvense. Trebuie prevenită cu m ultă atenţie recol
ta re a altor specii de Equisetum , care nu toate au pro p rietăţi m edicinale,
ci chiar un g rad în alt de toxicitate, cea m ai periculoasă fiind E quisetum
palustre care creşte în general în zone cu exces de um iditate.
E. palustre L. (Barba u rsu lu i de bahne) — în general cu u n singur
fel de tulpini, term inate cu spic sporifer ; ram ificaţiile în secţiune cu
5 m uchii şi lacuna goală ; vagine cu m argine m em branoasă albă.
E. silvaticum L. (Ruşinea ursului) — ram ificaţii foarte subţiri, ple
cate în jos, term in ate în mici spini.
E. m a x im u m L. (Coada calului m are) — m u lt m ai în altă (pînă la
1,20 m), groasă de 1— 1,5 cm, foarte ram ificată, ram ificaţiile cu 8 m uchii
şi cu lacuna goală. Poate fi folosită în scop m edicinal.

ALTE SPECII DE EQ V ISE TA C E A E CU UTILIZĂ RI MEDICINALE

E. hiem ale L. (Pipirig de m unte) — recom andat în hem oragii, m etro-
ragii, leucoree, afecţiuni oculare (conjunctivite, inflam aţii ale căilor lacri
m ale etc.), disenterie, diuretic, expectorant, febrifug.

Fam . ASPIDIACEAE (Fam. Polyipodiaceae)

D R Y O P T E R IS F IL IX -M A S (L.) Schoitt.
(Polypoclium filix-m a s L., A sp id iu m filix -m a s (L.)
Schw., N ephrodium filix -m a s (L). Richard.)

FERIGA ; Fr. : Fougere m âle ; E. : Male F ern ; G. : E chter-W urm -
fa rn ; M. : Erdei pajzsika ; R. : Scitovnic m ujskoi (fig. 8)
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, înaltă
pînă la 1,20— 1,40 m ; p artea subterană : rizom lung pînă la 30 cm (ex
cepţional pînă la 0,80— 1 m), oblic-ascendent, gros de 1— 2 cm ; prezintă
la suprafaţă restu ri brune-închis, dispuse im bricat, ale peţiolilor din anii
precedenţi, lungi pînă la 4— 5 cm şi groase de 0,5— 1 cm, care acoperă în
întregim e rizom ul propriu-zis, astfel încît diam etrul to ta l ajunge la
cca 4— 5 cm ; acestea sînt însoţite de solzi m em branoşi ; spre partea infe
rio a ră a rizom ului se găsesc rădăcini adventive subţiri, negricioase, iar
spre v îrf inserţia peţiolilor frunzelor tinere şi m uguri foliari ; rizom ul şi
restu rile de peţiol sîn t verzi în secţiune ; tu lp in a aeriană : lipseşte ; fru n
zele : cele tinere apar circinat (răsucite în form ă de capăt de cîrje), aco
p e rite de solzi, lungi pînă la 1,40 m, peţiol scurt (— 30 cm) acoperit cu p a
lei m em branoase, brun-roşcate, lim b dublu penat-sectat, cu 19— 30 pe
rechi de segm ente prim are, cu ultim ele segm ente numitie pinule, de form ă
oblongovate, dinţate pe m argini, cu v îrf ro tu n jit. Deoarece frunzele au
dublu rol, a tît asim ilator, cît şi de sporofile, pe spatele pinulelor se gă
sesc g ru p ări de sporangi num ite sori, protejate de m em brane num ite in -
duzii ; sorii se observă de-a lungul nervurilor, sub form a unor puncte
fru n ze (5—8 la fiecare pinulă).

145

Fig. 8 — D ry o p te ris filix - m a s

M aturarea sporilor — (VII—IX).
M a t e r i a p r i m ă : bucăţi de rizom i lungi de 10— 15 (30) cm, cu
diam etrul de cca 5 cm, ou restu ri de peţioli bruni-negricioşi, lungi de 2—
4 cm, cu diam etrul de cca 1 cm, acoperiţi cu solzi m em branoşi, m ătăsoşi,
brun-roşcaţi. P a rte a e x te rn ă a restu rilo r de peţioli este ro tu n jită, iar p ar
te a in tern ă plată sau uşor concavă. Pe rizom se găsesc uneori restu ri de ra-
dicele. în secţiune, rizom ul proaspăt este de culoare verde-deschis, iar pro
dusul vechi de .culoare brună-roşcată la interior. M irosul slab, gustul dul
ceag, a strin g e n t .şi iute. După um ectare cu hidroxid de sodiu 30o/0 are m iros
de violete.
Ecologie şi răspîndire. Specie com ună în regiunea inferioară a m un
ţilor, prin păduri şi tu fărişu ri, prezentă şi în etaju l m ontan superior pînă
în cel subalpin, în locuri um brite, p rin bur-uienişuri de depresiune, spo
radică în m olidişuri. C reşte deseori în asociaţie cu A th y riu m filix-fem in a .
Com ună în întreg lan ţu l carpatin şi în M unţii Apuseni. Specie sensibilă la
poluare atm osferică.
Este m ai răsp în d ită în T ransilvania şi B anat (judeţele Arad, Bihor,
B istriţa-N ăsăud, Braşov, C araş-Severin, Cluj, Covanşa, H arghita, H une

146

doara, M aram ureş, M ureş, Sălaj şi Sibiu), în M oldova (judeţele Bacău,
Neam ţ, Suceava, Vrancea), în M untenia (judeţele Argeş, Dîm boviţa, P ra
hova) şi O ltenia (Gorj şi Vîlcea).
Recoltarea. Se face p rim ăv ara în martie-tmai, dar m ai ales toam na,
începînd din septem brie pînă în noiem brie, cînd conţinutul de principii
active este m ai ridicat.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Im ediat după re
coltare se scu tu ră de păm în t şi de restu rile de frunze, ram u ri de la alte
plante ; se curăţă de rădăcinile adventive şi de frunze ; se îndepărtează
p ărţile m ortificate şi se cioplesc cu cu ţitu l peţiolii pînă apare culoarea
verde. N u se spală deoarece principiile active sînt foarte solubile şi nici
n u se taie în lungim e deoarece acestea se distrug p rin oxidare şi culoarea
se schim bă din verde în brună.
U scarea se face la um bră, fie întinse în tr-u n singur s tra t pe podele
curate, bine m ăturate, fie b ătu te în cuie pe pereţi, pe şipci, pe g arduri
um brite. Dacă nu este posibilă o uscare rapidă, din cauza um id ităţii atm o
sferice ridicate, se va face uscarea pe cale artificială la cel m u lt 35° (even
tu al pe ram e dispuse lîngă uscătoare, în special la cele tunel). Randam en
tu l de uscare este de cca 3,5 j l .
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd d rep t conţinut de im p u rităţi
adm is — m ax. 5% (rizomi de culoare b ru n ă la interior, cu restu ri de peţioli
m ai lungi de 5 cm), corpuri străine m inerale — m ax. 2% (organice — nu
se adm it), um iditate m axim ă — 15%.
Compoziţie chimică. Compuşi de n a tu ră floroglucinică : filicina (m ar-
spidina) sau acidul filicic, acidul |o şi (3 — flavaspidic, respectiv derivaţi
c
de tipul floroglucinbutirofenonei, 0,04% ulei volatil form at din esteri ai
acidului b u tiric cu alcoolul hexilic şi octilic, tanin, 5— 6% u lei gras, as-
pidinol, albaspidina, paraaspidina, deaspidina, rezine, tan in etc.
Cu cît co nţinutul m oleculei în nuclei de tip floroglucinic este m ai
m are, acţiunea terapeutică este m ai pronunţată. V echiul com pus cunos
cu t sub denum irea de film aronă nu s-a dovedit a fi o subst'anţă u n itară,
avînd m ai m ulte com ponente. C onţinutul în principii active diferă în func
ţie de epoca de recoltare, localitate şi tim pul de păstrare.
Acţiunea farmacodinamică şi utilizări terapeutice. A cţiunea parali
zantă asupra m usculaturii şi sistem ului nervos şi m otor al paraziţilor in
testinali din clasa Cestode este datorată în special derivaţilor floroglucin-
butirofenonei. D upă desprinderea parazitului de pereţii intestinali, p rin
ad m in istrarea unui purgativ, acesta este elim inat. In trecu t Se recom anda
ad m inistrarea unui p urgativ solid. C ercetările recente au dem onstrat că
uleiul de ricin este p u rg ativ u l cel m ai convenabil, fă ră ca acesta să con
trib u ie la creşterea p uterii de resorbţie a principiilor active din rizom ul
de Ferigă. In orice caz, produsele farm aceutice pe bază de Ferigă se ad
m inistrează în unele ţări cu pru d en ţă la om şi num ai sub supraveghere
m edicală. Nu se adm inistrează la copii sub 10 ani şi la persoanele care au
depăşit vîrsta de 60 ani.
T oxicitatea produselor pe bază de Ferigă se m anifestă p rin sim ptom e
gastro-enterice (colici abdom inale, vornă, diaree), tu lb u ră ri de n a tu ră n e r
voasă, vizuale şi auditive şi asupra sistem ului cardio-vaseular, ceea ce face
ea în prezent ia noi preparatele din această plantă să n u m ai fie adm i
n istrate la om. Se utilizează frecvent în m edicina veterinară.

147

I n ţa ra noastră a fost p rep arat u n to ta l de floroglucide din rizom ul de
Ferigă, avînd acţiune farm acodinam ică certă şi m are stabilitate în tim p.
Produsele farm aceutice din Ferigă se utilizează şi în m edicina veterin ară.
Observaţii. Cu aceeaşi acţiune, chiar mai ridicată decît D ryopteris
fiiix-m a s, este şi rizom ul p rovenit de la specia D ryopteris spinulosa (Miill.)
O. Ktze sinonim cu D. austriaca subsp. spinulosa sau D. austriaca (Jacq)
W oynar.
U nele d in tre speciile de Ferigă m enţionate se utilizează în m edicina
populară în reum atism şi lumbago, fără o justificare ştiinţifică.
Rizom ul de F erigă se va reînnoi în fiecare an.
Confuzii. Se produc cel mai adesea cu rizom ii de la urm ătoarele
specii : A th y riu m filix jem in a (L.) R oth -— Ferigă fem eiască şi D ryopteris
spinulosa O. F. Miill. (fig. 9).
Rizom ul de Ferigă m edicinală este m u lt m ai m are, depăşind uneori
30 cm (la celelalte n u depăşesc 10 cm), iar în secţiune are 8— 12 puncte
ovale în cerc (la celelalte num ai 2— 5 puncte).
P eţiolul speciei m edicinale este lung de cca 30 cm, ia r în secţiune are
8— 12 puncte albicioase în sem icerc (la A th y riu m sîn t doar 2 puncte, iar
la D. spinulosa, 6).
La lim bul frunzei ultim ele term in aţii sîn t ro tu n jite (la celelalte specii
aripioarele sîn t ascuţite). La A th y riu m filix -fe m in a sorii sînt alungiţi în
ferm ă de sem ilună, iar la D. filix -m a s sorii sîn t rotunzi, acoperiţi în ti
n ereţe cu o m em brană reniform ă.

Fig. 9 — D ife re n ţie ri în tr e sp e c ia D ry o p te r is filix - m a s
şi a lte sp ec ii d e fe rig i :
I, s e c ţiu n e în rizo m . II, s e c ţiu n e în p e ţio i ; III, a s p e c tu l fo lio le lo r
D = D ry o p teris filix -m a s ; A = A th yriu m filix -fem in a ; S = D r y
o p teris spinulosa

143

ALTE SPECII DIN CLASA FILICATAE (FILICOPSIDA)
CU UTILIZĂ RI MEDICINALE
O phioglossum vu lg a tu m L. (Limba şarpelui) — p artea aeriană are pro
p rie tă ţi tonice şi astringente.
A sp len iu m trichomcines L. (Straşnic) ■ partea aeriană în m edicina
—
tradiţională în scleroza splinei.
C ystopteris fragilis (L.) Bernh. (Ferigă de piatră) — utilizată ra r în
m edicina populară îm potriva guturaiului.
Ceterach ojficinarum (L.) W illd. (Unghia ciutei) — specie p u ţin răs-
p în d ită pe stîncăriile d in su d u l ţării, în special în M unţii B anatului. I se
atribuie p ro p rietăţi astringente şi diuretice. A proape neutilizată.
P hyllitis scolopendrium (L.) Newm, (Năvalnic) — singura ferigă cu
fru n ză întreagă, cu p ro p rie tă ţi astringente şi diuretice, indicată în infuzii
p e n tru siropuri calm ante. în m edicina populară folosită în tuse. răni, febră.
P olypodium vulgare L. (Feriguţă dulce) — specie cu rizom mic, ori
zontal, p uţin cărnos, cu frunze sim plu penat compuse, de 10—20 (30) cm
lungim e, persistente şi iarna. C reşte în special pe stînci um broase acope
rite de m uşchi, în p ăduri şi pe rîp i argiloase din regiunea subm ontană şi
m o n ta n ă (fig. 10).

Fig. 10 — P o ly p o d iu m v u lg a r e

14»

Rizomul, partea utilizată, de grosim ea unui creion, este p u ţin turtit,.,
cu restu ri de radicele şi urm ele bazelor foliare din anii anteriori. U sc a t
este de culoare roşcat-brună la exterior, verde la in terio r în cazul în care
nu este prea vechi. A re m iros neplăcut, gu stu l la început zaharos, dulceag,
apoi acru, neplăcut.
Conţine cca 5% zahăr, 8% ulei gras, o saponină, amidon, glicirizină.
D in rizom ul de Feriguţă s-a izolat u n glicozid sapogenetic, polipodina şi
o răşină. A re acţiune laxativ-purgativă, p uţin u tiliz a t p e n tru aceste efecte.
A fost folosit p e n tru acţiunea colagogă, fără efecte drastice, în special la
cei cu dischinezii biliare însoţite de constipaţie şi în icterul cataral. în m e
dicina tradiţională recom andat în calculi ai a p aratu lu i u rin ar. Rizom ul
uscat s-a dovedit a fi m ai activ decît cel proaspăt.
Woodsia ilvensis (L.) R. Br. (Ferigea). Specie care vegetează pe s tîn -
cării pe versan tu l transilvănean al Carpaţilor. Sorii (grupările de spo
ran g i uscate) se p resărau pe rănile făcute prin tăieturi.

ÎNCRENGĂTURA PINOPHITA
(GYMNOSPERM ATOPH YTA)

P lan te lem noase, arbori sau arbuşti, cu frunze aciculare sau solzoase.
S ăm în ţa nu este închisă în fruct, sem inţele stînd la baza carpelelor dis
puse în form ă de con. Din această grupare, cele m ai im portante p e n tru
flo ra Rom âniei sîn t coniferele, arborii sau arbuştii cu frunze persistente
(cu excepţia lui Larix decidua L. — Zadă) şi caracterizaţi p rin existenţa
unor canale rezinifere (exceptând Taxus baccata L. — Tisa).
Se ântîlnesc îndeosebi în zona m ontană şi subalpină.
Coniferele, pe lângă im p o rtan ţa lor m are in economâa naţâonală, dau
ş i unele produse accesorii care au aplicaţie în in d u stria farm aceutică şi
In cea cosmetică. Mai p uţin utilizate ca atare, m ateriile prim e care de
m u lte ori sîn t deşeuri ale exploatărilor forestiere furnizează gudroane
vegetale, uleiuri volatile, oleorezine sau tanin.

Ordinul CONIFERALES (PINALES)

Fam. PINlACEAE

A B IE S A L B A M IL L .
{A. excelsa L.K. ; A . pectm ata Lam. et. D.C.)

B R A D ; Fr. : Sapin ; E. : Silver fir ; G. W eisstanne ; M. : Jegenye-
fenyo ; R. : P ih ta belaia.
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore de talie mare, pînă la
50 m înălţim e, cu profil cilindric, tulpina dreaptă, cilindrică, cu ram u ri
în verticile etajate regulat, dispuse orizontal. Scoarţa cenuşiu-verzuie, ne
tedă în tinereţe, cu ritidom cenuşiu, avînd solzii poligonali la o vîrstă m ai
înaintată. Frunzele, dispuse pectinat, pe două şiruri, sînt aciculare, tu r
tite, iar după cădere lasă cicatrice circulare, netede. Florile unisexuate,
cele fem ele dispuse în conuri erecte, cilindrice de 10— 20 cm lungim e,
brune-rosietice ; cele bărbăteşti gru p ate în am enti groşi gălbui, înflo
reşte — (V— VI).
M a t e r i a p r i m ă : C etina de brad este form ată din răm urele
pînă la m axim um 20 cm lungim e şi 10—15 m m grosim e, avînd acele de
cca. 2 cm lungim e şi 2— 3 m m lăţim e. Ele sîn t tu rtite , la v îrf obtuze şi

151

em arginate, pe o faţă cu o brazdă în lung, verzi întunecate, iar pe dos
cu două dungi albe-albăstru.' (stomate). Acele sînt dispuse pe lu jerii tin e ri
laterali pe două rîn d u ri, iar la arborii b ă trîn i şi pe ram urile cu conuri
îngrăm ădite către faţa superioară a lujerului. P e n tru obţinerea uleiu lu i
v o latil se pot utiliza ram urile cu ace rezu ltate de la exploatările forestiere,
după condiţionare.
La cerere, se recoltează m ugurii de B rad (Turiones A bieti) de pe ra
m urile copacilor tăiaţi prim ăvara în exploatările forestiere.
Ecologie şi răspîndire. Specie din etaju l m ontan, la lim ita d intre F ag
şi Molid cu care de obicei creşte în amestec. Form ează şi păduri curate
(brădete). Creşte pe versanţii m ai um ezi, în special în tre 600 şi 1 200 m
în C arpaţii O rientali şi în tre 700— 1 300 m în C arpaţii M eridionali, pe
soluri brune de pădure foarte profunde, avînd preten ţii reduse faţă de
lum ină. Se în tîlneşte în to t lan ţu l carpatic, în special C arpaţii O rientali
(Bucovina, M oldova în bazinul văilor B istriţei, Sucevei, Moidovei, T a r-
căului şi T rotuşului — în judeţele Suceava, Neam ţ, Bacău şi Vrancea),
precum şi în judeţele M aram ureş, B istriţa-N ăsăud, Covasna şi H arghita,
iar în C arpaţii M eridionali în M unţii Bucegi, Sibiului, Parîng, Retezat,
Ţarcu-G odeanu, Cernei, Sem enicului, A lm aşului şi Poiana Ruscăi. în M un
ţii B anatului coboară pînă la 450 m altitudine. Este prezent şi în M unţii
A puseni (Bihorului şi Gilăului).
Recoltare. C etina se recoltează în to t cursul anului, în m ăsura în
care este posibil accesul în parchetele în exploatare, num ai de pe ram u
rile tăiate. Se taie de pe acestea răm urelele (,,lăbuţele“) acoperite de ace
de 10— 15 cm lungim e (m axim um 20 cm) şi cu o grosim e de 10—-15 m m.
Se tran sp o rtă cît m ai repede la centrele de distilare.
P e n tru produsul Turiones A b ieti se recoltează m ugurii prim ăvara t o t
d in exploatările forestiere, înainte de începerea vegetaţiei (III, IV). Se
culeg cu m îna, rup în d u -se cu răm urelele de susţinere care nu trebuie să
depăşească 3 mm.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Cetina, tran sp o r
ta tă în saci sau saltele speciale spre locul de încărcare în m ijlocul auto,
se păstrează a tît aici cît şi la locul de p relucrare pe un tere n uscat, fe rit
de soare, pe o platform ă de crengi m ai groase. Se pune u n s tra t de 20—
30 cm, apoi bile sau m anele la 1—2 m, a lt rîn d de cetină, alte bile —
pînă la 1,50— 2 m, apoi se scot m anelele sau bilele, în locul lor răm înînd
canale de aerisire p e n tru a se evita încingerea cetinei. D easupra se pun.
crengi sau rogojini p e n tru a se feri de razele solare. în orice caz, in tro
ducerea în procesul tehnologic treb u ie să se facă cît m ai repede, ştiut:
fiin d că — m ai ales v ara -— procesul de ulei volatil scade pînă la 50o/0.
P e n tru încărcarea m ai bună a m ijloacelor de tra n sp o rt se poate face ba-
lotarea.
La m uguri se ru p răm urelele m ai m ari şi se aleg de im p u rităţi şi
corpuri străine. U scarea se face pe ram e acoperite cu hîrtie, în cam ere
încălzite sau în uscătoare la m ax. 35°. La o uscare înceată m ugurii se*
desfac şi produsul pierde din calitate.
R andam entul la uscare 1,5—3,5/1.

152

Condiţiile tehnice de recepţie la cetină prevăd u n conţinut m axim de
fru n z e brunificate de lo/0 neadm iţîndu-se ram u ri fă ră frunze ; corpuri
străin e organice şi m inerale — m ax. O,5o/0 la fiecare ; u m id itatea norm ală
a produsului proaspăt.
P e n tru m uguri v. Turiones Pini.
Compoziţie chimică. U leiul volatil o bţinut p rin an tren are cu vapori
de apă conţine în principal : 1-ot-pinen, 1-lim onen, 1-acetat de bornil, al-
dehidă laurică şi sesquiterpene. C onurile de b rad conţin ulei volatil bogat
în a-p in en borneol, u n alcool, sesquiterpene. Frunzele conţin în tre 360
şi 800 mgo/0 acid ascorbic (vit. C).
Scoarţa de B rad conţine 4— 8% tanin. R ăşina din scoarţă se poate
utiliza la fabricarea terebentinei care, după purificare, dă produsul fa r
m aceutic „A etheroleum terebinthinae“.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită com ponen
telo r din uleiul volatil, stim ulează secreţiile m ucoaselor, fiind u tilizat în
special ca expectorant. Slab diuretic. E xtern, în can tităţi m ai m ari, are
acţiune revulsivă. Se utilizează în fitobalneologie : uleiul volatil obţinut
p rin a n tre n are cu vapori de apă în am estec cu e x tractu l apos o bţinut din
restu rile de la antrenare, evaporate la presiune redusă pînă la o consis
te n ţă siropoasă se poate utiliza la băi. Băile de e x tra ct de conifere (Brad,
M olid, Pin) se recom andă în boli ale sistem ului nervos, în reum atism şi
în nevralgii de n a tu ră diferită. D upă baie se recom andă u n repaus de
1/2— 1 oră la pat.

PICEA ABIES (L.) K arsten
(Picea excelsa (Lam.) Link, P inus excelsus Lam., Piceci vulgaris Link.)

MOLID ; B R A D ROŞU ; Fr. : Epicea ; E. : Spruce ; G. : Fichte ;
M. : Lucfenyo ; R. : E l’ evropeiskaia
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore de talie m are pînă la
50 m înălţim e şi 2 m diam etru, cu tu lp in ă cilindrică, dreaptă, cu ram u
rile verticilelor întinse orizontal sau aplecate spre extrem ităţi, încovoiate
în sus, form înd o coroană ascuţit-piram idală, uneori aproape colum nară.
Scoarţa brun-roşcată pînă la cenuşiu se exfoliază în solzi subţiri. M ugurii
sîn t nerăşinoşi. F runzele sub form ă de ace divergente în d rep tate de ju r
îm p re ju ru l lu jeru lu i sau m ai îngrăm ădite pe faţa superioară, liniare, de
1— 2,5 cm lungim e, în 4 m uchii, la v îrf ascuţite, înţepătoare, de culoare
verde-închis. F lorile m ascule, de 2— 3 cm lungim e, cilindrice, de culoare
roşie-purpurie. F lorile fem ele, sub form ă de conuri cilindrice de 10— 15
(20) cm lungim e, în tin ereţe verzi sau roşietice, la m atu ritate brune, în
d rep ta te în jos. Solzii sînt rom bic-ovaţi la v îrf trunchiaţi. Săm înţa este
brun-negricioasă de cca 4 m m lungim e. înfloreşte — (IV—VI).
M a t e r i a p r i m ă : cetina de M olid este form ată din răm urele
pînă la 20 cm lungim e şi 10— 15 m m grosim e avînd acele de 1—2,5 cm,

153

în 4 m uchii drepte, la v îrf ascuţite de culoare verde-închis, cu dungi slabe,,
albăstrui. Acele sîn t divergente şi dispuse de ju r îm p re ju ru l răm u rele lo r
sau îngrăm ădite. P e n tru obţinerea uleiului volatil se recom andă folosirea
ram u rilo r cu ace rezu ltate de la exploatările forestiere, după o prealabilă
condiţionare.
Ecologie şi răspîndire. Specie din e taju l m ontan superior pînă în;
alpin care form ează păduri întinse curate (molidişuri) sau îm preună cu
B radul sau cu Fagul. Creşte în to t lungul C arpaţilor şi în M unţii A puseni
pe toate versantele. Form ează p ădurile cele m ai întinse în C arpaţii O rien
tali în tre 650 şi 600 m altitu d in e m ai ra r la 500 m (cursul superior al M u
reşului şi în depresiunile Ciuc şi Gheorghieni). In C arpaţii M eridionali
urcă pînă la 1860 m, iar în A puseni în tre 770 şi 1860 m. Este p u ţin răs-
p îndit în M unţii T rascăului şi lipseşte din M unţii Persani, M etalici, Za-
rand, Codru şi Meseş. Este cultivat în plan taţii forestiere sau ca arbore
ornam ental sau în g arduri vii.
Recoltare. Cetina de Molid se poate recolta to t tiimpul anului de pe
ram u rile din parchetele de exploatare forestieră sau de pe doborîturi.
R ăm urelele acoperite de ace se taie la o lungim e de 15—20 cm im ediat
după tăierea sau căderea m olizilor şi se tran sp o rtă în cel m ai scu rt tim p
la centrele de distilare. Iarn a şi prim ăvara devrem e se pot recolta şi m u
g uri de Molid tot de pe arborii din exploatările forestiere. De la m olid se
recoltează iarna, la cerere, şi conurile, întregi, sănătoase.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. C etina de Molid
se condiţionează la fel ca şi cea de Brad. In cazul în care se recoltează
conurile, acestea nu treb u ie să fie înnegrite sau fără v îrf sau cu solzii
ru p ţi. Se usucă pe cale n a tu ra lă sau artificială după ce se în lă tu ră
sem inţele.
Compoziţia chimică. A sem ănătoare cu cea de B rad, dar diferă m u lt
în funcţie de procesul tehnologic de obţinere a uleiului volatil. A lături
de sesquiterpene în uleiul de M olid s-a identificat şi prezenţa santenei.
Frunzele conţin în tre 400 şi 650 mgo/0 acid ascorbic.
La fel ca şi din răşina de B rad din răşin a de M olid sau de alte conifere
se poate obţine tereb en tin a b ru tă care după purificare p rin distilare frac-
ţionată dă produsul farm aceutic cunoscut sub num ele de „esenţă de te re
ben tin ă" (A etheroleum terebentinae). La presiunea atm osferică obişnuită
(760 mm) distilă în tre 150° şi 155° doar cîteva picături. în tre 155° şi 165 °

distilă 85— 90% din uleiul volatil b ru t şi form ează esenţa de terebentină,
lichid m obil, lim pede, incolor, cel m u lt foarte slab gălbui cu gust a c ru
arzător, cu m iros caracteristic, p e n e tran t şi persistent. D ensitatea este
cuprinsă în tre 0,865 şi 0,875, iar pu terea ro tatorie specifică în tre — 29°
şi — 33°. Este insolubilă în apă şi se dizolvă în -alcool absolut, eter, cloro
form , benzen, e te r de petrol, u leiuri grase şi volatile.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In bună p a rte acţiu
nea terebentinelor era cunoscută în antich itate (H ippocrate, Dioscoride»
Galenus). E x tern are acţiune revulsivă, rubefiantă, pînă la vezicantă. M u
coasele sîn t m u lt m ai sensibile la acţiunea iritan tă.
In je c ta t pe cale sub-cutanată (1— 2 m l esenţă sterilizată) produce un
aflux leucocitar, p ro p rietate care în m edicină era utilizată p e n tru produ
cerea unui abces de fixaţie aseptic. în doze m oderate, intern, excită cen
trii nervoşi, iar în doze m ai m ari (peste 4 ml) are efecte paralizante. Eli—

154

m inîndu-se, în special, pe cale respiratorie dozele scăzute au p ro p rietatea
de a excita m ucoasele bronşice şi trah eale cu hipersecreţie. în doze m ari
in h ib ă secreţiile.
A supra rinichilor are efecte sim ilare : hipersecreţie în doze mici, dim i
nuare la doze m ari cu apariţia unor violente fenom ene de irita re a apa
ratu lu i genito-urinar, senzaţie de u rin a re deasă, du reri puternice în tim pul
m icţiunii, u rin ă ri sanguinolente, album inurie.
In doze terapeutice esenţa de tereb en tin ă se utilizează ca m odificator
al secreţiilor traheo-bronşice, ca antiseptic pulm onar şi genito-urinar, în
special, cu acţiune asupra streptococului, ca hem ostatic, diuretic, antispas
tic, verm ifug (tenifug) şi antidot în intoxicaţiile cu fosfor. E x tern se u tili
zează ca antialgic, anţireum atism al, revulsiv, cicatrizant, antiseptic şi
paraziticid.
A rom aterapia (J. V a l n e t ) recom andă esenţa de tereb en tin ă în
bronşite cronice şi fetide, în tuberculoza pulm onară, în infecţiuni u rin a re
şi renale, cistite, trichom onoză, hem oragii intestinale, pulm onare, u terine,
•epistaxis, hem ofilie, litiază biliară, oligurie, hidropisie, colite, flatulenţă,
m igrene, paraziţi intestinali, epilepsie etc. E x tern este utilizată în boala
reum atică, gută, m ialgii, sciatică.
Iată cîte va reţe te (J. V a l n e t ) :
P ilu le p e n tru tra tam e n tu l bronşitei cronice :

Rp.
E senţă de tereb en tin ă / — . , „ *
Benzoat de sodiu / aa °>10 §
p e n tru o pilulă. D.s. intern 5— 10 pilule pe zi
P icătu ri contra litiazei biliare (am estecul D urande) :
Rp.
E ter o f i c i n a l ................................ 20 g
E senţă de te re b e n tin ă . . . . 10 g.
D.s. intern 15— 30 picături pe zi
Em ulsie în cazurile de intoxicaţie cu fosfor.
Rp.
Esenţă de te re b e n tin ă ...........................5 la 10 g
G ălbenuş de o u ...........................................1 buc.
Sirop de m e n tă ...........................................50 g
A p ă ................................................ ..... 100 g
D.s. intern cîte o lingură la 2—3 ore.
Tot in te rn esenţa de tereb en tin ă se poate adm inistra în capsule ge
latin o ase speciale sau în ,,perle" de 0,25 g (4— 16 capsule pe zi), iar pen
t r u copii capsule de 0,20 g pe an /v îrstă.

* a a în s e a m n ă p ă r ţ i eg a le d in fie c a re c o m p o n en t.

155

P IN U S M O N T A N A Mffl. ssp. M UGHUS (Scop) Wilk.
(P. m u ghus Scop., P. m ugo T urra)

JN EA PÂ N , JE P ; Fr. : P in de m ontagne ; E. : M ountain P ine ; G. :
Berg-Fohre ; M. : Torpefenyo ; R. : Sosna koha (fig. 11).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust pînă la 3 m înălţim e,
ram ificat de la bază, tîrîto r cu ram uri ascendente ; tu lpini culcate la pă-
m înt, foarte elastice, term in ate cu ram u ri erecte ; scoarţa : brună-cenuşie,
crăp ată în solzi neregulaţi ; m ugurii : bruni, răşinoşi ; frunzele : aciculare,
gru p ate cîte 2, cu o teacă m em branoasă la bază, de 3— 7 cm lungim e, în
grăm ădite şi încovoiate ca o seceră spre v îrfu l lu jeru lu i ; florile : u n i
sexuate — cele m ascule de 1-— 1,5 cm, gru p ate în buchete spre v îrfu l
ram urilor, după cădere lăsînd lu je ru l gol ; cele fem ele în conuri de 2—
5 cm, brune-închis, de consistenţă lem noasă.

Fig. 11 — P in u s m o n ta n a

156

Înflorire : VI—VIL
M a t e r i a p r i m ă : M ugurii şi cetina de Jn e ap ă n form ată din
lu je rii tin eri cu ace.
— M ugurii (Turiones Pini m ontanae) sîn t conici, ascuţiţi la vîrf,
lungi pînă la 4 cm şi laţi pînă la 2 cm, cu u n ax cen tral b run-verzui-des-
chis, pe care sîn t dispuse num eroase bractee brune, lipicioase, m em bra
noase, la baza cărora se găsesc m ici expansiuni. M irosul este arom atic,
caracteristic răşinos, gustul am ar.
— L ujerii tin eri sîn t verzui, apoi brun-cenuşiu-negricioşi, pe care
sîn t inserate acele cîte 2 de 3— 7 cm lungim e, aşezate des, adesea în gră
m ădite spre v îrfu l lujerului. Acele, de culoare verde vie, sîn t obtuze spre
vîrf, pe m argini fin serate, cu 2— 6 canale rezinifere subepiderm ice. P en
t r u a obţine randam ente ridicate în ulei, răm urelele cu ace nu treb u ie să
depăşească 25 cm lungim e.
Ecologie şi răspîndire. Specie relictară din epoca glaciaţiunilor, ve-
g etînd în e ta ju l alpin, deasupra p ădurilor de conifere, în tre 1 500 m şi
2 300 m , în m ase com pacte sau pâlcuri. P re fe ră u n clim at rece şi o can
tita te m are de precipitaţii. R ezistă foarte bine la v în tu rile puternice de
creastă dato rită elasticităţii tulpinilor, precum şi la soluri sărace, sche
lete, podzoluri acide, acolo unde a lte specii n u pot să vegeteze. Se întâl
neşte în to t lan ţu l carpatic, m ai r a r în A puseni (M unţii G ilăului şi M unţii
B ihorului) unde coboară pînă la 1 500 m altitudine. O cupă m ari su p ra
feţe în M unţii Rodnei, Căîim ani, Făgăraş, Iezer-Păpuşa, Sebeşului, P a rîn -
gului, dar m ai ales R etezat. în M unţii Bucegi este declarată specie ocro
tită şi deci nu poate fi exploatată, iar în celelalte m asive m untoase nu
se vor exploata arbuştii de pe pante cu înclinaţie m are.
Recoltare. P e n tru cetină, accesul la locurile de exploatare se poate
face, în general, din m ai pînă în octom brie (în ierni cu zăpadă puţină,
recoltarea se poate extinde). R ecoltarea se face num ai în echipe. Se taie
ram u rile foliate la o grosim e de 10'— 15 m m şi m axim um 20 cm lungim e ;
în zonele supuse defrişării se recoltează toate ram urile, dar p e n tru cele
lalte treb u ie tăia te m axim um o treim e din ram u ri p e n tru ca a rb u stu l să
poată regenera. N esupravegherea culegătorilor în unele cazuri a dus Ia
uscarea unor arborete întinse, lucru care trebuie ev itat pe viitor.
P e n tru valorificare se vor avea în vedere reguli speciale de ocrotire
a acestei im portante specii pionier din zona alpină şi subalpină a m un
ţilor noştri. în trecut, suprafeţe întinse de Jn e ap ă n au fost defrişate cu
scopul de a recupera alte suprafeţe p n tru păşunat. M aterialul era ad unat
în grăm ezi m ari num ite „m artoane" şi ars (M unţii Cibinului). în m ajori
tate a m asivelor m untoase unde Jn eap ăn u l a fost defrişat s-au constatat
fenom ene puternice de degradare şi eroziune a solului, secarea izvoare
lor, distrugerea vegetaţiei ierbacee etc. Este total contraindicată defrişarea
sau recoltarea Jn eap ăn u lu i de pe pante cu o înclinaţie m ai m are de 40°.
Acolo unde se recoltează cetina de Jneapăn, se va face num ai pe culoare,
ia r de pe un culoar se vor recolta răm urelele de 10-—20 cm în proporţie
de 30% sub supravegherea organelor de reso rt com petente.
R am urile strînse în grăm ezi sîn t tra n sp o rta te de culegători în saci la
locul de acces al tractorului, atelajelor cu cai sau la funicular.

157

P e n tru m uguri, epoca optim ă este m artie-aprilie, atunci cînd ei nu
sîn t desfăcuţi. R ecoltarea se face cu m îna, ru p în d u -se cu răm urica de sus
ţin e re pînă la m ax. 3 mm.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Atît cetina, cît şi
m ugurii se pregătesc ca m ateriile prim e sim ilare de la Brad.
Condiţiile tehnice de recepţie la cetină sînt sim ilare cu cele de la
cetina de B rad sau Molid.
P e n tru produsul „Turiones Pini m ontănae“ (m uguri de Jneapăn) se
cer m uguri nedesfăcuţi, din solzi dispuşi sp iralat şi alipiţi p rin tr-o sub
sta n ţă răşinoasă ; ca im purităţi se adm it m ax. lo/0 m uguri com plet des
făcuţi şi 0,5o/o re stu ri de frunze, corpuri străin e organice şi m inerale —
m ax. cîte 0,5% ; um iditate — m ax. 13%.
Compoziţia chimică. Uleiul volatil în proporţie de 0,30—0,60% în
funcţie de m ateria prim ă recoltată în diferite stadii de vegetaţie şi vîrstă.
C onţinutul cel m ai ridicat îl au răm urelele tin ere prim ăvara înainte de
deschiderea m ugurilor. Conţin 560— 750 m g% vit. C.
U leiul de Jn eap ăn obţinut p rin a n tren are cu vapori de apă conţine
cca 10% :a-pinen, 4o/0 (3-pinen, 15% /-p -fe lan d re n , 5% lim onen, 25—
30o/0 A 3-caren, 5o/0 acetat de bornil, restu l fiind form at din m ici can tităţi
de aldehidă anisică şi caproică, alcooli secundari monociclici, aldehide şi
cetone sesquiterpenice, alcooli terp en i te rţia ri etc.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtractele şi uleiul
volatil în concentraţii mici au efecte antiinflam atoare, antiseptice ale căi
lor respiratorii (bronşite, tra h e ite şi traheolaringite) şi căilor u rin a re (pie
lite. cistite catarale, u retrite). Are pro p rietăţi diuretice şi ca ad ju v an t în
m edicam entele utilizate în calculoza renală. La doze ridicate poate pro
duce n efrite însoţite de oligurie, album inurie şi hem aturie, fapt care de
term in ă adm inistrarea num ai sub form ă de p rep arate farm aceutice precis
dozate.
M ugurii de Jn e ap ă n sau de P in (Turiones Pini) in tră în compoziţia
ceaiului antibronşitic. U nele fracţiu n i din uleiul volatil in tră în produ
sele Rowachol, Renogal şi Inhalant.
O inhalaţie u tilă în bronşitele cronice se poate obţine din ulei volatil
de Jn e ap ă n (2,5 ml), ulei volatil de B rad (2,5 ml), ulei de Fenicul (0,5 ml)
şi alcool (10,0 ml).
Infuzia din ace, d atorită conţinutului în vitam ina C, poate fi utilizată
în avitam inoză C.
U leiul volatil in tră în com poziţia unor m edicam ente ca arom atizant
şi corectiv al gustului (A etheroleum Pini m ontanae).
A rom atizant şi dezinfectant în produse cosmetice.
Confuzii. Este prezentată la centrale de achiziţii uneori cetina de
pin de pădure (Pinus silvestris) care are un conţinut m ai redus de uleiuri
şi o compoziţie chim ică diferită. Se recunoaşte după culoarea verde m ai
pală a frunzelor, care sîn t drepte şi m ai ra re (la P. m ontana sîn t verde
viu, dese şi curbate spre v îrfu l ram urii). C etina de Pinus silvestris va pu
tea fi recepţionată num ai cu acordul beneficiarului.

153

Fam. CUPRESSACEAE

JU N IP E R U S CO M M UNIS L. e t J. CO M M UNIS var. IN T E R M E D IA
(Schur) Sanio.

IENU PĂR ; Fr. : G enevrier com m un ; E. : Ju n ip e r ; G. ; G em einer
Wach.old.er ; M. : Kozonseges boroka ; R. : M ojjevelnik abîknavenîi
(fig. 12).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Arbust dioic pînă la 2 (5) m
înălţim e, erect, cu tu lp in a des ram ificată, cu v îrfu rile în d rep tate în sus.
Frunzele sîn t aciculare,- lungi de 1— 1,5 cm în verticile de cîte 3, pu tern ic
îm pungătoare ; pe faţa superioară au u n jgheab şi o dungă lată albă, iar
pe cea inferioară o carenă ; florile : cele m ascule ovoide, galbene, cu n u
m eroase stam ine ; cele fem ele sferice, dispuse pe pedunculi scurţi la axila
frunzelor, prezintă cîte 3 solzi carpelari în verticil, fiecare cu cîte un
o v u l ; pseudofructele : se form ează din solzii carpelari care devin cărnoşi

Fig. 12 — J u n ip e r u s c o m m u n is

159

şi concresc în urm a fecundării, lăsînd o cicatrice triu n g h iu la ră ; mici, sfe
rice, de cca 0,6 cm ; în p rim ul an sîn t verzi, m atu raţia se face în anul al
doilea sau al treilea, devenind n egre-albăstrui, brum ate. Conţin cîte 3 se
m inţe.
Înfloreşte — (IV—V).
în scopuri m edicinale se adm ite şi specia Juniperus sibirica Lodd.,
arb u st cu tu lp in i culcate, pînă la 40 cm înălţim e, răsp în d it în e taju l sub-
alpin al C arpaţilor şi în M unţii Apuseni.
M a t e r i a p r i m ă : In d iferen t dacă pseudobacele provin de la
J. com m unis L. sau de la J. sibirica Lodd., ele sîn t ovalglobuloase sau glo-
buloase cu diam etrul de 5— 10 m m, netede, de culoare n eagră-albăstruie
sau brună-violacee, acoperite cu u n s tra t ceros care le im prim ă u n aspect
m at. brum ăriu. F ru c tu l are în v îrf o adîncitură în form ă de stea cu tre i
braţe, iar la bază o codiţă (care uneori lipseşte) înconjurată de 6 solzi mici,
triu n g h iu lari, bruni. Sub epicarpul subţire se află m ezocarpul cărnos, gal
ben-verzui, cu tre i sem inţe tari, m ai ra r u n a sau două, cu m uchiile ro
tu n jite.
M irosul este arom atic, m ai p ro n u n ţa t p rin zdrobire, gustul dulceag
caracteristic, apoi am ărui.
Ecologie şi răspîndire. Comun, in v ad a n t în regiunile p u ţin înalte din
în treg u l la n ţ carpatic, în tre 700 şi 1 400 m ; în M unţii A puseni şi Podişul
T ransilvaniei coboară pînă la 200 m, adesea în pilcuri sau tu fă rişu ri în ra -
rişti, poieni, păşuni. R ezistent la ger şi secetă, nepretenţios faţă de sol,
p u tîndu-se instala pe solurile cele m ai sărăcite. Se află în can tităţi m ai
m ari în toate judeţele din T ransilvania (mai p u ţin în S atu M are şi Sălaj),
M oldova (Bacău, Neam ţ, Suceava, Vrancea), M untenia (Argeş, Buzău, P ra
hova), O ltenia (Gorj, Vîlcea).
Recoltare. Perioada optim ă încape în luna octom brie, p u tîn d u -se
prelungi în funcţie de tim p şi peste iarn ă ; m etode de recoltare : lovirea
sau scu tu rarea uşoară a ram u rilo r p e n tru a nu cădea şi pseudobacele
verzi ; sub ram u ri se pune o prelată.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru în d ep ăr
tare a im p u rităţilo r care cad o dată cu pseudobacele (bucăţi de ram uri,
frunze), precum şi a acarienilor, foarte răsp în d iţi la ienupăr, se face v în-
tu ra re a şi sitarea p rin ciururi cu ochiuri de 4 m m sau trecerea p rin m elc
sau trioare, care are av an taju l că sortează fructele şi pe m ărim i.
U scarea n a tu ra lă este uşoară, deoarece fructele au conţinut mic de
apă, ţinîndu-se în s tra t de 20— 30 cm ; se lopătează la 2— 3 zile. U scarea
artificială se face pînă la 35° (nu se face la tem p e ra tu ri m ai ridicate dato
rită u leiurilor eterice).
R andam entul la uscare cca 2/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd num ai fructe m atu re de culoare
n eagră-albăstruie ; ca im p u rită ţi : fragm ente de ram uri şi alte p ă rţi din
plan tă — m ax. 0,5% ; fru cte verzi — m ax. 1% ; corpuri străin e organice
şi m inerale — m ax. cîte 0,5o/0 ; u m id itate — m ax. 20o/0.
Observaţii. în a fa ra pseudobacelor, se m ai citează în lite ra tu ra veche
p ro p rietăţile m edicinale ale frunzelor (Folia Juniperi) ca p urgativ şi diu

180

retic, a lem nului (L ignum Juniperi) ca sudorific, recom andat în evul m e
diu ca antiluetic şi antigutos, precum şi a scoarţei ■ ca rem ediu îm potriva
—
furunculozei. în prezent, frunzele se utilizează în am estecuri condim en-
tare.
Compoziţie chimică. Pseudobacele de Ien u p ăr conţin 0,8—-1,5% ulei
volatil, cantitate variabilă în funcţie de provenienţă şi de factorii ecologici
in d irecţi (altitudine, latitudine, expoziţie, înclinaţie, configuraţia tere n u
lu i etc.).
U leiul volatil este form at din d a-pinen, camfen, cadinen, 1-4-terpi-
neol şi m ici can tităţi de alţi alcooli sesquiterpenici, d (3-pinen, dipentene,
m ircene, sabinen, feruginol, xantoperol, iuniperina, care este u n am estec
de trigliceride şi alte substanţe, iunenul, iunenolul care este 10-m etil-l şi
m etilen-7 izopropil-8 decalol şi alte com ponente în can tităţi foarte m ici
care diferă în funcţie de provenienţă.
A lături de ulei volatil, fructele de Ien u p ăr m ai conţin cca. 30o/0 za
h ă r in v ertit, grăsim i, pentozane, substanţe proteice, zaharoză, acizi glice-
ric, glicolic, glucuronic, 1-ascorbic (0,600— 0,800 mgo/o), acetic, malic, for-
mic, răşini etc.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită conţinutului
în ulei volatil şi în special 1-terpineolului şi iunenului, fructele de Ienu
p ăr au acţiune diuretică, antiseptică a căilor urinare, carm inativă, stom a-
iiică, behică şi antispastică.
Doza de 0,5 g ulei volatil este suficientă p e n tru a creşte considerabil
diureza. D atorită fap tu lu i că diureza se produce p rin acţiunea directă
asupra epiteliului renal, această doză nu trebuie depăşită, dozele m ai r i
dicate p u ţin d da naştere la hem aturie, album inurie sau hem oragii in
testinale.
D atorită acţiunii behice p rin m odificarea stării inflam atorii a căilor
respiratorii, m ăririi şi fluidificării secreţiilor bronhice, p rin efectele cal
m ante, produsele farm aceutice din ienupere dau bune rezu ltate în b ron
şitele catarale.
In scopuri terapeutice p e n tru afecţiunile m enţionate, fără a se ajunge
la efecte secundare nedorite dato rită supradozajului, se recom andă u tili
zarea tin c tu rii de Ien u p ăr p rep arată din 20 g pseudobace la 100 m l alcool
de 70°. Din această tin c tu ră se iau 2,5— 5,0 g pe zi în m ai m ulte reprize,
fie în apă, fie am estecată cu sirop.
D in pseudobacele de Ien u p ăr se prep ară b ă u tu ra hidroalcoolică, cu
noscută sub denum irea de GIN, care de asem enea, consum ată în can tităţi
superioare a 100 m l poate duce la efecte nedorite.
U leiul volatil de Ienupere „A etlieroleum Juniperi“ este m enţionat de
num eroase farm acopei.
Fructus Juniperi in tră în compoziţia ceaiului antireum atic.
Confuzii. In e taju l subalpin creşte destul de abundent, formând tu
fărişu ri dese şi Juniperus sabina (Cetina de negi), ale cărei pseudobace
sin t toxice şi nu trebuie recoltate.
C aractere de deosebire : F aţă de Juniperus com m unis, Juniperus sa
bina are frunzele solziform e, alipite de ram u ră, pe 4 şiru ri im bricate ;
pseudobacele provin din concreşterea a 4 cârpele şi au de regulă num ai
1—2 sem inţe.

161

JU N IP E R U S S A B IN A L. (J. prostrata
Pers., Sabina officinalis Garke)
CETINA DE NEGI

Caractere de recunoaştere. P l a n t a :
A rbust pînă la 3 m, cu tu lp in i culcate
fo arte ram ificate (fig. 13).
M a t e r i a p r i m ă : R am urile ti
nere subcilindrice, m uchiate, foarte flexi
bile în stare proaspătă, cu frunze solzoase
ovat-rom bice de cca. 1 m m lungim e, ob
tu ze sau ascuţite, dispuse pe 4 şiruri, bine
alip ite pe lujeri, de culoare verde-închis,
purtând flori sau fructe. Pseudobacele, for
m ate din 4 solzi, sânt sferice sau globulos
ovate, de 5— 7 m m în diam etru, de cu
loare neagră-'albăstm ie, bru m ate, cu 1—
3 sem inţe. F runzele zdrobite au m iros
a b neplăcut.
Fig. 13 ■ J u n ip e r u s sa b in a
— Ecologie şi răspîndire. Specie p u ţin
răsp în d ită pe stânci şi grohotişuri calca-
roase, form ând tu fărişu ri, în C arpaţii M eridionali şi M unţii A puseni. Cul
tiv a tă ca arb u st decorativ în parcu ri şi grădini.
Compoziţie chimică. Tanin, zaharuri, rezine. C om ponenta principală
este uleiul volatil (1,5— 4%) obţinut p rin an tre n are a cu vapori de apă a
răm urelelor cu sau fără fructe. U leiul volatil este incolor sau gălbui cu
m iros p uternic specific, cu gust am ar cam forat. Este n e u tru cu
d — 0,907— 0,930 şi cu p u terea ro tatorie specifică iaj>°=+38°, solubil în
1/2 parte alcool de 90°, com plet solubil în alcool absolut.
U leiul volatil conţine u n alcool terpenic d-sabinolul, liber sau ca ester
al acidului acetic, a-terpinen, a-pinen, d-sabinen, geraniol, citroneol, ca-
dinen, aldehidă-n-decilică, alcool m etilic, m ici can tităţi de lim onen, car-
vacrol, tuionă, m ircenă etc. Compoziţia uleiului volatil variază în funcţie
de provenienţă, în general fiind form at din cca. 40% d-acetat de sabinii,
cca. 20% d-sabinen, 2o/0-d -a-p in en , 2% d-[3-pinen, 2,5% p-cim en, cca. 8%
sabinol şi cca. 20o/0 alte com ponente m inore.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E xtern, pe piele şi
pe mucoase, are acţiune foarte iritan tă, provocînd ulceraţii grave. In
tern, produce puternice irita ţii gastro-intestinale, gastro-enterite, diaree,
colici, vomă, congestii ale organelor digestive, genitale şi a peritoneului,
poliurie şi hepato-nefrite. La doze m ai ridicate pe lîngă aceste efecte,
excită centrii nervoşi, produce hipoterm ie, bradicardie, tu lb u ră ri cardiace
grave, comă şi m oarte. Doza m axim ă este de 0,06 g pe zi.
D atorită acestor efecte drastice, în prezen t n u se utilizează decît cu
m ultă pru d en ţă în m edicina v eterin ară şi în diluţii foarte m ici în hom eo-
patie, în special în hem oragii uterine.

162

ALTE SPECII DIN ORDINUL CONIFERALES (PINALES)
CU IM PORTANŢA M EDICINALA

In ţa ra n oastră m ai cresc spontan, subspontan sau cultivat speciile
P inus silvestris L (Pin), Pinus strobus L, P i w s cem bra L (Zimbru), Pinus
nigra A m . (Pin negru austriac), P inus nigra var. banatica Endl. ex. Borb.
(Pin 'de Banat), specii d in tre care unele se întilnesc în p arcuri şi plantaţii
forestiere de la şes pînă în e ta ju l subalpin.
D intre acestea Pinus silvestris, arbore care uneori ajunge la 50 m
înălţim e, este exploatat p e n tru lem n. Din parchetele de exploatare fores
tie ră se pot recolta p rim ăv ara m ugurii de P in (Turiones Pini). Aceştia
sîn t ovoizi, cilindrici, ascuţiţi la vîrf, lungi pînă la 3 cm, groşi pînă la
4 m m, cu u n ax cen tral verde, pe care sîn t dispuse în spirală num eroase
braotee brune, lipicioase, m em branoase, laneeolate, la baza cărora se gă
sesc m ici expansiuni, p u rtîn d fiecare o pereche de frunze aciculare, scurte,
înconjurate de o teacă m em branoasă. De la speciile de pin, tot din p ar
chetele de exploatare forestieră, se pot valorifica răm urelele cu ace pen
tru obţinerea uleiului volatil de pin. U leiurile din aceste specii de pin
au compoziţie chim ică asem ănătoare cu uleiul volatil din specia Pinus
m ontana. Pe lîngă principalii com ponenţi din această specie au m ai fost
identificaţi 1-fenchonă, pinosilvină, criptopinonă, 3,5 dim etoxistilben, di-
hidroalfaterpineol, camfor, A3-caren, izodiprenă, acizi abietici, cetone etc.
U leiurile volatile obţinute p rin a n tren are cu vapori de apă sau alte pro
cedee tehnice se utilizează, în special, în uzul ex te rn sau în industrie.
A dăugarea a două linguriţe de ulei volatil de P in la o cadă de apă
p e n tru baie are rezu ltate favorabile în distonii vegetative, hipodinam ie,
insom nie, nevroze cardiace, tu lb u ră ri ale circulaţiei periferice, atrofii
m usculare după a p aratu l gipsat etc.
P rin distilarea uscată (pirogenată) a lem nului şi rădăcinilor de Pinus
silvestris şi alte conifere se obţin aşa-num itele gudroane vegetale (P ix
liquicla, P ix cacli etc.). în general, aceste gudroane conţin acizi organici,
hidrocarburi, fenoli şi esterii lor, ca gaiacolul, creozolul, crezoli etc., fiind
utilizate în fitoterapie e x te rn în tra ta m e n tu l derm atozelor (psoriazis,
eczeme).
T axus baccata L. (Tisa) — Fam . Taxaceae — Frunzele, foarte puţin
u zitate astăzi, sîn t foarte toxice, conţinînd alcaloidul tax in ă şi glicozidul
taxicatină. Odinioară, în doze foarte reduse, se recom anda ca antireum a-
tism al, antispastic în epilepsie şi afecţiuni nervoase, precum şi ca verm i-
fug, în am igdalită, difterie, iar în Japonia ca antidiabetic. în m edicina
populară era indicat p e n tru ,,lingoare“ (febră tifoidă).
L arix decidua Mill. (Zadă) — Fam. Pinaceae ■ singurul conifer cu
—
frunze căzătoare, din scoarţa căruia se extrăgea o tin c tu ră cu pro p rietăţi
expectorante în bronşite cronice şi astringentă p e n tru oprirea hem oragiilor
interne. Din răşină se extrage u n ulei de tereb en tin ă de calitate superioară
n u m it „tereb en tin a de V eneţia“. Sub form ă de em plastic.
T huja occidentalis L. (Tuia) — Fam. Cupressaceae — (fig. 14) la noi
cu ltiv at ca arb u st ornam ental, conţine în ram u rile frunzoase principii

163

Fig. 14 — T h u ja occi- Fig. 15 — T h u ja o rien -
d e n ta lis ta lis

am are, glicozidul thuyonă, tanin, ulei eteric, utilizîndu-se în tre c u t ca ex -
pectorant, emenagog, diuretic, antireum atism al. în prezent se utilizează şi
în hom eopatie, în condiloame, polipi, epitelioam e, adenopatii, nevroze
obsesive etc. A rom aterapia recom andă infuzia din frunze (10 g la 1/2 1 apă)
şi tin ctu ra (1/5) 20— 40 picătu ri pe zi în cistite, h ip ertro fie a prostatei,
incontenenţă u rin ară, reum atism , paraziţi in testinali şi în boala canceroasă.
T huja orientalis L. (Tuia, A rborele vieţii) (fig. 15) — Fam . Cupres-
saceae — cultivat ca arbore ornam ental, cu o compoziţie chim ică asem ă
nătoare cu T huja occidentalis, avînd p rin tre altele lignane cu posibilă
acţiune anticanceroasă la fel ca şi rezinele. M ai conţine cariofilen, pinene,
pinipicrine (cu acţiune analgezică şi vasoconstrictivă), quercitrină, ta n in
şi thuyonă.
Frunzele sîn t utilizate ca antipiretic, astringent, diuretic, em enagog,
febrifug, stom ahic. Decoctul din frunze este indicat în gutu rai, dism e-
noree, epistaxis, gonoree, hem atem eză, h em aturie, m etroragie. Reco
m an d at şi în hem oragiile tracluliti digestiv ca u rm are a ulce
ru lu i duodenal sau peptic. V îrfurile vegetative tin ere se recom andă în
gutu rai, tuse, dizenterie, reum atism şi în afecţiuni cu tanate parazitare.
Sem inţele sîn t recom andate ca sedative în insom nie, neurastenie, ta h i
cardie. în m edicina tradiţională se recom andă şi în am nezie, an x ietate,
astm , bronşită, convulsii, poluţii etc. Scoarţa de rădăcină în arsu ri şi sti
m u lativ al creşterii p ărului pe cicatrice.
Cham aecyparis lawsoniana (Murr.) Pari. la fel ca şi Ch. pisifera Sieb.
e t Zucc. şi Ch. nutkaensis Spach. arbori ornam entali cultivaţi p rin parcuri
şi grădini. Au o compoziţie chim ică asem ănătoare cu speciile de Thuja,.
avînd la bază derivaţi ai benzenului şi u n m etiletil al carvacrolului. A u
u tilizări terapeutice restrînse, asem ănătoare Tuiei.

164

Clasa GNET AL ES, Ordinul EPHE DRA LES

în ţa ra noastră acest ordin are un singur rep rezen tan t : specia m edi
cinală Ephedra distachya L.

Fam. EPHEDRACEAE

EPH ED RA D IS T A C H Y A L.
E. vulgaris Rich., E. m onostachya L.

C IR C E L ; F r. : E phedra ; E. : Jo in tfir ; G. ; G em eines M eertrăubchen ;
M. : C sik o fa rk -fii; R. : H voinik dvukoloskovîi

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust sau subarbust dioic de
30— 80 (100) cm înălţim e, foarte ram ificat, cu ram u ri desfăcute, nodu
roase, atârnate sau culcate.
A m enţii m asculi, lung pedunculaţi, sîn t elipsoidali şi se form ează
la nodurile ram u rilo r cîte 1— 3, iar cei fem eii d rep t sau reflecşi sîn t soli
ta ri sau îm preunaţi. Florile sîn t de culoare galbenă. F ructul, o pseudo-
bacă de m ărim ea unui bob de m azăre, este roşie la coacere, fiind comes
tibilă. înfloreşte — (V—VI).
M a t e r i a p r i m ă : P ă rţile aeriene ale plantei (Herba Ephedrae}
sîn t de culoare verde-brum ată, cu ram urile cilindrice de 2— 3 m m grosim e,
aspre şi striate longitudinal. In ternodurile sîn t de 3—4 cm lungim e,
teaca este scurtă, m em branoasă, albă sau roşiatică, cu tu b u l d rep t aproape
to t a tît de lung cît lat. F ără m iros, gust am ar.
Ecologie şi ră&pîndire. în ţa ra noastră creşte in su lar în Transilvania
(Suatu, la „Ţigle" jud. Cluj, Cheile Turzii, D râm bar jud. Alba), m ai frec
v en t în Dobrogea, în D elta D unării, pe g rinduri sau pe dunele de pe lito
ralu l M ării Negre, zonă unde este cunoscut şi utilizat în m edicina populară
su b form ă de infuzie în bronşite.
Recoltare. P e n tru scopuri m edicinale perioada optim ă de recoltare
este în m ai şi în iunie. R andam entul la u s c a re : 4/1. C antităţile
existente în ţa ra noastră n u p erm it recoltarea acestei specii în scopuri
industriale.
Compoziţie chimică. P ă rţile aeriene uscate ale plantei conţin pînă
la 20o/o a&caloizi, d in tre care : l-efedrina, d-pseudoefedrina, stereoizom erul
efedrinei, d-N -m etilpseudoefedrina, 1-norefedrina, d-norpseudoefedrina,
benzilm etilam ina şi efedrina. C antităţile şi com ponenţa alcaloidică diferă
în funcţie de provenienţă. A lătu ri de alcaloizi, plan ta m ai con
ţine tan in (8—9%), zaharuri, m ucilagii, rezine, catechine, urm e de ulei
volatil etc.
în anul 1927 efedrina, form a racem ică, a fost obţinută p rin sinteză.
P ro p rietăţile acestei substanţe cunoscută sub denum irea com ercială de
efetonină, deşi sim ilară cu produsul sintetizat în n atură, diferă din punct
de vedere calitativ.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Este una dintre cele
m ai vechi plante m edicinale cunoscute în m edicina tradiţională, cu 5000
ani î.e.n. în China antică (sub denum irea de M a-Huang).

Alcaloizii din această specie, în principal efedrina, au acţiune asupra
sistem ului nervos sim patic şi central, stim ulînd centrii vasom otori, acti-
vind reflexele spinale. A cţiunea stim ulatoare se m anifestă şi asupra siste
m ului hipofizar-carticosuprarenal. E fedrina este u n im p o rta n t bronhodila-
tator, dim inuează m otilitatea intestinală şi creşte presiunea arterială.
Local, pe mucoase, în special pe cea nazală, produce vasoconstricţie.
Produsele farm aceutice pe bază de efedrină sîn t utilizate în astm ul
bronşic, în hipotensiunea arterială, în şoc, în incontinenţa u rin a ră noc
tu rn ă la copii şi adulţi, ca antidot în intoxicaţiile cu m orfină, scopolam ină
şi lum inai, iar ex tern ca decongestiv al m ucoasei nazale.
Figurează în m ai m ulte farm acopeei (Ephedrini hydr ochi oricum). Efe
d rina se adm inistrează in te rn sub form ă de soluţii, pulberi sau com pri
m ate în doze de 0,05 g, în soluţii injectabile 1 şi 5%. E x tern sub form ă
de supozitoare, unguente sau picături p e n tru nas.

ÎN C R E N G Ă T U R A M A G N Q L I0 P H Y T A
( A N G IO S P E R M A T O P H Y T A ) .

Angiosperm ele sînt- cele m ai evoluate plante, care au cucerit m edii
de viaţă variate d atorită caracterelor lor de su perioritate. Ele au săm inţa
protejată de fruct, stru c tu ra florii complexă, apărînd învelişurile florale
şi ovarul ; adesea floarea este herm afrodită.
Ţ esuturile sînt, de asem enea, perfecţionate. Ele se grupează în Dico-
tyledonatae şi M onocotyledonatae.

Fam. BETULACEAE

C uprinde arbori şi arb u şti cu frunze sim ple şi flori unisexuate pe
tip u l 4, fără învelişuri florale şi grupate în am enţi. F ru c tu l este o achenă
p ro te jată de o braotee sau înveliş m em branos.
î n scopuri m edicinale se utilizează în principal frunzele.
A rborii din această fam ilie acum ulează 'diferite tip u ri de polifenoli,
conţin triterpenoide, acum ulează citrulină, iar sem inţele conţin cantităţi
apreciabile de ulei gras.

C O R YLU S A V E L L A N A L.

ALUN ; F r. : N oisetier ; E. : European hazel ;
G. : G em eine H a s e l; M. ; Kozonseges m ogyoro ; R. : Leşcina abîk-
navennaia. (Unii autori clasifică specia în Fam. Coryllaceae).

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbust de 4— 5 m înălţim e ;
tu lp in a : ram ificată de la bază ca o tufă, form înd o coroană largă ;
scoarţa : netedă, cenuşie-gălbuie icu pete m ari albicioase ; m ugurii : ovali
sau sferici, com prim aţi lateral, cu peri m ari, glanduloşi ; frunzele : lăţit-
ovate cu v îrf brusc-acut şi baza cordiform ă, m arginea neregulat dublu-
serată, lungi de 6— 13 cm, late de 5— 9 cm ; păroase pe am bele feţe cînd
sîn t tinere (la «cele m atu re num ai pe faţa inferioară) şi în special pe peţiol ;
flori : unisexuate ; cele m ascule în am enţi, cîte 2— 4, cu o bractee şi
2 bracteole concrescute ; cele fem eieşti cîte 2 la subsuoara unei bractec,
ap a r prim ăvara înaintea în fru n zirii ; fructele : achene grupate cîte 1—4,
cu coaja subţire, înconjurate de un involucru ca o cupă.

167

înflo rirea florii (femeieşti (II—III) ; cele m ascule se form ează în anul
precedent.
( M a t e r i a p r i m ă : Folium Coryli, frunze de form ă ovală, lungi
de 6— 13 cm, late de 5— 9 om, ou v îrfu l ascuţit îşi baza corciiformă, n e re
gulat dinţate, cu peţiolul lung de 1— 2 cm, acoperite cu p eri glanduloşi
pe am bele feţe, m ai ev id en t pe peţioi. F ără m iros, g u stu l astringent.
Ecologie şi răspîndire. Comun în toată zona forestieră, optim ul de
vegetaţie găsindu-se în regiunea de deal şi coline ; fiind o specie p re
tenţioasă la lum ină se găseşte pe m arginea pădurilor, în lum inişuri sau
p rin tre arborii cu coroană ra ră care lasă să p ă tru n d ă lum ina, făcând parte
din etajul subarboretului ; pretenţios ifaţă de sol, cere soluri fertile, afi
nate, în special calcaroase. Se află în toate judeţele ţării din zona de deal,
colinară şi m ontană, în special în păduri de ste ja r, carpen şi făgete.
Recoltare. Perioada optim ă în lunile iunie-iulie, cînd frunzele sînt
tinere ; se recoltează p rin stru jire num ai frunzele verzi, întregi, n ep ă
tate sau atacate de dăunători.
P reg ătirea m ateriei prim e în vederea prelucrării. D qpă ce se înde
părtează frunzele pătate, atacate, ise usucă fie pe cale n a tu ra lă la um bră,
în poduri sau soproane aerate, în stra t subţire, fie pe cale artificială — pînă
la 50°.
Randamentul la uscare : 2—4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze tinere, cu peţioi de
1— 2 cm, adm iţîndu-se un conţinut m axim de frunze decolorate sau bru -
nificate de 5%, alte p ărţi din plantă 2%, corpuri străine organice şi m i
nerale — m ax. cîte 0,5%, u m id itate — m ax. 13%.
Compoziţie chim ică : polifenoli, m iricetină, leucoantociani, acid ca
fele ; acizi fenol carbonici : acid clorogenic, flavonoide : m iricitrină, cver-
citrină, betulină (0,2% în scoarţă), 0,04% ulei volatil care conţine cca. 18%
acid palm itic, o parafină şi un heterozid m yricitrosidul, izaharuri etc.
A cţiune farm acodinam ică, utilizări terapeutice. U leiul volatil are p ro
prietăţi vasoconstrictive. Polifenolii precipitînd proteinele form ează pe
m ucoase sau ţesu tu ri lezate o m em brană de coagulare în care sînt în glo
bate şi bacteriile, ajungîndu-se astfel la o acţiune hem ostatică şi clezin-
fectantă. Fiavonoidele potenţează acţiunea antihem oragică, m ărind rezis
ten ţa capilarelor. Frunzele au efecte coleretice. Sub form ă de extraot apos
sau hidroalcoolic frunzele de alun erau în tre b u in ţate în tre c u t în peri-
fiebite şi ca hem ostatic in leziuni mici. A m enţii, ca sudorific şi a strin
gent, ia r scoarţa, în febra interm itentă. Fructele sînt recom andate ca
antiaiiem ic în anem ia hipocrom ă.

B E T U L A V E R R U C O SA EHRH.
(B. alba L., B. pendula Roth.)

M ESTEACĂN ; F r. : Bouleau ; E. : Comimon B irch ; G. : Birke ;
IM. : Kozonseges n y ir ; R. : Bereza pavislaia (fig. 16).

C aractere de recunoaştere. P l a n t a : arbore în alt pînă la 30 m, cu
frunziş rar, lum inos ; tu lp in a : cu ram uri groase, ascendente şi num e
roase răm urele subţiri, pendente, flexibile, pe lu jerii anuali cu glande
în form ă de verucozităţi ; scoarţa : albă şi netedă, se exfoliază specific

168

Fig. 16 — B e tu la v e rru co sa

în fîşii circulare ; m ugurii : ovoid-conici, foarte alipiţi d e axă, bruni-ce-
nuşii, cu 2—4 solzi vîscoşi ; frunzele : rom boidale, cu m argine dublu-
serată, v îrfu l acum inat, glaibre, lungi de 4—7 cm, late d e 2,5— 4 cm,
culoarea verde, m ai deschisă pe faţa inferioară ; florile : unisexuate,
gru p ate în am enţi ; cei m asculi cîte 2—< la 'vârful lujerilor, se form ează
3
in vara precedentă ; cei fem eieşti apar p rim ăvara eu frunzele sub form a
unui con a lu n g it; fructele : sam are cu două aripioare de 2—3 ori cit
sămiînţa.
Înflo rirea (IV—V).
M a t e r i a p r i m ă : Frunzele tinere (Folium Betulae) sînt de
form ă rom boidală, cu m arginea dublu serată, glabre la ifel ca şi peţiolul,
în stare proaspătă lipicioase, uscate p uţin aspre, de culoare verde m ai des
chis pe partea inferioară. M iros caracteristic, g u st slab, am ărui.
Ecologie şi răspîndire. Specie cu m are am plitudine ecologică, speci
fică p e n tru zona dealurilor, d a r putând coborî la câmpie sau u rca în
zona m ontană pînă la 1 500 m pe coaste lînsorite. Fiind nepretenţios faţă
de climă şi sol, dar iubitor de lum ină, este specie pionieră a teren u rilo r
despădurite şi goale, in vadantă în tă ie tu ri sau arsuri. Poate l'orma păduri
pure sau am estecuri cu alte specii, spre lim ita d intre foioase şi conifere.
A rborete m asive m ai im portante sîn t în M aram ureş, T ransilvania (jude
ţele Bihor, B istriţa-N ăsăud, Cluj, Covasna, H arghita, H unedoara, Sălaj),
M oldova (judeţele Bacău, Neamţ,, Suceava, Vrancea), M untenia (judeţele
Argeş, Buzău, Dîm boviţa, Prahova), O ltenia (Gorj, Vâlcea).
Recoltare. Frunzele se recoltează în stadiu tîn ă r cînd sînt lipicioase
şi au co n ţin u tu l cel m ai bogat în principii active, din m ai pîn ă în iulie,
prin stru jire a ram urilor. în acesit scop, se pot u rm ări p e n tru obţinerea
unor' can tităţi m ai m ari parchetele în care se fac tăieri. La arborii la
care se practică stru jire a parţială şi rămiîn netăiaţi, această operaţie nu
durează, apărând în urm a strujârii noii frunze. F oarte uşor se face recol
tare la exem plarele scunde, care a p a r in v adant în tăietu ri, doborâturi sau
arsuri de pădure.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. D upă ce se înlă
tu ră restu rile de răm urele, m ugurii, frunzele brunificate, frunzele se pun
la uscat la um bră, în s tra t subţire (în special se va u rm ări la cele tinere,
lipicioase să nu fie lipite în tre ele), pe rogojini, ram e sau hîrtii. La cam
panii m ari, cînd se depăşeşte capacitatea de uscare natu rală, se p ot usca
artificial la m ax. 35°.
R andam entul la uscare 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi — frunze decolo
ra te sau brunificate — m ax. 2% , alte p ărţi din plantă (m uguri, restu ri
de răm urele) m ax. 1% i corpuri străine organice şi m inerale — m ax.
cite 0,5%, iar um iditate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică. Polifenoli : m iricetină, leucadelfină, cantităţi
m ici de acid cafeic, galic, protocatehic şi nicotinic ; flavonoide : hipe-
rozid m iricetină — 3 — digalactozid, fenoli glucodizici ; betulozidul (în
scoarţa proaspătă), ulei volatil în m uguri şi în scoarţa proaspătă (0,04—
0,05%) ; tanin de n a tu ră catehică în scoară (5— 10%) ; o terp en ă penta-
ciclică betulina care însă n u se află în frunzele tin ere, acid oleanolic,
Ş-sitosterine (în lemn), acid oxalic, vitam ina C (0,3%) şi să ru ri m inerale.
Acţiune farmacodinamiă, utilizări terapeutice. E xtractele fluide, us
cate, hidroalcoolice au p ro prietăţi diuretice în special Ia cardiorenali,

170

dim inuând edem ele, reducând album inuria şi calmând dispneea. Un fa p t
pozitiv p e n tru fitoterapeutică este că produsele farm aceutice pe bază de
M esteacăn produc diureză fără a provoca nici o irita ţie la n ivelul paren-
chim ului renal. Favorizează elim inarea acidului uric şi a colesterolului.
A cţiune uşoară coleretică. A cţiune antibiotică asupra Bac. coli, Stafiloeo-
cu lu i a u riu şi alb Oxford şi asupra Bac. anthracis.
Scoarţa de M esteacăn (Cortex Betulae) a fost u tilizată in d erm atite,
s tă ri febrile, gută, hidropizie, ca diuretic şi stim u len t al poftei de mâncare.
M ugurii au acţiune sim ilară cu frunzele tinere. Seva se utilizează în indus
tr ia cosm etică în loţiuni capilare.
D in speciile B. verrucosa şi B. pubescens, p rin distilare uscată, se ob
ţin e gudronul de M esteacăn (Pix betulae), un lichid vîscos de culoare
b m n ă-n e ag ră , cu m iros caracteristic, cu d = 0,935—0,945, solubil în etere,
cloroform şi alcool absolut, u tilizat în derm atologie. Frunzele de m es
teacăn in tră în com poziţia produselor fitoterapeutice D iurenob şi Norm o-
pan d ero l şi a ceaiurilor m edicinale an tireu m atic şi diuretic nr. 2. Din
fru n ze se p rep a ră infuzia (1— 2 lin g u ri la cană) ; când tem p e ra tu ra in fu
ziei a ajuns la 40°C se adaugă u n vârf de cu ţit de bicarbonat de sodiu.
D upă 6 ore se filtrează. Se beau 2— 3 căni pe zi.

ALTE SPECII DE BETULACEAE CU U TILIZĂ RI MEDICINALE

B etula pubescens Ehrh. (M esteacănul pufos) pe lingă utilizarea la
obţinerea gudronului de m esteacăn, se în tre b u in ţau în m edicina populată
în febra tifoidă îşi în tifosul exantem atic.
A ln u s glutinosa Gaertn. (A ninul negru,
A rin) (fig. 17), A ln u s incana (L.) M nch. (A ninul
alb) conţin hiperozid, cvercitrină, dim etoxiizo-
laricirezinolxilozid (în lem n : lignanm onoxilo-
zid), substanţe tanante. în scoarţa de A . g luti
nosa se găsesc protalm ulină (taraxerol) şi
alm ulină (taraxeron), lupeol, (3-sitosterol şi o
triterp en ă.
Em piric se utilizează scoarţa (m acerat) in
te r n ca febrifug şi tonic, iar frunzele sub form ă
de cataplasm e ca galactofug la sfîrşitu l lăuziei.
Se m ai citează utilizarea em pirică în uzul ex tern
sub form ă de sp ălătu ri în ulceraţii ale pielii şi
în leucoree, iar sub form ă de gargarism e p e n tru
tonifierea m ucoasei bucale şi a gingiilor prin
acţiunea de precipitare a taninului.
S ubstanţele tan a n te din scoarţa de arin se
utilizează la vopsitul lînii.

171

Fam. FAGACEAE

A rbori de m ari dim ensiuni, ou frunze alterne, întregi, sim ple sau lo
bate, flori unisexuate, cele m ascule în am enţi cilindrici, cele fem ele soli
ta re sau 2— 3. Fructele sîn t achene m ari, p ro te jate la bază sau în to tali
tate de un înveliş d u r pro v en it d in lignificarea bracteelor.
R eprezentanţii celor două genuri Fagus şi Quercus ocupă în ţa ra
noastră m ari suprafeţe, dom inînd în pădurile de deal ( i oîmpie, în tim p ce
ş
Casianea sativa se cultivă sau se află sălbăticit în zone m ai restrînse unde
m icroclim atul perm ite dezvoltarea acestei specii. F am ilie foarte im por
ta n tă p e n tru silvicultură şi ind u stria lem nului. U nele specii au im por
ta n ţă p e n tru terapeutică fie p e n tru obţinerea u nor gudroane vegetale,
fie ca m aterie prim ă p e n tru taninuri.

C A S T A N E A S A T IV A M ii.
(C. vesca G aertn.)

CASTAN ; Fr. : C hâtaignier ; E. : Sw eet (Spanish) chestnut ; G. : K a-
stanienbaum ; M. : Szelid gesztenye ; R. : K aştan pasevnîi (fig. 18).

C aractere de recunoaştere. P la n t a : A rbore care atinge p în ă la
20— 30 m înălţim e îşi diam etre foarte m ari ; tu lp in a ; dreaptă, cilindrică,
ram ificaţie bogată, dând o coroană deasă şi întinsă late ra l ; scoarţa : eenu-
şie-verzuie cu pete albicioase (la b ătrîn eţe ritidom cu crăpături adinei) ;
m ugurii : tu rtiţi, ovoizi, laterali 'faţă de o cicatrice, cu tre i urm e de fasci
cule ; frunzele : oblonglanceolate, pe
m argine cu dinţi, n e rv u ri proem i
nente, lungim e 8— 18 (22) cm, lăţim e
4— 8 cm ; florile : unisexuate ; cele
m ascule în am enţi cilindrici, erecţi,
lungi de 10— 20 cm ; cele fem eieşti —
solitare sau cîte 3, la baza am enţi-
lor m asculi, înconjurate de un invo-
lucru spinos ; fru ctu l : achenă de
2—3 cm, brun-închis, cîte 1— 3 în -
tr-o cupă spinoasă provenită din in-
volucru şi care se desface în 4 valve,
înflo rire (VI).
Materia primă: Folium
Castaneae este form ată din frunzele
recoltate vara. Ele sînt lungi de 8— 18
(22) cm, late de 4— 8 cm, cu peţiolul
scurt, oblong-lanceolate, ascuţite la
vîrf, dinţate pe m argini, cu dinţi m ari
spinoşi, de culoare verde m ai închis
pe p a rte a superioară şi m ai deschisă
pe p artea inferioară. Nu au m iros,
gustul este astringent.
Ecologie şi răspîndire. Specie me
diteraneană, la noi în staţiu n i adă

172

postite, cu clim at cald şi um ed (în ju d eţu l M aram ureş în zona oraşului
B aia M are şi în O ltenia — în ju d eţu l Gorj la Tism ana, Polovraci, P eşti-
şani, Izverna, Sohodol, Cerneţi, Baia de A ram ă, Cloşani). In alte localităţi
a fost adus p rin cultură, dar este sporadic şi su feră din cauza îngheţurilor.
Recoltare. Ejpoea optim ă iulie-august. Se face p rin s tru jire a fru n
zelor.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea n a tu ra lă
se face Ia uimbră, punând frunzele în tr-u n singur strat, pe ram e sau
hîrtie, în poduri ;sau şoproane bine aerate, ia r artificial la 50° C. Randa
m e n t la uscare 4— 5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : im p u rităţi — frunze b ru n ifi-
cate — m ax. 5% , restu ri de plantă — max. (2%, corpuri străin e organice
şi m inerale — max. cîte 0,5% la fiecare ; um iditate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică. In frunze sînt prezente tan in u ri galice care după
hidroliză dau acid elagic şi glucoză şi mici cantităţi de cvencetină, acid
cum aric, eam ferol, acid cafeic, acid dihidrodigalic, inozitol, vitam ina E,
să ru ri de m agneziu şi fosfor. T aninurile de n a tu ră catehică sînt p re
zente în scoarţă, lem n, m uguri, frunze şi fructe. In scoarţă este prezent
şi ham am elitaninul, iar în lem n castalgina, castalina, vesealgina, ves-
calina, un acid şi un alcool tr'iterpenic. F ructele conţin substanţe pro
teice, am idon şi ulei gras.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. E x tractu l apos din
frunze şi tin c tu ra p rep a ra tă din ex tractu l fluid are acţiune sedatLvă asu
p ra cen trilo r respiratori, în special asupra centrului tusei. D atorită aces
tu i fapt, frunzele de Castan se utilizelază îm preună cu alte plante p e n tru
obţinerea unor m edicam ente antitusive. Frunzele au pro p rietăţi baoterio-
statice.
Confuzii. D in cauza num elui popular de „C astan1 există confuzii re
4
ciproce cu frunzele de A esculus hippocastanum (C astanul sălbatic) de
care sîn t însă foarte diferite morfologic, acestea fiind palm at compuse.
Observaţii. Im portanţă m edicinală m ai au : scoarţa (Cortex Casta-
neae) — u tilizată odinioară ca astrin g en t (datorită conţinutului în ta -
nin) şi febrifug ; sem inţele (castanele) folosite în alim entaţie constituie
totodată un rem ediu popular în diareele benigne.

QTJERCUS RO BU R L.
(Q. pedunculata Ehrh.)

STE JA R ; Fr. : Chene ; E. : Brităsh oak ; G. : Stiel-Eiche ;
M. : KoCsănyos tolgy ; R. : Dub (fig. 19)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore în alt pînă la 40 (50) m,
cu coroană largă, n eregulată ; tulpina : se dezvoltă în grosim e, ram u ri
puternice, noduroase întinse orizontal ; scoarţa : la început netedă, apoi
cu ritidom brun-îHGhis, b răzd at adînc ; m uguri : ovoizi, cu 4—5 m uchii
longitudinale, îngrăm ădiţi spre v îrfu l lu je r u lu i; frunze : strânse spre
v îrfu l lu jeru lu i, obovate, sesile, penatsinuate, cu 4— 8 perechi de lobi
asim etrici, glabre, pieloase, lungi de 6—20 cm, late de 3— 10 cm ; flori :
unisexuate ; cele m ascule g ru p ate în am enţi pendenţi, cele fem ele p rin se

173

F ig. 19 — Q u ercu s robUr

d irect cîte 3— 6 pe un peduncul com un lung de 3— 8 cm ; fructe : ghinda
este o achenă ovoidă, de 2— 4 cm lungim e, su sţin u tă de o cupă cu solzi
im bricaţi, triu n g h iu la ri ; sînt cîte 2— 5 pe u n peduncul comun.
Înflorire (IV—V).
Observaţii. A u în tre b u in ţări m edicinale şi celelalte specii ale genului
Quercus. ca spre exem plu Quercus petraea (fig. 20).

F ig . 20 — Q u e r c u s p e tr a e a

M a t e r i a p r i m ă : C ortex Quercus, adică scoarţa recoltată de
pe ram u rile tinere, se prezintă sub form ă de jgheab, fişii sau su lu ri ci
lindrice, cu suprafaţa ex tern ă netedă, lucioasă, de culoare cenuşie, la
in terio r gălbuie sau brun-roşcată, de 2— 3 m m grosim e. F ără m iros, cu
gust astringent slab am ărui.
Ecologie şi răspîndire. Cele 9 specii ale genului Quercus care cresc
spontan în R om ânia sînt foarte răspândite, ocupând cca. 21o/0 din su
prafaţa pădurilor noastre. Au p reten ţii ridicate faţă de sol (bogat, adânc),
lum ină şi căldură. Se întâlnesc în toată ţara, începând din zona de câm
pie şi pînă în zona dealurilor sau chiar m ontană inferioară (gorunul).
Recoltare. Epoca optiimă m artie-apriîie, atunci când scoarţa se des
prinde uşor datorită începerii circulaţiei sevei. E xploatarea se face n u
m ai în parchete, pe m ăsura tăierilor. Se recoltează num ai scoarţa n e
tedă a ram urilor1de 3—5 ani, cu grosim e de pînă la 10 cm.
M etode de recoltare :
— se fac cu cuţitul tăie tu ri inelare la distanţe de 10— 30 cm care
se unesc apoi p rin tr-o tăie tu ră în lung ; se desprind astfel fragm ente
In form ă de tub ;
— aşchierea — nu este recom andabilă . deoarece se poate lua şi
lem n, care nu este adm is în produs.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. D upă în d ep ărta
rea fragm entelor de scoarţă crăpată sau cu lem n la in terio r se pune
la uscat în aer liber la soare, în s tra t su b ţire (pe tim p um ed sa in tro
duce în locuri adăpostite si încălzite). U scarea artificială se face la
40—50°.
R andam entul la uscare 2— 2,5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie for
m ată din fragm ente de scoarţă netedă, lungi de 10— 30 cm, în form ă
de tub sau jgheab ; n u se adm it scoarţe crăpate sau cu lem n la in te
rio r ; im p u rităţi (scoarţe înnegrite la interior) — m ax. 5%, corpuri stră
ine organice — max. 1% si m inerale - m ax. 0,5%, um iditate — m ax.
—
13%.
Compoziţie chimică. Acid cvercitanic (9— 15%), catechine, acid
elagic, acid galic, substanţe de n a tu ră triterpenoidică : ridelinol, acid
nictanic, acid roburic, cvercito‘ ; acizi cinam om ici şi derivaţi flavonoi-
1
dici, substanţe pectice şi rezinoase, zaharuri, o substanţă am ară cvar-
cina.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. B azată pe p roprieta
tea de precipitare a proteinelor, având acţiune astringentă, hem ostatică
şi antiseptică. D im inuează secreţiile glandulare, provoacă constricţie ca
pilară şi antrenează o irigaţie sanguină slabă şi o anestezie uşoară lo
cală. F oarte m ult utilizată în trecut, scoarţa de s te ja r astăzi se u tili
zează în tu lb u ră ri digestive ca antidiareic şi ca antidot în intoxicaţii cu
alcaloizi, să ru ri m etalice toxice, plum b, cupru, staniu etc. (în special ta -
ninul). E xtern, decoctul se foloseşte ca pansam ent p e n tru plăgi care su-
purează.E m piric a fost utilizat şi în leucoree, m etrite şi gonoree. S-a
d em onstrat experim ental că ex tractu l din frunze de s te ja r distruge în
scu rt tim p germ enii difteriei, holerei, paratifici şi ai tuberculozei.

175

Sub form ă de decoet (2— 3 lin g u riţe scoarţă la o cană apă) şi în
gargarism e se foloseşte p e n tru am eliorarda stom atitelor, laringitelor, a n -
ginei. Sub form ă de băi, în eczeme cronice, în hem oroizi şi fisuri anale.
Cu aceleaşi u tilizări este ghinda (Fructus Querci), frunzele şi ga
lele de pe frunze produse de him enoptera C ynips galae tinctoricie Olit.
Scoarţa de S tejar in tră în compoziţia ceaiului antidiareic.

ALTE SPECII DE FAGACEAE CU UTILIZĂRI M EDICINALE

Fcigus silvatica L. (Fag), arbore dom inant în pădurile de deal. Ex
tractu l hidroiizat de frunze conţine compuşi de n a tu ră fiavonoidică •
m iricetină, leucodelfinina, acid elagic, cvei'cetina, leucocianidină, cam -
ferol, acid cafeic şi cantităţi mici de acid cum aric, tanin etc.
P rin distilare pirogenată se obţine gudronul de fag (P ix Fagi) care
conţine gaiacol (o-m etoxifenol), crezoli (o, m, p — m etilfenol), sileni
(2,3— 3,4— 2,5 dim etilfenol) etc.
In tre c u t scoarţa de fag era utilizată în locul chininei ca febrifug
şi tonic-am ar. D atorită tan in u lu i era utilizată ca antidiareic. G udronul
de fag este folosit în afecţiuni ale căilor respiratorii, în derm atite ş.a.

Fam . JUGLANDACEAE

A rbori, m ai ra r arbuşti, care ating dim ensiuni m ari. Au frunze al
terne, im paripenat-com puse, căzătoare. Florile monoice, cele m ascule sub
form ă de am enţi alungiţi, pendenţi, cele femelei 1—4 m în vârful ram u
rilor1tinere. F ru c tu l drupă dehiscentă sau nuculă aripată.

JU G L A N S R E G IA L.

NUC : Fr. : Noyer ; E. : W alnut ; G. r
N ussbaum ; M. : Diofa ; R. : A reh g retk ii
(fig. 21)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A r
bore foarte viguros, pînă la 30 m, cu trunchi
gros, coroana largă, globulară ; scoarţa : n etedă
şi cenuşiu-vcrzuie în tinereţe, apoi cu ritidom
cu crăp ătu ri ra re şi adînci ; m uguri : negrieioşi,
ovoid-globuloşi, .pînă la 7 mm ; fru n ze : alterne,
penat-com puse, cu 5— 9 foliole eliptice întregi ;
flo ri: unisexuate, m ascule in am enţi negrieioşi,
pendenţi, de 8— 10 cm ; fem ele cîte 1— 2 la
vîrfu l ram urilor ; fructe : drupe m ari de
4—5 cm, cu pericarp la început verde, crapă
neregulat, se desface şi se înnegreşte prin
oxidarc.
înflorire (V).
IM a t e r i a p r i m ă : F olium Juglandis.
F ig . 21 — J u g la n s re g ia foliolele frunzelor recoltate fără peţiolul

176

principal, sîn t de 6—9 (12) cm lungim e, eliptice, oblong ovate, scu rt ascu
ţite la vîrf, întregi nedinţate, glabre pe faţa superioară, cu sm ocuri mici
de peri la subsuoara n erv u rilo r de pe p artea inferioară. Culoare verde-
închis. M irosul arom at, gustul astrin g en t am ărui. La cerere se recoltează
şi pericarpul fructelor (Pericarpus nucis juglandis sau N u cu m juglandis
periccirpium sau P utam en juglandis).
Ecologie şi răspîndire. Se în tîlneşte cultivat în în treag a ţară, prin
livezi, vii, m arginea şoselelor, grădini, curţi, m ai ales în regiunea pod
goriilor. U neori sălbăticit p rin p ăduri de am estec clin regiunea de dea
lu ri în regiuni cu influenţă m editeraneană (Banat, T ransilvania de S-V,
O ltenia, V. M unteniei). Cere soluri profunde şi lum ină ; nu rezistă la
îngheţuri.
Recoltare. Frun-zele se recoltează din m ai pînă în august (de p re
fe ra t m ai tinere, eînd au conţinut m ai ridicat de substanţe active) prin
s tru jire a foliolelor de pe ax u l frunzei. P e n tru a nu dăuna arborilor nu
se recoltează de pe acelaşi arbore decît 2— 3 kg frunze proaspete.
P ericarp u l fructelor se obţine în august-septem brie de la nucile re
coltate şi c u ră ţate im ediat după recoltare, astfel ca acest pericarp să
fie verde-ibrun ; nu se ia de la nucile la care acesta s-a înnegrit, îngăl
b en it sau înm uiat. Este deci un produs care nu cere în plus faţă de ope
raţiile uzuale care se fac la cu ră ţare a nucilor decît sortarea p ericarpu-
lui de culoare corespunzătoare.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Frunzele de Nuc
se brunifică extrem de repede în cazul unei m anipulări îndelungate şi
m ai ales p rin presare, devenind necorespunzătoare. De aceea, se vor
usca cît m ai repede după recoltare, fie pe cale n a tu ra lă în s tra t sub
ţire, ferite de soare, de p referat în poduri, acoperite cu tablă, fie la us-
cător la 35—40°, iar frunzele b runificate se îndepărtează.
în m od asem ănător se usucă şi pericarpul, aşezîndu-se pe ram e cu
scobitura în sus. P rin uscare, culoarea acestuia se m ai schim bă către
b ru n . R andam entul la uscare : 3— 4/1 p e n tru frunze şi 4—6/1 p e n tru
pericarp
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd p e n tru Folia Juglandis num ai
foliole fără peţiol principal, de culoare verde, adm iţîndu-se ca im p u ri
tăţi — m ax. 3% fructe înnegrite şi max. 1% restu ri din peţiolul p rin
cipal, corpuri străine organice şi m inerale — m ax. cîte 0,5% din fi 3 -
care, iar um iditate — m ax. 13V0-
P e n tru Pericarpus N ucis juglandis se recepţionează num ai bucăţi din
coaja fructului de culoare brun-verzuie, cu m ax. 15% fragm ente de cu
loare neagră la exterior, corpuri străin e organice şi m inerale — m ax.
cîte 0,5% din fiecare, um iditate — m ax. 13o/o.
Compoziţie chimică. Frunzele conţin 4— 5% tanin, acid galic, acid
cafelc, acid elagic, flavoane, inozitol, cantităţi m ici de ulei volatil, a şi
Ş — hidroiuglonă, iuglonă, ca derivaţi ai naftochinonei şi vitam ina C.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. A stringent datorită
taninurilor, cu p ro prietăţi uşor hipotensive şi antialergi.ee. Se utilizează
m ai m ult în mod em piric în eczeme cronice, serofuloză, ca antidiareie
şi în băi m edicinale. A cţiunea hipoglicem iantă nu a p u tu t fi dem ons
trată.

177

Uleiul din seminţe, format din acizi graşi din care peste 50% acid
linoleic, este recomandat în alimentaţia dietetică pentru prevenirea ate-
rosclerozei.
Foliolele de Nuc in tră în compoziţia ceaiurilor antidiareic şi die
tetic.
Din frunzele de Nuc se poate p rep ara o infuzie, 2 linguri frunze
la o cană. în diareele uşoare se beau 2— 3 căni pe zi. In stom atite sub
form ă de gargară cu decoct (3 linguri frunze la o oană). în leucoree spă-
lă tu ri locale.

Fam. SALICACEAE

A rbori sau arbuşti, cu frunze întregi, alterne. Flori unisexuate, nude,
cu o bractee la bază, dispuse în am enţi, ap ar adesea înainte de în fru n -
zire. F ructe — m ici capsule ce se desfac în 2-—4 valve. Ecologic legate
adesea de locuri e,u um iditate.
iSe utilizează m ugurii, scoarţa şi chiar frunzele, d a to rită conţinu
tu lu i în glicozizi, tan in şi alte principii active.

PO PU LU S N IG R A L.
PLO P NEGRU ; Fr. : Peuplier noir ; E. : Black poplar ;
G. : S c h w a rz p a p p e l; M. Fekete n yârfa ; R. : Asakori.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : A rbore în alt pînă la 30 (35) m
şi diam etru pînă la 2 m ; tu lp in a : dreaptă, cu coroană largă, rară, n e
regulată, cu num eroşi lăstari lacom i ; scoarţa : form ează de tim puriu
ritidom negricios, brăzdat adine ; m uguri : ascuţiţi, de la conic-alungiţi
pînă la fusiform i, adesea curb aţi la vîrf, lungi de 2— 3 cm, groşi de
4—8 cm ; culoare brun-gălbuie,, la suprafaţă cu un clei cu miros slab
arom atic, fiind vîscoşi ; frunze : deltoide (triunghiulare), lungi de 5—
10 cm, vîrfu l prelung ascuţit, m argine serată, glabre, peţioi lung pînă
la 6 cm, tu rtit late ra l ; flori : unisexuate, în am enţi pendenţi - b ă r
—
băteşti de 4— 6 cm, fem eieşti m ai lungi — 10—45 cm ; fructe : capsule
m ici (7—9 mm).
în flo rire (III—IV — precede p uţin înfrunzirea).
M a t e r i a p r i m ă : G em m ae Populi — m ugurii de Plop sîn t ovoizi
nedesfăcuţi, acoperiţi de bractee, ascuţiţi la vîrf, lucioşi, de 1— 2 (3) cm
lungim e şi 4— 6 m m grosime. Sînt răşinoşi la interior, de culoare b ru n ă-
deschis pînă la b ru n , cu m iros plăcut, răşinos, balsam ic, gust am ărui
arom at. Scoarţa recoltată de pe ram urile tin e re este m ai p u ţin utilizată.
Ecologie şi răspîndire. P retin d e m ultă căldură în tim pul verii, re-
zistînd totodată la ger, de aceea coboară m ai jos decât ceilalţi plopi.
P rezin tă exigenţă redusă faţă de sol, m ergînd pe aluviuni şi evitînd so
lu rile com pacte sau sărăturoase. Necesită m ultă um iditate în sol, chiar
inundaţii de scurtă durată. Ca urm are, se în tîln eşte în regiunile joase,
p rin zăvoaie, lunci, depresiuni, poieni um ede ; spre deal num ai exem
plare izolate..
R ăspîndit în Lunca şi D elta D unării, precum şi în luncile princi
palelor rîu ri din ţară, în partea dinspre aval a acestora.

173

Recoltare. Epoca de recoltare — sfîrşitul lui februarie începutul lui
m artie, cînd încep sâ se um fle m ugurii vegetativi. D eoarece recoltarea
direct de p e arbore este m ai p uţin productivă, se urm ăreşte unde se
fac tăieri, desprinzîndu-se m ugurii cu rnîna direct de pe ram uri.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea se face
cît m ai repede, p e n tru a evita desfacerea ; pe cale n a tu ra lă se face în
aer liber, pe ram e sau pe rogojini, hîirtie, iar artificial la tem p eratu ri
pînă la 35° (de asem enea p e n tru a nu se desface şi lipi în tre ei). Indi
fe re n t de tipul de uscare se pun în tr-u n singur stra t, p e n tru a nu se
lipi.
R andam ent la uscare 2— 2,5/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd m uguri nedesfăcuţi, adm iţîn-
du-se ca im purităţi — m uguri com plet desfăcuţi — m ax. 1% şi restu ri
de frunze — m ax. 0,5%, corpuri străine organice şi m inerale — max.
0,5% din fiecare, um iditate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică. M ugurii de plop conţin glicozizii fenolici, sali-
cina şi populina, 0,5% ulei volatil form at din betulen, a, (3 şi y — be-
tulenol, d-hum ulen, a-cariofi'len, com puşi de n a tu ră flavonică : crizina
şi tectocrizina, cca. 1,5% tan in u ri, rezine, ulei gras, acid m alîc şi galic,
saponine, m anitol etc.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. A cţiune astringentă,
antiseptică datorită substanţelor cu caracter fenolie, uşor1 antiinflam a-
to are şi slab analgezică. D atorită flavonelor are acţiune diuretică fa-
vorizînd elim inarea acidului uric. M ugurii au fost utilizaţi la p rep ara
re a u nui ung u en t antihem oroidal (U nguentum Populeum ). E m piric se
m ai utilizează în reum atism sub form ă de infuzie sau decoct. E xtern,
în inflam aţii, leziuni ale pielii, d egeraturi sau în loţiuni capilare. C ăr
bunele de lem n de plop poate fi utilizat ca adsorbant. U nguentul a n ti
hem oroidal din m ugurii de plop se p rep ară din 20 g m uguri zdrobiţi
care se um ectează cu 5 ml alcool, lăsîndu-lse la m acerat 24 ore în vas
închis. Se adaugă 100 g u n tu ră de porc şi 5 g ceară de albine şi se ţine
am estecul 3 ore pe baia de apă. Se filtrează p rin tifon, apoi se freacă
la m ojar p în ă la obţinerea unguentului.
Confuzii. Se pot recolta din eroare uneori m uguri de la alte specii
de Plop, în special Plop alb (Populus alba) şi Plop tre m u ră to r (Popu-
lus trem ula). Deoarece în perioada în care se recoltează m ugurii fru n
zele nu sînt ap ărute, recunoaşterea se va face după scoarţă şi m uguri.
Scoarţa ■ la P lopul negru form ează ritidom brăzdat de tim puriu
—
pe cea m ai m are parte a tulpinii ; la celelalte specii rit i dom ul apare
num ai la arborii bătrâni (cei tin eri au scoarţa netedă, alb-cenuşie sau
cenuşiu-verzuie) şi se întinde num ai la baza tulpinii.
M ugurii —• alungiţi, ascuţiţi, lungi pînă la 2—3 cm la P. n ig r a ; la
celelalte specii ovoizi şi m ult m ai mici (3—4 mm la P. alba şi 6— 7 mm
la P. trem ula).
Observaţii. De la Plopul negru o utilizare m ai redusă o au :
— scoarţa — căreia i se atribuie pro p rietăţi tonice, astringente,
antiscorbutice şi febrifuge ;
— cărbunele vegetal obţinut din lem nul său — p e n tru ^b^oibţra
gazelor şi substanţelor tox-ice produse de flora micwfbiană^jdin in testi
n u l gros. 1 .»'*.+ Jr f

179

SALIX ALBA L.

SALCIE, RĂCHITĂ ALBA : Fr. : Saule ; E. : W hite willow, G. :
Silber W eide ; M. : F eh er fiiz ; R. : Iva belaia

Caractere de recunoaştere. P l a n t a . A rbore pînă la 20 m înălţim e
eu coroană neregulată ; tu lp in a strâmbă, au lu jeri subţiri, flexibili,
verde-gălbui ; scoarţa : cea tîn ă ră netedă, cenuşie-verzuie, form ează tim
pu riu ritidom gros, c e n u şiu -b ru n ; se desprinde cu u şu rin ţă ; m uguri :
alungit-ovoizi, alipiţi ; frunze : lanceolate, de 4— 10 om lungim e, m a r
gine m ăru n t serată ; la început pulbescenite pe am bele feţe ceea ce le
dă culoare argintie, apoi rămân cu peri num ai pe dos ; flori : unisexuate,
în am enţi ; cei m asculi — galbeni, de 2—6 cm, cei fem eii — verzui,
de 3—4 cm ; fructe : mici capsule.
în flo rire (IV — odată cu înfrunzirea).
Observaţii. S înt în tre b u in ţate în scopuri m edicinale şi alte specii de
S a l i x : S. purpurea L. (Răchita roşie) cu lu je ri roşii p u rpurii, S. fragilis L.
(Răchita) cu lu jerii care se ru p cu u şu rin ţă de la inserţia pe namură,
5. pentandra L. — cu frunze m ai ovate, S. caprea L. (Salcia căprească)
— cu. frunze late şi alte specii cu talie m are din zonele de luncă şi ză
voaie.
M a t e r i a p r i m ă : C ortex Salicis este form ată din bucăţi de
scoarţă de form ă tu b u lară, în jgheab sau fâşii, cu su p rafaţa exterioară
netedă, de culoare verde-cenuşie pînă la verde-gă'lbuie roşcată, galbenă-
brun-de'sohiis la interior, fără lem n. F ra ctu ra este fibroasă. N u are m i
ros, gustul este astrin g en t am ărui.
Ecologie şi răspîndire. Toate speciile de Salcie (cu excepţia celei
căpreşti) sîn t plante de lunci şi zăvoaie, cu cerinţe m ari faţă de um idi
tate a solului, suportând chiar înm lăştinirea, cu preten ţii reduse faţă de
clim ă şi sol. Sînt răsp în d ite în toate zonele de luncă şi m laştină, pe
toate văile rîu rilo r, cu deosebire în zona de dimpie.
S. caprea (Salcia căprească) este răspîndită în zona eolinară şi m on
tan ă prin păduri, fineţe, vâlcele, dar m ai ales în tă ie tu ri sau arsuri de
p ă d u ri unde este invadată şi de unde poate fi bine exploatată.
Recoltare. Perioada optim ă este p rim ăvara în m artie-m ai, cînd seva
abundentă face ca desprinderea cojii să se facă uşor.
M etoda de recoltare : — la ram u ri tinere de 2— 3 ani se fac tăie tu ri
circulare cu cuţitul la 10— 20 cm, care se unesc p rin tr-o tăie tu ră în
lung ; — la ram urile ru p te se poate face cu u şu rin ţă şi sim pla ju p u ire
în fâşii.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. U scarea se face la
soare sau în încăperi cu circulaţie bună a aerului (uscarea lentă poate
duce la m ucegăirea sau brunificarea produsului). U scarea artificială la
m ax. 60°. R andam ent la uscare 2—3/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd m ateria prim ă în form ă de
tu b u ri sau fîşii ; im p u rităţi : coji p ătate sau înnegrite la in terio r ■ • max.
—
5% şi fragm ente cu lem n la in te rio r — miax. 2°/0 ; co rpuri stră in e or
ganice si m inerale — m ax. cîte 0,5% din fiecare ; um iditate ■ ■ max. —
13%.
Compoziţie chimică. D intre com ponentele active prezente în m ajo
rita te a speciilor de Salcie sîn t : sialicina, substanţă de n a tu ră glicozidică

180

în proporţie de 0,3—0,8% (Salix alba) sau 3— 7% (Salix purpurea, S.
fragilis). A ceastă substanţă, p rin hidroliză, se dedublează în glucoză şi
saligenină sau alcool salicilic. în toate speciile este p rezen t tantinul de
n a tu ră catechinică în proporţie de 3— 10%. In S. purpurea se află şi
un glucozid de n a tu ră flavonică — salipurpozidul. Scoarţa de salcie m ai
conţine rezine şi alţi derivaţi de n a tu ră flavonică sau heterozide. A m en-
ţii d iferitelo r speicii de salcie conţin su b stan ţe estrogene.
'Derivaţii salicilaţi n a tu ra li au serviit ca m odel p e n tru sinteza as
pirinei.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In m edicina em pi
rică, scoarţa de Salcie a fost utilizată încă din an tichitate ca tonic, fe-
b rifu g şi antireum âtism al. U lterior s-a dem onstrat pe cale experim en
ta lă că saligenina se dedublează în organism în acad salicilic care in trîn d
în reacţie cu m ediul alcalin se transform ă în sare de sodiu solubilă
trecând astfel în sînge şi în lichidele ţesu tu rilo r şi astfel im prim ă ac
ţiu n e a antipiretică şi analgezică. Deci utilizarea ea febrifug şi calm ant
al d urerilor reum atism ale are o bază ştiinţifică.
Produsele farm aceutice o bţinute din scoarţă de Salcie au de ase
m enea efecte sedative, în insom nii şi calm ante ale d urerilor uterine.
A cidul salicilic chiar în doze slabe elim ină acidul pantotenic, absolut
necesar vieţii bacteriilor. Deci are acţiune baCteriostatică, iar în doze
m ari bactericidă.
Scoarţa de Salcie in tră în compoziţia
ceaiului atnireum atic. în m ai m ică m ăsură
se folosesc frunzele (Folium Salicis) şi
am enţii (Flores Salicis) cu presupuse ac
ţiu n i sedative şi anadrodisiace.

Fam. MORACEAE

A rbori sau arbuşti, exclusiv de cul
tură, cu frunze întregi, sim ple sau lobate,
flori unisex u ate mici în am enţi. F ructe —
achene sau drupe mici cărnoase, reunite
in fructe false.

M O RU S A L B A L., M O RU S N IG R A L.

DUD ALB ; DUD N E G R U ; Fr. :
M urier blanc, M ur ier noir ; E. : W hite
(Black) m u llb erry ; G. : WeiSser M aulbe-
erbaum ; Sichwarzer M aulbeerbaum ; M. :
Feher eperfa ; F ekete eperfa ; R. : T u t
belii ; T u t ciarnîi ((fig. 22).
Caractere de recunoaştere. P l a n t a :
A rbore pînă la 15 m înălţim e, tu lp in a :
dreaptă, se ram ifică de la mică înălţim e,
coroană ra ră ; scoarţa : cenuşie-deschis, se Fig. 22 — M orus n igra

181

transform ă tim puriu în ritidom cenuşiu-brun, cu crăp ătu ri lungi
m ugurii : mici (3 mm), ovoizi ; frunzele : ovate, lungi de 6— 18 cm, în
tregi sau cu 3—5 lobi inegali, m argini n eregulat-serate, n e rv u ri evidente
florile : unisexuate ; cele m ascule cilindrice (1— 2 cm), cele fem ele oblongi
(0,5— 1 cm) ; fructele : duda reprezintă u n fru c t compus, form at din n u
m eroase drupe false mici dispuse pe axul inflorescenţei care devine şi el
cărnos.
în flo rire (V).
M a t e r i a p r i m ă : F olium Mori species, frunze polim orfe, ovate
sau eliptice, pe m argini neregulat serate, uneori nelobate sau inegal lo
bate, lung peţiolate (2—5 cm), cu n e rv u ri evidente, la D udul negru m ai
groase şi m ai aspre la pipăit decît la cel alb ; de culoare verde carac
teristică pe faţa superioară, pâlid-verzui pe cea inferioară. F ără m iros
şi fără gust.
Ecologie şi răspîndire. O riginar din Japonia şi China, la noi cu ltiv at
pe m arginea drum urilor, în grădini, livezi, vii ; adesea sălbăticit, m ai
ales în păduri de luncă. Este specie iubitoare de căldură, suportînd bine
atât seceta cit şi în g h e ţu l; se dezvoltă bine pe soluri uşoare, revene.
Răspîndiit în toată ţa ra în regiunile de câmpie şi dealuri joase.
Recoltare. Perioada optim ă m ai-iunie, cînd frunzele sînt tinere. Se
recoltează p rin eiupire frunzele fără peţioi sau p rin stru jire, în d ep ăr-
tîndu-se ulterio r peţiolul.
se face la umibră, în s tra t subţire, pe ram e sau hârtie, în şoproane sau
poduri bine aerisite. U scarea artificială se face la 50— 60°C. R andam en
tul la uscare 3—4/1.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd frunze fără peţioi cu m ax. 3%,
im p u rită ţi (frunze decolorate) ; corpuri străine organice m ax. 0,5% şi
m inerale m ax. 0,25% ; um id itatte m ax. 13»/0.
Compoziţia chimică : tanin, acid aspartic, acid folie şi acid folinic,.
glicozide fitosterolice, antociani, arginină, compuşi volatili : butilam ină,,
acid acetic, propionic, izobutiric. aldehide, cetone, — caroten, m aleat si
carbonat de calciu ; fructele conţin antociani, tanin, acizi organici, glu
cide şi pectine, vitam ina C, să ru ri m inerale.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. U tilizat em piric în
form ele incipiente şi uşoare de diabet ; acţiunea hipoglicem iantă a fo st
confirm ată de unii autori ; s-au obţinut unele rezu ltate pozitive şi în
distrofii ale m iocardului.
F runzele de Dud in tră în com poziţia ceaiului dietetic.
în lite ra tu ra de specialitate m ai veche sînt citate utilizări alei scoar
ţei de rădăcină p e n tru acţiunea purg ativ ă şi tenifugă ; fructele imature-
ca astringente — antidiareiee, iar fructele m ature ca laxative.

Fam . CANNABINACEAE

P la n te ierbacee, ereicte sau agăţătoare, ou frunze opuse, lobate şi
stipelate. Flori pe tipul 5, mici, unisexuate-dioice, cu înveliş sim plu ;
cele m ascule grupate în racem e compuse, cele fem ele în conuri. F ruc
tele nucule (achene).

182

H U M U LU S LU PU LU S L.

HAM EI ; Fr. : H oublon ; E. : Hop ; G. : H opfen ; M. : Felfuto kom lo :
R. : Hm eli abîknavenniî (fig. 23)

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : P la n tă ierbacee, perenă, vo
lubilă ; p a rte a subterană : rizom cărnos lung pînă la 40 cm, gros pînă
la 10 cm, cu rădăcini pînă la 2—4 m ; de pe rizom se dezvoltă m ai m ulte
tu lp in i aeriene ; tu lp in a aeriană : volubilă, lungă de 3— 6 m, cu peri
în form ă de eîrlig ; frunze : opuse, din 3— 5 lobi ascuţiţi, cu m arginea
se ra t-d in ţa tă şi Vîrf m ucronat, baza cordată, aspre la pipăit (asem ănă
toare cu cele de viţă-de-vie) ; lungim ea — pînă la 15 cm ; au stipele ;
flori unisexuate • dispuse pe tulpini diferite (dioice) ; pe tulpinile m as-
—
cule flori mici verzui dispuse în ciorchine (cime racem iform e) ; pe tu l
pinile fem ele — am enţi în form ă de conuri (strobile), alcătuite din nu
m eroase braetee dispuse im bricat, la axila cărora sîn t florile fem ele cu
p erian t ru d im en tar şi pistil cu ovar şi stigm at filiform (fără stil) ; fru c t :
achene ovoide dispuse în conuri.

F ig . 23 — H u m u lu s lu p u lu s

M a t e r i a p r i m ă : Strobuli L u puli — num ite şi „Conuri de h a -
m ei“ — este form ată din inflorescenţele fem ele în form ă de conuri
ovale sau globuloase, întregi sau detaşate, de culoare verde-gălibuie. M i
ros caracteristic, gust am ar. M ateria prim ă îşi păstrează n ealterate p rin
cipiile active un an de la recoltare.
Ecologie şi răspîndire. P re te n ţii ridicate faţă de um iditate şi climă*
fără tem p eratu ri excesive vara sau iarna. Se dezvoltă în special pe so
lu ri perm eabile, m ai uşoare, adăpostite de vîrit şi eventual pe pante
uşoare eu expoziţie sudică.
E xistă şi suprafeţe în cultură în bazinul T îrnavei M ari num ai cu
plante fem ele, p e n tru in d u stria berii. în scopuri m edicinale se valo
rifică însă plantele din flora spontană, întâlnite în zăvoaie, lunci, t u
fişuri, crânguri, pe g arduri — în zona de cîm pie şi deal, pînă la 800—
1 000 m, în aproape toate judeţele T ransilvaniei, Moldova (Neamţ, Su
ceava), M untenia (Argeş, B răila, Ilfov, Prahova), Dobrogea (Tulcea —
în Lunca şi D elta D unării), O ltenia (Vîlcea). Deoarece însă această spe
cie care are şi un p ro n u n ţa t caracter ornam ental nu are nicăieri o den
sitate prea m are, considerăm posibilă spontaneizarea speciei p rin recol
ta re a şi răspîndirea achenelor a tît în locurile unde planta creşte n atu ral,
c ît şi pe lîngă g ard u ri în special, pe care le îm bracă foarte decorativ.
Recoltare. P erioada optim ă august-septem brie, conurile bune de re
coltat recunosciîndu-se după culoarea încă verde şi bratiteele alipite (la
culoare galbenă şi cu bractee desfăcute au p ierd u t caracterul m edicinal).
Se culeg p rin ciupire con cu con, cu pedunculul sub 1 cm.
— în locuri um brite, pe hîrtie, în tr-u n singur strat, fără să se întoarcă
în tim pul uscării. P ra fu l scu tu rat, de culoare galbenă-verzuie, n u con
stitu ie im p u rita te şi se predă îm preună cu produsul.
U scarea artificială - la 40— 50°C.
—
P ă stra re a ulterio ară a m ateriei prim e se va face num ai în baloţi
p resaţi p e n tru a se m icşora cît m ai m ult posibilitatea oxidării su b sta n
ţelor active.
R andam entul la uscare : 3,5—4/1.
C ondiţiile tehnice de recepţie prevăd conuri de culoare verde-găl-
buie ; im p u rităţi : conuri brunificate — m ax, 15%, restu ri de plantă —
m ax. 2% ; corpuri străine organice — m ax. 1% şi m inerale m ax. 0,5%.
Compoziţie chimică. P rincipiile active din Ham ei fac p a rte din grupa
oleo-rezinelor. U leiul volatil ooa. 0,50% este form at din m ireen, hum u-
len, farnesen, izovalerianat de bornil şi canaben. Rezina este co n stituită
d in lupulonă (acid (3-lupuilinic) principiu am ar de n a tu ră cetonică, h u m u -
lonă (acid a-lupulinic), tricetone cu ciclu pentagonal ; hum ulinona şi
hum ulupona. P rincipiile am are m enţionate sîn t d e cca. 10% din g reu ta
te a uscată a conurilor. A lături de aceste principii active, în conurile de
ham ei m ai ex istă su b stan ţe de n a tu ră flavonică (xantohum olul, glicozide
ale cvercetolului şi cam ferolului), tanin, trim etilam ină, cdlină, substanţe
estrogene (2—30 m g% ), grăsim i, să ru ri m inerale etc.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. D atorită cantităţilor
însem nate de sdbstanţe am are, H am eiul este considerat p rin actul reflex
ce-1 provoacă la nivelul glandelor salivare şi a sucurilor gastrice ca sti
m ulent tonic-am ar. D atorită acidului (3-lupulinic şi ot-lupulinic are p ro -

184

■prietăţi sedative şi anafrodisiaee. Tot hum ulona şi lupulona au şi pro
prietăţi bacteriostatice asupra germ enilor G ram pozitivi, inclusiv faţă de
M ycobacterium tuberculosis, în special sub form ă dihidrogenată. S-a
sem nalat şi acţiunea antitum orală a unor substanţe am are d in ham ei.
Conurile de Ham ei in tră în compoziţia ceaiurilor calm ant, sedativ
şi în produsul fitoterapeutic HEPATOBIL. Din inflorescenţele fem ele
se poate prep ara o infuzie folosind 2—3 linguri la o cană apă sau sub
-formă de pudră 1/4— 1 g odată.

Fam . ULMACEAE

Fam ilie p u ţin num eroasă, cu arbori sau arbuşti cu frunza în tre a g ă ;
flori m ari, herm afrodite sau unisexuate, unite în m ănunchiuri sau
izolate.
U lm us foliacea Gilib. (Ulm) — arbore din păduri de eîm pie şi deal,
cu frunze întregi şi baza asim etrică, înflorind înainte de înfrunzire, cu
flori m ari, herm afrodite sau unisexuate, unite în m ănunchiuri sau
caracteristică, lat-arip ată. Este citată utilizarea scoarţei cu conţinut de
substanţe am are, răşini, m ucilagii vegetale şi tanin, a tît ex tern p e n tru
boli de pieile şi revulsiv în sciatică, cât şi in te rn — ca depurativ, s-udori-
fic, astringent, cu indicaţii şi p en tru
hidropizie şi reum atism . U tilizarea
lu i este astăzi aproape abandonată.

Fam . URTIOACEAE

P la n te ierbacee anuale sau p e
rene, prevăzute adesea cu peri u r ti-
canţi. F runze sim ple, flori unisexuate
monoice sau dioice (ra r h e rm a fro
dite), eu înveliş floral sim plu, dispuse
în cim e la laxila frunzelor. F ructe
achene sau drupe. Vegetează în g en e
r a l în locuri cu exces de azot.

U R TIC A DI OI CA L.
(U. m ajor Fuchs)

URZICA : Fr. : G rande ortie ; E. :
N ettle ; G. : Grosse B rennessel ;
M. : Nagy csalan ; R. : K rapiva dvu-
dom naia (fig. 24).

Caractere de recunoaştere.
P l a n t a : Specie cosmopolită, ier
boasă, perenă, erectă, în altă de 30—-
150 cm ; p artea su b teran ă : rizom F ig . 24 — U r tic a d io ic a

185

subţire, cilindric, brun-deschis, lung şi ram ificat, eu num eroase rădăcini
subţiri, pisloase ; tu lp in a cu 4 m uchii evidente ; frunze : opuse, ovale, din
ţa te pe m argini, num eroşi p eri u rtic an ţi rigizi (ca şi pe tulpini) ; flori :
dioice, dispuse pe plante diferite, în panicule dispuse la axila fru n zelo r
superioare ; fructe : nucule ovale verzui cu perigonul persistent.
Înflorire (VI—X).
M a t e r i a p r i m ă : „Folium Urticae'1 form ată din frunze ovale
cu m arginea dinţată, lungi de 7— 14 cm, late de 2— 4 om, peţiolate, cu
v îrfu l ascuţit, acoperite cu peri aspri, de culoare verde închisă caracteris
tică. M irosul specific, gustul am ărui.
„Herba Urticae“ form ată din tulpinile tin e re recoltate înainte sau în
tim pul înfloririi, avînd frunzele cu caracterele descrise la ,,Folium U rti
cae". T ulpina de culoare verde închisă, 4-unghiulară, este prevăzută şi ea
cu peri aspri. De culoare verde închis cu miros specific şi gust am ărui.
„Raclix 'Urticae“ —• am estec de rizom i şi rădăcini subţiri, cilindrice
de culoare brun-deschis la exterior. F ără m iros, cu gust uşor astringent.
Observaţii. P e n tru diferenţiere la toate aceste m aterii prim e s-a
adoptat denum irea de „Folium, Herba et R adix Urticae m ajoris“ sp re
deosebire de „Folium, Herba, R adix e t S e m e n Urticae m inoris“ provenind
de la specia 17. 'urens L.
Ecologie şi răspîndire. P lan tă tipic antropofilă, adică legată ecologic
de aşezările om eneşti sau de locuri în care a in te rv en it activitatea um ană
(pe lîngă case, garduri, m agazii, în locuri gunoite —- ! n ispecial pe Ungă
î
stîne), adică tere n u ri bogate în a z o t ; apare, de asem enea, pe m alul apelor
şi în tăie tu ri de pădure. N u are cerinţe deosebite faţă de lum ină (se gă
seşte şi în locuri um b rite şi însorite) ; p referă locurile cu um iditate m ai
ridicată. R ăspîndită în întreaga ţa ră din zona de cîm pie şi p în ă în zona
alpină.
Recoltare. Perioada optim ă p e n tru frunze sau p a rtea aeriană este
începînd din m ai pînă în octom brie, iar p e n tru rizom i cu rădăcini fie
p rim ăv ara (m artie-m ai), fie toam na (septem brie-noiem brie).
F olium Urticae — p rin s tru jire a directă de pe plan tă a frunzelor cu
m îna în făşu rată în tr-o cîrpă sau m ănuşă groasă p e n tru a evita urzica-
rea — p rin cosirea p ărţii aeriene şi s tru jire a ulterioară, d ar înainte de a
se produse ofilirea. D upă recoltare frunzele nu se ţin înghesuite, presate,
deoarece se încing şi se înnegresc.
Herba Urticae — p rin tăierea sau cosirea p ărţii aeriene foliate ale
plantei (acolo unde p lan ta este în masă) ; se separă apoi de alte plante,
p o rţiuni lem nificate, nefoliate etc.
R adix Urticae —■tse face fie cu sapa, fie prin sim pla sm ulgere dacă
teren u l este foarte reavăn şi uşor ; se scu tu ră şi se spală de păm înt şi se
sep ară părţile aeriene care se îndepărtează.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P e n tru frunze sau
p a rte a aeriană uscarea n a tu ra lă se face în s tra t Subţire, fie pe ram e în
a er liber, fie pe h îrtie în şoproane, încăperi aerisite, poduri acoperite cu
tablă, la um bră — deoarece lum ina le decolorează, iar uscarea artificială
se face la 50—60°.
La cam panii m ari se obişnuieşte şi uscarea în apropierea locurilor de
recoltare, pe prelate, rogojini puse la um bră, în s tra t de cîţiva cm, fru n
zele întorcîndu-se din leînd în cînd.

186

R ădăcinile şi rizom ii se pot usca la soare, iar pe vrem e um edă în
locuri -acoperite dar bine aerisite, iar pe cale artificială tot la 50— 60°.
R andam entul la uscare : p e n tru frunze : 4,5—5,5/1 — p e n tru p artea ae
rian ă : 6— 7/1 ; p e n tru rizom i cu rădăcini : 4— 5/1.
C ondiţiile tehnice de recepţie prevăd p e n tru Folium Urticae ca im pu
rită ţi — m ax. 5% p ă rţi din p lan tă (bucăţi de tulpină, inflorescenţe) şi
m ax. 5»/o frunze înnegrite, corpuri străin e m inerale şi organice — m ax.
cîte lo/0 din fiecare, u m id itate — m ax. 14% ; p e n tru Herba Urticae se
adm it ca im p u rităţi — m ax. 6% frunze b runificate şi m ax. 3o/0 tu lp in i
lem nificate, corpuri stră in e organice şi m inerale — m ax. cîte -lo/0 d in fie
care, um iditate — m ax. 14% ; p e n tru R adix Urticae se adm it ca im puri
tăţi — m ax. 3o/0 restu ri Ide p ă rţi aeriene şi m ax. 2% rizom i brunifieaţi,
corpuri străin e o rg an ice'— m ax. 2 % tei m inerale —■m ax. 1%, um iditate
- m ax. 12%.
—
Com poziţie chimică. Substanţe de n a tu ră proteică, avînd u n m are
n u m ăr de am inoacizi, su bstanţe de n a tu ră glucidică, amine, histam ină,
steroli, cetone (m etilheptenona şi acetofenona), ulei volatil, substanţe
grase, sitosteroli, acid form ic şi acetic, vitam inele C, B2 şi K (cca. 400 u n i
tăţi pe gram ), acid pantotenie, acid folie, clorofilă 0,3— 0,8%, protoporfi-
rin ă şi coproporfirină, iŞ-caroten, să ru ri de Ca, Mg, Fe, Si, fosfaţi ş.a.
S ubstanţa vezicantă p en tru piele a plantei proaspete este form ată din
acid form ic, t> enzim ă şi o Itoxalbumină. P rin uscare, aceste su bstanţe cu
excepţia toxalbum inei se pierd sau se transform ă, d isp ărîn d astfel p ro
p rietăţile vezicante. Sem inţele conţin ulei gras bogat în tocoferoli şi fito -
horm oni.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. In m edicina tradi
ţională p ărţile aeriene ale p lan tei proaspete se utilizează ea revulsiv în
d u re ri reum atice, lumbago, sciatică, iar in te rn pe lîngă acţiunile am intite
se întrebuinţează ca stim u len t al secreţiei de lapte şi d iuretic în cure
făcute prim ăvara, num ai ! u plante tinere. Deşi cunoscută ca p lan tă m e
c
dicinală încă din antichitate, Urzica a form at obiectivul u nor studii ştiin
ţifice care în p rincipal au confirm at unele utilizări em pirice în terapeutică
a diferitelor organe ale plantei. Aceste cercetări se rezum ă la dem o n stra
rea acţiunii hem ostatice, astringente, hem atopoetice, slab hipoglicem iante,
hipertensive, diuretice sau dezinfectante, e x te rn şi stim u la to r al epiteli-
zării tegum entelor. E x tractu l apos inhibă dezvoltarea diferiţilor agenţi
patogeni (Shigella, Staphylococcus, P asteurela etc.). Se recom andă în tr a
tam e n tu l enterocolitelor sub form ă de infuzie 10% din care se bea cîte
1 lingură la 2 ore.
Frunzele de Urzică constituie o bogată sursă de clorofilă, ex istîn d di
ferite procedee in d u striale de extracţie a acestui colorant vegetal. E xtern,
clorofila este utilizată în ind u stria cosm etică şi în derm atologie. T in etu ra
de rădăcină se utilizează în loţiuni în am estec cu alte p lan te contra că
derii părului.
F runzele de U rzică in tră în com poziţia ceaiului antibronşitic.
Este o valoroasă p lan tă alim entară, fiind utilizată şi ca n u tre ţ p en tru
anim ale sau în alim entaţia om ului, prim ăvara. Fibrele tex tile de Urzică
servesc la confecţionatul sacilor.

187

ALTE SPECII DE URTICACEAE CU UTILIZĂ RI MEDICINALE

Urtica urens L. ((Urtica m inor Fuchs) — Urzica m ică — se utilizează
în m edicina tradiţională ipentru „reînnoirea sîngelui“ , îm potriva hem ora
giilor şi dizenteriei şi ea revulsiv local. P roaspătă, p la n ta este considerată
ca afrodisiae, antidiareic şi antihem oragic. Infuzia şi decoctul au proprie
tăţi diuretice. E x tractu l d in frunze proaspete se întrebuinţează în hom eo-
patie în eczeme, dism enoree, m etroragii, epistaxis şi în loţiuni îm potriva
capiliţlei.
ParietaHa ofjicinalis L. (Parecherniţa). P a rte a aeriană (Herba Parie-
tariae) are pro p rietăţi diuretice dato rită conţinutului ridicat de azotat de
p o tasiu ; este folosită în m edicina tradiţională ca decoct în boli de rinichi,
în special în afecţiunile căilor u rin a re ; secundar se m ai utilizează în tuse,,
răguşeli, ca d iu retic (Polonia), antireum atism al (Ungaria), iar în uz e x te rn
ca vulnerar, co n tra hem oroizilor şi în fisuri anale.

Fam. LOttANTHACEAE

Fam ilie de plante lem noase, sem iparazite, care vegetează exclusiv p e
diferiţi arbori de care se p rind p rin haustori. T ulpina verde gălbuie sau
negricioasă ram ificată dichotom ic sau poliehotom ic cu frunze întregi,,
opuse, persistente sau caduce, flori actinom orfe r a r zigom orfe, h erm afro
dite sau unisexuate în glom erul, fructe bace false îm brăcate Sntr-o m ate
rie cleioasă.

+ VISC U M A L B U M L.

VÎSC : Fr. : Gui ; E. : M istletoe ; G. : V ogelm istel ; M. : Feher
Fagyongy ; R. : Am ela belaia.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a . Specie seimiiparazită pe arbori,,
sem pervirescentă (verde îşi peste iarnă), în altă pînă la 60 cm, prinsă de
su b strat p rin haustori puternici ; tu lp in a : scurtă, cilindrică, groasă, ram i
ficată de m ai m ulte ori dichotom ic, de culoare galbenă-cenuşie pînă la
galben-verzuie, este um flată p ro n u n ţa t la noduri, de unde se rupe uşor ;
frunzele : persistente, dispuse opus, invers ovate, sîn t pieloase ; florile :
unisexuate, dioice, g ru p ate cîte 3 în vîrfu l ram urilor, galben-verzui ;
fructele bace false de culoare albă, sferice, de 5— 10 m m , cleioase la su
prafaţă.
Înflo rire : (III—IV).
M a t e r i a p r i m ă : „Folium Visci cum stipites“, adică ram u rile
tinere cu diam etrul de m ax. 5 mm acoperite eu frunze pieloase, glabre,
cu m arginile întregi, lungi d e 2— 4 cm şi late de 1-—1,5 cm, de culoare
galben-verzuie <pînă la verde intens. M iros slab caracteristic, gust slab-
am ar-acrişor.
Ecologie şi răspîndire. Sem iparazit pe aproajpe toate speciile de fo
ioase, m ai ales în pădurile de deal tei m unte, m ai ra r pe conifere ; poate
apărea şi pe arbori fru ctiferi (cireş, p ru n , m ăr, păr). Specia pe care c re şte

188

influenţează tmul't compoziţia chimică a Vîscului. Se consideră cele mai
bune specii-gazdă : Mesteacănul, Bradul, Frasinul, Mărul, Părul. Se evită
recoltarea de pe Arţar, Tei, Salcie, Plop (considerat toxic). Foarte răspân
dit acolo unde sînt cuiburi de ciori Sau alte păsări care le transportă la
mari distanţe. Răspîndit în toată ţara, mai m ult în Transilvania (toate
judeţele, dar în special Cluj, Sălaj, Bihor, Braşov, Mureş), Moldova
(Suceava —- în mod special, Neamţ, Botoşani, Iaşi, Vrancea), ceva mai pu
ţin în Muntenia (Argeş, Dîmboviţa, Ilfov), Oltenia (Vîlcea) şi Dobrogea
(Tulcea).
Recoltare. Se poate recolta pe toată durata anului, dar perioada op
timă este din noiembrie pînă în aprilie deoarece este exclusă confuzia cu
Vîscul de stejar (Loranthus europaeus) care are frunze căzătoare. Tot
odată tufele de Vîsc se pot depista mai uşor printre ramurile desfrunzite
cu excepţia Bradului. Ramurile tinere şi foarte fragile se desprind uşor
cu un cîrlig prins la capătul unei prăjini lungi.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se taie ramurile
lemnoase şi cu diametru mai mare de 5 mm, precum şi fructele care con
stituie impurităţi şi care se îndepărtează cu ajutorul unei perii aspre
(operaţiunile trebuie făcute înainte de uscare).
Uscarea se face numai pe cale naturală, la umbră, în poduri sau în
căperi bine aerisite, fie întînzîndu-se ramurile pe jos, fie atîrnate pe sfori
(la uscare artificială se brunifică).
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ramuri foliate, cu diametrul
pînă la 5 mm ; impurităţi : ramuri mai groase de 5 mm — max. l«/o,
frunze şi ramuri brunificate — max. 2%, fructe —- max. 3% ; corpuri
străine organice şi minerale — max. cîte 0,5% la fiecare ; umiditate - —
max. 14%.
Compoziţia chimică. Diferă în funcţie de provenienţă şi în special
faţă de planta-gazdă. Din Vîsc s-au izolat saponozide triterpenice (3-ami-
rina şi derivaţi ai acidului oleanolic, a şi (3-viscol, amine (colina şi acetil-
colina), 3-feniletilam ină, inozitol, aminoacizi liberi, substanţe grase for
mate din acid oleic, linoleic, palmitic etic., vitam inele C şi E, mucilagii,
substanţe glicozidice (siringina), cvercetină, zaharuri, viscotoxina (poli-
peptidă ce se inactivează prin încălzire şi hidroliză), acid viscic, un poli-
zaharid cu acţiune antitumorală, săruri minerale etc.
în sucul proaspăt de vîsc obţinut prin presare s-a descoperit o struc
tură particulară a compoziţiei aminoacizilor.
Acţiune farmacodinamică, utilizări terapeutice. Datorită în special
substanţelor de natură triterpenică, derivaţilor de colină şi viscotoxinei,
produsele farmaceutice pe bază de Vîsc au acţiune hipotensivă imediată
şi de durată şi acţiune bradicardizantă. Acţiunea bradicardizantă şi depre-
siv-cardiacă se produce datorită acţiunii directe asupra miocardului ur
mată de vazoconstricţie, efecte condiţionate de doza administrată. Din
Vîsc au fost izolate şi fracţiuni cardio-toxice care produc leziuni la nivelul
miocardului. Pentru a obţine preparate lipsite de acţiune toxică sînt ne
cesare prelucrări specifice industriei farmaceutice. în ceea ce priveşte
efectele anititumorale atribuite Vîscului de medicina populară, expe
rimentările în această direcţie au arătat că s-au obţinut unele rezultate
pozitive folosind soluţii injectabile intravenoase combinate cu alte cito-
statice în tumori inoperabile sau în alte cazuri postoperatorii sau după

189

iradiere. D iferite fracţiuni de protide şi z a h aru ri s-au dovedit a avea
o acţiune puternic citostatică m u lt superioară antim itoticelor uzuale.
Atât produsele hipotensive c ît şi cele antitum orale obţinute din Vîsc
se vor utiliza num ai sub supraveghere m edicală. în cantităţi m ici frunzele
de Vîsc in tră în com poziţia u nor ceaiuri p e n tru bolnavii hipertensivi şi în
produsul fito terap eu tic hipotensiv.
A vînd la bază cercetări laborioase, în unele ţări europene din Vîscul
ferm en tat s-a obţinut m edicam entul an titu m o ral denum it Iscador. Acest
produs fitoterapeutic este lipsit de toxicitate şi poate fi aplicat sub form ă
de injecţii subcutanate tim p îndelungat în tum ori inoperabile, recidive şi
m etastaze, după operaţii sau roentgenterapie, sim plu sau com binat
cu alte citostatice. Este recom andat şi în stările precanceroase (polypoză
intestinală, papilom atoză, colită ulceroasă, m aladia Crohn, m astopatii,
leucoplazii ş.a.). Şi în ţa ra noastră există în prezent preocupări tem einice
p e n tru valorificarea V îscului în special în lu p ta îm potriva m aladiilor can
ceroase.
Confuzii : P e n tru a exclude confuzia eu Loranthus europaeus L. (Vîsc
de stejar) fee va face de p refe rin ţă recoltarea în tim pul iernii, cînd acesta
nu are frunză. în restu l anului, criteriile de deosebire vor fi : — frunzele
— la cel de S tejar de culoare verde-închisă şi peţiolate (la cel m edicinal
verzi-gălbui şi aproape sesile) ; — fructele — la cel de S te ja r gălbui şi
dispuse în m ici ciorchini (la cel m edicinal — albe şi dispuse în g ru p u ri
strinse de cîte 3) ; — tulpina — m ult m ai închisă la culoare (spre b ru n -
negricios) la cel de S tejar faţă de cel m edicinal (castaniu-cenuşie).
în plus, sub rap o rt ecologic, Loranthus europaeus parazitează aproape
exclusiv pe speciile de S tejar, de unde şi denum irea sa populară. în trecu t
a fost utilizat ca sedativ.

Fam. ARISTOLOCHIACEAE

în flora spontană din ţa ra noastră num ai specii ierboase, cu rizom
repent, cu frunze sim ple alterne, avînd baza lim bului cordată sau reni-
form ă. F lori herm afrodite, de reguiă peduneulate cu perigon tubulos pe
tip u l 6. O var inferior, 6-loculat, m ultiovat, stam ine 6 sau 12 concrescute
cu stilul sau libere. F ru c t capsulă m ultisperm ă. S e m in ţe i tu rtite uneori
tru n ch iate longitudinal.
Sînt plante toxice, conţinînd uleiuri volatile, acizi organici, mici
cantităţi de a'lcaloizi cu nucleu aporfinic. Unele au aplicaţii în fitoterapie.
în medicina populară sînt utilizate pentru proprietăţile emenagoge, ocito-
cice, antireumatismale etc.

+ A S A R U M EU RO PAEU M L.

POCHIVNIC, PIPER U L LUPULUI ; F r ; A saret ; E. : Snakeroote ;
G. : Europăische H aselw urz ; M. : K apotnyak : R. : K opîteni evropeiskii.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, în
tin să pe păm înt, cu rizom subţire, superficial, de 3—5 mm grosim e,
lung de 6— 10 cm, albicios, cărnos, ram ificat, din care pornesc n u
m eroase rădăcini adventive firoase. T ulpina ascendentă, în altă de 4—

190

10 cm, acoperită la bază de 3— 5 foiţe brune, m em branoase, la v îrf cu
2(4) frunze aproape opuse, persistente, lung peţiolate, ro tu n d reniform e,
de 3—11 cm în diam etru, pieloase. Flori : solitare la subsuoara frunzelor,
cu p erian tu l în form ă de ulcior, bru n -v erzu i şi păros, cu 3— 4 lobi ; fru c
tu l : capsulă păroasă, despărţită în 6 loje în care se află sem inţele alu n
gite, cenuşii, t u cîte u n apendice cordiform .
•înflorire : III—V.
M a t e r i a p r i m ă : „Rhizom a A sari“ form ată din rizom i subţiri,
articulaţi, tîrîtori, ram ificaţi, de culoare brună, eu d iam etru l de 2—5 mm.
Miros caracteristic de piper, gust iute.
„Herba Asari cum raclicibus“, p lan ta în treag ă recoltată în tim pul
înfloririi. Rizomii cu caracterele descrise, tu lpinile foarte scurte, la bază
cu 3—5 solzi, cu 2— 4 frunze ro tund reniform e, cordate la bază, lung p e
ţiolate, de culoare verde-închis pe faţa superioară şi verde-deschis cu
nuanţe roşcate pe faţa inferioară. Florile de culoare verzuie la exterior
şi b ru n -p u rp u riu -în ch is la interior. Miros caracteristic, de piper, gust iute.
Ecologie şi răspîndire. P la n tă din locuri um brite şi um ede, pe soluri
m ai grele ; se găseşte în păduri de foioase din zona de cîm pie şi deal pînă
la m unte, în v etre de cîţiva m 2. R ăspîndită în aproape întreaga ţară.
Recoltare. P erioada oiptimă este în timpul înfloririi, adică în lunile
m artie-m ai. D upă u n ii autori se recom andă recoltarea în august-septem -
brie. M etode — culegere cu m îna, apucînd cu degetele sub rizom i care
sîn t la suprafaţa solului (dacă se trage de p artea aeriană se ru p num ai
frunze) ; — prin greblare apăsată în vetrele form ate de plante.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P lantele recoltate
se scutură de păm înt şi se îndepărtează alte plante, crenguţele uscate şi
se ru p frunzele brunificate sau m îneate de insecte.
U scarea se face la um bră în s tra t subţire sau la uscător la tem p era
tu ri p în ă la 50C R andam ent la uscare : 4,5— 5,5/1.
C.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie form ată
din plan ta întreagă în tim pul înfloririi (florile nu constituie im purităţi).
Se adm it ca im p u rităţi — m ax. 5o/0 frunze brunificate sau îngălbenite,
corpuri străine organice — 0,5% şi m inerale — m ax. 2% , um iditate —
m ax. 13%.
Compoziţie chimică. Ulei volatil în proporţie de 1—2% în funcţie
de vechim ea m ateriei prim e. U leiul volaitil este fo rm at din 4-propenil —
1, 2, 5 —■ trim etoxibenzen sau azarona (30— 50%), aldehidă azarilică,
acetat de bornil, terpene şi sesquiterpene, m etileugenol, diazaronă, un
alcaloid şi u n glicozid în can tităţi mici, vitam inele C şi Bj, tan in de n a
tu ră catehică, zaharuri, rezine, să ru ri m inerale.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. D atorită uleiului
volatil care excită term inaţiile senzitive ale m ucoasei gastrice, are acţiune
em etică şi stim ulează expectoraţia. S -au o b ţin u t unele rezultate în b ro n
şite acute şi cronice, în silicoza pulm onară însoţită de astm bronşic. In
direct, are p ro prietăţi diuretice şi sudorifice la doze m ai reduse decît cele
expectorante.
U tilizarea produselor farm aceutice (tinctura şi extractul) obţinute din
această specie sîn t lim itate în fitoterapia noastră ca expectorant în afec-
ţrunile m enţionate num ai cu avizul m edicului specialist. U tilizarea em
pirică a acestei plante ca em enagog este foarte riscantă, p u tîn d duce la
paralizii.

191

A tît specia Ascirum europaenm cît şi alte specii care nu cresc la noi
(A. canaclense) au pro p rietăţi antibiotice pe un m are n u m ăr de germ eni
patogeni, inclusiv pe Salm onella paratyphi. Sub acest aspect considerăm
că cercetările privind compoziţia chim ică şi acţiunea farm acodinam ică şi
m icrobiologică a acestei specii m u lt răspândit în flora spontană m erită
toată atenţia.

+ A R IST O L O C H IA C L E M A T IT IS L.

REMF, M ĂRUL LUPULUI : F. : A ristolochia ; G. : G em eine O sterlu-
z e i ; M. : Kozonseges farkasalm a ; R. : K irkazon abîknavennîi.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă, perenă, erectă,
în altă de 30— 80 cm ; partea subterană : rizom cilindric, scurt, repent,
ram ificat, gros pînă la 1,5 cm, galb en -b ru n ; tu lp in a aeriană, ierboasă,
sim plă, cu noduri evidente, la nivelul cărora îşi schim bă direcţia m ergînd
în zig-zag, culoare galben-verzuie, glabră ; frunze : lung peţiolate, ovat-
triu n g h iu lare cu baza adînc cordată şi v îrf ro tu n jit sau obtuz, pieloase,
lungi de 5— 10 cm, late de 3— 9 cm, de culoare verde m ai închis pe p artea
superioară, verde pal pe cea inferioară ; flori : cîte 3— 5 la subsuoara
frunzelor, lungi de cca. 3 cm, zigornorfe, cu p erian t tubulos term in al p re
lungit ca o scafă, iar la bază m ai um flat, galben, palid ; pe peretele in tern
peri în d re p taţi în jos ; fru c t : globulos, galben-verzui, pendent, de
3—4 cm, se deschide prin 6 valve ;
în in terio r sem inţe aşezate seriat,
triu nghiulare, tu rtite şi brune, la ex
terior spongioase.
M a t e r i a p r i m ă : „Herba
Aristolochicie“ — form ată din p ărţile
aeriene ale plantei recoltate în tim pul
înfloririi, fără frunzele bazale şi fără
rădăcini. C aracterele conform des
crierii plantei. M irosul neplăcut, gust
am ar. iritant, greţos.
S em en Â ristolochicie: sem inţe
triu n g h iu lare, tu rtite , de culoare
b run-castanie cu u n s tra t ex tern
spongios. M irosul neplăcut, gust,
iritan t.
Ecologie şi răspîndire. A m plitu
dine ecologică largă, suportînd şi
u m bra dar şi lum ina directă, p utînd
fi în tîln ită în păduri, crînguri, dar şi
în sem ănături, m argini de căi ferate
şi m ai ales ca b u ru ian ă în vii. A ltitu-
dinal se întinde în zona de cîm pie şi
deal. Mai frecventă în T ransilvania
(judeţele A rad, B istriţa-N ăsăud, Ca-
raş-S everin, Cluj, M ureş, Braşov,
Fig. 25 — A ris to lo c h ia c le m a titis Sibiu, Alba, Timiş), O ltenia (judeţele

192

Dolj, Gorj, Vîlcea, dar m ai ales M ehedinţi), M untenia (judeţele Ialom iţa,
Ilfov, Prahova), M oldova (judeţele Bacău, G alaţi, Iaşi, N eam ţ, -Vaslui,
Suceava).
Recoltare. P a rte a aeriană se recoltează în timipul înfloririi (m ai-iunie)
p rin tăierea p ărţii foliate a plantei. P e n tru sem inţe se recoltează fructul
Ia sfîrşitul lui iulie-august.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. P a rte a aeriană se
usucă la um bră, în încăperi bine ven tilate sau poduri, în s tra t subţire.
U scarea artificială se face la 50— 60°. F ructele se usucă la soare (pe tim p
nefavorabil, în încăperi) ; pe m ăsura uscării, se freacă peretele fructului,
înd ep ărtîn d u -se p rin v în tu ra re resturile acestuia. Randam entul la uscare
p e n tru p lan tă cca 6/1. Sem inţele se recepţionează num ai în stare uscată.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd : p e n tru Herba A ristolo-
chiae — im p u rităţi m ax. '5% (părţi din plan tă brunificate, decolorate),
corpuri străin e organice — m ax. 0,5% şi m inerale — m ax. 1%, um idi
ta te — m ax. 13% ; — p e n tru Sem en Aristolochiae se adm it m ax. 0,5%
im p u rită ţi (resturi din pereţii fructului), corpuri străine organice şi m ine
rale cîte m ax. 0,5%, u m id itate —- m ax. 13%.
Compoziţie chimică. Toate părţile plantei (rizomi, rădăcini, frunze
şi sem inţe) conţin 0,40—0,90% (în sem inţe pînă la 1,60%) acid aristolo-
chic (acid 3, 4-m etilendioxi-8-m etoxi-10-nItrofenantren-l-carboxilic), u'lei
volatil, m agnoflorină, aristolochină, colină, sitosterine, itrim etilam ină, dio-
xifenilalanină, alantoină, deriv aţi de n a tu ră flavonoidică, acid citric etc.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. A cţiune purgativă
drastică, utilizarea în acest scop fiind contraindicată ; nici folosirea ca
em enagog, ocitocic sau 'antireum atism al în m edicina populară nu este
lip sită de accidente grave dato rită toxicităţii acidului aristolochic în spe
cial. Cu toată acţiunea toxică, acidul aristolochic, în doze m ici, tera p eu
tice, este un Stim ulator al fagocitozei. Potenţează acţiunea bactericidă a
se ru lu i p rin form are de ,(3-lizină. Totodată, acidul aristolochic poate com
pensa fagocitoza scăzută în urm a adm inistrării citostaticelor, antibiotice
lo r şi cortico-steroizilor. Pe această bază, în ţa ra noastră s-a pus la punct
u n procedeu original de obţinere a acidului aristolochic, fiind preconizat
ca m edicam ent în unele afecţiuni acute sau cronice ca : laringite, farin -
gite, bronşite cronice, ulceraţii de decubitus, osteom ielită etc. în gineco
logie, în trecu t, plan ta a fost u tilizată în dism enoree şi în ste rilita te .
E xtern, p reparatele obţinute din această specie se utilizează lim itat
în tra tam e n tu l plăgilor care se vindecă greu. Are şi acţiune antibiotică
ş i antitum orală. Se utilizează în hom eopatie 'singură sau asociată cu alte
p lan te ca cicatrizant.
Confuzii. Mai r a r se întîlneşte şi specia A . pallida W illd. fără pro
p rietăţi m edicinale, care are, spre deosebire de specia m edicinală, un ri-
zom term in at cu u n tu b ercu l globulos, ia r florile sînt solitare (la A . cle-
m a titis cîte 3—5) şi au striaţii longitudinale purpurii.
Observaţii. L ite ratu ra de specialitate indică aceleaşi în tre b u in ţări şl
p e n tru „Rhizom a Aristolochiae“ (rizomi) ca şi p e n tru p ărţile aeriene ale
plantei.

193

Fam. POLYGONACEAE

C uprinde num eroase specii îndeosebi ierboase, cu tulpina dreaptă,
uneori culcată, r a r lem noase, cu frunze alterne întregi, avînd la bază o
teacă m em branoasă caracteristică num ită ochree. Flori m ici în general
herm afrodite, cu înveliş sim plu petaloid, cu num ăr v ariabil de elem ente
florale. F ructele —- achene sau nucule bi sau trim uchiate. Sem inţele cu
perisperm .
Com poziţia chim ică fiind foarte diferită în funcţie de specie, (derivaţi
antracenici, oxalaţi, tan in u ri, substanţe de n a tu ră glicozidică etc.) şi acţiu
nea farm acodinam ică va fi condiţionată în funcţie de specie sau de or
ganul de plan tă utilizat.
P O LYG O NU M A V IC U L A R E L.
TROSCOT ; Fr. : R enouee des oiseaux ; E. : K notgrass ; G. : Vogel-
knoterich ; M. : Porcsin keseriifii ; R. : G areţ pticii
Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie anuală mică (10— 50 cm),
c u rădăcina pivotantă, fusiform ă, cu tu lp in a cel m ai adesea tîrîto a re ,
m ai ra r ascendentă sau erectă, to tdeauna ram ificată, netedă, glabră, cu
noduri um flate şi cu m anşoane m em branoase albicioase (ochree) la baza
frunzelor ; frunze : dispuse altern, eliptice sau lanceolate, cu m argine
netedă, m ici (pînă la 2 cm), scu rt peţiolate pînă la sesile ; flori : gru p ate
cîte 3— 5 la subsoara frunzelor, n u ies în evidenţă fiind mici şi verzui
sau roşietice ; fructe ; achene mici. Specie fo arte polim orfă, cu num eroase
form e şi varietăţi.
înflo rire : V— IX.
Materia primă: „Herba Polygoni avicularis“ sau „Herba
C entum nodii“ —- părţile aeriene ale plan tei recoltate în tim pul înfloririi.
Tulpinile sînt glabre, netede, ram ificate, ev id en t articulate, cu noduri
um flate ; frunzele cu form e şi dim ensiuni foarte v ariate, în general elip
tice, lanceolate, uneori liniar-laneeolate, scurt-peţiolate sau sesile, obtuze
sau ascuţite la vîrf. Florile mici, de 2— 3 m m, gru p ate în fascicule axilare,
sîn t scurt-pedunculate. T ulpina şi frunzele sînt verzi-cenuşii, iar florile
roz-palid sau albe-verzui, uneori cu restu ri de fructe. F ără m iros carac
teristic, gustul astringent.
Ecologie şi răspîndire. P lan tă antropofilă, legată ecologic de aşeză
rile om eneşti, pe teren u ri virane, m arginea drum urilor, şanţurilor, în
locuri cultivate ca b u ru ian ă greu de com bătut. P re fe ră locuri bătătorite»
foarte adaptabilă pe orice tip de sol, chiar pe nisipuri şi să ră tu ri, rezis
ten tă la secetă, crescînd în locuri lum inate. R ăspîndită în toate ju d eţele
ţării, m ai ales în zona de cîm pie şi deal.
Recoltarea. M om entul optim este în perioada de înflorire (m aj-sep-
tem brie). Se face p rin sm ulgerea plantelor (dacă sînt form e erecte şi în
m asă se poate face şi p rin cosire).
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Se îndepărtează
rădăcinile şi p ărţile inferioare lem nifieate. N efiind p rea suculentă, usca
rea este destul de uşoară : cea n a tu ra lă se face la um bră, în s tra t subţire,
în poduri, pe ram e sau h îrtii (stratul de plante se întoarce la 1— 2 zile,
cu grijă, p en tru a nu cădea frunzele) ; cea artificială, la cel m ult 40°.
R andam entul la uscare : 4— 5/1.

194

Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca im p u rităţi — m ax. 3% plante
decolorate şi m ax. 2% restu ri de rădăcini ; corpuri străine organice —
m ax. 1% şi m inerale — m ax. 2% ; um iditate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică. Conţine cea. 1% acid silicic total, respectiv
0,08— 0,20% acid silicic solubil p rin decocţie : 3—4% tan in u ri, pigm enţi
de n a tu ră flavonoidică ; avicularozida respectiv arabinozida cvercetolului
şi cam feritrozida care este o ram nozidă a cam ferolului ; vitam ina C, rezine,
ceru ri, grăsim i, zaharuri, m ueilagii, derivaţi antrachinonici, urm e de ulei
volatil.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. Troscotul are pro
p rietăţi astringente, antidiareice, diuretice, v u ln erare şi hem ostatice. în
fito terap eu tica m odernă însă este u tilizată ca sursă vegetală de siliciu
solubil alătu ri de E q u istetu m arvense şi Galeopsis ochroleuca în afecţiu
n ile căilor respiratorii, în special ca a n titu siv şi m ineralizant şi ad ju v an t
în tuberculoza pulm onară.
In tră în compoziţia ceaiului gastric nr. 2.

RU M E X A L P IN U S L.

ŞTEVIA STÎNELOR ; Fr. : P atience alpine ; E. : M onk’s rh u b arb ;
G. : A lpen-A m pfer ; M. : H avasi lorom ; R. : Sciaveli alpiiskii.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierboasă perenă, bogat
fo liată, în altă pînă la 1— 1,5 m ; p a rtea subterană : rizom gros, tîrîto r,
m ulticapitat, m ultiram ificat, de culoare bru n-roşeată şi cu num eroase
cicatrice de rădăcini şi tulpini, sub form a u nor striaţii circulare ; tu lp in a
aerian ă : erectă, în altă de 1— 2 m, cu şan ţu ri longitudinale a d în c i; frunze :
cele bazale foarte m ari (lungi de 35-—50 cm şi late de 20— 25 cm), lung
peţiolate, cu peţioi în form ă de jgheab, ovate, cu bază cordată ; cele tu lp i-
nale m ult m ai mici, sc u rt peţiolate, alungite ; flori : în inflorescenţe te r
m inale verzi, alungite şi în g u s te ; fructe : nucule trim uchiate, de cca
3 mm.
în flo rire : (VII— VIII).
M a t e r i a p r i m ă : „Rhizoma R um icis alpinae“ este form ată din
tulp in ile su b teran e (rizomii) de form ă cilindrică, neregulată, p u ţin tu rtiţi,
de 2—4 cm grosim e, la exterior cu num eroase cicatrice radiculare şi tu lp i-
nale, de culoare bru n -ro şcată la ex te rio r şi alb-găibuie la interior. M irosul
este caracteristic, gustul dulce, apoi am ărui, neplăcut. O picătură de
am oniac sau de hidroxid de sodiu pusă pe secţiunea in te rn ă a rizom ului
îl colorează în roşu.
Ecologie şi răspîndire. C aracterul ecologic dom inant este nitrofilia,
respectiv cerinţele foarte ridicate p e n tru azot. Ca u rm are se va găsi
abundent în ju ru l stînelor şi în alte locuri puternic gunoite în asociaţie
cu urzica la altitudini cuprinse în tre 1 000 şi 1 800 m coborînd uneori şi
m ai jos în locul de iern are a oilor.
Se în tîln eşte în întreg lan ţu l carpatic, legată de locurile unde se
face păstoritul. M ult răsp în d ită în special în M unţii M aram ureşului, Ţ i-
bieşului, Rodnei, Călim ani, M unţii B istriţei, G urghiului, H arghita, G iur-

195

geului, H ăghim aşului, iar în C arpaţii m eridionali în M unţii B uzăului,
Bucegi, Bîrsei, Făgăraşului, P arîngului, R etezat şi Ţ arcu-G odeanu. In
A puseni m ai p u ţin răsp în d it, în M unţii G ilăului, B ihorului şi M ezeşului.
Recoltare. C onţinutul m axim în substanţe active este p rim ăv ara tim
p u riu (m artie-m ai) sau toam na (septem brie-octom brie). Rizomii cu răd ă
cini se scot cu cazm aua sau cu sapa.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii se spală
în tr-u n cu ren t de apă, se în lă tu ră rădăcinile seci, atacate de insecte şi se
taie părţile aeriene. In vederea uscării rizom ii m ai lungi se scurtează, ia r
cei groşi se despică în lungim e.
Pe cale n a tu ra lă se usucă la soare (pe tim p um ed şi noaptea se ţin
în încăperi bine aerate), iar pe cale artificială la tem p eratu ri pînă la 50°.
R andam entul la u s c a re : 3—4/1. U nii cercetători preconizează usca
rea rapidă la 100°C.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd un conţinut m axim de im puri
tăţi de 5% (rizomi înnegriţi la interior), corpuri străin e organice şi m ine
rale — m ax. cîte 1% ; u m id itate — m ax. 13%.
Compoziţie chimică : ta n in (2— 10%), derivaţi oxiim etilantrachinoniei
(2,5— 3,5%) : crizofanolul (acid crizofanic), em odină şi fiscionină, crizofa-
neină şi reocrizină etc. A lătu ri de aceşti derivaţi în rizom se m ai află
flavone, polizaharide şi vitam inele C şi K.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terpeutice. Rizomii de Ştevia
stînelor sîn t utilizaţi ca succedaneu al reventului. D atorită oxim etilan-
trachinonelor, preparatele p e bază de R u m e x alpinus au acţiune la x a tiv
purg ativ ă p rin m ărirea peristaltism ului intestin u lu i gros.
In urm a cercetărilor efectuate în ţa ra noastră s-a preconizat obţine
rea din rizom i de R u m e x alpinus a u n u i e x tract to ta l bogat în oxim etilan-
trachinone care să fie introdus în terapeutică.
C onfuzii: Se aseam ănă foarte m u lt ca m orfologie cu R u m e x aqua-
ticus (Ştevia de baltă). C aractere de deosebire : — poziţia rizom ului (ori*
zontal la specia m edicinală, vertical la Ştevia de baltă) ; — form a inflo
rescenţei (îngustă, cilindrică la cel m edicinal, răsfira tă la Ştevia de baltă).
P rincipalul caracter de deosebire este însă ecologia celor 2 specii : R. al
pinus ■ creşte în zona m ontană în ju ru l stînelor şi alte locuri gunoite,
—
R. aquaticus — în locuri cu exces de um iditate din zonele de şes şi deal.

RHEUM P A L M A T U M L. var. TA N G U TIC U M M axim. ; R H E U M
O FFICINALE H. Bn.*

REVENT ; Fr. : R hubarbe ; E. : Chinese rh u b arb ; G. : R habarber ;
M. : R ebarbara ; R. : R eveni tangutskii.

Caractere de recunoaştere. P l a n t a : Specie ierbacee, perenă, fo arte
viguroasă, de 1,50— 2,50 m ; p artea subterană : rizom napiform (după
unii autori tubercul) m ulticapitat, gros de 3— 6 cm, din care pornesc răd ă

* R e v e n tu l c u ltiv a t la n o i a re d o u ă p ro v e n ie n ţe : R h . o ffic in a le H. Bn-, ad u s.
d in T ib e t în F r a n ţa (sec. X V I) şi R h . p a lm a tu m L. v a r ta n g u tic u m M a x im , o r ig in a r
d e a s e m e n e a d in E x tre m u l O rie n t şi a d u s în R u sia (sec. X IX ), a m b e le p ro v e n ie n ţe
ră s p în d in d u - s e în E u ro p a (R h e u m n o stra s). I n tr e a c e ste d o u ă sp ec ii d e o se b irile s î n t
re d u s e şi s -a u c re a t p ro b a b il şi fo rm e in te rm e d ia re .

196

cini cărnoase, cu diam etrul de 2— 5 cm ; tulpina aeriană : apare num ai
din anul. II, cilindrică, goală, cu articulaţii evidente şi ochree ca un m an
şon m em branos bine dezvoltat la fiecare nod ; frunze : în prim ul an
frunze bazale peţiolate care ap ar sub form ă de rozetă, iar în anii u rm ă
tori şi frunze tulpinale cordiform e, palm at-lobate, cu 5 lobi fiecare cu
1— 2 dinţi (la Rh. palm atum ) sau m ai m ulţi d in ţi (Rh. officinale), cu su p ra
faţa aspră şi n erv u ri proem inente ; peţioi sem icilindric gros ; m ărim ea
lim bului de la 20 cm la frunzele superioare pînă la 1 m la cele bazaîe ;
flori : mici, g ru p ate în panicule compuse, m ari, term inale, de culoare
p u rp u riu -în ch is sau gălbui ; fru c t : nuculă de cca. 1 cm, cu 3 m uchii con
tin u a te cu aripi, de culoare brună-roşeată.
M a t e r i a p r i m ă : „Rliizoma Rhei m undatae“ este form ată din
bucăţi de rădăcini şi rizom i de dim ensiuni variabile şi form e diferite :
cilindrice, conice, rotunde sau plan-convexe, decorticate pînă la cambiu.
De culoare galben-brună sau galben-brun-roşiatică, cu suprafaţa externă
prezen tîn d linii rom bice albicioase şi steluţe caracteristice. Pe suprafaţa
bucăţilor se disting restu ri de suber şi urm ele rădăcinilor subţiri care au
fost îndepărtate. M irosul este caracteristic, gustul am ar-astringent, scîr-
ţîie în tre dinţi şi colorează saliva în galben.
Ecologie şi răspîndire. Specie originară din zona tib etan ă a R. P. Chi
neze sau din sudul H im alaiei. La noi este plan tă exclusiv de cultură.
C erinţa ecologică principală este u m id itatea ridicată, a tît în sol, cît şi în
atm osferă (precipitaţii cel p u ţin 700— 800 m m /an), dar pe teren u ri ex
puse la soare avînd condiţii optim e în zona de m unte. Cele m ai potrivite
soluri sînt cele b ru n e şi brun-roşcate de pădure, adînci, fertile, bine des
ţelenite, cu conţinut ridicat de calciu. Se vor evita solurile grele, acide,
b ă ltite sau cu apa freatică la sub 3 m. T erenurile trebuie să fie plane
sau cu expunere sudică, ferite de v în tu ri puternice. Ca urm are, se va
cultiva în zona C arpaţilor şi în sudul Podişului Transilvaniei.
Tehnologia de cultură. R eventul fiind o plantă perenă se cultivă în
afara asolam entului. Pe aceeaşi solă poate reveni num ai după o perioadă
de 5— 7 ani.
F aţă de p lan ta prem ergătoare, R eventul nu are cerinţe speciale, to
tu şi rezultate bune s-au o b ţinut cînd a u rm a t după acele plante care
eliberează devrem e teren u l şi-l lasă cît m ai curat de buruieni. P e n tru
exem plificare cităm cereale, culturi tim purii p e n tru m asă verde sau o
prăsitoare ce îşi încheie ciclul vegetativ cel m ai tîrziu în luna august.
Lucrările de bază p e n tru în fiin ţarea culturii de R event vor fi pro
funde, fapt p e n tru care se va ara la 30—35 cm adâncime, în unele cazuri
lucrîndu-se cu scarificatorul.
în general, cînd teren u l perm ite, după cereale păioase sau culturi
prăsito are tim purii se face o a ră tu ră de v ară la 18— 22 cm adîncim e, iar
la cca 18— 20 zile cînd tere n u l p rin b uruieni a început să înverzească
bine se ară la 30— 35 cm adîncim e cu subsolierul.
Desigur, în cazul în care um iditatea solului nu perm ite aceste lu
crări se va da cu discul paralel şi perpendicular pe vechea a ră tu ră
(a culturii prem ergătoare), după care atunci cînd solul are suficientă
um iditate se vor executa ară tu rile adînci de bază.
P e n tru crearea unui p a t germ inativ corespunzător cerinţelor acestei
specii de la lucrarea de bază şi pînă la însăm înţare, teren u l se va m en

197

ţin e m ărunţit, afinat şi curat de buruieni p rin lucrarea iui cu com bina-
toru l sau cu grapa cu discuri în agregat cu grapa cu colţi reglabili şi
nivelator. De asem enea, în funcţie de s tru c tu ra terenului şi de prezenţa
sau absenţa um idităţii, lucrările p e n tru un pat germ inativ bun se vor
com pleta cu adăugarea unui tăvălug uşor înainte şi după sem ănat.
în situ aţia în care însăm înţarea reventului se execută prim ăvara,
atunci lucrarea cu grapa cu discuri sau cu cu ltivatorul se va executa tot
prim ăvara, însă im ediat ce teren u l s-a zvîntat şi perm ite executarea
fără a strica stru c tu ra solului.
în funcţie de gradul de fertilita te a parcelei respective, p e n tru în
fiinţarea şi m enţinerea la u n po ten ţial ridicat al cu ltu rii se vor adm i
nistra 20— 30 t/h a gunoi de g rajd concom itent cu a ră tu ra de bază. Pe
solurile acide sau uşor acide, o dată cu încorporarea îngrăşăm intelor n a
tu rale se vor da şi 2—3 t /h a calcar, p raf de var, m ăsură ce conduce la
tonifierea plantei.
Tot la a ră tu ra de bază se mai încorporează în sol 80— 100 k g /h a fos
for s.a. şi 60— 70 kg /h a potasiu substanţă activă.
Începînd din anul al doilea de cultură, pe toată d u rata vegetaţiei
(respectiv 3 sau 5 ani) se vor încorpora 45—50 kg/ha fosfor şi 40— 50 kg/ha
potasiu substanţă activă, toam na o dată cu aplicarea ultim ei praşile
m ecanice.
F ertilizarea cu azot substanţă activă în c a n tita te de 60— 70 k g /h a se
va face p rim ăvara devrem e fie sub com binator dacă însăm înţarea se face
prim ăvara, fie sub prim a praşilă dacă însăm înţarea s-a executat în p ra
gul iernii. O fertilizare m oderată cu azot substanţă activă de circa
25 k g /h a se va face în fiecare an începînd din anul doi, adm inistrat p ri
m ăvara sub grapă sau sub prim a praşilă.
în fiin ţa re a culturii de R event se poate face p rin însăm înţare direct
în cîm p în pragul iernii, în ain tea prim ului îngheţ din regiune, în toiul
verii — august — sau prim ăvara devrem e, precum şi p rin răsaduri orga
nizate în v ară şi p lan tate în anul urm ător la începutul lunii mai.
Însăm înţarea direct în cîm p se face cu m aşina de sem ănat legum e
sau cu SPC-6 prevăzută cu d istribuitor p e n tru sem inţe mici şi lim itatorul
de adîncime. Se seam ănă la distanţa de 70—80 cm rîn d de rîn d şi la adîn-
cim ea de 1—2 cm cu o norm ă de 10 k g /h a săm înţă stas.
Unii cultivatori folosesc însăm înţarea sau chiar plan tarea rev en tu lu i
în cuiburi la distanţa de 80 cm şi in te rv alu l de 80 cm.
S u p rafaţa necesară realizării răsadului necesar plan tării suprafeţei
de un h ectar este de 400—590 m 2 cu o norm ă de 2 kg săm înţă stas.
La plan tarea răsadului, în luna m ai, se va avea g rijă ca nivelul te re
nului să acopere cu 2— 3 cm coletul p lan tei p en tru reu şita prinderii.
L ucrările de în tre ţin ere constă în afînarea solului, ră ritu l c u ltu rii şi
com baterea perm anentă a buruienilor. R eventul fiind foarte sensibil la
buruieni în special în prim a p arte a in tră rii în vegetaţie, apare ca obli
gatorie o praşilă oarbă în tre rîn d u ri şi un p livit pe rînd. în cazul în care
s-a form at crustă şi răsărirea este d era n jată se recom andă aplicarea
unei g răp ări cu grapa stelată. D upă răsărire, la 2—3 zile se revine din
nou cu o praşilă m anuală superficială pe rînd, la cca 2—3 cm adîncim e
astfel ca plantele de R event să nu fie d e ran jate deoarece ele suferă în
vegetaţie sau chiar pier.

198

Cînd plantele de R event au 1—2 perechi de frunze adevărate se exe
c u tă b u c h e ta tu l p lan telo r la 70— 80 cm şi respectiv ră ri tu l lor.
A tît în anul în tîî de vegetaţie cît şi în urm ăto rii ani se vor executa
a tîte a praşile m anuale şi m ecanice cîte apar ca necesare. Singura preci
zare obligatorie de făcut este aceea că o dată cu în ain tarea în vegetaţie
a R eventului se reduce lăţim ea şi adîncim ea de lucru a prăsitoarelor
m ecanice, precum şi adîncim ea praşilei m anuale. U ltim a praşilă din fie
care an se execută toam na tîrziu. M ecanic se poate lucra cu cultivatorul
reglat p e n tru o adîncim e de 6—8 cm şi sincronizat astfel ca să lase o
zonă de cca 15 cm pînă la rîn d p e n tru a nu vătăm a plantele la colet sau
rădăcinile acestora.
O altă lucrare recom andată a tît în anul întîi cît şi în urm ătorii,
p e n tru culturile destinate procurării de rădăcini şi rizom i de R event este
în d ep ărtarea tulpinilor florifere pe m ăsură ce ele apar. A cestea se înde
p ărtează cu secera se adună la m arginea parcelei şi li se dau foc.
P rim ăv ara în anul doi şi urm ătorii, cît durează cultura, im ediat ce
teren u l perm ite, se fac lucrări de igienizare, îndepărtîndu-se toate p ărţile
uscate ale plantei, care de asem enea se adună la m arginea terenului şi
se ard.
E valuarea inform ativă a producţiei de rizom i cu rădăcini de R event
se face în anul al doilea de cu ltu ră pe baza densităţii plantelor, stării
fitosanitare, vigurozităţii, a condiţiilor pedoclim atice locale, a m acroprog-
nozei respective şi respectarea verigilor tehnologice.
E valuarea orientativă pe baza aceloraşi elem ente se execută şi în
vara anului III şi urm ăto rii în funcţie de d u rata culturii.
E valuarea ştiinţifică se face în anul al treilea de cultură p en tru
cazul în care se începe recoltarea parţială sau totală a culturii, cu cca
10— 12 zile înainte de recoltarea propriu-zisă. A ceasta se rep etă în fie
care an cînd urm ează să se recolteze p arţial sau total cultura — în
anul IV sau respectiv în an u l V.
E valuarea ştiinţifică constă în prelevarea a 5— 7 probe m edii de pe
cele două diagonale ale tarlalei cultivate. Fiecare probă reprezintă rizom i
cu rădăcini recoltaţi de pe cîte u n m etru pătrat. Rizomii şi rădăcinile
prelevate se fasonează, îndepărtându-se părţile aeriene şi corpurile străine
sa u im purităţile respective, tăindu-se în bucăţi de 10— 12 cm lungim e.
T otalul acestora se cîntăreşte, se face o m edie a rezultatelor p e n tru un
m e tru p ă tra t şi se raportează la hectar. C antitatea obţinută astfel se co
rectează cu 5— 7% coeficient de siguranţă şi rezultă cantitatea ce se va
p u tea recolta la h ectar în stare proaspătă. P e n tru a afla cantitatea ce
urm ează a se recolta la hectar în stare uscată se va rap o rta la coeficien
tu l de uscare care în acest caz este de 4 kg m aterie prim ă în stare proas
pătă p e n tru 1 kg m aterie prim ă în stare uscată, la um iditatea de conser
v a re şi p ă stra re (max. 12%).
în general recoltarea economică a R eventului începe în anul al treilea
de cultură cînd el poate fi recoltat total sau num ai parţial.
R ecoltarea p arţială este economică num ai pe parcele mici sub un
hectar.
Pe suprafeţe m ari reeoltatarea economică este totală în anul III, IV
sa u V de cultură.

159

M om entul optim de recoltare este toam na tîrziu, în octom brie, cînd
m area m ajoritate a plantelor şi-au încetat vegetaţia.
R ecoltarea pe parcele mici sau recoltarea p arţială se poate executa
cu h îrle ţu l ori sapa şi a ju tată, p e n tru detaşarea păm întului, de furci m e
talice.
Recoltarea pe parcele m ari, se execută cu plugul de desfundat fără
eorm ană şi furci m etalice p e n tru elim inarea păm întului. P lantele recol
ta te se strîng în grăm ezi unde se execută detaşarea coletului şi a re s tu
rilo r de frunze sau alte im purităţi. Spălarea rizom ilor cu rădăcini întregi
sau dim ensionate la 10— 12 cm se face im ediat, în tr-u n cu ren t de apă
curgătoare. In funcţie de cerinţele beneficiarului înainte de uscare se
execută decojirea sau tăierea longitudinal în două sau în patru, după
care se trec la uscare pe cale n a tu ra lă (se poate expune la soare) sau pe
cale artificială la tem p eratu ri de 60— 70C C.
Rizomii cu rădăcini de R event astfel obţinuţi se depozitează şi se
păstrează am balaţi în saci de h îrtie în locuri uscate şi aerisite.
Producerea de săm înţă p e n tru în m ulţire se va face num ai din p a r
celele cele m ai reprezentative, cu plante la care purificarea biologică s-a
făcut încă din anul I de cultură, de la acele parcele cu vigurozitate de
plină, neatacate de boli sau de dăunători şi a căror distanţă de izolare
s-a asigurat la m inim um 1 500— 2 000 m.
în scopul creării u nor descendenţi autentici şi cu stare fitosanitară
bună, la culturile din anul a l doilea şi u rm ăto rii (culturile din anul în tîi
nu asigură o înm ulţire uniform ă deci se vor evita p e n tru înm ulţire) în
perioada îm bobocirii se vor executa lucrări de elim inarea plan telo r a n o r
m al dezvoltate sau atacate de boli ori de dăunători.
De asem enea p e n tru a elim ina pierderile sem inţelor p rin scuturare
operaţia de recoltare se va executa atunci cînd ele capătă culoarea cără-
m iziu-închis, deci înainte de m atu ritate a completă.
R ecoltarea sem incerilor se face cu foarfeca de vie sau cu secera
num ai dim ineaţa pe rouă pînă către orele 9,00, se tra n sp o rtă în saci sau
în prelate la locuri de uscare, de m aturizare şi tre ie r la circa 1^-3 zile
de la recoltare. Sem inţele tre iera te se eliberează de im p u rităţi şi corpuri
stră in e p rin selectare şi se depozitează în încăperi uscate şi uşor v e n ti
late.
D urata unei parcele producătoare de sem inceri este în funcţie de
densitate şi starea fitosanitară, ea p utînd produce sem inţe p e n tru înm ul
ţire 5— 10 ani consecutiv, respectîndu-se în fiecare an to ate .lucrările
tehnologice enum erate.
Boli, dăunători şi mijloace de combatere. Cu toate că şi R eventul,
sub aspect m edical, este de dată recen t lu at în cultură, totuşi în unele
culturi s-au sem nalat a tît boli, cît şi dăunători. D intre acestea cei care
aduc prejudicii m ai serioase cităm atacul p u tregaiului b ru n şi um ed a
coletului R eventului, respectiv P hytophtora cactorum var. rhee. A ceastă
ciupercă atacă plantele în regiunea coletului şi rădăcinilor provocînd pa
gube im portante p rin distrugerea plantelor.
O altă boală sem nalată în culturile de R event este rugina R eventu
lui respectiv Puccinia phragm itis a căror p u stu le sîn t prezente pe fru n
zele tinere.

200

C om baterea p u tregaiului şi a ruginei se face p rin lucrări de igieni
za re a culturii,
Ca dăunători se sem nalează atacul puricilor — Chaetocnem a con-
cinncii A tacul se fixează p e 'v îr f u l de creştere şi pe frunzele plantelor
tin e re, în special în prim ele faze de vegetaţie în cîm p şi în stratu ri.
C om baterea acestora se face p rin p răfu iri cu M elipax — 10PP-20—■
25 k g /h a , stropiri cu Nogos 50 CE — 0,1% sau Diazinon 60 CE — 0,1%.
U n a lt dăunător este gîndacul reventului — Rhinoncus pericarpius.
A tacul ad u ltu lu i este în d re p ta t asupra frunzelor şi florilor iar larvele
atacă serios rădăcinile şi rizom ii.
T ot periculos este şi atacul a tît sub form ă de adult sau cea larvară,
produs de g ă rg ă riţă -fru n z e lo r — Phijionom iis rum icis — localizat pe
fru n z e pe tim p secetos. ' --
C om baterea acestora se face p rin adunarea p lantelor atacate şi dis
tru g e rea lor p rin ardere. Se recom andă p răfu iri cu Pinetox-10, Detox sau
H eclotox cu 10— 20 k g /h a la apariţie în tim pul vegetaţiei.
U neori în culturi sîn t prezenţi şi unii păianjeni care însă com bătuţi
la tim p p rin p răfu ire cu sulf 8— 10 k g /h a n u pot provoca pagube.
Pregătirea materiei prime în vederea prelucrării. Rizomii cu ră d ă
cini scoşi din păm înt se curăţă de p ă rţile aeriene, părţile putred e şi
vătăm ate, se spală în apă rece şi se pun pe rogojini, p relate etc. p en tru
scurgerea apei. D upă ce apa s-a s'curs, se verifică din nou, se curăţă de
coajă cu cuţite inoxidabile şi se în lă tu ră restu rile de plante răm ase. Se
scurtează în bucăţi conform caietului de sarcini, despicîndu-le pe cele
groase (lungi de 10— 12 cm şi groşi de cca 3 cm). R ădăcinile astfel faso
n a te se pun la zvrritat p e n tru 10— 12 zile în şoproane sau alte încăperi
uscate şi foarte bine aerisite. U scarea definitivă pe cale n a tu ra lă se face
în poduri, sure, pătule etc. pe tim p călduros durînd cca 10 zile, pe u n
m e tru 'p ă tra t aşezîndu-se 3— 3,5 kg produs în stare proaspătă. U scarea
în încăperi neîhcălzite pe tim p răcoros sâu um ed se face încet şi cere
aten ţie perm anentă, în tru c ît rizom ii cu rădăcinile de rev e n t m ucegăiesc
uşor şi pierd m ult din calitate. U scarea m ai sigură se face pe cale a rti
ficială în orice tip de uscător care are o bună ventilaţie, la o tem p eratu ră
de pînă la 60°C. în aceste condiţii o şarjă durează 6— 7 ore. Din 4 kg
rizom i cu rădăcini în ‘stare pro asp ătă rezu ltă 1 k g rizom i uscaţi. Culoarea
rizom ilor şi rădăcinilor uscate este galben-brună, m irosul specific, gustul
am ărui, colorând-saliva în galben. M ateria prim ă uscată se am balează
în -lă zi, baloţi sau în saci de pînză, conform cererii beneficiarilor şi se
păstrează în încăperi curate, uscate. N u se adm ite depozitarea produsului
la -u n loc cu alte plante oleo-eterice, deoarece îm prum ută uşor .m irosul
acestora.
Condiţiile tehnice de recepţie prevăd ca m ateria prim ă să fie consti
tu ită fie din fragm ente m ari de rizom i, decorticaţi pînă la cam biu, de
culoare gâlben-portocalie spre brun, fie din fragm ente de rădăcini aproape
cilindrice, lungi de 10— 15 cm, groase de 2— 4 cm, cu fra c tu ra netedă gra-
nuloasă cu aspect m arm orat, cu num eroase pete şi dungi portocalii pe un
fond albi ci os.
' Im p u rităţi : rizomi seci, înnegriţi în sp ărtu ră — max. 1%, iar rizomi
c u 're s tu ri de coajă m ax. 2% ; corpuri străin e m in e ra le .— m ax. 0,5%
(cele'organice n u se adm it) ; um iditate — m ax. 12%.

201

Compoziţie chimică. R eventul conţine 2,5—4 % derivaţi antracenici
activi, izolaţi în stare cristalizată. în tre aceştia u rm ătoarele trei grupe
prezintă o s tru c tu ră chim ică asem ănătoare după cum urm ează :
1. A cidul crisofanic (dioxi-1-8 m etil-3 antrachinona) însoţit de criso-
fanol (dioxi-1-8 m etilol-3 antrachinona) :

c — c h 2o h
Acidul crisofanic Crisofanolul

2. Reum em odina sau em odolul (trioxi-1-6-8, m etil-3 antrachinona.
3. Reina (dioxi-1-8 corboxi-3 antrachinona).

HOCn
R e u m e m o d in a R e in a

A lături de aceşti derivaţi izolaţi în sta re cristalină la începutul aces
tui secol, ulterio r s-a dovedit că în rizom ul şi rădăcinile de R event d e ri
vaţii antracenici se găsesc a tît sub form ă oxidată (antrachinone), cît şi
sub form ă redusă (antrone, antranoli, diantrone).
Com ponenţa derivaţilor antracenici este com plexă cuprinzînd pe lingă
crisofanol, reum em odină şi reină şi fiseionă şi aloeem odină sub form ă
liberă şi glicozidată. V ariabilitatea com ponenţei în aceşti derivaţi este
foarte m are în funcţie de form e, varietăţi, biotipuri sau chiar de la u n
individ la altul. Din aceşti derivaţi antracenici care se găsesc m ai ales
sub form ă glicozidică s-au izolat : 1 sau 8-inono-[3-D-glicozida fiscionei
n u m ită şi reocrisină sau fiscionină şi 3-j3 D glicozida aloeemodinei.
în părţile su b teran e ale plantei proaspete se întîlnesc 40— 60% din
to ta lu l derivaţilor antraehinonici sub form ă redusă respectiv glicozide
antronice şi antranolice. în tim pul uscării rizom ilor form ele reduse se
oxidează parţial. în m ateria prim ă au fost puse în evidenţă un g ru p de
dian tro n e denum ite senozide care p a r a avea cea m ai rem arcabilă acţiune
farm acodinam ică.
în rizom ii şi rădăcinile de rev en t se m ai găsesc substanţe din g ru p a
taninului denum ite reotanglicozide (5— 15%). Aceste tan in u ri n u s în t
hidrolizabile şi au fost denum ite glucogalina, catecholul şi tetrarin a . T ot
în părţile subterane ale plan tei au fost identificate acidul oxalic, oxalat
de calciu, acid galic şi cinam ic, am idon, rezine, pectine, ulei volatil şi
substanţe m inerale.
Acţiune farmacodinamică şi utilizări terapeutice. D atorită ta n in u ri-
lor, în doze m ici (0,10—0,20 g), R eventul a re acţiune tonic-aperitivă, fiind
u tilizat în com binaţie cu alte produse de acest fel. în doze ceva m ai m ari
(0,25— 0,50 g), d atorită oxim etilantrachinonelor, are proprietăţi laxative,
iar în doze m ari (1— 4 g) pro p rietăţi purgative. R espectînd aceste doze,
prezenţa acidului oxalic şi a oxalatului de calciu nu este nocivă. P oate
fi utilizat tim p îndelungat în general fără inconveniente. Nu se adm i
nistrează bolnavilor cu afecţiuni inflam atorii ale m icului bazin, la fem eile

însărcinate şi nici la persoanele predispuse constipaţiei cronice sau
hem oraizilor deoarece acţiunea purgativă este u rm ată de constipaţie.
Este contraindicat în toate afecţiunile genito-urinare. în doze m ari poate
provoca d u reri de cap, am eţeală, vomă.
R eventul se utilizează sub form ă de pulbere, tinctură, e x tract sau
sirop.
Unele v arietăţi hibride de R event (x R h eu m h yb rid u m M urr.) se
cultivă p e n tru peţiolii frunzelor folosiţi în a rta culinară p e n tru compo
tu ri sau p răjitu ri. în acest scop se vor recolta num ai peţiolii tin eri înainte
ca lim bul frunzei să se fi desfăcut. L ite ratu ra de specialitate citează ca
zu ri de intoxicaţie cu peţioli sau cu n erv u ra principală a frunzelor m a
tu re d atorită conţinutului ridicat în oxalat de calciu.

ALTE SPECII DE POLYGONACEAE CU UTILIZĂ RI MEDICINALE

P olygonum am phibîum L. (Troscot de baltă). R ădăcina are proprie
tă ţi diuretice şi astringente. Sub form ă de sp ălătu ri şi cataplasm e era
folosită şi în tra tam e n tu l bolilor de piele. în m edicina tradiţională din
ţa ra noastră există date cu privire la utilizarea speciei P olygonum antphi-
b iu m L. form a terrestre (Leyss) în tra tam e n tu l hem ofiliei.
Polygonum bistorta L. (Răcuşor). P la n tă din păşunile m ontane cu
tu lp in a um flată la noduri, frunze a ltern e lanceolate, flori roz în tr-u n spic
term in a l compact. P rezin tă în so'l u n rizom caracteristic, roşiatic, con
torsionat, gros de 2—3 cm. A cesta (Rhizom a Bistortae), foarte bogat în
tan in , este u n astrigent puternic. A ceastă calitate era utilizată a tît p e n tru
uz in te rn — în diaree, cît şi în uz extern în inflam aţii ale cavităţii bucale
(afte, stom atite), în hem oroizi, fisuri anale.
P olygonum hydropiper L. (Piperul bălţii, Troscot de baltă), specie
erectă, în altă pînă la 1 m, cu tu lp in a roşiatică, um flată la noduri, fru n
zele lanceolate cu o pată neagră în form ă de V pe faţa superioară, cu
florile în spice false n u tan te ; este abundentă în locuri um ede, zone in u n
dabile. P a rte a aeriană are u n gust iu te p ro n u n ţat dato rită tadeonei, u n u l
d in tre com ponentele uleiului volatil pe care-1 conţine planta proaspătă.
P ă rţile aeriene ale plantei conţin 3—3,8% tanin, 3,5% derivaţi flavonici
în tre care rutozidul, hiperozida, cvercitrezida, ram nazina, kem ferolul ş.a„
precum şi acizii farm ie, m alic, valerianic, vitam inele K şi C şi să ru ri m ine
rale. Rădăcinile conţin derivaţi antracenici, tanin, glicozizi şi substanţe
am are.
D atorită compoziţiei chim ice a tît de bogate şi utilizările în m edicina
tradiţională, cît şi în fitoterapie sîn t variate. P iperul bălţii are proprietăţi
diuretice, hem ostatice, antiscorbutiCe, fiind recom andat în afecţiuni
hem oroidale, g astro-intestinale şi u terin e (m etroragii), hem optizii, înlo
cuind e x tractu l de H ydrastis canadensis. P la n ta are şi acţiune uşor hipo-
tensivă. E ra utilizat în sta re proaspătă ca revulsiv, iar sub form ă de
e x tra ct apos în loţiuni în tra tam e n tu l edem elor şi p e n tru spălarea p lă
gilor ulcerate.
Polygonum lapathifolium (Iarbă roşie, Iarbă de făcut copii). T ulpina
este roşie sau pigm entată în roşu. Specie ruderală răspindită pe locuri
cultivate, pe m arginea drum urilor, şan ţu ri pînă la 1 200 m altitudine.

203

Conţine ceruri (1,90%), acid oleic, fitosterol, cvercetol, tan in u ri, flobafene,
m ucilagii, acid galic, oxalic şi m alic ş.a. U tilizată 111 m edicina tradiţională
p e n tru com baterea sterilităţii.
P olygonum m a ritim u m L. Specie asem ănătoare cu P. aviculare var.
litoralis. Creşte la M angalia, Techirghiol şi Tuzla. Infuzia din plan ta cu
rădăcină se utilizează ca astrin g en t antidiareic, iar decoctul sub form ă
de cataplasm e p en tru tra tam e n tu l arsurilor.
P olygonum m ite Schrank (B uruiana vierm ilor). P la n tă cu tu lp in a
d reap tă sim plă sau ram ificată, de 20— 60 cm înălţim e, cu frunze verzi-
gălbui, alungite, ascuţite la vîrf, flori în spice false de culoare albă-roşia-
tică pînă la p urpuriu. Creşte lingă şanţurile cu apă, pe locuri um ede, de
la cîm pie pînă la m unte. Compoziţia chim ică este asem ănătoare cu cea
a speciei P. lapathifolium . în m edicina trad iţio n ală i ,se atribuie p roprie
tăţi antihelm intice. Intern, sub form ă de decoct, ca laxativ, iar extern
ca antireum atic.
P olygonum persicarici L. (Iarba puricelui, Iarb a roşie). Asemănătoare
cu specia P. hydropiper, are pro p rietăţi astringente, vulnerare, fiind uti
lizată în mod asem ănător eu P. hydropiper. în m edicina populară se mai
m enţionează utilizarea în „opăreli la picioare1 . 1
R u m ex cicetosa L. (Măcriş). F oarte bogate în vitam ina C, frunzele au
p ro p rietăţi antiscorbutice şi tonic-aperitive. Este, de asem enea, un diu
retic şi laxativ uşor, dep u rativ şi stom ahic. Folosirea îndelungată are
efecte pozitive 111 h ep atită şi constipaţie cronică, dar este irita n t p e n tru
rinichi datorită conţinutului ridicat în oxalat acid de potasiu. Rădăcina
şi sem inţele sînt, dim potrivă, astringente. Este folosit în m edicina tra
diţională rom ânească.
R u m ex acetosella L. (Măcriş m ărunt). Specie cu u tilizări sim ilare
M ăcriş ului. R ădăcina era utilizată în tre c u t ca astringent. în m edicina
tradiţională plan ta era utilizată în unele form e de paralizie.
R u m e x confertus W illd. Specie în altă pînă la 1 m, cu frunze c ăr
noase, groase, cele bazale de 10—25 cm lăţim e, cu baza lat cordată. C reşte
în fîneţele şi văile dealurilor, spre cîm pie pînă în T ransilvania, M aram u
reş, Crişana, M oldova şi Bucovina. F ructele sîn t u tilizate în m edicina
n oastră trad iţio n ală ca antidiareic. R ădăcinile conţin derivaţii antracenici
şi tanin, iar fructele polifenoli care im prim ă acestora pro p rietăţi antibio
tice. Com poziţia chim ică şi acţiunea terap eu tică a acestei specii este ase
m ănătoare cu cea a speciei R. cdpinus.
R u m ex conglom eratus M urray (M ăcrişul calului). Specie răspîndită
în toate judeţele ţării de la şes pînă la zona m ontană. C reşte p rin fîneţe
m lăştinoase, locuri um ede, şan ţu ri şi pe m alul rîu rilo r şi lacurilor. Are
aceleaşi u tilizări terapeutice ca şi R. alpinus şi R. confertus.
R u m ex crispus L. (Dragavei). R ădăcinile au pro p rietăţi tonice, diu
retice, astringente şi lax ativ e în funcţie de doză ; p artea aeriană, bogată
în vitam ina C, era u n rem ediu popular folosit în scorbut, sîngerări, an e
m ie şi cloroză ; fructele au acţiune antidiareică, precum şi efecte uşor
sedative. (Aceleaşi p ro prietăţi i se atribuie şi speciei R u m ex obtusiţo-
lius L.).
R u m ex hydrolapathum Huds. în treg ii plante i se atribuie pro p rietăţi
tonice, astringente şi diuretice.
Fagopyrum esculentum Mnch. sau F. sagitatum Gilib (Hrişcă). Specie
m ult cultivată în trecu t p e n tru valoarea alim entară (fructele) sau ca

204

n u tre ţ (planta verde). Este specie n ectariferă şi era folosită şi în vopsi-
to rie ca m aterie colorantă albastră.
A lături de substanţele n u tritiv e plan ta în tim pul înfloririi conţine
cca 5% rutozid, cvercetol, derivaţi antracenici, antociani ş.a. în tre c u t
•era utilizată p e n tru obţinerea rutinei. în prezent p e n tru acest scop a fost
înlocuită cu florile de Sophora japonica (Salcîm ul japonez) din care se
ex trag e ru tin a cu ran d am en t superior.

Fam. CHENOPODIACEAE

P lante anuale, bianuale sau perene, ierboase, ra r lem noase, adesea
adap tate la exces de azot sau feărăturare. F runze (spiralate, cele bazale
opuse, celelalte alterne, fără stipele. Flori mici, verzui, herm afrodite pe
tipul 5, cu înveliş sim plu, grupate în Iglomerule sau spice. F ru ct achenă
sa u capsulă m onosperm ă. Sem inţe lenticulare sau reniform e. A cum ulează
adesea im portante can tităţi de săru ri m inerale şi alte substanţe utile.
Specii din fam. Chenopodiaceae cu utilizări medicinale
Beta vulgaris L. form a rubra Doll. (Sfecla roşie). Conţine protide,
hid raţi de carbon, asparagină, betaină, acid glutam ic, can tităţi mici de
vitam ine : A, Bx, B2, C, săru ri de sodiu, potasiu, calciu, fosfor şi fier şi
num eroase m icroelem ente în tre caro rubidiu, cesiu, cupru, m agneziu,
brom şi zinc.
D atorită conţinutului ridicat în săru ri m inerale şi m icroelem ente
im portante p e n tru enzim e, Sfecla roşie contribuie la norm alizarea m eta
bolism ului general. Stim ulează form area glicogenului la nivelul ficatului.
A re acţiune bactericidă rem arcabilă, fiind u tilă în colite, en terite şi tu b e r
culoză. Se recom andă consum area în c a n tită ţi m ai m ari în perioada epi
dem iilor de gripă. Unii autori o recom andă ca ad ju v an t în boala cance
roasă şi în tra tam e n tu l h ip ertensiunii ; este contraindicată în diabet. Sucul
proaspăt este recom andat ca diuretic şi adjuvant în tra tam e n tu l litiazei
urice.
Chenopodium ambrosioides L. i(Lămîiţă, Tăm îiţă). Specie de c u ltu ră
cu m iros plăcu t de tăm îie. Valoare m edicinală are var. a n th elm in ticu m
A. Gr., plan tă p eren ă cu ltiv ată ca anuală, cu părozitate puternică, răd ă
cini fibroase, în altă pînă la 80 cm, frunze adînc sinuate, verzi-gălbui,
flori în m ici glom erule la baza frunzelor. A re preten ţii ridicate p e n tru
căldură şi um iditate. Din p a rte a aeriană şi în special Seminţe se extrage
u n ulei volatil i(eca 1%) al căru i com ponent principal este ascaridolul
(60—80%), fiind u n antihelm intic eficace m ai 'ales p e n tru com baterea lui
A scaris lum bricoides (limbrici) şi A nkilostom a duodenale. Secundar se
m ai citează pro p rietăţi tonice, stom ahice şi utilizarea sa în tra tam e n tu l
bolilor de nervi. P e n tru com baterea lim bricilor se adm inistrează cîte
5— 10 picătu ri de tre i ori pe zi, tim p de două zile, de ulei volatil de Lă-
m îiţă, iar îm potriva Ankilostom ei 0,5 ani «ulei volatil în două doze la in
terv a l de două ore.

205

După u ltim a doză adm inistrată, la 3 ore se dă u n p u rg ativ uleios
(ulei de ricin).
Este contraindicat în sarcină şi în leziuni intestinale.
C henopodium bonus-henricus L. (Spanacul ciobanului). Specie carac
teristică locurilor ruderale bine gunoite de lingă satele m ontane şi stîn e .
A re ca şi spanacul cultivat, p ro p rie tă ţi lax ativ e şi diuretice, avînd avan
taju l faţă de acesta că este lipsit de acid oxalic. O dinioară era utilizat si
ca em olient în cataplasm e.
Chenopodium botrys L. (Peliniţă grecească). Mică plan tă anuală cu.
m iros arom atic din locuri nisipoase de la şes sau din zona deluroasă. P a r
tea aeriană indicată sub form ă de infuzie sau sirop în com baterea cata
ru lu i pulm onar, astm ului şi vierm ilor intestinali.
Chenopodium h ybridum (Spanac porcesc). B uruiană com ună pe lin g ă
drum uri şi garduri, în culturi. în m edicina tradiţională frunzele se aplică
pe răn i şi furuncule, ca m atu rativ e. D ecoctul se ţine în gură contra d u re
rilor de dinţi.
C henopodium vulvaria L. {Lobodă puturoasă). Specie ru d erală ră s
pândită pe lingă case în sate sau oraşe. A re m iros neplăcut datorită tr i-
m etilam inei, era considerată odinioară ca rem ediu îm potriva isteriei
(neconfirm ată).
A trip le x hortensis L. (Lobodă de grădină). Specie de c u ltu ră cu com
poziţie chim ică asem ănătoare spanacului. în tre c u t era considerată ca
p lan tă m edicinală, fiind recom andată în afecţiuni hepatice, renale sau în
unele afecţiuni ginecologice. Sem inţele au efecte vom itive şi p u rg ativ e.
La fel ea şi spanacul este o plantă cu acţiune diuretică rem ineralizantă,,
aducînd şi u n aport de vitam ine.
A trip le x nitens S chkuhr (Lobodă de drum uri, Lobodă albă). P la n tă
ruderală, comună. în m edicina populară, frunzelor li se atribuie proprie
tăţi cicatrizante, punîndu-se pe răni şi tăieturi.
în uz intern, decoctul era considerat ca antidiabetic.
A trip le x tatarica L. (Lobodă sălbatică). Specie com ună din regiunile-
m ai joase şi uscate, din locuri necultivate, pe m arginea drum urilor, prin.
sate şi izlazuri. Decoctului din sem inţe i se atribuie proprietăţi antitusive.
Spinacia oier acea L. (Spanac). Specie de cultură avînd valoare ali
m entară, dietetică şi m edicinală. A lături de protide, glucide şi m ueilagiî
conţine clorofile, spinacine (argm ină şi lysină), provitam ina A (0,60 m g% ),
vitam inele B b B2, C şi niacină. Este bogat în săru ri m inerale de sodiuv
potasiu '(540 m g% ), calciu, fosfor şi fier. Conţine num eroase m icroele-
m ente, p rin tre care m agneziu, m angan, sulf, cupru, iod şi arsen. C onţine
acid oxalic.
Este recom andat ca rem ineralizant, vitam inizant şi antianem ic în.
cura de prim ăvară. Este activator al secreţiei pancreatice. A re proprietăţi
diuretice şi laxative. D atorită conţinutului destul de ridicat în acid oxalic
n u se recom andă la cei suferinzi de a rtrită, gută, reum atism sau afecţiuni
renale.
Camphorosma monspeliaca L. — specie p eren ă m editeraneană, fo arte
ra ră în ţa ra noastră (în Dobrogea şi lîngă Bîrlad). C itată p en tru utilizarea
în tre c u t ca diu retic şi sudorific.
Kochia scoparia (L.) S chrader (M ături). P la n tă ierboasă, foarte vigu
roasă şi puternic ram ificată, cu ltiv ată p rin grădini ţără n eşti (p en tru con
fecţionarea de m ături) sau subspontană. în practica etnoiatrică decoctul.

206

e ra u tilizat ca antitusiv şi în unele tu lb u ră ri psihice. In m edicina tra d i
ţională chineză a re u n spectru larg de utilizări. Frunzele sînt considerate
cardiotonice şi diuretice, Vlăstarii tin e ri şi m ugurii ca astringent, an ti-
diareic şi antidizenteric. F ructele diuretice şi cardiotonice la fel ca şi
sem inţele care au şi p ro prietăţi febrifuge, antinevralgice etc.
Salicornia europaea L. sin. S. herbacea L. (Iarbă sărată, Brîncă).
P la n tă cu o nişă ecologică fo arte bine circum scrisă, vegetând în să ra tu ri,
pe lingă izvoare sărate, bălţi şi locuri sărate, ab undentă pe ţărm u l m ării.
D enum irea de „brîncă“ este dată de utilizarea em pirirică a plantei în
tra ta re a bolii cu acelaşi num e, echivalentul popular a-1 erizipelului.

Fam . AMARANTACEAE

P la n te ierboase, anuale, r a r perene, cu tu lpini drepte sau tîrîtoare, cu
frunze întregi, flori herm afrodite mici, p u ţin evidente, grupate în glom e-
rule sau spice dense. F ructe — m ici capsule. Ca ecologie Sînt în g en eral
plante ruderale sau buruieni de sem ănături, adesea în locuri cu exces de
azot. Au im portanţă m edicinală redusă.
Celosia cristata L. (C reasta cocoşului). La noi, plantă ornam entală,
are flori cu p ro prietăţi astring'ente, utilizate în unele ţă ri asiatice în con
tra diareei şi în m etroragii.
Am ciranthus cauclatus L. (Moţul curcanului). P la n tă viguroasă, c u lti
v a tă ornam ental p rin grădinile ţără n eşti p e n tru florile sale roşii, în m e
dicina populară recom andată ca emenagogă.
A m aranthus graecizans L. sin. A . angustifolius Lam. (Ştir prost).
Specie de origine m editeraneană răspândită şi în ţa ra noastră pe m arginea
drum urilor, 'terenuri cu d ă rîm ătu ri şi moloz, prin vii, pîrloage şi ogoare
nisipoase. Nu creşte în M aram ureş şi în Bucuvina. în m edicina trad iţio
n a lă săm înţă era u tiliz a tă la com baterea teniei. Sem inţele au şi valoare
alim entară.
A m aranthus hybridus L. sin. A . liypochondriacus L. (Ştir de ogoare).
B u ru ian ă din culturi şi locuri necultivate. D atorită p ro prietăţilor a strin -
gente, p lan ta a fost utilizată în tra ta re a dizenteriei, ulcerului şi hem ora
giilor (îndeosebi a celor digestive).
A m aranthus lividus L. (Ş tir verde). B uruiană com ună p rin grădini,
locuri necultivate, p rin vii, p rin localităţi. Specia a fost considerată odi
nioară d rep t ofieinală, avînd p ro prietăţi calm ante şi em oliente.

DICŢIONiAR DE TERMENI BOTANICI

A ch enă — f r u c t u s c a t in d e h is c e n t cu o s in g u ră s ă m în ţă , c a re n u a d e r ă
d e p e ric a rp
A ctin om orl — o rg a n c u s im e trie r a d i a r ă (ref. flo a re )
A cu m in ate — fr u n z e p re v ă z u te c u u n v îr f s u b ţir e — a c u m e n
A cu te — c u v îr f a s c u ţit
A d v en tiv e — o rg a n e c a re n u -ş i a u o rig in e a în o rg a n ite le e m b rio n a re , ci se
fo rm e a z ă d in a lte o rg a n e d e fin itiv e
A m en t — in flo re s c e n ţă ra c e m o a să c u flo ri u n is e x u a te şi a x f l e x ib i l
(pop = m îţişo ri)
A m p lex ica u le — fr u n z e sesile a c ă ro r b a z ă în c o n ju ră tu lp in a ca u n g u le r
A ndroceu — to ta lita te a s ta m in e lo r
A n teră — p a r te a te r m in a lă a s ta m in e i c a re a d ă p o s te ş te sa cii p o lin ic i
A p oteeii — c o rp u r i d e fr u c tif ic a r e d esc h ise , în fo rm ă d e f a r fu rie , la u n e le
c iu p e rc i şi lic h e n i
A ristă — ţe p (la G ra m in e e ) în p re lu n g ire a p a le e i in fe rio a re , a d ic ă a
în v e liş u lu i flo ra l
A rm at — o rg a n (de o b ice i tu lp in ă ) p re v ă z u t cu g h im p i
A scă — tip d e sp o ra n g e p u r t ă to r d e a sc o sp o ri (sp o ri in te rn i, s p e c ific i
p e n tr u c iu p e rc ile asco m icete)
A u ricu le — e x p a n s iu n i a le b a z e i fru n z e lo r, în fo rm ă d e u re c h iu ş ă

B acă — f r u c t c ă rn o s cu m a i m u lte se m in ţe (pop = b o a b ă )
B ilab iată ■ tip d e co ro lă fo r m a tă d in 2 b u ze (labii)
—
B ractee — f r u n z ă m o d ific a tă cu ro l d e p r o te ja r e a u n o r in f lo re s c e n ţe
sa u flo ri
B ulb — tu lp in ă s u b te r a n ă f o r m a tă d in tr - u n d isc (tu lp in a p ro p riu -z is ă )
d in c a re p le a c ă fr u n z e cu ro l de d e p o z it
C ad u ce — c ă z ă to a re
C a lic iu — în v e liş flo ra l e x te r n , fo r m a t d in to ta lita te a s e p a le lo r
C a m p a n u la tă — în fo rm ă d e c lo p o t (ref. co ro lă)
C a p itu l — in flo re s c e n ţă ra c e m o a să c u n u m e ro a se flo ri sesile, în c o n ju r a te
la b a z ă de b ra c te e c a re a lc ă tu ie s c in v o lu c ru l
C a p su lă — f r u c t u s c a t d e h is c e n t c a re p ro v in e d in tr - u n o v a r p lu r ic a r p e la r
C a re n ă — p a r te a in f e rio a ră a flo rii d e le g u m in o a se , p ro v e n ită d in su d a re a
a 2 p e ta le
C a rio p să — f r u c t u s c a t in d e h is c e n t la c a re p e ric a rp u l a d e ră d e s ă m în ţă
C a rp e lă — fru n z e m o d ific a te c a re a lc ă tu ie s c o v a ru l şi în c h id la interior
ovulele
C a rp o fo r — p e d u n c u l c a re s u s ţin e fr u c tu l
C im ă — in flo re s c e n ţă a lc ă tu ită d in a x e d e o rd in e şi v îr s te d ife rite
C la v a tă — în fo rm ă d e măciucă
•
C o let — p o rţiu n e a d e tre c e re d e la ră d ă c in ă la tu lp in ă
C o n c e p ta c u l — c a v ita te în c a re se fo rm e a z ă g â rn e ţii la u n e le p la n te in fe rio a re -
C o n ectiv — prelungirea filamentului staminei care susţine cele două ju
m ătăţi a le a n te r e i

203

C onidii — sp o ri e x te r n i im o b ili (la u n e le c iu p e rci)
C onidiofor — p e d ic e l p u r t ă to r d e co n id ii
C ordată — în fo rm ă d e in im ă (ref. b a z a fru n z e i)
C oriace — c u a s p e c t p ie lo s (ref. fru n z e ) '-1 ,
Corim b — in flo re s c e n ţă la c a re p e d u n c u lii flo ra li p le a c ă d in p u n c te d ife
r ite d a r a ju n g la a c e la ş i n iv e l
C orolă — a l d o ile a în v e liş flo ra l, a lc ă tu it d in to ta lita te a p e ta le lo r
C renată — cu d in ţi r o t u n ji ţi p e m a rg in e (ref. fru n z ă )
C un eat — în g u s t, în fo rm ă d e p a n ă d e d e s p ic a t le m n e
D ecu ren te — fru n z e a l c ă ro r lim b c o n c re şte p e o a n u m ită p o rţiu n e cu tu l
p in a , c a re d e v in e a s tfe l a r ip a tă
D eh iscen t — f r u c t c a re se d e sc h id e p e n tr u p u n e re a în lib e r ta te a s e m in ţe lo r
D ich aziu — in flo re s c e n ţă c im o a să d in a x e p e re c h i, e g a l d e lu n g i, c a re se
in s e ra su b v îr f u l a x u lu i d e p e c a re se d e s p rin d
D ich otom ic — c a re se d e s p a r te în d o u ă
D ioică — sp e c ie c u flo ri u n is e x u a te , la c a re flo rile b ă r b ă te ş ti şi fe m e ie şti
se a flă p e in d iv iz i d if e riţi
D rupă — f r u c t c ă rn o s cu o s in g u ră s ă m în ţă p r o te ja tă d e u n e n d o c a rp
(sîm b u re ) ta r e
E m arginat — cu v îr f u l ş tir b it
F id at — d iv iz a t p în ă c el m u lt la ju m ă ta te a o rg a n u lu i
F iliform — su b ţire , în fo rm ă d e firiş o r
F ilo cla d ii — ra m u r i lă ţite în fo rm ă d e fru n z ă , cu r o l d e a s im ila re
F istu los — o rg a n a lu n g it, g o l la in te rio r
F o licu lă — f r u c t u s c a t c a re se d e sc h id e p e o s in g u ră lin ie
F o lio le — c o m p o n e n te a le f r u n z e lo r co m p u se, c a re se p rin d p e u n a x
com un
F ru ticu los — d e fo rm ă tu f o a s ă (ref. lic h en i)
G am op etalie — u n ir e a p e ta le lo r
G am osep alie — u n ir e a s e p a le lo r
G ineceu — to ta lita te a a p a r a tu lu i s e x u a l fem eie sc d in flo a re
G lab ru — lip s it d e p e ri
G lauc — d e c u lo a re v e rd e - a lb ă s tru ie
G lom eru l — in flo re s c e n ţă a lc ă tu ită d in flo ri d isp u se f o a r te c o m p a c t (re s
p e c tiv f r u c tu l p ro v e n it d in tr-o a se m e n e a in flo re s c e n ţă )
G u taţie — fe n o m e n d e e lim in a re a a p e i d in p la n te su b fo rm ă d e p ic ă tu ri

H austori — p re lu n g iri a le p la n te lo r p a ra z ite c a re p ă tr u n d în p la n ta p a r a
z ita tă
H erm afrodită — flo a re c a re p o a rtă a tî t s ta m in e c ît şi p is til
H ifă — f ila m e n t d e c iu p e rc ă

In d eh iscen t — f r u c t c a re n u se d e sc h id e
In volu cru — g ru p d e b ra c te e c a re în c o n jo a ră şi p ro te je a z ă u n e le in flo re s
c e n ţe
Izid ii — o rg a n e d e în m u lţir e v e g e ta tiv ă la lic h e n i
In d esu ite — strîn s e

L abiată — flo a re zig o m o rfă , cu p e ta le le a lc ă tu in d b u z e (labii)
L acin ii — d iv iz iu n i în g u s te a le fru n z e lo r sa u p e ta le lo r
L am ina — v. lim b
L an ceolat — a sc u ţit, în fo rm ă d e la n c e
L atex — suc lă p to s
L aticifere — tip d e v a se p rin c a re c irc u lă la te x u l
L eucosclerot — fa z a in c ip ie n tă d e d e z v o lta re a s c le ro tu lu i, c în d a c e sta a r e
c u lo a re a lb - g ă lb u ie ş i c o n s is te n tă sp o n g io a să
L igulă — p re lu n g ire m e m b ra n o a s ă la lim ita d in tre te a c ă şi lim b la G ra -
m in e e
— p re lu n g ire a u n ila te r a lă a co ro lei la C o m p o site
L im b — p a r te a lă ţită , v e rd e , a s im ila to a re a fru n z e i
L om entă — f r u c t a s e m ă n ă to r cu o p ă sta ie , d a r in d e h isc e n t

209

M i cei iu — to ta lita te a h if e lo r (fila m e n te lo r) u n e i c iu p e rc i
M ericarpii — p o rţiu n i a le f r u c tu lu i c a re se p o t d e sfa c e
M onoică — sp ecie c u flo ri u n is e x u a te , cele b ă r b ă te ş ti şi fe m e ie ş ti g ă sin d u -se
p e a c e la şi in d iv id
M ultisperm — f r u c t c u n u m e ro a s e se m in ţe
M ucron — v îr f s c u rt, d r e p t ş i rig id

N ectarie — fo r m a ţiu n e c a re s e c r e tă n e c ta r
N od ozităţi — tu m e fie ri p ro d u s e p e r ă d ă c in a le g u m in o a s e lo r d e b a c te rii fix a -
to a r e d e a z o t d in g e n u l R h iz o b iu m
N u cu le — f r u c te m ici, u sc a te , in d e h isc e n te , la c a re s ă m în ţă n u a d e ră
d e p e ric a rp
N u tan t — a x e s a u ra m ific a ţii c u v îr f u l a p le c a t în jo s

O b- — p r e f ix c a re a r a t ă in v e r s iu n e a (ex. o b o v a t — in v e r s o v a t, o b la n -
c e o la t — in v e r s la n c e o la t)
O blong — a lu n g it e lip tic , d e 3— 4 o ri m a i lu n g d e c ît la t, c u lă ţim e a cea
m a i m a r e la m ijlo c
O bovat — cu lă ţim e a c ea m a i m a r e s p r e p a r te a te r m in a lă
O chree — m a n ş o n m e m b ra n o s la b a z a f r u n z e lo r (la P o ly g o n a c e e )
O steolă — d e s c h id e re a s to m a te lo r
O var — p a r te a b a z a lă u m f la tă a g in e c e u lu i c a re a d ă p o s te ş te o v u le le
O vat — c u lă ţim e a c ea m a i m a r e s p r e b a z ă

P a n icu l — in flo re s c e n ţă c o m p u să , fo r m a tă d in tr - u n ra c e m d e sp ic u le ţe
(ex. A v e n a)
P a p ilio n a te — flo ri în fo rm ă d e flu tu r e (la L eg u m in o a se)
P apu s — g ru p d e p e ri la flo rile şi fr u c te le d e C o m p o site
P arap etale — v. sta m in o d ii
P artit — lo b a t, s p in te c a t p în ă la m a i m u lt d e ju m ă ta te (ref. lim b )
P ă sta ie — f r u c t u s c a t a lu n g it c a re se d e sc h id e p e 2 lin ii
P ectin a tă — d is p o z iţia fr u n z e lo r în fo r m ă d e p ie p te n e (ex. b ra d )
P ed u n cu l — p o rţiu n e c ilin d r ic ă d e s u s ţin e r e a flo rii (fru c tu lu i)
P en d u l — o rg a n cu a x fle x ib il, c a re a tîr n ă
P en tam ere — flo ri cu c îte 5 e le m e n te p e u n c ic lu
P eria n t — to ta lita te a în v e liş u rilo r flo ra le
P ericarp — a n s a m b lu l ţe s u tu r ilo r c a re a lc ă tu ie s c p e re te le f r u c t u l u i ; p ro
v in e d in p e re te le o v a ru lu i
P erigon — în v e liş f lo r a l sim p lu , fo r m a t d in e le m e n te a s e m ă n ă to a re ca
fo rm ă şi c u lo a re
P eriteciu — co rp d e fr u c tif ic a r e la u n e le c iu p e rc i, a v în d fo rm ă d e b u te lie
d e sc h isă p r in tr - u n p o r
P eţio l — p a r te a în g u s ta tă c ilin d ric ă a fru n z e i, c u ro l de s u s ţin e re , a
lim b u lu i
P ivotan tă — în fo rm ă d e ţă r u ş (ref. ră d ă c in ă )
P ix id ă — c a p s u lă c a re se d e sc h id e p r in tr - u n c ă p ă c e l
P lacen tă — lo c u l d e p rin d e re a o v u le lo r p e p e re ţii o v a ru lu i
P la cen ta ţie — m o d u l d e in s e rţie a l o v u le lo r d e p la c e n tă
P seu dob acă — b a c ă fa lsă , c a re n u ia n a ş te re d in o v a r ci d in a lte p ă r ţi
a le flo rii c a re d e v in c ă rn o a s e (ex. Ie n u p ă r)
P u b escen t — c u p e ri

R acem — in flo re s c e n ţă cu a x e le d e a c e e a şi v îr s tă , cu p e d u n c u lii a p ro x i
m a tiv eg ali, p le c în d d e la n iv e lu ri d ife rite
R adii — a x e le u m b e le lo r, c a re p le a c ă în v e rtic il d e p e a x
R ahis — a x la fr u n z e co m p u se s a u in flo re s c e n ţe
R epent — tîrîto r, d în d u n ii lă s ta r i e re c ţi
R eniform — în fo rm ă d e r in ic h i
R eticu lat — în fo rm ă d e r e ţe a
R itidom — ţe s u tu r i e x te r n e m o a r te a le tu lp in ilo r le m n o a se c a re c ra p ă şi
se e x fo lia z ă în m o d c a ra c te ris tic
R izoizi — f o r m a ţiu n i c u ro l d e f ix a r e şi a b s o rb ţie la u n e le p la n te in fe
rio a re
R izom — tu lp in ă s u b te r a n ă c ilin d ric ă

210

Rostru — p re lu n g ire în form ă de cioc
R uderală — b u ru ia n ă d e p e m a rg in e a d ru m u rilo r, lo c u ri n e c u ltiv a te
R ugos — a s p r u la p ip ă it
Sam ară — f r u c t u s c a t in d e h isc e n t, a r i p a t
Scap — tu lp in ă lip s ită d e fru n z e , c a re s u s ţin e o flo a re sa u in flo re s
c e n ţă (ex. p ă p ă d ie )
Sclerot — fo rm ă d e re z is te n ţă a u n o r c iu p e rc i (pop. = co rn )
Scuam e — solzi
Sectat — a d in e sco b it, p în ă la n e r v u r a m e d ia n ă
S egetală — b u r u ia n ă d e s e m ă n ă tu r i
Septat — îm p ă r ţit p rin p e re ţi (septe) în m a i m u lte lo ji
Serat — cu d in ţi f ie r ă s tr u iţi
S esile — lip s ite d e p e ţio i (fru n ze) sa u p e d u n c u l (flori)
Setos — cu p e ri lu n g i, g ro şi, rig iz i
S ilicu lă — f r u c t u s c a t d e h is c e n t, c u u n p e re te m e m b ra n o s c e n tr a l d e c a re
se -p r in d se m in ţe le ; lu n g im e a n u în tre c e r e c u m u lt lă ţim e a
(c a ra c te ris tic p e n tr u C ru c ife re )
S ilicv ă — id e m ; lu n g im e a în tre c e în s ă d e p e ste 4 o ri lă ţim e a
Sori — g ru p ă r i d e s p o ra n g i la fe rig i
Spatulat — în fo rm ă d e lin g u ră
Sporangi — o rg a n e d e în m u lţir e a s e x u a tă în c a re se d e z v o ltă sp o ri
Stam ină — o rg a n d e în m u lţir e b ă rb ă te a s c ă în flo a re
S tam in od ii — s ta m in e lă ţite , a s e m ă n ă to a r e cu p e ta le le , ste rile p rin a v e r ta r e a
sa c ilo r p o lin ic i
S tigm at — p a r te a te r m in a lă lă ţ it ă a g in e ce u lu i, cu ro l în r e ţin e r e a g r ă u n -
c io rilo r d e p o len
S til — p a r te a în g u s tă a g in e c e u lu i c a re p o a rtă s tig m a tu l
S tilopodiu — p a r te b a z a lă în g ro ş a tă , g la n d u la ră , a s tilu lu i (ex. U m b e llife ra e )
S tip ele — fo r m a ţiu n i d e la b a z a fru n z e lo r, c u ro l d e p ro te c ţie sa u c h ia r
de a s im ila re (la fru n z e f ă r ă tea c ă )
S tip itat — s u s ţin u t d e o codiţă
S tolan — tu lp in ă m e ta m o rfo z a tă , s u b - şi s u p r a te r a n ă , c ilin d ric ă , o ri
z o n ta lă , c a re e m ite la n o d u ri r ă d ă c in i a d v e n tiv e ş i lă s ta r i
a e rie n i
Strom ă — o rg a n d e re z is te n ţă fo r m a t d in îm p le tire a d e a s ă a fila m e n te lo r
de c iu p e rc ă în c a re a p a r fr u c tif ic a ţiile (ex. C lav icep s)
Suber — ţe s u t d e a p ă r a r e se c u n d a r, im p e rm e a b il, f o r m a t d in c e lu le
m o a rte im p re g n a te cu s u b e rin ă
T al — c o rp u l v e g e ta tiv a l p la n te lo r in fe rio a re , n e d if e re n ţia t în o rg a n e
T alofite — p la n te in fe rio a re , c u c o rp v e g e ta tiv ta l
T eacă — p a r te a b a z a lă a fru n z e i, p r in c a re se p rin d e d e tu lp in ă
T etram ere — flo ri c a re a u c îte 4 e le m e n te p e ciclu
T u berculi — tu lp in i s u b te ra n e m e ta m o rfo z a te , fo rm a te p r in d e p u n e re a d e
s u b s ta n ţe d e re z e r v ă la p a r te a te r m in a lă a u n u i sto lo n
U n isex u a te — flo ri cu o rg a n e d e în m u lţir e d e u n sin g u r se x
U n gu ieu lă — p a r te a b a z a lă m a i în g u s tă a p e ta le i
U m belă — in flo re s c e n ţă c u m a i m u lte a x e (rad ii) v e rtic ila te
U rceolat — în fo rm ă d e u lc io r, cu g u ra în g u s ta tă
V agină — te a c ă
V erticil — d isp o z iţie a ra m u rilo r, fru n z e lo r, flo rilo r, c a re p le a c ă m a i m u lte
de la a c e la şi n o d
Z igom orf — o rg a n lip s it de s im e trie r a d ia ră .

DICŢIONAR DE TERMENI MEDICALI
UTILIZAŢI ÎN LUCRARE*

A ero fa g ie — în g h iţire a de aer o d a tă cu s a liv a sa u c u a lim e n te le , p ro d u c în -
d u -se d is te n s ia sto m a c u lu i, b a lo n a r e şi je n ă e p ig a s tric ă , e ru c -
ta ţii.
A fecţiu n i — b o li a le d iferitelo r organe sau a p a ra te .
A fro d isia ce — sp e cii d e p la n te c a re stim u le a z ă a p e titu l sex u a l.
A lb u m in u rie — p re z e n ţa p ro te in e lo r în u rin ă .
H m a re — sp e c ii d e p la n te (n u m ite şi to n ic -a m a re ) c a re d a to r ită p rin c i
p iilo r a c tiv e p e c a re le c o n ţin a u p ro p r ie ta te a d e a s tim u la
se c re ţiile s a liv a re şi p rin a c t r e f le x s a u d ire c t se c re ţiile g a stric e
şi in te s tin a le . P la n te le d in a c e a s tă c a te g o rie se re c o m a n d ă fie
în a n o re x ie (cîn d se ia u în a in te d e m asă ), fie în d is p e p sii (se
ia u d u p ă m asă). In sp e c ia l p la n te le d in fa m ilia G e n tia n a c e a e ,
u n e le C o m p o sita e etc.
A n afro d isia ce — sp ecii d e p la n te c a re d im in u e a z ă a p e titu l s e x u a l e x a g e ra t (N u
f ă r u l a lb , T eiu l, H am e iu l).
A n a lep tice — s u b s ta n ţe s tim u la to a re ale sis te m u lu i n e rv o s c e n tr a l (în d eo seb i
r e s p ir a ţia şi c irc u la ţia ).
A n a lg e tice — sa u a n a lg e z ic e , p rin cip ii a ctiv e c a re a u p r o p r ie ta te a d e a su
p rim a s a u d im in u a se n z a ţia d e d u re re . E x. : o p iu şi d e riv a ţi,
c h e lid o n in a , a c id u l sa lic ilic d in „ C o rte x S a lic is1 etc.
1
A n a lg e zic e — v ezi ,,A n a lg e tic “.
A n g h in ă — a fe c ţiu n e m a n ife s ta tă p r in d u re r i în re g iu n e a in im ii sa u re tro -
p e c to r a lă s te rn a l c a re ir a d ia z ă în b r a ţ u l stîn g fiin d în s o ţite d e o bicei
d e s e n z a ţia d e fric ă .
A n g io co lită — in f la m a ţia c ă ilo r b ilia r e ca u r m a r e a litia z e i h e p a tic e s a u d a
to r ită u n o r b o li in fe c ţio a se . P la n te le u tile în a c e a s tă a fe c ţiu n e
s în t cele c u p rin c ip ii a c tiv e a n tis p a s tic e şi a n tiin fe c ţio a se .
A n o re x ie — lip s a p o fte i d e m în c a re .
A n tid ia b etice — sp e c ii d e p la n te c u a c ţiu n e h ip o g lic e m ia n tă u tiliz a te ca a d ju -
v a n te în tr a ta m e n tu l d e b a z ă a l d ia b e tic u lu i.
A n tid ia r e ic e — p r e p a r a te d in p la n te cu c o n ţin u t r id ic a t în ta n in c a re p rin
a c ţiu n e a lo r a s trin g e n tă p re c ip ită p ro te in e le d in c o n ţin u tu l
in te s tin a l, fiin d fo lo site ca a d ju v a n te în tr a ta m e n tu l a fe c ţiu
n ilo r in f la m a to rii a c u te a le in te s tin u lu i. A c e a stă a c ţiu n e p o a te
fi p o te n ţa tă p rin a so c ie re a u n o r sp e c ii ce c o n ţin u le iu ri v o la
tile cu e fe c te a n tib a c te r ie n e sa u s u b s ta n ţe a n tib io tic e . M eca
n is m d e a c ţiu n e co m p lex .

*Unii dintre term enii m edicali utilizaţi în lucrare, deşi astăzi învechiţi, fiind cunoscuţi
de m arele public cititor (d exem : digestive, depurative, stom
e plu ahlce, galactagoge, hepatice,
pectorale, vulnerare etc.), s-au păstrat ca atare.

212

A n tiflo g is tic e — sp ecii d e p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a d e a d im in u a in f la m a -
ţiile d a to r ită p re z e n ţe i u n o r p rin c ip ii a c tiv e (az u le n e , a la n to in ă
etc.)
A n tie m e tic e — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a d e a a te n u a
sa u în l ă tu r a g r e ţu r ile şi v ă rs ă tu rile , a c ţio n în d p r in m a i m u lte
m e c a n ism e fa rm a c o d in a m ic e .
A n tih e lm in tic e — îm p o tr iv a v ie r m ilo r in te s tin a li (sin o n im ,,V e rm ifu g e “).
A n tis c o rb u tic e — d e n u m ire v e c h e d a tă u n o r sp e cii d e p la n te c a re e ra u u tiliz a te
în c o m b a te re a s c o r b u tu lu i d a to r a t a lim e n ta ţie i n e ra ţio n a le lip
site în sp e c ia l d e v ita m in e . U n e le d in tre a c e ste sp e c ii s-a u
d o v e d it a a v e a u n c o n ţin u t ridicat în v ita m in e le C, P (c itrin a
sa u h e s p e rid in a ) şi a lte v ita m in e .
A n tis e p tic e — sa u a n tim ic ro b ie n e — s în t n u m e ro a s e sp e c ii v e g e ta le c a re c o n
ţin fie a n tib io tic e , fie s u b s ta n ţe d e a ltă n a tu r ă c a re a u p ro p r ie
ta te a d e a d is tru g e m ic ro o rg a n ism e le ce se g ă sesc p e ţe s u tu l
a n im a l v iu (pe te g u m e n te şi m u co ase).
A n tis p a s tic e — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re d im in u e a z ă sa u în lă tu r ă c o n
tr a c tu r ile m u ş c h ilo r n e te z i d in o rg a n e le in te rn e .
A n tis p a s m o d ic e — v e zi „ A n tis p a s tic e 1. 1
A n tis u d o rip a r e — îm p o tr iv a tr a n s p ir a ţie i
A p e ritiv e — v ezi „A m a re ".
A ro m a tic e — p la n te m e d ic in a le c a re c o n ţin u le iu ri v o la tile cu a c ţiu n e f a r m a
c o d in a m ic ă sp ec ific ă . U tiliz a re a în sco p te r a p e u tic a a c e sto r
sp e c ii se m a i n u m e ş te „ a ro m a te r a p ie “, te r m e n în c ă p u ţin u ti
liz a t la noi.
A s tr in g e n te — v e zi „ A n tid ia re ic e ". T o t d a to r ită ta n in u r ilo r p e c a re le c o n ţin ,
p la n te le a s trin g e n te a u şi o a c ţiu n e h e m o s ta tic ă lo c a lă p r in
ace la şi fe n o m e n d e p re c ip ita re a p ro te in e lo r. U n e le sp e c ii d in
a c e a stă g ru p ă a u p rin c ip ii a c tiv e c a re c o n tra c tă c a p ila re le şî
d im in u e a z ă se c re ţiile .
A r te r ită — in f la m a ţia sa u d e g e n e ra re a a r te r e lo r d a to r a te u n o r tu l b u r ă r i
v a s c u la re p e rife ric e şi a lto r cauze.
A rte rio s c le ro z ă — a fe c ţiu n e a r t e r io la r ă c a ra c te riz a tă p rin r ig id ita te a p e re ţilo r v a s
c u la ri, c o n se c in ţă a v îrs te i, a e x c e se lo r d e g ră s im i a lim e n ta re ,
a u n o r b o li in fe c ţio a se , a s e d e n ta ris m u lu i, a a lc o o lis m u lu i şi a
u n o r fa c to ri p re d is p o z a n ţi e re d ita ri.
A rtr ită — in f la m a ţie a c u tă , s u b a c u tă s a u c ro n ic ă a a r tic u la ţiilo r, d a to r ită
tr a u m a tis m e lo r s a u u n o r in fe c ţii cro n ice.
A te ro s c le ro z ă — a fe c ţiu n e c a re se c a ra c te riz e a z ă p rin d e p u n e ri d e a te ro a m e p e
p e re ţii a r te r io la r i d in rin ic h i, c re ie r, in im ă şi c a re se a so c ia z ă
d e o b icei cu a rte rio sc le ro z a .

’ a c te ric id e
B — s u b s ta n ţe c a re o m o a ră b a c te riile .
B a e te rio s ta tic e — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te (a n tib io tic e sa u fito n c id e sa u a lte
su b s ta n ţe ) c a re îm p ie d ic ă în m u lţir e a b a c te riilo r. D oze m a r i şl
re p e ta te d u c la d is tru g e r e a b a c te riilo r.
B e h ic e — specii d e p la n te u tiliz a te ca a n titu s iv e .
S r a d ic a r d ie — starea fizio lo g ic ă sa u p a to lo g ic ă c a ra c te riz a tă p r in r ă r ir e a fre c
venţei b ă tă ilo r in im ii, re s p e c tiv a p u ls u lu i.
B ra d ip r.e e — încetinirea ritm u lu i re s p ira to r.

C a rd ia c e — referito a re la in im ă .
C a rd io re n a le — afecţiuni c a re im p lic ă c o n c o m ite n t p a rtic ip a re a in im ii şi r i n i
chiului.
C a lm a n te — sp ec ii d e p la n te c a re d a to r ită p rin c ip iilo r a c tiv e ce c o n ţin d im i
n u e a z ă e x c ita b ilita te a n e rv o a s ă ; u n e le a c ţio n e a z ă a s u p r a c e n
trului tusei, altele în lă tu r ă sp a sm e le m u s c u la re , ia r a lte le a u
efecte s e d a tiv e fa v o riz în d in s ta la re a so m n u lu i.
C a rd io to n ic e — p la n te m e d ic in a le c a re stim u le a z ă u n e le fu n c ţii a le in im ii (iono-
tro p ism , b a tm o tro p is m ) şi d e p rim ă p e a lte le (c ro n o tro p ism ,
d ro m o tro p ism ).

213

C arm inative — sp ecii de p la n te c a re fa v o riz e a z ă e lim in a re a g a z e lo r d in in te s
tin e (C h im io n u l, C o ria n d ru l, F e n ic u lu l, R o in iţa etc.).
C atartice — p u rg a tiv e p u te r n ic e ca R e v e n tu l, C ru şin u l ş.a.
C icatrizante — sp ecii sa u p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re fa v o riz e a z ă p ro c e s u l
d e e p ite liz a re (v in d e c a re ) a ră n ilo r.
C istite — in f la m a ţii a le vezic ii u rin a re .
C efalee — d u re r e c o n tin u ă sau in te r m ite n tă a u n o r p ă r ţi a le c a p u lu i înso
ţi tă de ce le m a i m u lte o ri d e a lte sim p to m e.
C olagoge — p la n te sa u p rin c ip ii a c tiv e c a re fa v o riz e a z ă e lim in a re a b ile i
p rin s tim u la re a c o n tr a c ţiilo r v ezic ii b ilia re .
C oleretice — p la n te sa u p rin c ip ii a c tiv e c a re s tim u le a z ă se c re ţiile celulei
h e p a tic e şi p r in a c e a s ta v o lu m u l d e b ilă (fiere) se c re ta t.
C olecistop atii — a fe c ţiu n i a le c o lec istu lu i.
C olită — inflamaţia intestinului gros.
D eprim ant — p rin c ip ii a c tiv e c a re sc a d fr e c v e n ţa şi a m p litu d in e a re s p ira ţie i.
respirator
D ep urativ — sp ecii de p la n te c a re a c tiv e a z ă p ro c e se le d e e lim in a re a to x i
n e lo r p e ca le g a s tro -in te s tin a lă , r e n a lă sa u p r in g la n d e le su d o -
rip a re .
D iaforetice — v ezi ,.S u d o rific e “.
D ism enoree — d u re r e c a re p re c e d e s a u în s o ţe ş te m e n s tru a ţia în s o ţită u n e o ri
d e tu lb u r ă r i n e u ro v e g e ta tiv e , d a to r ită u n o r m a lfo rm a ţii, u n o r
in f la m a ţii a le c o lu lu i u te r in , in fe c ţii s a u a lto r cauze.
D isp ep sie — tu l b u r ă r i d ig e s tiv e fu n c ţio n a le .
D isch in ezii — sa u d is to n ii b ilia r e (a to n ie sa u h ip o to n ie o ri h ip e rto n ie ) — d is -
b iliare fu n c ţii a le c ă ilo r şi v ezic ii b ilia re , d e obicei d u re ro a se , cauzate
d e in f la m a ţii, c a lc u lo z ă sa u a lţi ag en ţi.
D ig estiv e — v ezi „S to m ah ice".
D iu retice — specii de plante sau p rin c ip ii a c tiv e p u re c a r e a c ţio n e a z ă asu
p r a e p ite liu lu i r e n a l m ă r in d c a n tita te a d e u r in ă e lim in a tă îrt
tim p .

E m enagoge — p rin c ip ii a c tiv e c a re fa v o riz e a z ă (a p a riţia ) fo r m a re a c ic lu lu i
m e n s tru a l.
E m etice — v ezi „ V o m itiv e 1. 1
E m eto-catartice — sp ecii cu a c ţiu n e v o m itiv ă şi p u rg a tiv ă .
E dem e — a c u m u la re a d e lic h id în s p a ţiu l in te rc e lu la r.
E m olien te — sp ecii de p la n te c a re p r in p rin c ip iile a c tiv e p e c a re le c o n ţin
(în s p e c ia l m u c ila g ii) re la x e a z ă ţe s u tu rile şi d im in u e a z ă s ta re a
in f la m a to rie (sp eciile p e c to ra le , fă in a d e in etc.).
E strogeni — h o rm o n ii c a re a u a c ţiu n e m o rfo g e n e tic ă a s u p r a o rg a n e lo r de
re p ro d u c e re la fe m e i şi d e te r m in ă fu n c ţiile şi d e z v o lta re a ca
ra c te re lo r se x u a le p r im a r e şi se c u n d a re .
E xpectoran te — sp ecii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă e x p e c to ra ţia .

F eb rifu ge — sp ecii u tiliz a te în s tă r i fe b rile . _
F otofobie — s e n s ib ilita te e x a g e ra tă f a ţă d e lu m in ă .
F iton cid e — te r m e n u tiliz a t d e u n ii a u to r i p e n tr u a c ţiu n e a n tib io tic ă e x e r
c ita tă d e p la n te le su p e rio a re .
G alactagoge — sp ecii de p la n te c a re s tim u le a z ă s e c re ţia g la n d e lo r m am are..
G astrită — in f la m a ţia m u c o a se i sto m acale.
G astroenterită — in f la m a ţia m u co asei sto m a c a le , in te s tin u lu i s u b ţire şi gros, în
s o ţită fre c v e n t de d ia re e .
G astralgii — d u re r i sto m acale.
k m o B '- __atBbaxsztsv
G onoree — in fe c ţia o rg a n e lo r g e n ita le c u gonococ.
G ută — b o a lă m e ta b o lic ă c a r a c te riz a tă p r in crize de a r t r it ă u ric ă , d e p o
z ită ri de u r a ţi la a rtic u la ţii.

214

H em ostatic — s u b s ta n ţă c a re o p re ş te h e m o ra g ia .
H ep atice — sp e c ii d e p la n te u tiliz a te în a fe c ţiu n ile fic a tu lu i.
H idropizie — r e te n ţie d e a p ă în ţe s u tu r i (A rh aism ).
H ipnotice — sp e c ii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă in s ta la r e a so m n u lu i (V ale-
ria n a , H a m e iu l, T e iu l, u le iu l v o la til d e fr u c te d e p ă tr u n je l etc.).
H ip ercoleste- — e x c e s d e co lestero l în sînge.
rolem ice
H iperhidroză — s u d o ra ţie e x c e siv ă . H ip e rh id ro z ă p l a n t a r ă = tr a n s p ir a ţie a b u n
d e n tă a p ic io a re lo r.
H îperm enoree — a b u n d e n ţă m e n s tru a lă .
H ip oten sive — sp e c ii d e p la n te s a u p rin c ip ii a c tiv e c a re d im in u e a z ă te n s iu n e a
a rte ria lă .
H iperten sive — sp e c ii d e p la n te s a u p rin c ip ii a c tiv e c a re m ă re sc te n s iu n e a a r
te r ia lă .

L a x a tiv e — p u rg a tiv e u şo a re .
L itiază — c a lc u lo z ă — rezu lta t a l p re c ip ită rii su b fo rm ă d e „ p ie tre " a
u n o r s ă r u r i : o x a la ţi, u r a ţi (rin ic h i, v e z ic ă u rin a ră ) s a u coles-
te r in ă , p ig m en ţi b ilia r i cu sau fă ră s ă r u r i d e c a lc iu (ficat, v ezic ă
b ilia ră ).

M etroragie — h e m o ra g ii u te r in e in tr e p e rio a d e le m e n s tru a le .
IVletrite — in f la m a ţii a le u teru lu i sau m u c o ase i u te r in e (e n d o m e trite ), d a
to r a te d e o b ic e i in fe c ţiilo r.
N arcotic — a n e ste z ic g e n e ra l.
N e frită — in f la m a ţia rin ic h iu lu i.

O cito cic — s u b s ta n ţă s a u p rin c ip iu a c tiv c a re fa v o riz e a z ă c o n tr a c ţia u te
ru lu i.

P ie lite — in f la m a ţia b a z in e tu lu i re n a l.
P e c to ra le — d e n u m ire d a tă u n u i m a r e g ru p d e p la n te m e d ic in a le c a re
p r in m u c ila g iile , sa p o n o z id e le sa u u le iu rile v o la tile p e c a re le
c o n ţin a u p r o p r ie ta te a d e a flu id ific a s e c re ţiile b ro n ş ic e şi d e
a fa v o riz a e x p e c to ra ţia .
P u rgative — m a te rii p rim e d in p la n te s a u p ro d u s e d e o rig in e v e g e ta lă c a re
v e g e ta le d e te r m in ă e v a c u a re a c o n ţin u tu lu i in te s tin a l. M e c a n ism u l d e
a c ţiu n e e s te d i f e r i t : m e c a n ic , e m o lie n t, s tim u le n t a l p e ris ta ltis -
m u lu i in te s tin a l etc.
P u rgative — p u rg a tiv e ir ita n te p e n tr u in te s tin e , c a re p ro d u c sc a u n e n u m e
drastice ro a s e lic h id e.
R 'iv u lsiv e — sp e c ii d e p la n te c a re a p lic a te e x te r n p ro d u c o co n g estie lo c a lă
su p e rfic ia lă , a v în d c a e fe c t d e c o n g e stio n a re a în p ro fu n z im e a
te r ito riu lu i re sp e c tiv .

S ed ative — v ezi ,,C a lm a n te ".
S ialagog — p rin c ip iu a c tiv c a re a c tiv e a z ă se c re ţia sa liv a ră .
S om n ifere — p rin c ip ii a c tiv e d in p la n te c a re p ro v o a c ă so m n u l.
Sternutatoare — p la n te c a re p ro v o a c ă s tr ă n u tu l (P ire tru l, flo rile d e L ă c ră m io a re ,
S a p u n a r iţa etc.).
S tim u la n te — sp ecii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă e x c ita ţia u n o r g la n d e cu se
c re ţie in te r n ă fie p rin a c tiv a re a u n o r re c e p to ri, fie p rin re fle x e
c o n d iţio n a te .
Stom ahice — sp ecii d e p la n te c a re fa v o riz e a z ă d ig e s tia (A n g elica, M u şe ţe lu l,
Ţ in ta u ra , G h in ţu ra , Izm a etc.) p rin e x c ita ţia se c re ţie i s u c u rilo r
g a s tro -in te s tin a le .
S u d orifice — sp ecii d e p la n te c a re a u p ro p r ie ta te a d e a m ă r i s u d o ra ţia (Ie-
n u p ă ru l, S o cu l, u n e le B o ra g in a c e e etc.).

215

X onic-am are — v ez i „ A m a re ”.
T opice — sp e cii d e p la n te u tiliz a te su b fo rm ă d e c a ta p la s m e sa u c o m p rese-
în u z u l e x te r n p e n tr u a c ţiu n e a lo r lo cală.
X en ifu ge — sp e c ii d e p la n te v e rm ifu g e u tiliz a te îm p o tr iv a te n ie i.

U rticarie — a fe c ţiu n e a p ie lii c a ra c te riz a tă p r in e ru p ţii tr e c ă to a r e a se m ă
n ă to a r e c e lo r p ro d u s e d e u rz ic ă . U rtic a ria p o a te fi p ro d u s ă de
s tă ri a le rg ic e la a n u m ite p la n te d e s u b s ta n ţe a s e m ă n ă to a r e h is -
ta m in e i, d e a lim e n te etc. S ta r e a n e p lă c u tă p e c a re o p ro d u ce-
u r tic a r ia e ste p r u r itu l (m în c ă rim e a ).

V erm ifuge — sp ecii d e p la n te c a re p ro v o a c ă e lim in a re a v ie r m ilo r in te stin a li,.
D e o b icei e le se a so c ia z ă c u p u rg a tiv e .
V o m itiv e — v ezi „ E m e tic e 1*.
V ulnerare — p la n te u tiliz a te în u z u l e x te r n p e n tr u v in d e c a re a ră n ilo r.

INDEX DE DENUMIRI ŞTIINŢIFICE

A b i e s alba 151 E p h e d ra v u lg a r is 165
A e s c u lu s h ip p o c a s ta n u m 173 E p h e d ra d is ta c h y a 165
A ln u s g lu tin o sa 171 E q u is e tu m a rv e n se 141, 145
A ln u s in c a n a 171 E q u is e tu m te lm a te ja 144
A m a r a n th u s c a u d a tu s 207 E q u is e tu m m a x im u m 143, 144, 145
A m a r a n th u s g ra e c iza n 207 E q u is e tu m h ie m a le 145
A m a r a n th u s h y b r id u s 207 E q u is e tu m s ilv a tic u m 145
A m a r a n th u s liv id u s 207 E q u is e tu m p a lu s tre 142, 143, 145,
A ris to lo c h ia c le m a titis 192 E v e rn ia fu r fu r a c e a 133
A ris to lo c h ia p a llid a 193 E v e rn ia p r u n a s tr i 134
A s a r u m e u ro p a e u m 190
A s p id iu m filix -m a s 145 F a g o p y ru m e s c u le n tu m 204
A s p le n iu m tria h o m a n e s 149 F a g o p y ru m sa g ita tu m 204
A th y r u m fo lix - fe m in a 146, 148 F agus silv a tic a 176
A tr i p le x h o tr e n sis 206 F o m es fo m e ta r iu s 130
A tr i p le x n ite n s 206 F u n a ria h y g ro m e tr ic a 135
A tr i p le x ta ta ric a 206
B e ta vu lg a ris 205 H u m u lu s lu p u lu s 183
B e tu la a lb a 168 Iiu p e r z ia selago 139
iB etu la p e n d u la 168
B e tu la p u b e sc e n s 171 J u g la n s regia 176
B e tu la ve rru c o sa 168 J u n ip e r u s c o m m u n iz 159
B o v ista sp. 130 J u n ip e r u s sa b in a 161, 162
J u n ip e r u s sibiric.a 160
C a m p h o r o sm a m o n sp e lia c a 206
■Castanea sa tiv a 172 K o c h ia sco p a ri 206
•C astanea v e sc a 172
C elosia c rista ta 207 L a r lx d e c id u a 133
•C eterach o ffic in a r u m 149 L o b a ria p u lm o n a ria 135
C e tra ria isla n d ic a 131, 135 L o ra n th u s e u ro p a e u s 189, 190
■Chara sp. 115 L y c o p e rd e n sp. 130
tC h a m a ecyp a ris la w so n ia n a 164 L y c o p o d iu m a n n o tin u m 138, 140, 141
C h a m a e c y p a ris p isife ra 164 L y c o p o d iu m c la v a tu m 137, 141
■Chenopodium a m b ro sio id e s 205 L y c o p o d iu m sela g o 139, 141
C h e n o p o d iu m b o n u s-h e u ric u s 206
C h e n o p o d iu m b o try s 206 M o ru s a lb a 181
C h e n o p o d iu m h y b r id u m 206 M o ru s n ig ra 181
* h e n o p o d iu m v u lv a r ia 206
C
■Cladonia ra n g ife rin a 135 O p h io g lo ssu m v u lg a tu m 149
C la d o n ia p y x id a ta 135
C la v ic e p s p u rp u r e a 116 P a rieta ria o ffic in a lis 188
C o ry lu s a v e lla n a 167 P a rm e lia fu r fu r a c e a 133
C y sto p te ris fr a g ilis 149 P e ltig e ra ca n in a 135
P e n ic illiu m n o ta tu m 130
D ry o p te r is filix -m a s 145 P h e llin u s ig n ia riu s 130
D . sp in u lo sa 148 P in u s m o n ta n a 156

217

P h y llltis s c o lo p e n d riu m 149 R um ex co n g lo m e ra tu s 204
P in u s s ilv e s tr is 158, 163 R um ex c risp u s 204
P icea a b ies 153 R um ex h y d r o la p a th u m 204
P. exc e lsa 153 R um ex o b tu s ifo liu s 204
P o g o n a tu m n ig e r u m 135
P o ly g o n u m a vicu la re 194, 204 S a c c h a ro m y c e s cere visia e 130
P o ly g o n u m a m p h ib iu m 203 S a lic o rn ia e u ro p a e a 207
P o ly g o n u m a m p h ib iu m fo rm a S a lix a lb a 180
te r re stre 203 S a lix ca p rea 180
P o ly g o n u m b isto rta 203 S a lix fr a g ilis 180
P o ly g o n u m h y d ro p ip e r 203 S a lix p e n ta n d r a 180
P o ly g o n u m la p a th ifo liu m 203 S a lix p u rp u r e a 180
P o ly g o n u m m a r itim u m 204 S e la g in e lla h e lv e tic a 141
P o ly g o n u m m ite 204 S p in a c ia o lera cea 206
P o ly g o n u m p ersica ria 204 S p iro g y ra sp. 115
P o ly tr ic h u m c o m m u n is 135 S p h a g n u m sp. 136
P o ly p o d iu m filix -m a s 145 S p h a g n u m m a g e la n ic u m 136
P o ly p o d iu m v u lg a re 149 S tic ta p u lm o n a ria 135
P o p u lu s a lb a 179 S tr e p to m y c e s g riseu s 130
P. n ig ra 178
P. tr e m u la 179
TQ xus bacata 163
Q u ercu s p e d u n c u la ta 173 T h u ja o c c id e n ta lis 163
Q. p etra e a 174 T h u ja o rie n ta lis 164
Q u ercu s ro b u r 173
U lv iu s fo lia c ea 185
R heum h y b r id u m 203 U rtica u re n s 186, 188
R heum o ffic in a le 196 U rtica d io ica 185
Rheum p a lm a tu m var. ta n g u tic u m 196 TJsnea b a rb a ta 135
R um ex a ceto sa 204 U stila g o m a y d is 130
R um es a ceto sella 204
R um ex a lp in u s 195, 204 V is c u m a lb u m 188
R um ex a q u a tic u s 196
Rum ex c o n fe r tu s 204 W o o d sia ilv e n s is 150

INDEX DE DENUMIRI POPULARE

.A lu a 167 L ăm îiţă 205
A n in alb 171 L ichen de conifere 133
A n in negru 171 L ichen de p ia tră 131
A rb o rele vieţii 164 L ichen de ste ja r 134
A rin 171 L ichenul ren u lu i 135
L im ba şarp elu i 149
B a rb a u rsu lu i de b ah n e 145 Lobodă alb ă 206
B rad 151 L obodă de d ru m u ri 2)6
B ra d roşu 153 Lobodă de g răd in ă 206
B răd işor 139, 141 L obodă p u tu ro asă 206
BrSneă 135, 207 L obodă sălb atică 206
B u ru ia n a v ierm ilo r 204
M ăcriş 204
C astan 172 M ăcrişul calului 204
C etin a de negi 161, 162 M ăcriş m ă ru n t 204
C îrcel 165 M ărul lu p u lu i 192
C oada calului 141 M ătasea bro aştei 115
C oada calului m a re 144, 145 M ătreaţa b rad u lu i 135
C oriiişor 140, 141 M ături 206
C o rn ul secarei 116 M esteacăn 168
C re a sta cocoşului 207 M esteacăn pufos 17.1
M olid 153
D ragavei 204 M oţul cu rcan u lu i 207
D ro jd ia de bere 130 M uşchi de tu rb ă 136
D ud alb 181 M uşchi de p ia tră 132, 136
D ud n egru 181
N ăvalnic 149
Fag 176 Nuc 176
F erig ă 145
F erig ă fem eiască 148 P a re c h e rn iţă 188
F erig ă de p ia tră 149 P â ru l po rcu lu i 144
F erig ea 150 P ed icu ţă 137
F erig u ţă dulce 149 P e lin ită grecească 206
F rîn g h iu ţă 136 P in 158, 163
P ip e ru l b ălţii 203
H am ei 183 P ip e ru l lu p u lu i .190
H rişcă 204 P ip irig de m u n te 145
Ia rb a p uricelui 204 P lop alb 179
Ia rb ă roşie 203, 204 P lop n eg ru 178
Ia rb ă să ra tă 207 P lop tre m u ră to r 179
Iască 130 P ochivnic 190
Ie n u p ă r 159
P.ăchită alb ă 180
Jab g h ie 136 R ăchită roşie 180
Je p 156 R ăchita 180
Jr.eap ăn 156 R ăcuşor 203

219

R em f 192 T ă c iu n e le p o ru m b u lu i 130
R e v e n t 196 T ă m îiţă 305
R u şin e a u rs u lu i 145 T isa 163
S a lc ie 180 T ro sc o t 194
S a lc ie c ă p re a s c ă 180 T ro sc o t d e b a ltă 203
S fe c la 205 T u ia 163, 164
S p a n a c 206
S p a n a c u l c io b a n u lu i 209 U lm 185
S p a n a c p o rce sc 206
S te ja r 173 U n g h ia c iu te i 149
S tra ş n ic 149 U rzic a 185
S tr u ţiş o ri 141 U rz ic a m ic ă 188

Ş te v ia de b a ltă 196 V îsc 188
Ş te v ia s tîn e lo r 195
Ş ti r de o g o a re 207 V îsc u l d e s t e ja r 189, 190
Ş tir p ro s t 207
Ş ti r v e rd e 207 Z a d ă 163

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

A 1 e x a n M. — P o te n ţia lu l p ro d u c tiv a l flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e d in R. S. R o m â
n ia ; c e rc e tă ri p riv in d re fa c e re a a c e stu ia în b a z in e le d e p la n te m e d ic in a le d in
flo ra s p o n ta n ă — T e z ă d e d o c to ra t, U n iv e rs ita te a B u c u re şti, 1988.
A 1 e x a n M „ B o j o r O. — F ru c te le şi le g u m e le — fa c to ri d e te r a p ie n a tu r a lă ,
E d. C eres, B u c u re şti, 1983.
B a i c u L. G. — T r a d iţii a le v a lo r ific ă rii p la n te lo r m e d ic in a le în R o m â n ia — T eză
d e d o c to ra t I.M .F. — Tg. M u re ş, 1974.
B ă d e s c u I. — N oi m e d ic a m e n te d e o rig in e v e g e ta lă cu a c ţiu n e a n titric h o m o n a z ic ă .
— T e z ă d e d o c to ra t I.M .F. — Tg. M u reş, 1974.
B e l d i e A l. — F lo ra şi v e g e ta ţia m u n ţilo r B u ceg i ; E d itu ra A c a d e m ie i R .S.R.,
B u c u re şti, 1967.
B e l d i e A l. — F lo ra R o m â n ie i. D e te rm in a to r ilu s tr a t a l p la n te lo r v a s c u la re v o i. I,
. II ; E d itu ra A c ad e m iei R.S.R., B u c u re şti, 1979.
B e n i g n i R., C a p r a C., C a t t o r i n i P . E. — P ia n ti m e d ic in a li-c h im ia , f a r m a
co logia e te r a p ia ; Ed. In v e r n i d e lla B efa-M ila n o , voi. I si II, E d iţiile 1962
şi 1971.
B e r g e r F. — H a n d b u c h d e r D ro g e n k u n d e ; 6 v o i, Ed. M a n d ric h , V ien a, 1952.
B o d e a C. — T r a ta t d e b io c h im ie v e g e ta lă voi. I —IV , E d itu ra A c a d e m ie i R .S.R.,
B u c u re şti, 1964-84.
B o j o r O. — C o n sid e ra ţii a s u p r a r ă s p în d ir ii şi v a lo r ific ă rii p la n te lo r m e d ic in a le
d in M a s iv u l R e te z a t, F a rm a c ia voi. V, n r. 4, p. 32—38, B u c u re şti, 1957.
B o j o r O. — C o n trib u ţii la id e n tif ic a re a p la n te lo r m e d ic in a le d in r a io n u l S ib iu ,
F a rm a c ia voi. V II, n r. 1 şi 2, B u c u re şti, 1959.
B o j o r O. — C o n trib u ţii la s tu d iu l c iu p e rc ii C la v ic e p s p u r p u r e a (Fr.) T ul. —
T eză de d o c to ra t I.M .F. — B u c u re şti, 1967.
B o j o r O., A l e x a n M. — P la n te le m e d ic in a le iz v o r d e s ă n ă ta te , Ed. C eres, B u c u
re ş ti, 1981.
B o j o r O., A l e x a n M. — P la n te le m e d ic in a le şi a ro m a tic e d e la A -Z . Ed. I şi II,
E d itu ra R ecoop, B u c u re şti, 1983-84.
B o n n i e r G. — L es n o m s d e fle u rs tro u v e s p a r la m e th o d e sim p le , E d itu ra
E. O rlh ac, P a ris , 18.
B o u l o s L. — M e d ic in a l P la n ts o f N o rth A fric a , E d itu ra R e fe re n c e P u b lic a tio n s ,
Inc., M ich ig an , 1983.
B r a u n H. — H e ilp fla n z e n L e x ic o n f u r Â rz e u n d e A p o th e k e r, Ed. 3-a, E d itu ra
G u s ta v F is c h e r — S tu ttg a r t, N ew Y o rk , 1978.
B o r z a A l. — D ic ţio n a r e tn o b o ta n ic , E d itu ra A ca d em ie i R.S.R., 1968.
B u n g e t z i a n u G h ., C h i r i l ă P . — M a n u a l d e h o m e o p a tie . E d itu ra M ed icală,
B u r n e a I. şi colab. — C h im ie şi b io c h im ie v e g e ta lă . E d itu ra D id a c tic ă şi P e d a
gogică, B u c u re şti, 1977.
B u t u r ă V. — E n c ic lo p e d ie d e e tn o b o ta n ic ă ro m â n e a sc ă , E d itu ra Ş tiin ţific ă şi E n
c iclo p ed ică, B u c u re şti, 1979.
C h i r i l ă M a r i a, C h i r i l ă P . — T e ra p ie n a tu r is tă , E d itu ra S p o rt-T u ris m , B u c u
re ş ti, 1985.
C i c o t t i A. N. — S tu d iu l fito c h im ic şi fa rm a c o d in a m ic a l u n o r sp ecii in d ig e n e
d e P e ta s ite s — T eză de d o c to ra t I.M .F., B u c u re şti, 1974.

221

C a l c a n d i V. — S tu d iu l c h im ic a l g lic o z id e lo r c a rd io to n ic e d in sp ec iile g e n u lu i
D ig ita lis s p o n ta n e s a u c u ltiv a te în R .S.R . — T e z ă de d o c to ra t B ucu
re ş ti, 1967.
C o n s t a n t i n e s c u D. G r ., B o j o r O. — P la n te m e d ic in a le , E d itu r a M ed icală.
C o n s t a n t i n e s c u D. G r ., B u r u i a n ă E. H. — S ă n e c u n o a şte m p la n te le m e
d ic in a le , p r o p r ie tă ţile lo r te ra p e u tic e şi m o d u l d e fo lo sire, E d itu ra M ed icală,
C r ă c i u n F I ., B o j o r O., A 1 e x a n M. — F a rm a c ia n a tu r ii voi. I şi II, E d i
tu r a C eres, B u c u re şti, 1976— 1977.
C s e d o C., F i i z i I., K i s g y o r g y Z. — C a rta r e a p la n te lo r m e d ic in a le d in flo ra
s p o n ta n ă a b a z in u lu i C iuc, M ie rc u re a C iuc, 1968.
D u k e A. J., A y e n s u S. E. — M e d ic in a l P la n ts o f C h in a, voi. I, II, E d itu ra
R e fe re n c e P u b lic a tio n s , Inc., M ic h ig a n , 1985.
C o n t z O. E. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l sp e c iilo r d e A c o n itu m
se c ţia N a p e llu s D.C. c a re cresc în R .S.R. — T e ză de d o c to ra t, I.M .F., B u c u
re ş ti, 1970.
C r ă c i u n F I ., C o n s t a n t i n e s c u A. — P la n te m e d ic in a le şi a ro m a tic e c u l
tiv a te ; E d itu ra C e n tro co o p , B u c u re şti, 1969.
D i h o r u G h . — G h id p e n tr u re c u n o a ş te re a şi fo lo sire a p la n te lo r m e d ic in a le , E d i
tu r a C eres, B u c u re şti, 1984.
D o b r e s c u D. — F a rm a c o d in a m ie , E d itu ra D id a c tic ă şi P ed a g o g ic ă , B u c u re şti,
1970.
D o b r e s c u D. — F a rm a c o te ra p ie , E d itu ra M ed icală, B u c u re şti, 1981.
F i i z i I. şi co lab . — P la n te le m e d ic in a le d in ju d e ţu l H a rg h ita , JTg. M u re ş, 1978.
G e i c u l e s c u V . — B io te ra p ie , E d itu ra Ş tiin ţific ă şi E n cic lo p e d ic ă , B u c u re şti, 1986.
G h e o r g h i u M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic şi c h im ic a l sp eciei
A m m i v is n a g a (L.) L a m . c u ltiv a tă în R .S.R. — T e z ă d e d o c to ra t I.M .F., B u c u
re ş ti, 1978.
G i l d e m e i s t e r E., H o f f m a n n F. R. — D ie Ă th e ris c h e n O le, v o i. I —IV ,
E d itu ra A k a d e m ie , B e rlin , 1956.
G i u r g i u M. — P la n te le m e d ic in a le d in v a le a N ira ju lu i — T eză d e d o c to ra t I.M .F.
Tg. M u reş, 1981.
G o o d m a n L. S. G i l m a n A . — T h e p h a rm a c o lo g ic a l b a sis of th e ra p e u tic s . II I
E d itio , N e w Y o rk , E d itu ra M ae M illa n e t C om p., 1966.
G r i g o r e s c u E. — D in ie r b u ri s -a u n ă s c u t m e d ic a m e n te le , E d itu ra A lb a tro s,
G r i g o r e s c u E m. , C i u l e i I., S t ă n e s c u — I n d e x fito te ra p e u tic , E d itu ra M e
d ic a lă , B u c u re şti, 1986.
H a l m a i I., N o v ă k J . — F a rm a k o g n o z ia , E d itu ra M ed icin a , B u d a p e st, 1963.
H e e g e r E. F. — H a n d b u c h d es A rz n e i u n d G e w u rz p fla n z e n b a u e s D ro g e n g e w in -
n u n g , E d itu ra D e u tsc h e r B a u e rn , B e rlin , 1956.
H o c i u n g J . S. — C o n trib u ţii la s tu d iu l a c iz ilo r a ris to lo c h ic i şi a u n o r d e riv a ţi
d e s e m isin te z ă a i a c e sto ra , în sco p u l v a lo r ific ă rii lo r în te r a p e u tic ă — T eză
d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1971.
H o d i ş a n V i o r i c a , T ă m a ş M. — F la v o n o id e le d in V iso u m a lb u m , C lu ju l
m e d ic a l, voi. L V n r. 3, 1982.
H a u s c h i l d F . — P h a rm a k o lo g ie u n d G ru n d la g e n d e r T o x ico lo g ie, L eip zig , E d i
tu r a G. T h ie m e , 1961.
I o n i c ă V . — C o n trib u ţii la s tu d iu l s p e c iilo r d e L a v a n d u la c u ltiv a te la n o i în
ţ a r ă — T e z ă d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1973.
K o 11 o C., C o n s t a n t i n e s c u M. , R e t e z e a n u M. — C o n trib u ţii la stu d iu )
sp ec ie i D ig ita lis a m b ig u a M u rr. d in R.S.R., F a rm a c ia , 2, 1954, n r. 2, 24—36.
M e n t z e n C h ., F a t i a n o f f O. — A c tu a lite s d e P h y to c h im ie fo n d a m e n ta le , E d i
tu r a M asso n e t Cie., P a ris , 1964.
N e a m ţ u G. — B io c h im ie v e g e ta lă , E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1981.
N i e i s e n H., H a n c k e V., H e ilp fla n z e n in F a rb e — Ed. II, B L V V erla g sg ese l-
ls c h a ft, M iin ch en , 1983.
P a l a d e M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l sp eciei C irs iu m a rv e n s e
(L.) scop. v a r. se to su m (M.B.) G rec. f. ru d e r a le B eck. — T e ză d e d o c to ra t
I.M .F. B u c u re şti, 1973.
P a n ţ u Z. C. — P la n te le c u n o sc u te d e p o p o ru l ro m â n , E d itu ra C asei Ş co alelo r,

222

P a r i s R. R., M o y s e H. — P re c is d e M a tie re m e d ic a le voi. II, E d itu ra M asso n
e t C ie., P a ris , 1967.
P ă u n E. şi colab. — T r a ta t d e p la n te m e d ic in a le şi a ro m a tic e c u ltiv a te , E d itu r a
A c a d e m ie i R.S.R., 1986.
P â s l ă r a ş u N a d e j d a — C o n trib u ţii la s tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l p la n te i S o-
p h o ra p ro d a n i A n d e rs. — T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1970.
P e r c e k A . — T e ra p e u tic a n a tu r is tă , E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1987.
P e r c e k A . — M e d ic a m e n tu l — a c e st n e c u n o sc u t, E d itu ra C eres, B u c u re şti, 1985.
P e r r o t E m . — M a tie re s p re m ie re s u su e lle s d u re g n e v e g e ta l, v o i. I, II, E d itu r a
M asso n e t Cie., P a ris , 1943— 1944.
P l a n c h o n L., B r e t i n P „ M a n c e a u P . — P re c is de m a tie r e m e d ic a le , v o i. I,
II, E d. v°, E d itu ra M a lo in e P a ris , 1946.
P o t l o g A., V i n ţ a n A . — P la n te a ro m a tic e , E d itu ra ş tiin ţific ă şi e n c ic lo p e d ic ă ,
R â c z G., L â z a A., C o i c i u E . — P la n te m e d iic n a le şi a ro m a tic e , E d itu ra C eres,
R â c z G. — V a lo rific a re a p la n te lo r m e d ic in a le d in ju d e ţu l H u n e d o a ra î n c o re la ţie
cu p rin c ip iile d e o c ro tire a le n a tu r ii, S a rg e tia , t. X , p. 209—216, D eva, 1974.
R â c z G., R â c z K . E. — O b ie ctiv e le c a r tă r ii eco n o m ice a p la n te lo r m e d ic in a le
si a ro m a tic e în D o b ro g ea, O c ro tire a n a tu r ii, t. 21, n r. 1, p. 23— 26, B u c u re şti,
1977.
R â c z G. — O rie n tă ri n o i în c e rc e ta re a p la n te lo r m e d ic in a le , M ie rc u re a C iuc, 1979.
R â c z-K o t i i l l a E l i s a b e t a , D o r o b a n ţ E l e n a , J o s z a I u d i t a , R â c z G.
— A c ţiu n e a h ip o te n s iv ă şi b e ta -b lo c a n tă a e x tr a c te lo r o b ţin u te d in d if e rite
o rg a n e de C ra ta e g u s m o n o g y n a Ja c q , N o te b o ta n ic e , fasc. X V , p. 3— 10, Tg.
M u reş, 1979.
R a d u A., T ă m a ş M., 0 1 a h R. — C e rc e tă ri a s u p r a a lc a lo iz ilo r d in u n e le sp e c ii
de F u m a ria , F a rm a c ia , v o i. X X V I, n r. 1, p. 1—4, B u c u re şti, 1979.
R a d u A., A n d r o n e s c u E c a t e r i n a — V a d e m e c u m fito te ra p e u tic , E d itu ra
M e d icală, B u c u re şti, 1984.
R a d u A., T ă m a ş M. , O t l ă c a n A d r i a n a — S tu d iu l c o m p a r a tiv a l fla v o a -
n e lo r d in flo rile s p e c iilo r in d ig e n e d e soc — F a rm a c ia , voi. X X IV , n r. 1,
p. 9— 13, B u c u re şti, 1976.
R e t e z e a n u M., B o j o r O. — P la n te le m e d ic in a le d in flo ra s p o n ta n ă a ţă r ii
n o a stre . P ra c tic a fa rm a c e u tic ă , B u c u re şti, 1972.
R o v e n ţ a I., S i l v a F., F a r c a M. — P e is a je le s ă n ă tă ţii, E d itu ra R eco o p ,
S c h e n c k E. G. — N o ţiu n i g e n e ra le p e n tr u p la n te m e d ic in a le , D resd a , 1956.
S c h n e i d e r E. — D es p la n te s p o u r v o tr e sâ n te , E d itu ra S d t. D a m m a rie Ies L ys,
F ra n c e , 1975.
Ş o m e r L. — C o n trib u ţiu n i în v e d e re a re c o n s id e ră rii p ro d u s u lu i H e rb a E q u ise ti
m in o ris — T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1962.
S o r a n V. — J n e p e n ii şi ro lu l lo r în e c o n o m ia n a ţio n a lă . O c ro tire a n a tu r ii t. 5,
p. 117, B u c u re şti, 1960.
S u c i u G h e o r g h e — C e rc e tă ri fa rm a c o g n o stic e a s u p ra c îto rv a v a r ie tă ţi şi fo rm e
de T ilia to m e n to s a M nch. — T eză d e d o c to ra t I.M .F., C lu j-N a p o c a , 1969.
T a r p o E i. — C o n trib u ţii la s tu d iu l fito c h im ie i şi fa rm a c o d in a m ie i sp eciei T a -
g etes p a tu la L. — T ez ă d e d o c to ra t I.M .F. B u c u re şti, 1969.
T ă m a ş M., H o d i ş a n V i o r i c a , M u i c ă E l e n a — C o n trib u ţii la s tu d iu l fla -
v o n e lo r d in L a m iu m a lb u m L. (F am . L a b ia ta e ), C lu ju l m e d ic a l, L I, n r. 3,
p. 266—270, C lu j, 1978.
T ă m a ş M. , R o ş e a M. — C e rc e tă ri a s u p r a u le iu lu i v o la til d e O rig a n u m v u lg a re
L., C lu ju l m e d ic a l, L I, n r. 2, p. 168— 172, C lu j, 1978.
T ă m a ş M. , R o ş e a M ., S c a r l a t M. A. — S tu d iu l fito c h im ic a l p la n te i V e ro -
n ic a o ffic in a lis, C lu ju l m e d ic a l, voi. L V II, n r. 2, C lu j, 1984.
T ă m a ş M. — C o n trib u ţii la s tu d iu l c h e m a to x o n o m ie i a l O rd . E ric a le s — III —
S tu d ii şi c e rc e tă ri. B io c h im ia I. to m 16, 71—81. E d itu ra A c a d e m ie i R.S.R., 1973.
T i b o r i G. A. — S tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l sp e c iilo r d in fa m ilia U m b e life rs e u t i
liz a te în m e d ic in a p o p u la r ă ro m â n e a s c ă — T eză de d o c to ra t, I.M .F., Tg. M u
reş, 1972.
T o c a n V. — S tu d iu l fa rm a c o g n o stic a l p la tn e i R a n u n c u lu s o x y sp e rm u s M .B. —
T eză d e d o c to ra t, I.M .F., B u c u re şti, 1969.

223

l u k a L., T ă m a ş M. — D e te rm in a re a fla v o n o id e lo r în p la n te le A lc h e m illa m o llis
(B user) R o th m şi A lc h e m illa v u lg a r is L. F a rm a c ia , voi. X X V , n r. 4, p. 247— 252,
V a c z y C. — C o n trib u ţii p re lim in a re p riv in d a p a r iţia id e ii d e o c ro tire a n a tu r ii
în a n tic h ita te a ro m a n ă , S a rg e tia , t. X , pag. 257—264, D eva, 1974.
V a l n e t J. — P h y to th e ra p ie ( tra ite m e n t d e s m a la d ie s p a r Ies p la n te s) 2° e d itio n ,
E d itu ra M a lo in e S.A. P a ris , 1976.
V a l n e t J. — A ro m a th e ra p ie — T r a ite m e n t d e s m a la d ie s p a r Ies esse n ce s d es
p la n te s , 8 e d itio n , E d itu ra M a lo in e S.A. P a ris , 1976.
V o i c u l e s c u M. şi co lab . — M ed ic in a p e n tr u fa m ilie , E d itu ra M e d ica lă, B u c u
re ş ti, 1986.
V u l c ă n e s c u R. — M ito lo g ie ro m â n ă , p. 488—489, 542, E d itu ra A c a d e m ie i R .S.R.,
Z a n o s c h i V., T u r e n s c h i E., T o m a M. — P la n te to x ic e d in R o m â n ia , E d i
tu r a C eres, B u c u re şti, 1981.
Z a m f i r e s c u şi co lab . — F ito te h n ia vo i. II, E d itu ra A g ro -S ilv ic ă , B u c u re şti, 1958.
Z i 11 i R., şi co lab . — S tu d iu l flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e d in r a io n u l P ia t r a N ea n ţ.
Rez. L u c ră rilo r IC SM C F, B u c u re şti, 1967.
Z i t t i R. şi c o la b .— S tu d iu l flo re i m e d ic in a le s p o n ta n e d in r a io n u l M o ld o v a N o u ă,
F a rm a c ia voi. X V I, n r. 1, B u c u re şti, 1968.
W e i s R. F. — L e h rb u c h d e r P h y to th e ra p ie , E d. I lI - a , E d itu ra H ip p o k ra te s, S tu t-
tg a r t, 1974.
* * * — P ro d u s e fa rm a c e u tic e ro m â n e şti, E d itu ra M e d ic a lă , B u c u re şti, 1970.
* * * — F lo r a R .S.R. — voi. I —X III, E d itu ra A c ad e m ie i R.S.R., B u c u re şti, 1952— 1972.
* * * — F a rm a c o o p e e a R o m â n ă , e d iţiile V II—IX , E d itu ra M e d ic a lă , B u c u re şti,
1956— 1976.
* * * H e rb a H u n g a ric a , B u d a p e sta , 1970— 1975.
* * * — P ro d u s e fa rm a c e u tic e fo lo site în p ra c tic a m e d ic a lă , E d itu ra M e d ic a lă , B u c u
re ş ti, 1976.
* * * — T e h n o lo g ii p e n tr u c u ltu ra p la n te lo r m e d ic in a le şi a ro m a tic e , M .A .I.A . şi
A c a d e m ia d e ş tiin ţe ag ric o le şi silv ice, B u c u re şti, 1978.
* * * — J o u r n a l of E th n o p h a rm a c o lo g y , E d itu ra E lse v ie r S e q u o ia , S w iss, 1980.
* * * — M e d ic in a l P la n ts a n d th e i r D e riv a tiv e s , E d ita t d e U N C T A D /G A T T , G e
n e v a , 1982.
* * * — F ito te r a p ia — E d itu ra In v e r n i d e lla B efa-M ila n o , 1973—1982.
* * * — F a rm a c ia , E d itu ra M e d ic a lă , B u c u re şti, 1975— 1986.
* * * — T e rp e n o id e v e g e ta le d e in te re s te r a p e u tic , A cad. R .S.R. — U .S.S.M . I.M .F ,
Tg. M u reş, 1980.
* * * — S im p o zio n „ O rie n tă ri n o i în v a lo r ific a re a p la n te lo r m e d ic in a le şi a ro m a tic e ,
T u şn a d , E d itu ra lo c a lă M ie rc u re a C iuc, 1979.
* * * — S y m p o siu m F la v o n o id a e — R e z u m a tu l L u c ră rilo r — L ito g ra fia I.M .F., C lu j-
N ap o ca, 1984.
* * * — C u n o ş tin ţe c o n te m p o ra n e . P la n te m e d ic in a le în p re z e n t, E d itu ra K o ru n k ,
C lu j-N a p o c a , 1983.
* * * — S im p o z io n u l „ M e d ic a m e n te in d ig e n e d e p ro v e n ie n ţă v e g e ta lă — R e z u m a tu l
L u c ră rilo r, C lu j-N a p o c a , 1985.
* * * — V a lo rific a re a s u p e r io a ră a p la n te lo r m e d ic in a le — L u c ră rile C o n sfă tu irii,
Tg. M u reş, 1970.

R e d a o to r : In g . G E O EG E TA SABAD EANU
T e h n o re d a c to r : STE LIA N A P A R IZ IA N U
B u n de tip a r 2.VÎII.19S8
A p ă r u t 1988
Coli d e tip a r 14
în tr e p r in d e r e a p o lig ra fic ă O lten ia
S tr. Mihtai V iteazu l n r. 4, C raio v a
C o m an d a n r . 141/1988

Flora medicinala a Romaniei vol. I

More Related Content

What's hot (15)

Viewers also liked (20)

Similar to Flora medicinala a Romaniei vol. I (20)

More from tarzan1a (20)

Flora medicinala a Romaniei vol. I