Lucrarile de taiere la pomii si arbusti fructiferi

HEINER SCHMID
POMII FRUCTIFERI
7 c J C M M L 1 X ID)3E T Â I3 E M S
SĂMÂNŢOASE, SÂMBUROASE, ARBUŞTI
Editura M.A.S.T.

© 1978, 1995 Eugen Ulmer GmbH & Co.,
Wollgrasweg, 70599 Stuttgart (Hohenheim) Germany
© 1999 Editura M.A.S.T. Bucureşti, România
Părţi din lucrare sau lucrarea în întregime nu vor putea
fi multiplicate prin nici un fel de mijloace (mecanice,
chimice, electronice) fără acordul scris al Editurii
M.A.S.T., deţinătoarea drepturilor de autor în România.
Tehnoredactare computerizată:
Marina MARFNESCU
I.S.B.N.: 9 7 3-978-68-7-1
1. ÎNTREBĂRI DE BAZĂ
Au un rol important înainte de începerea plantării
i

;;
P ep in ierele su n t su rse de în c re d e re pen tru p rocu rarea
puieţilor. A spect din tr-o astfel de unitate.
4
1.1 DE CE NU CRESC POMII FRUCTIFERI SINGURI?
Dacă toate soiurile de pomi fructiferi s-ar înmulţi genera
tiv, adică prin seminţe, păstrând intacte toate caracteristicile
pomului din care a fost recoltată sămânţa, pepinierele ar fi
probabil inutile. De foarte multe ori lucrurile nu stau însă aşa
şi mai ales în cazul soiurilor nobile. în această situaţie
obţinerea unui pom tânăr cu caracteristicile unui anumit soi
nobil se va face prin metode vegetative sau, mai exact, prin
transplantul unui mugure sau lăstar preluat de la un pom de soi
nobil pe tulpina unui portaltoi. în alte cazuri plantarea de rizomi,
stoloni sau segmente de ramuri este suficientă pentru asigu
rarea obţinerii de plante tinere cu caracteristici identice cu cele
ale plantelor de la care s-a recoltai materialul săditor.
în cadrul pepinierelor sunt obţinuţi portaltoii pomilor fruc
tiferi care, într-o fază optimă de dezvoltare, sunt altoiţi pentru
înobilare.
Conform tehnologiilor specifice este urmărită în continuare
prinderea şi apoi dezvoltarea altoilor. Este bine să cunoaştem
.că puieţii care ne sunt oferiţi spre cumpărare la pepiniere au
parcurs un drum lung pornind de la faza de sămânţă sau sâm
bure până la forma în care se prezintă. Drumul acesta urmează
anumite faze de activitate asupra plantelor şi soiului, bine sta
bilite, laborioarse şi costisitoare. Din aceste motive preţurile de
vânzare ale puieţilor nu sunt mici. Tocmai de aceea cumpără
torul trebuie să fie avizat asupra unor cerinţe importante
înainte de achiziţie. Aceste cerinţe se referă atât la forma
comercială apomului, cât şi la datele în legătură cu potenţialul
de producţie şi cu puterea vegetativă a acestuia.
în ce priveşte forma comercială, cumpărătorul va analiza
integritatea scoarţei tulpinii şi ramificaţiilor, o verticalitate cores
punzătoare a tulpinii, lipsa defectelor lemnului în zona de altoire,
rădăcini suficiente, nerănite şi cu o distribuţie cât mai egală pe cir-
5

cumferinţă. Se va evita cât se poate achiziţionarea puieţilor scoşi
din pământ de mai mult timp şi nepăstraţi corespunzător.
Foarte important pentru cumpărător este însă să cunoască
şi potenţialul productiv al plantei, dar şi puterea ei vegetativă.
Astfel, unul şi acelaşi soi poate fi altoit pe un portaltoi cu
creştere foarte viguroasă, dar şi pe unul cu o creştere slabă.
Aceasta înseamnă că la plantare un pom are nevoie de, să
zicem, 25 nv, iar altul de numai 5 in2. Considerăm de aceea că
vânzătorul trebuie să indice cumpărătorului caracteristicile de
dezvoltare ale portaltoiului. Mult mai multe amănunte în legă
tură cu calităţile materialului de plantare vor fi expuse în
lucrarea Altoirile pomilor fructiferi.
în condiţii normale, după un an de dezvoltare, un altoi trebuie
să aibă o înălţime de cel puţin 1 m. Pentru soiurile cu creştere
slabă altoite pe portaltoi de acelaşi tip, se poate accepta înălţimea
de 80 cm. înălţimea tulpinii se măsoară de Ia nivelul solului până
la prima ramificaţie. în ceea ce priveşte circumferinţa tulpinii,
aceasta trebuie să aibă cel puţin 6-7 cm, măsurată la jumătatea
înălţimii. Dacă puieţii au mai mult de un an de la altoire, aceştia
vor avea pe lângă vârf încă 3-4 ramificaţii laterale. In mai multe
ţări a fost introdusă prevederea controlului viruşilor pe care îi pot
purta puieţii sămânţoaselor şi sâmburoaselor.
Tufele în vârstă de doi ani, de coacăz şi agriş, sunt oferite
la vânzare după ce au fost deja sortate. în funcţie de vârstă vor
avea următorul număr-de ramificaţii: 3-4, 5-7 şi 8-12. Aceste
ramificaţii vor avea cel puţin 40 cm la coacăz şi cel puţin 35
cm în cazul agrişului. Ambalarea pentru transport şi trans
portul propriu-zis vor fi executate având în vedere asigurarea
împotriva rănirilor scoarţei şi împotriva deshidratării datorate
curentului de aer în timpul transportului cu vehicule de viteză,
înainte de încărcarea în mijloacele de transport, puieţii vor fi
înveliţi în pături vechi, saci sau alte materiale textile. Dacă
plantarea lor va întârzia o zi sau mai multe, aceştia se vor
îngropa complet sau numai rădăcinile în locuri umbroase,
ferite de accesul animalelor.
6
2. TEORIA
Odată cu cunoaşterea creşte şi încrederea.
7

2.1. DIFERITE TIPURI DE CREŞTERE: POM, TUFĂ,
ARBUST PITIC
Dacă creşterea anuală a vârfului plantei este puternică,
demonstrând o forţă vegetativă mai mare spre deosebire de
ramificaţiile crescute dinspre bază, este vorba de alcătuirea
unui pom fructifer. Dacă însă, lăstarii de la baza axului se dez
voltă mai puternic decât cei din vârf sau dinspre mijloc, aici se
va dezvolta o tufa. Lăstarii pomilor şi tufelor se lemnifică şi
ating vârsta de mai mulţi ani, pe când lăstarii arbuştilor mai
mici (zmeur, mur) ajung numai la doi ani.
2.1.1. D ezvoltarea po m ilo r
Interesul pentru cultura pomilor şi arbuştilor fructiferi
derivă în principal din obţinerea de recolte mari şi de calitate
cât mai bună. Acest interes conduce automat la înfiinţarea de
plantaţii din pomi înobilaţi prin altoire. Fie că este vorba de
dezvoltarea unui portaltoi din sămânţă, fie că este vorba de dez
voltarea unui ochi prelevat de la un pom de soi nobil şi altoit pe
un portaltoi, dezvoltarea lor în timpul perioadei de vegetaţie va
fi urmărită cu atenţie. Şi într-un caz şi în celălalt se dezvoltă
câte un lăstar înfrunzit. La sfârşitul perioadei de vegetaţie din
anul respectiv, lungimea acestui lăstar poate fi apreciabilă, iar
tulpina lui care, ia început era ierboasă, se lemnifică. La capăt
are un mugure denumit mugure terminal, iar la axilele frun
zelor s-au dezvoltat de asemenea muguri - mugurii laterali.
La multe soiuri, aceşti muguri laterali nu se vor dezvolta, fiind
menţinuţi în latenţă de către hormonii secretaţi de vârful mlădiţei.
La vişin, piersic, cais şi gutui dominanţa vârfului este mai slab dez
voltată, astfel că în zona mediană se dezvoltă preponderent lăstarii
timpurii. Există şi câteva soiuri de măr cu comportare identică
(Klarapfel, Cox Orange. Elstar, Goldert delicios şi Jonagold).
Hotărâtor pentru dezvoltarea ulterioară a pomului este
8
modul de creştere a noilor lăstari pe prima creştere anuală a
altoiului. Nu are importanţă că în primul an lăstarul principal
s-a ramificat sau nu. In orice caz însă, zona de vârf a acestuia
are o putere vegetativă mare în contrast cu zona bazală, mai
slabă din punct de vedere al forţei vegetative. Urmărind
evoluţia în vegetaţie se observă că, în anul al doilea, mugurul
terminal al tulpinii de un an s-a dezvoltat ca cel mai viguros
lăstar - lăstarul de prelungire.
Din mugurul imediat următor s-a format un lăstar con
curent care, prin vigoare este puţin inferior primului. Mai jos
s-au dezvoltat alţi lăstari laterali, care scad în desime şi vigu-
rozitate pe măsură ce ne apropiem de bază. La sfîrşitul celui
de-al doilea an de dezvoltare, puieţii altoiţi s-au dezvoltat, ast
fel că sunt apţi pentru plantarea definitivă, iar din seminţe au
crescut puieţii în vârstă de doi ani.
In tot acest timp horticultorul a intervenit puţin în cazul
puieţilor altoiţi: mlădiţa concurenţială a fost îndepărtată pentru
a nu dezvolta ramificaţii nedorite, lăstarii laterali mai slabi au
fost de asemenea îndepărtaţi în luna august pentru a asigura o
creştere corespunzătoare a tulpinii. Tot în luna august vor fi
curăţaţi lăstarii de pe tulpină aflaţi sub ramificaţiile alese pen
tru construcţia coroanei. Descrierea evoluţiei unui lăstar în
primul an de dezvoltare este valabilă pentru toţi lăstarii ce apar
în continuare în coroana pomului, în primul lor an de dez
voltare, reamintind că zona superioară a unui lăstar de un an
este cea mai puternică în ceea ce priveşte forţa vegetativă.
Spre baza lui această forţă scade, iar scăderea este şi mai pro
nunţată pe porţiunile de lemn de 2-3, etc. ani.
Din acest motiv, lăstarul lung, în vârstă de un an este ele
mentul hotărâtor în construcţia coroanelor.
Mugurul terminal al axului este de regulă mai viguros
decât cei ai ramurilor laterale. Atât axul cât şi ramificaţiile sale
laterale compun coroana unui pom. Creşterea ei nu poate fi
lăsată fară intervenţia omului. într-un capitol viitor se va
insista mai mult asupra acestui subiect.
9

Figura 1. O co
roană se formează
în primul rând din
mlădiţe lungi care
au o mare putere
vegetativă spre vârf
şi una mai slabă
spre bază.
2.1.2. DEZVOLTAREA TUFELOR
Tufele de coacăz şi agriş se formează din rădăcinile îngropate
în pământ. Din aceste rădăcini răsar mai multe mlădiţe, aproxi
mativ egale în vigoare. Aceste mlădiţe se dezvoltă diferit faţă de
cele ale pomilor fructiferi. Pe axele în creştere ale acestora, apar
lăstari laterali, iar creşterile anuale scad rapid datorită faptului că
baza este, de data aceasta, mult mai puternică. Tufişurile de
coacăz şi agriş se pot întineri continuu cu noile mlădiţe apărute
la bază, lucru ce nu se petrece în cazul pomilor fructiferi.
Figura 2. La arbuşti însă, baza
tufei are o putere vegetativă mai
mare decât vârful.
10
2 .1 .3 . A k b i ŞTII PITICI
Rugii de zmeură şi mure sunt consideraţi arbuşti pitici.
Lăstarii lor se dezvoltă, se ramifică şi fructifică (în anul al
doilea), dar nu trăiesc mai mult de doi ani. Locul ramurilor
uscate este preluat de mlădiţele noi ce răsar an de an, astfel că
în fiecare an vor exista suficiente ramuri de rod, în vârstă de
doi ani. Atât arborii fructiferi, cât şi arbuştii vor fi supuşi
lucrărilor de tăiere ţinând obligatoriu cont de creşterea lor nat
urală. Nu poţi aşadar transforma un pom într-o tufa, sau într-
un arbust şi nici invers.
2.2. FUNCŢIILE RĂDĂCINII, TULPINII
ŞI FRUNZELOR
Arborii şi arbuştii sunt puternic ancoraţi în pământ prin
rădăcini. Rolul rădăcinii nu este doar acela de a fixa şi susţine
planta, ci şi cel de a furniza apa şi sărurile minerale. Acestea
sunt transportate prin vasele tulpinii către frunze. Atât frunzele
cât şi florile cresc pe ramurile mai tinere şi acesta este un amă
nunt esenţial în dirijarea tăierilor în coroane. Cât timp se va
păstra un echilibru optim între numărul ramificaţiilor tinere şi
al celor de doi sau mai mulţi ani, va fi asigurată atât hrănirea
corespunzătoare a plantei cât şi producţii apreciabile.
2 .2 .1 . R ă d ă c i n a
Rădăcina unui pom se dezvoltă în sol după o configuraţie şi
geometrie de multe ori asemănătoare cu cea a coroanei. Astfel
ramificaţiile puternice ale rădăcinii asigură fixarea plantei în
pământ şi rezistenţa acesteia la acţiunea factorilor externi (fur
tună, vânt. ploaie, zăpadă, etc.). Din ramificaţiile principale se
dezvoltă o reţea de ramificaţii din ce în ce mai fine care ajung
să pătrundă în mai toate zonele volumului de sol în care se dez
11

voltă rădăcina. Prin cele mai fine ramificaţii - perişorii
absorbanţi - rădăcina absoarbe apa în care sunt dizolvate o serie
de substanţe minerale ce vor fi sintetizate în hrană la nivelul
frunzelor. Perişorii absorbanţi se regenerează în timpul fiecărei
perioade de vegetaţie explorând noi şi noi zone ale solului.
Această expansiune continuă în căutarea hranei, explică faptul
că în unele cazuri anvergura rădăcinii o depăşeşte pe cea a
coroanei. Pe lângă cele două funcţii enumerate, rădăcina
depozitează rezerva de substanţe nutritive de care va fi nevoie
în primăvara viitoare, la intrarea plantei în vegetaţie. In plus
cercetările au demonstrat că la nivelul rădăcinii sunt produşi
hormoni şi unele substanţe organice utile.
2.2.2. T u l p i n a
Din punct de vedere botanic, rugii de mure sau de zmeură, ori
fragilele mlădiţe de coacăz sau agriş, sunt tulpini ca ale mărului
sau părului de exemplu. Primele sunt puţin ramificate şi nu au o
viaţă prea lungă, pe câtă vreme celelalte dezvoltă ramificaţii
puternice pe care creşte o adevărată reţea de ramificaţii tinere.
Pe lângă rolul tulpinii de a susţine greutatea coroanei, aceas
ta asigură transportul apei şi sărurilor minerale către locul de
sinteză - frunzele - şi apoi conduce hrana în locurile unde este
necesară. Pentru toate aceste funcţii, tulpina are în alcătuire
anumite tipuri de vase cu forme şi aşezări bine determinate.
2.2.3. F ru n zele
Frunzele ce împodobesc coroanele pomilor în perioada de
vegetaţie sunt adevărate laboratoare în care se petrece un ade
vărat şi complicat proces chimic - fotosinteza.
Sub acţiunea luminii solare, din apa extrasă de rădăcină şi
din bioxidul de carbon din aer, sunt sintetizate zaharuri, albu-
mină, grăsimi, vitamine şi hormoni de creştere. La suprafaţa
frunzei se realizează eliminarea surplusului de apă, eliberarea
12
de oxigen rezultat în reacţii, plantele contribuind astfel la
reducerea C 0 2 nociv din aer şi Ia oxigenarea acestuia
In alcătuirea coroanei unui pom fructifer, locurile de
apariţie a mugurilor de frunze sunt şi acelea care conţin
mugurii de flori din care se vor dezvolta fructele.
Figura 3. Fără sufi
ciente frunze sănă
toase nu este posi
bilă o dezvoltare
mulţumitoare a
fructelor
2.3. CREŞTEREA TULPINILOR ŞI PERIOADELE
DE CREŞTERE
Prin divizarea ţesuturilor în zonele de vegetaţie şi prin alun-
girea celulelor ce formează ţesutul se asigură creşterea în
lungime. Creşterea în grosime a tulpinilor şi ramurilor se
datoreşte divizării celulelor de cambiu. Atât creşterea în lungime
cât şi cea în grosime are loc periodic, de-a lungul unui an.
2.3.1. C reşterea în lungim e
Primăvara, din mugurii trecuţi prin iarnă, apar frunze, lăs
tari şi flori. Aceasta se întâmplă deoarece în interiorul fiecărui
mugure se află ţesut vegetativ protejat de solzi. Celulele ţesu
13

tului vegetativ, în condiţii prielnice, încep să se dividă,
mugurii plesnesc şi dezvoltă lăstari, frunze sau flori. Pe
lungimea unei ramuri tinere aceşti muguri s-au dezvoltat în
axilele frunzelor de anul trecut şi aceste locuri sunt vizibile ca
nişte umflături ale lemnului ramurii respective, numite noduri.
Creşterea în lungime a unei ramuri se realizează prin lungirea
segmentelor aflate între două noduri vecine - intemodiile.
în funcţie de aşezarea în configuraţia generală a coroanei,
în timpul unei perioade de creştere se formează ramificaţii cu
internodii mari sau reduse (lăstari lungi şi scurţi). Către
sfârşitul perioadei de vegetaţie anuală, lăstarii îşi încheie
creşterea cu un mugure terminal. Acesta poate fi mugure de
frunză sau de floare. Pe parcursul unei perioade de vegetaţie
anuală dezvoltarea ramurilor nu este uniformă. Astfel de la
plesnirea mugurilor până la începutul lui iunie se poate obser
va o dezvoltare rapidă a lăstarilor urmată de o fază de creştere
lentă sau chiar de stagnare totală. De la sfârşitul lui iunie
începe o a doua serie de creştere (ex. mlădiţele de coacăz) care
se diminuează spre toamnă. Este posibil, în anumite situaţii, să
debuteze şi o a treia perioadă de creştere, de exemplu, urmare
a unor intervenţii greşite asupra coroanei. Acest lucru este
nedorit deoarece perioada rece care urmează nu va mai per
mite lemnificarea lăstarilor. Pomii tineri cu o putere vegetativă
mare sunt supuşi mai puţin acestei periodicităţi decât pomii
mai bătrâni.
2 .3 .2 . C reşterea în g r o sim e
Creşterea în lungime a lăstarilor prin dezvoltarea interno-
diilor ar deveni periculoasă fără o creştere corespunzătoare a
grosimii ramurii respective, care să asigure rezistenţa
mecanică a acesteia.
Această creştere este asigurată de existenţa în ţesutul de
durată al lăstarilor al unui meristem ce este capabil de divizi
une: cambiul. Inelul de cambiu se află între partea lemnoasă a
14
fasciculului vascular (xylem) şi zona cu vase liberiene
(floein). Cambiul provoacă creşterea în grosime prin formarea
celulelor de floem la exterior şi a celulelor de xylem la interior.
La pomii fructiferi, învelişul de cambiu, capabil de diviziune,
este format din două până la opt rânduri de celule. Acest strat
de ţesut cu activitate periodică, generează primăvara celule
voluminoase care, spre sfârşitul perioadei, scad în volum, dar
cresc în rezistenţă. Activitatea de diviziune a ţesutului de cam
biu - diferită de la an la an - poate fi recunoscută într-o secţi
une transversală ca un inel anual (cu lemn timpuriu şi târziu).
Pe lângă rolul creşterii în grosime, cambiul joacă un rol
hotărâtor în vindecarea rănilor scoarţei precum şi la altoire.
2.4. LĂSTARII ŞI MUGURII POMILOR
FRUCTIFERI
Frunzele, florile şi lăstarii se dezvoltă din mugurii crescuţi
în axilele frunzelor din perioada anterioară de vegetaţie.
Intervenţia prin tăieri în alcătuirea coroanei unui pom, implică
cunoaşterea exactă a rolului fiecărei ramificaţii şi implicit
recunoaşterea acestora după configuraţia exterioară. Privind
comparativ un copac şi o tufa sau un arbust se constată cu
siguranţă faptul că elementul hotărâtor de construcţie al
coroanei este mlădiţa lungă în vârstă de un an. în anul al
doilea, din mugurii laterali ai acesteia se vor dezvolta lăstari,
frunze şi flori, iar mugurele terminal va asigura prelungirea
ramificaţiei prin creşterea anuală a acesteia. în primii ani de
viaţă, coroana are o tendinţă puternică de îndesire şi de expan
siune în volum. Se pune însă întrebarea: în condiţiile libere de
dezvoltare mai pot fi asigurate cerinţele optime de fructifi
care? Această întrebare va fi lămurită printr-o descriere
generală a ramurilor de rod ale sămânţoaselor şi sâm-
buroaselor. Pentru exemplificare se va face referire la ramuri
desfrunzite, adică aşa cum arată ele în timpul tăierilor „în
uscat”.
15

il,11
2.4.1. M lă d iţa lungă
a) La sămânţoase
Mlădiţele sunt lungi, puternice, atunci când au vârsta de un
an şi pot fi întâlnite şi la pomi mai în vârstă, mai ales la peri
feria coroanelor, ele reprezentând sporul anual al coroanei.
Vârful acestor mlădiţe conţine un mugure terminal din
care, la următoarea înflorire, se poate dezvolta o nouă mlădiţă
sau doar un buchet de frunze tară, respectiv cu o inflorescenţă,
înfloresc la capătul mlădiţelor soiurile Idared, Glosler,
Berlepsch şi Conference. Pe lateral cresc muguri care, în
funcţie de caracteristicile soiului şi de vigoarea mlădiţei, pot
dezvolta mlădiţe lungi, scurte sau ambele tipuri. Când condiţi
ile de hrană şi climă sunt bune, în treimea mijlocie a acestora
se vor forma muguri de floare care vor fructifica în anul urmă
tor. pe lemn de un an (Golden delicios, Parmen auriu, Cox,
etc). Odată cu intrarea pe rod, de-a lungul mlădiţelor lungi în
vârstă de un an cresc lateral muguri care dezvoltă mlădiţe
scurte, ce au de regulă o inflorescenţă Ia capăt. Acest „lemn de
16
Figura 4. Ra
muri de rod la so
iul de măr „clo
pot” . De la stânga
la dreapta: două
mlădiţe lungi cu
flori la capăt şi
lateral; două nuie
luşe cu câte un
m ugur mixt la
capete şi mai mulţi
muguri vegetativi
lateral; o ţepuşă
înflorită (bursă);
doi lăstari puter
nici ai lemnului de
doi ani.
fructificare în vârstă de doi ani” ce poartă mlădiţe scurte în
vârstă de un an este foarte important deoarece aici se află
majoritatea florilor pomului. Lemnul de doi ani este totodată
imun faţă de substanţele cu caracter inhibitor ceea ce nu se
întâmplă cu lemnul mai vechi.
b) La sâmburoase
O caracteristică a ramurilor de rod a sâmburoaselor este
aceea că din mugurele terminal nu se va dezvolta niciodată o
inflorescenţă, pentru că el va fi mereu un mugure de frunză. în
funcţie de specie există locuri preferenţiale de creştere a flo
rilor. Astfel, în cazul cireşului şi vişinului, ramura mijlocie
(10-30 cm) dezvoltă muguri floriferi înspre mijloc şi bază, iar
ramura pleată (peste 50 cm şi un diametru de 2-3 mm), dez
voltă numai muguri laterali floriferi concentraţi în partea supe
rioară. Numai mugurele terminal este vegetativ şi asigură
ramurii o creştere normală de 10-15 cm. în anul următor
numai această creştere va avea muguri de rod, restul tijei
rămânând gol.
în cazul prunului şi caisului, ramura mijlocie (10-15 cm)
are un mugure vegetativ la vârf, iar lateral buchete de muguri.
Aceste buchete conţin atât muguri de frunze cât şi de flori. în
anii următori, din mugurii vegetativi se vor dezvolta ramifi
caţii secundare.
Ramura lungă (de prelungire) are la noduri, buchete de
muguri vegetativi şi floriferi, iar la vârf un mugure vegetativ.
La piersic, ramura siâbă, cu o lungime de 10-12 cm şi un
diametru de 2-3 mm se termină cu un mugure vegetativ, iar late
ral are numai muguri floriferi, câte unul la fiecare nod. După
rodire, ramura se lungeşte, mugurii concentrându-se în partea
ei terminală. Tija rămâne dezgolită în rest şi se usucă cu timpul.
Ramura mixtă a piersicului are o lungime de 20-70 cm. La
baza şi la vârful ci cresc doar muguri vegetativi. Pe lungime
dezvoltă grupe de câte trei muguri, cel din mijloc fiind vege
tativ, iar ceilalţi doi, floriferi. Din mugurii vegetativi de la bază
se vor dezvolta alte ramuri mixte.
17

2.4.2. R a m i f i c a ţ i i s c u r t f
a) în cazul sămânţoasclor
Ramificaţiile scurte sunt lăstari în vârstă de un an sau mai
mult, au lungimi reduse, pot avea muguri floriferi, deci pot
înflori şi fructifica, dar lucrul acesta nu se întâmplă anual. Acest
fapt poate constitui un neajuns important din cauză că pomicul-
torul nu se poate bizui permanent pe fructificarea acestor for
maţiuni, dar poate beneficia de o suprafructificare în anumiţi ani.
Prin măsurile de autoconservare, planta îşi va regla funcţiile
vitale, astfel că în anul următor unei producţii foarte mari, aceas
ta nu va mai fructifica. Se declanşează astfel alternanţa cu con
secinţe importante în dezvoltarea normală a pomului. Atunci
când ramificaţiile scurte cresc de-a lungul mlădiţelor lungi aflate
în dezvoltare, ele pot fructifica după doi, trei sau mai mulţi ani.
Atunci când se găsesc pe lemn în vârstă de doi ani şi mai ales în
/onele mai vârstnice ale coroanei, ramificaţiile scurte pot rodi
deja în anul următor - deci pe lemn în vârstă de trei ani.
b) In cazul sâmburoaselor
Şi pentru ramificaţiile scurte ca şi pentru cele lungi este impor
tant faptul că mugurele terminal este vegetativ şi nu florifer. La
majoritatea speciilor de sâmburoase, ramificaţiile scurte crescute
pe lemn de doi ani dezvoltă aşa zisele buchete de mai. în mijlocul
unui buchet se află un mugure ascuţit - de frunză - înconjurat de
muguri floriferi, mai rotunzi. Prunul şi caisul înfloresc, în special,
de-a lungul ramificaţiilor scurte, crescute pe lemn de doi sau mai
mulţi ani. Aceste ramificaţii scurte se termină şi ele cu câte un
mugure vegetativ. în evoluţie, unele dintre ramificaţiile tinere se
ramifică de mai multe ori şi se poate ajunge - ca şi în cazul
prunului - la sectoare de coroană foarte aglomerată.
Vişinul înfloreşte şi fructifică de-a lungul mlădiţelor lungi,
dar şi buchetele ce se dezvoltă pe, lemn mai vârstnic sunt
importante, mai ales la începutul rodirii. La anumite soiuri
ramificaţiile scurte lipsesc însă aproape complet.
18
La piersic, ramificaţiile scurte joacă un rol secundar deoarece
fructifică, în special, de-a lungul mlădiţelor lungi în vârstă de un
an. Numai buchetele ce se dezvoltă de multe ori la baza mlădiţelor
lungi, mai viguroase, pot fi considerate ramificaţii scurte.
Se vor reda în continuare configuraţiile ramurilor de rod
(scurte şi lungi) pentru cei mai cunoscuţi pomi fructiferi.
l-'igura 5. Ramuri dc rod ale mărului ţi părului.
a - pinten; b - ţepuşă-, c - smicea cu pinten; d - nuieluşă; e - mlădiul;
f - vatră de rod; e - măciulii si coarne de melc.
Figura 6. Ram uri dc rod ale prunului ţi laiMiim
a, I» şi d - buchete de mai ramificate; c şi c - ramuri mijlocii de un an.
19

Figura 7. R am u rile de rod ale cireşului şi
vişinului.
a - buchete de mai neramificate fi multianuale;
b - ramură mijlocie neramificată.
c - ramură de 2 ani garnisită cu buchete de mai
de un an:
d - ramură pleată.
Figura 8. R am urile de
rod ale piersicului
a - bucle de mai nerami
ficate',
b - ramură mixtă;
c - ramură salbă.
Din descrierea făcută rezultă că atât mlădiţele lungi cât şi
cele scurte pot fi locuri de înflorire şi fructificare. Desigur de
la specie la specie, dar şi între soiuri, locul de fructificare pre
dominant diferă. Este, de aceea, necesar ca fiecare pomicultor
să verifice care sunt sectoarele de ramificaţie unde se dezvoltă
fructele şi în ce locuri ele sunt mai frumoase.
2.4.3. R e z e r v e v e g e t a l e
Până acum s-a discutat despre mugurii situaţi la extremitatea
ramurilor (terminali, axiali) şi despre mugurii laterali. Aceştia
sunt uşor de remarcat în alcătuirea oricărei coroane. Pe lângă
aceştia există însă şi mugurii mai greu de vizualizat la prima
privire. Aceştia, deşi nu au nici o legătură cu rodirea, decât cu
rare excepţii, sunt importanţi, în primul rând pentru înlocuirea
unor pierderi accidentale petrecute într-o parte sau alta a plantei.
Mugurii secundari. In cazul unor specii de sâmburoase,
mugurii laterali aflaţi de-a lungul mlădiţelor lungi sunt dublaţi
de unul sau mai mulţi muguri secundari (ochiuri aditive sau
muguri aditivi). Atunci când mugurele principal este distrus,
un mugure secundar poate fi stimulat în aşa fel încât să preia
funcţia ce îi revenea primului. In cazul piersicului şi prunului,
mugurii secundari sunt, deseori, formaţi ca muguri de floare.
Mugurii dorminzi. Solzii mugurilor care cad primăvara,
odată cu începutul înmuguririi, lasă pe scoarţă o cicatrice
inelară - aşa numitul inel al crengii - care mai este vizibil şi pe
lemnul în vârstă de peste un an. Acesta poate fi un semn de
diferenţiere între un lăstar tânăr faţă de unul mai matur.
Solzii mugurilor sunt însă nişte frunze primitive, deci nu
este de mirare că în zona de desprindere a acestora există nişte
germeni invizibili. Aceştia se numesc muguri dorminzi şi pot
fi activaţi în cazul scăderii bruşte a mugurilor coroanei (tăieri,
crengi rupte, degerate, etc.).
Mugurii adventivi. Se pot forma oriunde în sistem, dar nu
Şi în noduri. Ţesutul cambial joacă un rol deosebit în formarea
21

mugurilor adventivi. El reacţionează însă la un impuls
neobişnuit, cum ar fi de exemplu o rană mare a scoarţei.
Atunci cambiul va reacţiona nu numai pentru vindecarea rănii,
dar şi pentru formarea unor mlădiţe solitare.
2.5. FAZELE DE DEZVOLTARE ALE COROANEI
Acestea sunt: stadiul de tinereţe, stadiul celei mai mari
producţii, stadiul de îmbătrânire şi uscare.
2 .5 .1 . S t a d iu l d e t in e r e ţ e
în cazul plantării unor puieţi altoiţi pe portaltoi cu creştere
medie sau mare, în coroană se vor dezvolta ramificaţii vigu
roase - ramurile de schelet şi semischelet. în această fază
fructele apar rar pentru că pot frâna dezvoltarea.
Când puieţii au fost obţinuţi din portaltoi cu vigoare
scăzută, programul de dezvoltare al coroanei se desfăşoară
mai încet. Şi în acest caz se dezvoltă ramuri de schelet dar, în
paralel, se formează şi mlădiţe de rod în număr mare. Pentru
primul caz, stadiul de tinereţe are o durată mai mare.
2 .5 .2 . S t a d iu l c e l e i m a i m a r i p r o d u c ţ ii
Faza aceasta este marcată de producţii foarte mari care se
formează pe ramurile de rod existente din belşug. Atâta vreme
cât dezvoltarea vegetativă se află în echilibru cu cea genera
tivă este de aşteptat ca recoltele anuale să fie bogate. Spre
sfârşitul acestui stadiu de dezvoltare, încep să-şi facă apariţia
primele semne de slăbire. Recoltele anuale bogate au diminu
at vigoarea mlădiţelor. iar lemnul uzat şi foarte îmbătrânit
începe să predomine.
22
2.5.3. St a d iu l d e îm b ă t r â n ir e şi u sc a r e
Odată intrat în faza finală, sporul anual devine infim.
Vllădiţele lungi, corespunzătoare producţiei de fructe valo
roase lipsesc. Deşi pomii mai pot fructifica pe ramificaţii
scurte, ce se găsesc încă din belşug, calitatea fructelor este
foarte slabă. Acum fenomenul de alternanţă poate surveni
foarte uşor deoarece o recoltă, cât de cât importantă, epuizează
resursele de fructificare pentru anul viitor.
Experienţa îndelungată a stabilit caracteristicile lucrărilor
de tăiere pentru fiecare stadiu în parte.
Tăierile în faza finală de existenţă a pomilor vor fi amintite
în lucrare pentru a nu neglija nici o secvenţă din ciclul natural
de viaţă al unui pom. Trebuie spus că unele nu mai sunt
actuale şi că de cele mai multe ori este indicată suprimarea şi
o plantare nouă.
2.6. FORŢE CE ACŢIONEAZĂ ASUPRA
CREŞTERII PLANTEI
Organele plantelor sunt capabile să reacţioneze la anumiţi
factori iritanţi crescând într-un mod propriu mediului respec
tiv. Gravitaţia şi lumina fac parte din rândul acestor factori
iritanţi. Aceşti doi factori naturali guvernează ,,orientarea ”
plantei în spaţiu.
2.6.1. F o r ţ a g r a v it a ţ io n a l ă
Orice corp de pe suprafaţa pământului este supus forţei
gravitaţionale; plantele nu fac nici ele excepţie. în cazul lor,
forţa gravitaţională se manifestă, în primul rând, prin faptul că
determină direcţia de creştere a organelor principale.
Astfel, rădăcinile se dezvoltă avansând spre centrul pămân
tului, în timp ce organele supraterane se dezvoltă prin depărtare
23

de centrul pământului. însuşirea plantelor de a se dezvolta în
corelaţie cu forţa gravitaţională este denumită geotropism.
Sensul de creştere înspre centrul pământului este denumit pozi
tiv geotropic, iar cel invers - negativ geotropic. Aceste însuşiri
de creştere sunt controlate de către un sistem de reglare a ba
lanţei substanţelor de creştere faţă de cele de frânare.
2 . 6 . 2 . L u m i n a
Plantele fotofile, în categoria cărora intră şi pomii fruc
tiferi, au nevoie în procesul de fotosinteză, de energia solară.
Lumina este captată la suprafaţa frunzelor, în interiorul cărora
are loc acest proces. Pentru a beneficia cât mai mult de lumi
na solară, frunzele trebuie să aibă o aşezare cât mai favorizată
în geometria coroanei. Această aşezare este nemijlocit legată
de locul de apariţie al mugurilor de frunze. Putem vorbi chiar
de o concurenţă între aceştia, în scopul de a-şi asigura fiecare
o poziţie cât mai expusă la lumină. Cum mugurele este ele
mentul de bază al dezvoltării plantei, trebuie să deducem că, în
dezvoltare, chiar axele principale ale pomului sunt influenţate
de lumină în dezvoltarea lor. Capacitatea plantelor de a orien
ta ramurile tinere în direcţia razelor de lumină, poartă numele
de fototropism. Mugurii terminali sunt pozitiv-fototropici, în
timp ce rădăcinile sunt fototropice-negativ.
2.7.?LECiI DE CREŞTERE
în cazul coroanelor de pomi tineri, creşterile anuale nu se
desfăşoară la întâmplare, ci urmează anumite regulipentru că
există anumite zone care - în funcţie de poziţia şi ierarhia
ramurilor - sunt stimulate sau frânate. Cunoaşterea acestor
procese care sunt periodice este importantă în stabilirea
tehnologiei de tăiere.
24
Figura 9. Creşterea stimu
lată a vârfurilor cu orientare
verticală. înspre bază, ramifi
caţiile au o dezvoltare mai slabă
(frânată).
VÂ RFURILOR RAMURILOR
Creşterile anuale înregistrate în perioada de vegetaţie asigură
dezvoltarea globală a pomului. Se observă că lăstarii cu o orientare
verticală au o dezvoltare mult mai puternică decât cei cu orientare
oblică sau orizontală. în schimb, ramurile cu orientare orizontală
sunt mai predispuse
Figura 10. Zona
de vârfuri cu creş
tere stimulată, aflată
de-a lungul unei
ramificaţii cu creştre
orizontală; în zona
inferioară creşterea
mlădiţelor este frâ
nată.
la fructificare decât
cele cu creştere în
spre verticală. De aici provine prelungirea viguroasă a axului,
mai ales în primii ani de viaţă. în afară de influenţa poziţiei în
creşterea anuală, un rol important îl are şi vârsta ramurii
respective şi a pomului în ansamblu.

2.7.2. S t i m u l a r e a l a t u r i l o r s u p e r i o a r e
ALE RAMURILOR
Dacă într-o coroană mai tânără, cu creştere încă viguroasă,
se apleacă o mlădiţă sau o ramură care până atunci a avut pozi
ţia verticală se va produce o surpriză: axa se mai prelungeşte
şi în această poziţie, dar creşterea ei este slabă. în afară de
aceasta, lipseşte zona de ramificare obişnuită în cazul
ramurilor verticale. Funcţia aceasta este transferată către
mlădiţele ce se dezvoltă perpendicular pe latura superioară din
mugurii ce s-au aflat acolo. Din mugurii aflaţi pe partea infe
rioară a crengii, abia dacă se dezvoltă câteva mlădiţe cu
vigoare redusă. Mlădiţele cele mai lungi şi viguroase nu se
situează în zona de vârf a ramificaţiei, ci înspre vârful arcului.
De o parte şi de cealaltă a vârfului mlădiţele scad treptat în
lungime şi vigoare. Această stimulare a laturii superioare a
unei ramuri se petrece şi atunci când o ramură se încovoaie
sub greutatea roadelor dar reacţia de creştere rapidă a lăstarilor
este mult atenuată datorită încovoierii progresive în timp şi
deci a formării graduale a hormonilor de creştre specifici.
Stimularea vegetativă a laturii superioare descreşte repede
odată cu înaintarea în vârstă şi mai ales o dată cu creştera pro
ducţiei. Ramificaţiile principale situate deseori in unghi de 45°
faţă de ax sunt expuse ambelor forţe de stimulare a mlădiţelor.
Ele ocupă, în acest caz, o poziţie intermediară: zona supe
rioară este încă dispusă stimulării vârfurilor; spre baza
crengii, noul spor se reduce considerabil, pe partea inferioară,
sporind stimularea pe partea superioară. Poziţiile intermediare
ale ramificaţiilor (în sus sau în jos) sunt determinate de prepon
derenţa acţiunii uneia dintre cele două forţe.
Figura 11. Stimu
larea vârfului în cazul
unei ramificaţii ar
cuite, cu vârful în jos.
Figura 12.
In cazul pomilor
fructiferi netăiaţi, for
marea arcurilor fruc
tifere poate începe de
timpuriu. Prin sti
mularea vârfului, în
anumite zone ale
arcului fructifer se
formează aşa numitele
axe aparente.

2.7.3. Stim u la rea vârfului pom ului
Pe măsură ce pomul înaintează în vârstă şi rodul sporeşte,
şe reduce şi puterea de creştere a mlădiţelor. Faza de formare
a coroanei este, în mare, încheiată. Sub greutatea fructelor
ramurile de schelet şi de semischelet se arcuiesc aplecându-şi
vârfurile spre pământ. Se formează aşa zisele arcuri fructifere,
Figura 13. Formarea arcurilor fructifere poate fi perturbată prin
diferite influenţe (ex.geruri târzii). în cazul soiurilor de pomi cu vege
taţie mai târzie, arcurile de fructificare se pot dezvolta şi pe ramuri de
schelet cu creştere verticală, în partea superioară a acestora. Tăierile la
aceste înălţimi pot fi foarte periculoase.
care nu mai sunt capabile să revină la forma iniţială după
recoltare. Aceasta nu atrage după sine încetarea creşterii
28
mlădiţelor deoarece ar provoca îmbătrânirea rapidă a
coroanelor. In acest stadiu are Ioc un mic program de
regenerare. După cum s-a mai spus în partea cea mai de sus a
arcului fructifer apar lăstari puternici, iniţial orientaţi vertical.
Aceste „mlădiţe de susţinere” nu se dezvoltă egal. Cel mai
puternic lăstar preia conducerea în timp ce creşterea celorlalţi
este frânată. Mlădiţa principală începe şi ea să rodească şi
formează un nou arc fructifer, care urmează aceeaşi cale de
dezvoltare. Procesul de formare a arcurilor fructifere are loc
mai ales pe ramurile încovoiate de rod. Formarea, în ansam
blul unei astfel de ramuri, de lemn nou, valoros este importan
tă în aplicarea tăierilor la pomi.
2.7.4. Stim u la rea bazf.i
Dacă o ramură este aplecată mult, astfel că baza ei reprezintă
zona cea mai de sus, această zonă va fi stimulată în apariţia lăstari
lor. Poate fi asigurai astfel lemnul de înlocuire în vederea întineririi.
2.8. CARACTERISTICI DE CREŞTERE TIPICE
FIECĂREI SPECII
Orice pomicultor poate confirma că un păr creşte altfel
decât un prun, un cireş are un tablou de creştere diferit de cel
al unui măr. Pentru a cunoaşte diferenţele de creştere ale
soiurilor unei singure specii este nevoie de ceva experienţă şi
de cunoştinţe teoretice temeinice. Un anume soi este identifi
cabil oriunde se găseşte şi indiferent pe ce portaltoi a fost
altoit. Cercetătorii în domeniul biologiei moleculare au stabilit
cum se petrece coordonarea genetică a formării caracteristi
cilor soiurilor. Astfel, în cadrul proceselor biochimice com
plexe care se petrec în organismul plantei, acizii nucleici joacă
un rol decisiv ca purtători şi mesageri ai informaţiei genetice.
Anumiţi acizi nucleici sunt capabili de a comanda formarea
29

enzimelor, de a cataliza reacţii chimice, astfel încât să se
ajungă la formarea unor caracteristici distinctive.
Pomicultorul începător ar dori cu siguranţă o schemă simplă
de tăiere care să fie aplicabilă tuturor pomilor fructiferi. Desigur
că o astfel de schemă simplificată poate fi întocmită, deoarece
principiile de bază ale creşterii coincid în multe cazuri. Nu se
poate ajunge însă la amănunte importante care diferă de la
specie la specic. De aceea rămâne foarte importantă examinarea
atentă a pomului ce urmează să fie supus lucrărilor de tăiere. La
început examinarea aceasta va necesita un timp îndelungat, dar
pe măsură ce pomicultorul va căpăta experienţă, o privire de
ansamblu va fi suficientă pentru stabilirea locurilor de inter
venţie cele mai importante. în cazul examinării, începătorul va
studia fară grabă caracteristicile tipice fiecărei specii. Se va
pune accent pe aprecierea formării mlădiţelor lungi şi scurte,
puterea de ramificare, zonele de rodire preferate, starea lemnu
lui de vârste diferite şi înclinaţia unor ramuri spre defoliere.
30
3. PRACTICA
Plăcerea începe odată cu cunoaşterea.
31
A

3.1. UNELTE PENTRU TĂIERE
Baza echipamentului necesar tăierilor la pomi este constitu
ită din: o foarfecă, un bomfaier cu pânză de fierăstrău, un cosor
şi o piatră abrazivă. Calitatea instrumentelor determină cali
tatea tăierilor. Instrumente de marcă, bine întreţinute, uşurează
mult activitatea de tăiere, scurtează timpul intervenţiei şi reali
zează operaţii corespunzătoare. Este falsă impresia că doar
pentru doi-trei pomi sau pentru câteva tufe decorative nu se jus
tifică o investiţie în instrumente de marcă, mai scumpe. Pe
lângă faptul că ele oferă deplină satisfacţie în timpul mânuirii pot
rămâne în funcţiune şi pentru generaţia următoare.
3.1.1. F o a r f e c i
Pentru tăierile la pomii fructiferi, de mai mulţi ani se folo
sesc foarfeci din metale uşoare cu un singur tăiş. Sunt uşoare
şi uşor de mânuit,
iar pe lângă
aceasta au o serie
Figura 14.
Foarfecă „de vie”,
bomfaier cu pânză
de fierăstrău, co
sor, piatră abra
zivă.
de alte avantaje:
lamele de tăiere
din oţel cromat
sunt uşor de
înlocuit, închiză-
toarea se poate acţiona cu mâna ce ţine foarfeca, pârghiile au
cămăşi de plastic ce împiedică iritarea pielii şi îndepărtează
senzaţia de rece. Cămăşile din plastic au culori vii, ceea ce
uşurează găsirea cleştilor printre alte unelte. în sfârşit, o
pereche de apărători din cauciuc protejează axele mobile pro
tejând lubrifiantul şi împiedicând intrarea prafului.
Pomicultorul cu experienţă, posedă de obicei inventarul nece
sar carc să corespundă cât mai bine cerinţelor sale. începă
torul, înainte de a cumpăra uneletele necesare trebuie să
încerce mai multe, pentru a stabili gradul de adaptare la
însuşirile sale fizice. Unele magazine oferă unelte adaptate şi
pentru stângaci. în timpul lucrului nu este permanent nevoie
de foarfecă. De aceea este nevoie de o trusă (teacă) pentru
foarfecă. De obicei aceasta se leagă la brâu pentru a fi tot tim
pul la îndemână. Vechile truse din piele au fost înlocuite de
cele din plastic, nu tot atât de durabile. în cazul în care foarfe
ca nu va fi utilizată un timp se va scoate arcul din dispozitiv
pentru a evita obosirea oţelului.
Cultivatorii de tufe şi arbuşti au nevoie de foarfeci cu
mânere lungi, atât pentru a efectua tăieri în zone greu accesi
bile mâinii, cât şi pentru a evita înţepăturile rugilor.
Există dispozitive cărora li se poate monta o foarfecă
obişnuită care, apoi, manevrată de la sol, poate acţiona Ia
înălţimi de câţiva metri.
3.1.2. F i e r ă s t r a i e
Nu orice fierăstrău care se găseşte de regulă în multe dintre
gospodării este apt pentru tăierile la pomii şi arbuştii fructiferi.
Rama metalică a cunoscutului bomfaier căreia i se aplică o pânză
de fierăstrău şi nu una de bomfaier, nu este exact ce se redă în
figurile din carte, dar este practică pentru lucrările de tăiere. Are
posibilităţi de întindere a pânzei, precum şi posibilitatea de rotire
a planului pânzei într-un unghi convenabil. Calitatea pânzei
impune ascuţiri mai dese sau mai rare. Pentru perioade lungi de
neutilizare, pânza fierăstrăului trebuie relaxată şi unsă cu
vaselină. Pe lângă acest tip de fierăstrău mai este utilizat şi
fierăstrăul-sabie. Acesta are un mâner, o lamă mai lată, uşor cur
33

Figura 15.
Foarfecele cu mâ
nere lungi (3+4)
uşurează tăierile
tufelor; fierăstraie-
sabie, necesare în
multe situaţii (6+7)
bată şi care se în
gustează spre vârf.
Acţionează numai
la tragere şi sunt
folositoare mai
ales pentru tăierile
de la baza
coroanei, acolo unde se poate acţiona de la sol. In timpul trans
portului, pânza va fi protejată cu o apărătoare din lemn care pro
tejează dinţii de loviri şi deformări. Când este necesar, dinţii se
vor ascuţi şi se va
Figura 16. Dis
pozitiv de protecţie
al bomfaierului cu
pânză de fierăstrău
(lemn dur, şlefuit).
reface ceaprazul.
Fierăstraiele-sabie
sunt, de obicei,
folosite la tăieri mai
grosolane. F,ste
bine, dar nu obliga
toriu, ca ele să
dubleze bomfaierul în inventarul pomicultorului.
34
3.1.3. C u ţ i t u l
Se utilizează mai ales pentru decuparea şi îndepărtarea
zonelor bolnave din scoarţă şi lemn. Când aceste zone au
apărut pe crengile tinere al căror tegumente nu sunt încă
scorţoase se poate folosi briceagul de altoit. în zonele aflate pe
scoarţă se poate impune folosirea dălţii şi ciocanului de lemn.
Pomicultorii cu vechime nu pot renunţa la fasonarea mar
ginilor rănilor provocate de tăierile cu fierăstrăul, folosindu-se
pentru aceasta de briceagul de altoit. Astăzi există tendinţa de
renunţare Ia o astfel de fasonare şi este aplicată doar atunci
când prin folosirea unui fierăstrău cu dinţi grosolani scoarţa s-a
desprins în fibre în zona de tăiere.
3.1.4. P i e t r e l e a b r a z i v e
Pentru ascuţirea foarfecilor şi cuţitelor sunt necesare pietre
abrazive. Acestea pot fi naturale (bucăţi de rocă cu calităţi
abrazive) sau artificiale (din pietre naturale măcinate şi
aglomerate). Sunt recomandate pietrele cu două feţe abrazive
(granulaţic mare şi fină). Granulaţia mare va fi utilizată pentru
ascuţirea foarfecilor, iar granulaţia fină, pentru cuţite. Ştirbi-
turile mari nu vor putea fi îndepărtate cu piatra abrazivă şi se
va apela la un atelier specializat.
3.2. ÎNGRIJIREA UNELTELOR
Funcţionarea îndelungată în cele mai bune condiţii depinde
nemijlocit de îngrijirea ce li se acordă uneltelor de lucru.
3.2.1. F o a r f e c a
Articulaţiile mobile ale foarfecii (axul central, închiză-
toarea şi arcul) vor fi unse periodic şi după încetarea lucrului
pe o durată mai mare. Dacă lama dc tăiere s-a tocit este nece-
35

Figura 16a.
Chiar în livadă,
foarfeca se poate
ascuţi cu ajutorul
pietrei abrazive.
Figura 16b.
O şlefuire unifor
mă a lamei de
tăiere detaşabile
reuşeşte numai cu
lama detaşată de
suport.
Figura 16c.
înainte de asam
blare, părţile
foarfecii trebuiesc
curăţate şi unse.
36
sară o ascuţire pe partea cu granulaţie mare a pietrei abrazive,
după ce aceasta a fost umezită cu apă. Dacă foarfeca are un joc
prea mare în axul principal, permiţând mlădiţelor să pătrundă
între falcă şi cuţit fără să fie tăiate, va fi strânsă piuliţa aflată
într-unul din capetele axului şi care, de obicei, este prevăzută
cu un fluture. Indiferent că este vorba de o foarfecă cu lamă de
tăiere detaşabilă sau de una clasică. în fiecare toamnă ele vor
fi demontate, degresate, reunse şi verificate din punct de
vedere al uzurii elementelor componente.
3 .2 .2 . F i e r ă s t r ă u l
Un fierăstrău pus la punct trebuie, în primul rând, să taie bine.
Prima grijă va fi, de aceea, starea pânzei. O pânză de calitate va
oferi satisfacţie fără ascuţiri prea dese, fără deformări nedorite,
Figura 17. Locuri de ungere ale bomfaierului cu pânză de fierăstrău.
ruperi de dinţi. etc. Filetul întinzătorului va fi gresat periodic, iar
tensiunea în pânză şi unghiul de înclinare al acesteia vor fi şi ele
verificate periodic deoarece se modifică cu timpul. Ascuţirea
pânzei de fierăstrău se poate face cu o pilă triunghiulară
urmărind atent conturul iniţial al dinţilor. Pentru condiţionarea
unei pânze noi este bine să căutăm un cunoscător în materie.
37

3 .2 .3 . C u ţ i t e l e
Cosorul sau briceagul de altoire cu lamă pliantă este pilit de
producător doar pe o parte a lamei. Ascuţirile ulterioare tre
buie să respecte acest loc de aplicare. Se începe prin folosirea
suprafeţei cu granulaţie mare a pietrei abrazive, după ce aceas
ta a fost umezită. După obţinerea efectului dorit, se repetă
operaţia folosind partea cu granulaţie fină a pietrei. Cuţitele nu
sunt ascuţite şi gata de folosire. Ele au fost doar pilite, nu şi
polizate şi de aceea vor fi supuse operaţiei de ascuţire pe pia
tra abrazivă.
3.3. FOLOSIREA UNELTELOR
Secţiunilc apărute prin tăiere trebuie să aibă suprafeţe netede
ce pot ti obţinute cu scule puse la punct şi mânuite cu profcsiona-
l?igura 17. Sus: Degetele vor apuca braţul care în vederea regar-
estesolidar cu lama de tăiere. Jos: Construcţie nisirii cu ramuri de
facc imposibilă apucarea greşita__________rod. Aceste tăieri pot |
38
fi moderate, medii sau severe. Ele se aplică deasupra unui
mugure sau lăstar lateral direcţionat spre exterior, cu creştere
apropiată de orizontală.
îndepărtare prin tăiere. Lăstari lacomi, lăstari concurenţi,
ramuri defoliate cu început de uscare, ramuri cu creştere necon
venabilă vor fi suprimate prin tăiere de la inel. Nu sunt admise cio
turile rămase în umia acestui gen de tăieri deoarece este îngreunată
vindecarea şi favorizează pătrunderea uscăciunii în lemnul sănă
tos. Nu este dorită apariţia lăstarilor în locul tăierilor de suprimare.
3 .3 .1 . Utiliza r ea fo a r fec ilo r
Foarfeca trebuie apucată astfel încât degetele palmei să
poată acţiona pârghia lamei de tăiere, iar podul palmei să spri
jine celălalt braţ-solidar cu falca foarfecelui,
a) La tăierile reductive
înainte de începerea tăierii propriu-zise se vor face câteva
încercări preliminare pe crengile unor copaci fără importanţă
de fructificare. Se va încerca tăierea mlădiţelor perpendicular
şi sub diferite unghiuri faţă de ax. Se verifică astfel starea de
funcţionare a foarfecelui şi mâna se obişnuieşte cu această
operaţie. Se poate începe acum scurtarea pe lemn de un an.
După stabilirea dimensiunii de scurtare se alege un loc de
tăiere care se va afla deasupra unui mugure lateral orientat
către exteriorul coroanei. Porţiunea de lemn rămasă de la acest
mugure şi până la tăietură nu trebuie să fie nici prea lungă, dar
nici foarte scurtă. Examinând secţiunea formată prin tăiere se
poate observa că s-a produs o anumită strivire a scoarţei lem
nului. Ţesuturile rănite se vor regenera relativ uşor.
In afara tăierilor reductive pe lemn de un an, foarfeca mai
poate fi utilizată şi pentru tăieri reductive pe lemn de doi sau
mai mulţi ani, dacă nu se depăşeşte diametrul de 2-2,5 cm.
Tăierile în acest caz, se execută perpendicular pe ax, deasupra
unui mugure sau unei ramificaţii tinere orientată către exteri
orul coroanei. Pentru a obţine o creştere viguroasă a mlădiţei
39

Figura 18.
Tăierea reduc-
tivă a unei mlădiţe
lungi în vârstă de
un an. Observaţi
orientarea spre ex
terior a mugurelui
de prelungire.
Figura 19.
STÂNGA Prea mult
lemn lăsat dea
supra mugurelui de
prelungire.
MIJLOC Tăiere în
unghi prea ascuţit.
DREAPTA Tăiere
corectă.
Figura 20.
îndepărtarea prin
tăiere se uşurează
considerabil prin
împingerea uşoară
a crengii cu mâna
rămasă liberă, în
direcţia de tăiere.
Figura 2 1.
Tăierea de deviere
se execută paralel
faţă de axa crengii
aleasă pentru pre
lungire.
41

Figura 22
în cazul înde
părtării prin tăiere
a mlădiţelor în
vârstă de un an,
trebuie ţinut seama
ca foarfeca să nu
rănească scoarţa
axului. Se va tăia
doar cu vârful
foarfecelui,
terminale aleasă la
tăierea reductivă
este necesară su
primarea ramifi
caţiilor laterale ale
gii pe toată
lungimea rămasă
(până la inel).
b) La tăierile de deviere
Tăierea de deviere este tot o formă de tăiere reductivă. Se
poate executa cu foarfeca sau cu fierăstrăul. Se urmăreşte
schimbarea direcţiei unui ax în cazul întineririi, obţinerea unei
creşteri spre orizontală în vederea unei fructificări sporite sau
corectarea unor defecte de creştere. Tăierea de deviere se prac
tică deasupra ramurii alese pentru deviere aproximativ paralel
cu axul acesteia.
c) La tăierile de suprimare.
Reamintim că acest gen de tăiere se practică imediat dea
supra inelului de la ramificarea crengii pe care dorim s-o înde
părtăm. Acest inel va trebui să rămână însă intact pentru a nu
îngreuna vindecarea rănii produse.
Mlădiţele de un an care s-au format pe lemn vechi în locuri
nepotrivite sunt foarte uşor de îndepărtat. Lama de tăiere se
aşează în partea dreaptă a mlădiţei (podul palmei este, deci, vizi
bil) şi se taie imediat deasupra inelului. Poziţionarea inversă a
foarfecii împiedică o tăiere precisă deasupra inelului, favorizând
în continuare apariţia de lăstari nedoriţi. La îndepărtarea unei
ramificaţii de un an crescută pe lemn de doi ani, trebuie mare
atenţie pentru a nu răni şi lemnul de doi ani. Se va poziţiona
foarfcca astfel încât tăierea să se realizeze cu vârful ei (foto).
3.3.2. M ânuirea fierăstrăului
Pentru tăieri (reductive, devieri, suprimări) ale crengilor cu
diametru mai mare de 2,5 cm
se foloseşte bomfaierul cu
pânză de fierăstrău. Tăierile cu
fierăstrăul pot produce răniri
importante care necesită pen
tru vindecare substanţe spe
ciale. închideri rapide şi curate
ale rănilor sunt de aşteptat
atunci când tăieturile sunt
netede, aplicate în poziţia opti
mă. Şi în acest caz sunt indi
cate nişte tăieri de antrena
ment înainte de începerea
lucrărilor de tăiere propriu-
zise. Pentru aceasta se pot
folosi crengi rupte accidental
care oricum vor trebui îndepăr
tate. Tăierile de antrenament se
vor executa sub unghiuri
diverse utilizând felurite încli
naţii ale pânzei. Se verifică cu
această ocazie tensiunea în
pânza de fierăstrău şi eficienţa ei la tăiere.
Exersarea tăierilor reductive se face mai întâi tăind perpen
dicular pe axul ciotului sau crengii de exerciţiu, pornind de la
interior către exterior sau de sus în jos atunci când crengile au
creştere către orizontală. Este momentul să ne punem o între-
Figura 23. îndepărtarea cio
turilor rezultate din tăieri
incorecte.
43

Figura 24.
Ramificaţie cu
creştere prea apropi
ată de axul central. Se
poate corecta prin
ancorare sau se poate
suprima. Urmăriţi
conturul inelului
(marcat).
Figura 25.
în acest caz, tăierea
nu se face de Ia inel,
ci într-un plan para
lel cu axul ramurii
principale.
44
Figura 26. Măsuri în cazul tăierilor de suprimare. De la stânga la
dreapta: să nu rămână cioturi; să nu se intre cu tăierea în lemnul
trunchiului; inelul ramificaţiei să rămână intact - el se recunoaşte
după mici fnlieri ale scoarţei; atunci când inelul pătrunde ca un
pinten spre axul triunchiului se va tăia pornind de la partea supe
rioară a inelului către partea inferioară; linia de tăiere va fi pe
jumătatea unghiului CAB.
Figura 27. Ciot în urma tăierii de
suprimare la un cireş. Deşi tratat
a produs o puternică scurgere de
clei.
bare: Va trebui să reducem o
creangă importantă, atunci
greutatea segmentului ce se
îndepărtează este mare şi
poate rupe o fâşie importantă
din lemnul şi scoarţa care se
păstrează înainte ca tăierea să
fie terminată?
In cazul crengilor mai
uşoare, se va ţine cu mâna
rămasă liberă, sectorul ce
urmează să fie îndepărtat.
Când greutatea acestuia este
însă foarte mare acest pro-
45

cedeu poate deveni periculos. Pentru aceasta, tăierea reductivă
se va executa în două etape. După ce s-a stabilit poziţia tăierii
reductive se execută o tăiere ajutătoare situată cu 40-60 cm
spre vârful ramurii respective. Va rezulta în urma acestei tăieri,
un ciot de siguranţă, în lungime de 40-60 cm. Abia acum se va
executa tăierea reductivă definitivă. Ciotul de siguranţă poate
fi sprijinit cu mâna liberă fară nici un pericol.
Mulţi pomicultori, folosesc o metodă puţin diferită: la
aproximativ 10 cm de la locul stabilit pentru tăierea definitivă
către vârful crengii, execută o tăiere pe partea inferioară a
crengii, cam 1/3 din grosime. La 3-4 cm, de la locul tăierii
definitive către vârf se execută o a doua tăiere ajutătoare dar la
partea superioară a crengii. Se înaintează cu această tăiere,
până când creanga se rupe lăsând un ciot în formă de pană.
care va fi îndepărtat la tăierea definitivă.
în cazul tăierilor de suprimare trebuie vizualizat mai întâi
inelul de ramificare. în funcţie de specie, de vârstă, de poziţia de
creştere a ramurii, inelul de ramificare poate fi într-un plan apro
ximativ paralel cu axul principal sau poate pătrunde ca un pinten
spre axul principal. în acest din urmă caz desigur că tăierea nu va
urmări conturul inelului ci se va executa în plan paralel cu axul.
în primul caz tăierea se va face cât mai aproape de inel, evitând
rănirea acestuia. Măsurile de prevenire a ruperii scoarţei sunt ace
leaşi ca în cazul tăierilor reductive. Mulţi începători, din teama de
a nu răni ramura principală sau trunchiul, sunt tentaţi să lase un
ciot mai mic sşu mai mare de la inel la exterior. Trebuie înţeles că
acest lucru este dăunător procesului de vindecare a rănii cât şi
pentru daunele ce se pot produce asupra lemnului păstrat.
3.4. REACŢIILE COROANEI ÎN URMA TĂIERII
în urma tăierilor nu au loc doar pierderi de anumite sub
stanţe (sevă, răşini, etc.). Se petrec anumite schimbări chiar în
metabolismul plantei. Astfel, este influenţat sistemul de diri
jare şi conducere al stimulatorilor şi inhibitorilor de creştere.
46
Multe dintre aceste reacţii sunt deja cunoscute.
După cum s-a mai amintit, elementul principal în formarea
coroanei este mlădiţa lungă în vârstă de un an. în anul următor
aceasta se lungeşte prin a doua creştere anuală şi se ramifică.
Mlădiţele lungi carc pornesc direct din axul puietelui plan
tat la locul definitiv evoluează conform schemei arătate mai
sus. formând şarpantele sau ramificaţiile principale ale pomu
lui. în continuare se va descrie cum reacţionează aceste rami
ficaţii la tăierea reductivă (scurtare). Scurtarea poate fi slabă
(1/4-1/3 din lungimea ramurii), mijlocie (1/2 din lungime) sau
severă (până la 2/3 din lungime). Ne oprim asupra tăierii slabe
care poate avea loc în zona mlădiţei terminale. După cum s-a
arătat, vârfurile acestor mlădiţe sunt stimulate natural în
creştere. Se pierde cumva această însuşire odată cu înde
părtarea vârfului? în principiu este valabilă teoria conform
căreia stimularea creşterii mlădiţelor în zona de vârf rămâne
neschimbată şi după mai multe tăieri reductive. Mugurele late
ral deasupra căruia s-a aplicat tăirea reductivă precum şi câţi
va alţi muguri laterali încep să se dezvolte având vârfuri
stimulate Ia creştere. Puterea de ramificare depinde însă de
intensitatea tăierii reductive. în cazul unei tăieri slabe (tăiere
lungă) a tuturor ramificaţiilor principale şi a vârfului dez
voltarea ulterioară diferă mult faţă de cea a unui pom netăiat.
Creşterea nouă care se dezvoltă după tăiere are tendinţa de a
forma ramificaţii scurte care înfloresc. Deja din stadiul de
tinereţe se dezvoltă o coroană care rodeşte.
în cazul unei tăieri reductive puternice a ramificaţiilor prin
cipale reacţia diferă faţă de pomul netăiat sau cu tăiere slabă.
Ramurile scurtate concentrează toată forţa de creştere pe mu
guri puţini din care cresc mlădiţe anuale orientate vertical şi
deci, deosebit de viguroase. Tot ce ar putea slăbi creşterea
acestor mlădiţe puţine, se elimină.
în urma tăierii severe, mugurii care cresc pe partea infe
rioară sunt frânaţi în creştere astfel că nu se dezvoltă decât
ramificaţii slabe. Aşa se explică situaţia în care coroane
47

Figura 28. Rcacţiile mlădiţelor ca urmare a tăierii reductive:
Mlădiţă lungă, netăiată (stânga); mlădiţă mijlocie tăiată uşor
(mijloc); mlădiţă tăiată puternic (dreapta).
supuse ani de-a rândul unor tăieri severe nu au putut dezvolta
lemn fructifer.
Cu toate că puţinele mlădiţe cu creştere verticală deosebit de
stimulate în creştere sunt adesea mai lungi decât cele ale pomu
lui netăiat sau cu tăiere slabă, pe ansamblu sporul este mai slab.
Ceea ce mai atrage, de asemenea, atenţia este faptul că
bucata rămasă din mlădiţă lungă, în vârstă de un an, asupra căreia
s-a aplicat tăierea, se îngroaşă puternic în anul următor.
Cel puţin în anii de tinereţe tăierile reductive pe ramificaţi
ile principale sunt inevitabile deoarece creşterile anuale nu se
stabilizează uşor pentru a-şi îndeplini funcţia de viitoare purtă
toare ale lemnului de fructificare.
O tăiere reductivă mijlocie combină rcacţiile descrise în
cazul celorlalte tipuri de tăiere. Reacţia unei ramificaţii la
tăierile reductive declanşează încercarea de refacere a acesteia.
Pomul îşi canalizează resursele pentru ca în perioada următoare
de vegetaţie să-şi refacă numărul de muguri avut, iar creanga
supusă tăierii va tinde să-şi recapete anvergura avută.
în cazul unei tăieri reductive slabe reacţiile sunt slabe. O
tăiere severă poate perturba programul natural de creştere a
coroanei şi asta este în corelaţie directă cu forţa cu care se dez
voltă noile mlădiţe.
48
Calitatea mugurilor joacă un rol important în cazul tăierii
reductive şi, mai ales, în cazul sămânţoaselor, unde se întâl
nesc des diferenţe în ce priveşte puterea acestora de creştere.
Mugurele terminal al mlădiţelor lungi este superior din
acest punct de vedere, tuturor celorlalţi. Cei aflaţi imediat sub
aceştia pot dezvolta lăstari viguroşi. Urmează apoi o zonă cu
muguri mai slabi pentru ca în treimea mijlocie să apară muguri
laterali favorizaţi în creşterea lor. Baza mlădiţei se caracteri
zează prin muguri mai slabi.
în faza de început, ramificaţiile principale erau de lungimi
aproximativ egale. în cursul dezvoltării această egalitate este
posibil să nu se mai menţină. Dacă toate aceste ramificaţii
principale ar fi tăiate la aproximativ aceeaşi lungime, s-ar
obţine o coroană simetrică şi deosebit de dezvoltată.
Dacă însă se urmăreşte realizarea unei egalităţi între rami
ficaţii de lungimi şi puteri diferite, această posibilitate ne este
oferită de faptul că pe lungimea unei mlădiţe, mugurii au cali
tăţi diferite. Dirijând corect tăierile, diferenţial de la ramifi
caţie la ramificaţie, se va obţine scopul propus.
Urmărind obţinerea unui spor nou, viguros, la o creangă
prea scurtă, faţă de ansamblu, se lasă intact mugurele terminal
din caic se va dezvolta o mlădiţă mai slabă şi se va suprima o
ramificaţie mai viguroasă din zona de mijloc.
Dacă se urmăreşte formarea unui spor nou, mai slab, atunci
se vor practica tăieri de reducţie pe mugurii mai slabi de la
baza mlădiţelor viguroase sau pe mugurii mai slabi din partea
superioară, în cazul mlădiţelor mai slabe.
In cazul în care se doreşte stimularea unor lăstari laterali
scurţi, fără ca mlădiţă să se prelungească, atunci se va rupe pili
şi simplu mugurul terminal al mlădiţei respective.
In cadrul tăierilor de formare se va acorda atenţie faptului ll
că atât ramificaţiile principale cât şi vârful să aibă lemn de
Iructifîcare cu vârstă şi grosimi apropiate.
Ramificaţiile principale ce devin prea viguroase, datorează
acest spor ramificaţiilor laterale în exces. Acestea produc în
49

principal „materialul de construcţie al lemnului”. Rărirea lor
stopează dezvoltarea puternică. Dimpotrivă o creangă firavă
se poate fortifica lăsându-i mai multe ramificaţii laterale.
Regenerarea nu se obţine numai prin tăierea reductivă a
mlădiţelor lungi în vârstă de un an, ci şi prin devieri şi întineriri
în lemnul în vârstă de mai mulţi ani.
Tăierile de suprimare nu provoacă reacţii atât de evidente
ca în urma tăierii reductive. în practică se observă că pomii
carc au fost aerisiţi şi luminaţi în urma tăierilor de suprimare
nu s-au comportat diferit.
3.5. LUCRĂRILE DE FORMARE
Activităţile manuale care pe lângă tăiere, accentuează sau reduc
funcţiile mlădiţelor sau a crengilor, în cadrul coroanei, se numesc
lucrări de formare. Aceste lucrări vor fi expuse aici explicit ca
anticipare a temei principale „bducarea şi îngrijirea coroanelor
pomilor fructiferi”, deoarece nu sunt necesare toate în fiecare caz.
iar explicarea lor în cadrul temei principale ar putea abate atenţia de
Ia lucmri decisive. Din lucrările de formare fac parte, îndepărtarea
crengilor, proptirea, ancorarea sau împovărarea.
3 .5 .1 . În d e p ă r t a r e a
Această măsură de îndepărtare a crengilorprea apropiate se reflec
tă deosebit de pozitiv în dezvoltarea ulterioară. Există multe soiuri
aparţinând feluritelor specii ale căror ramuri au o tendinţă de creştere
spre verticală. Astfel condiţiile de iluminare în interiorul coroanei se
înrăutăţesc pe măsura dezvoltării vegetaţiei. Interiorul coroanei devine
steril din cauza proastei iluminări şi a unei aerisiri necorespunzătoare.
Pentru evitarea unor astfel de neajunsuri, de la bun început, fiecărei
ramificaţii trebuie să i se creeze un spaţiu suficient faţă de cele încon
jurătoare. Ramificaţiile care nu reprezintă ramuri de schelet vor fi diri
jate spre orizontală prin îndepărtare, de exemplu.
Formarea coroanei începe din momentul când primele
ramificaţii principale (gradul I sau şarpante) au fost alese. Cel
50
Figura 29.
Tăierea în formă
de pană a unei
proptele de
depărtare.
Figura 30.
Fixarea proptelei
de depărtare.
51

Figura 31. O
crăcană existentă
la unul dintre ca
petele distanfieru-
lui înlocuieşte una
dintre pene.
mai probabil, a-
cest moment sur
vine după un an
de la plantarea
puietelui la locul
definitiv.
Acum, în cazul speciilor cu creştere abruptă, unghiul dintre
ramificaţiile principale şi ax trebuie să fie aproximativ 45°, iar
în cazul speciilor cu tendinţă de dezvoltare mai înspre orizon
tală acest unghi va fi înspre valoarea de 60° sau mai mult.
O ramificaţie principală crescută într-o poziţie apropiată de
verticală este favorizată în creştere şi este posibil să fie mai
dezvoltată dccât celelalte ramificaţii principale. O astfel de
ramificaţie va fi îndepărtată de ax cu ajutorul unei proptele ast
fel încât unghiul ei de ramificare să devină mai mare decât ale
cclorlalte ramificaţii principale crcscute natural sub un unghi
convenabil.
Aşa se va ajunge în final la o uniformizare a ramificaţiilor
principale. Posibilitatea aceasta de influenţare a creşterii îşi
dovedeşte efectul şi în cazul ramificaţiilor în vârstă de mai
mulţi ani. Pentru confecţionarea distanţierelor va fi folosit
lemn de aproximativ grosimea unui deget (sau mai mult la
nevoie) şi care să aibă măduvă moale (soc, salcie, etc.) pentru
a nu răni scoarţa în punctele de reazem. După alegerea lemnu
lui din care se va confecţiona distanţierul, se taie în formă de
52
pană la unul din capete. Modul de tăiere a penei a fost ilustrat
anterior. Următorul pas este alegerea locului de amplasare a
distanţierului. Nu se va încerca amplasarea foarte aproape de
ramificare deoarece aici tensiunea este foarte mare şi poate
produce despicarea în punctul de ramificare. Dacă punctul de
reazem se alege înspre vârful ramurii, aici tensiunea este
foarte redusă, ramura are mobilitate mare şi, la vânt, dis-
tanţieru 1poate să cadă. Din aceste motive se va alege un punct
convenabil aflat cam la jumătatea înălţimii ramificaţiei princi
pale. Este de preferat ca punctul ales să se afle sub o ramifi
caţie (sau mugure) laterală care va împiedica distanţierul să
alunece în sus. Odată stabilit acest punct, se îndepărtează cu
una din mâini ramificaţia ce trebuie corectată până când aceas
ta ocupă unghiul dorit. Cu cealaltă mână se probează lungimea
necesară până la axul principal al distanţierului. Se va însem
na punctul de tăiere. Este important ca punctul de reazem al
distanţierului pe ax să fie tot sub o ramificaţie. De asemenea
trebuie ţinut cont de faptul că unghiul făcut de ramificaţia
principală şi distanţier să fie aproximativ 90°, iar cel dintre
distanţier şi axa principală să nu fie sub 45°.
Se va executa a doua pană la capătul marcat al distanţieru
lui. A doua pană trebuie să se afle aproximativ în acelaşi plan
ca şi prima (vezi figura). Pana de la unul din capetele dis
tanţierului poate fi suplinită foarte bine de o ramificaţie mai
puternică a lemnului ales în acest scop. Odată amplasate, dis-
tanţierele trebuiesc urmărite mai ales după vântul puternic,
furtună, ploile torenţiale. în astfel de cazuri ele pot cădea, iar
atunci când scopul propus nu a fost atins ele vor fi repuse în
poziţia iniţială. Se întâmplă ca, în perioada de vegetaţie, cam
biul să producă incluziuni în zonele de contact distanţier-pom.
Prin îndepărtare, la tăierile de iarnă, situaţia se reglementează.
53

3.5.2. P r o ptir ea
Figura 32. Corectarea cu ajutorul beţelor.
Se fixează hăţul de lemn pe partea infe
rioară a crengii. Prin legare, mlădiţă cu
tendinţă pronunţată de creştere în sus
poate fi adusă în poziţia dorită.
Figura 33 Bastonul fixat pe partea supe
rioară a crengii oferă posibilitatea corec
tării po/iţiei unei mlădiţe cu tendinţă de
aplecare.
Această metodă de
corectare a ramificaţi
ilor se aplică atunci
când nu se urmăreşte
îndepărtarea unei ra
mificaţii faţă de ax ci
apropierea faţă de
acesta, precum şi în
caz.ul necesităţii de
corectare a creşterii
unui altoi. Pentru
proptire sunt necesare
beţe din lemn, de
grosimi convenabile,
sfoară sau rafie. Să
presupunem că pc o
ramură laterală a fost
plantai un altoi, care
are tendinţa puternică
de creştere în sus. In
acest caz. un băţ de
lungime şi grosime
adecvate se leagă în
două locuri, pc partea
inferioară a portaltoiu-
lui. Celălalt capăt al
băţului trebuie să
ajungă până deasupra
punctului de ancorare
stabilit pentru corecţia
portaltoiului. Se aduce
portaltoiul în poziţia
54
dorită şi se leagă de
proptea. Se va avea
în vedere ca sfoara
să treacă pe dea
supra unui mugure
al altoiului împiedi
când astfel alune
carea spre bază.
Atunci când
dimpotrivă, altoiul
are o pronunţată
tendinţă dc creştere
în jos, băţul va fi le
gat pe aceeaşi parte
cu altoiul. Dc la caz
la caz, altoiul va fi
legal de proptea în două sau mai multe locuri.
în sfârşit, un astfel de baston mai poate fi folosit pentru
corectarea în acelaşi sens (îndepărtare sau apropiere de ax) a două
ramificaţii principale.
3.5.3. A n c o r a r e a ş i î m p o v ă r a r e a
Figura 35.
Cârlige din mate
rial plastic
folosite pentru
corectarea pozi
ţiei mlădiţelor în
vârstă de un an.
> - J
Figura 34. Cele două ramificaţii au putut
fi îndepărtate (sau apropiate) cu ajutorul
unei proptele legată la ambele capete.
55

ui caurui lu
crărilor de forma
re. legarea joacă
un rol important.
Este necesară a-
tunci când, de e-
xemplu, o ramifi
caţie principală
are o creştere ac
centuată spre ori
zontală fiind ast
fel împiedicată în
dezvoltare. Alt
caz unde devine
necesară legarea
este acela când se
urmăreşte ca din
baza unei ramifi
caţii să se obţină o
Figura 36. In jurul trunchiului sc leagă o fundă j
mare. Trăgând de capătul scurt, nodul trece pe noua miaaiţa. 111
capătul lung al sforii. acest caz ramura va
fi puternic arcuită
în jos şi legată
eventual de un ţă
ruş bătut în pă
mânt. Legarea in
tervine însă cel mai
des pentru obţi
nerea creşterii mai
aproape de ori
zontală. Prin a-
ceasta se slăbeşte
sporul anual şi
creşte fructificarea.
Aplecarea spre
Figura 37. Se mai face un nod şi se strânge bine. orizontală determi-
Figura 38
Aceeaşi fundă cu
nod dublu se face
şi pe mlădiţă ce
trebuie corectată.
Figura 39. Calup de beton prins Figura 40. Pietre de mărimi
de ramură cu un cleşte de rufe. diferite aşezate într-o plasă din
Fire de plastic.
nă schimbarea funcţiei ramurii prin modificări de metabolism
şi de repartizare a substanţelor nutritive. Prin aplicarea acestei
metode se scurtează perioada nerodnică a pomilor tineri.
Activitatea de aplecare a crengilor prea apropiate de ax se va
executa în cadrul lucrărilor de tăiere în uscat. Pentru legare
este nevoie de rafie artificială (mlădiţe de un an) sau sfori din
fibre sintetice. Pentru că ramurile corectate se dezvoltă şi în
grosime, sfoara nu va fi legată strâns, ci se va lăsa o buclă
57

largă legată în aşa fel încât să nu se strângă. Acelaşi lucru este
valabil şi în cazul legării puieţilor de tutori. Ignorarea acestor
recomandări poate duce la ruperea sforii sub presiunea lem
nului în creştere sau, mai grav, la secţionarea scoarţei în zona
de legare. Nodul fundei, prezentat şi în fotografiile alăturate,
nu este greu de realizat, dar sunt necesare încercări prelimi
nare, pentru siguranţă. Desigur există multe modalităţi de
realizare a nodului buclei, astfel încât aceasta să nu stran
guleze scoarţa. Se consideră că nodul prezintă siguranţă atunci
când trăgând de capătul lung al sforii bucla nu se închide.
Sârma este total nerecomandată în aceste operaţiuni. Cum s-a
mai spus, dirijarea către orizontală se execută în cadrul tăieri
lor în uscat (martie) atunci când se poate opera asupra
mlădiţelor de un an dar şi asupra unor crengi mai mari, cu
lemn de doi sau mai mulţi ani. Dirijarea mlădiţelor se poate
face şi în vegetaţie (august), adică atunci când ciclul vegetal
nu este încheiat încă şi când mlădiţele sunt doar parţial lemni-
ficate. Pentru intervenţiile în această perioadă se folosesc fel
de fel de metode, altele decât cele descrise mai înainte. Astfel
se pot utiliza nişte piese din plastic (vezi foto) care încadrează
bine axul principal şi, prin braţul lateral, ţin ramificaţia în
poziţie orizontală. Pomicultorul îşi poate confecţiona singur
nişte calupi din beton cu câte un cârlig de sârmă folosind ca
forme diferite ambalaje din plastic (pahare de îngheţată, etc.).
Aceşti calupi vor avea greutăţi diferite pornind de exemplu de
la 100 g şi până la 1 kg. Poate şi mai la îndemână este folosirea
pietrelor de diverse mărimi aşezate în pungi sau plare din plas
tic şi legate de crengi. în cazul acesta există avantajul că, prin
scoatere sau adăugare de pietre, se obţine exact poziţia dorită.
Trebuie reţinut faptul că intervenţiile de vară trebuiesc aplicate
abia atunci când mlădiţă şi-a definitivat alcătuirea, iar ramifi
caţiile scurte au deja mugure terminal. în general această
perioadă începe la sfârşitul lunii iulie şi se poate întinde până
la jumătatea lui august. Deşi scopul „orizontal izării” ramifi
caţiilor principale este obţinerea de rod, în unele cazuri succe
58
sul nu apare conform aşteptărilor. S-a observat că o astfel de
acţiune aplicată la un cireş a redus producţia în loc să o spo
rească. Ce s-a întâmplat? Cireşul fusese altoit pe un portaltoi
cu creştere viguroasă capabil să întreţină ramificaţii extinse ca
arie. Repoziţionarea ramificaţiilor s-a făcut mult prea
devreme, creşterea acestora s-a diminuat considerabil şi pro
ducţia nu a putut atinge valoarea normală.
3.6. CÂND SE EXECUTĂ
TĂfEREA?
Experienţa a stabilit că nu toate anotimpurile anului sunt
propice tăierilor. Restricţiile ţin atât de parametrii climatici
specifici fiecărui anotimp, dar şi de faza de dezvoltare vege
tală a plantelor într-un moment dat. în general se vorbeşte de
tăierile de iarnă (în uscat) şi de tăierile de vară (în verde).
Tăierea de iarnă
Agrişul şi coacăzul pot fi tăiaţi încă din ianuarie sau febru
arie. Pot urma geruri serioase, dar ele nu pot provoca decât
daune minime. Rugul de mure este însă sensibil la ger şi nu se
vor aplica tăieri în nici un caz mai devreme de începutul lui
aprilie. Tot acum se pot scurta nuielele purtătoare de rod ale
zmeurului care a crescut prea mult.
în cazul pomilor fructiferi, tăierile în uscat trebuie să
înceapă atunci când nu mai sunt aşteptate geruri cumplite.
Desigur că un an nu este identic cu cel care a trecut şi nu avem
siguranţa că se aseamănă cu cel care va veni. Statistic,
începutul lunii martie poate fi favorabil începerii lucrărilor de
tăiere în uscat. în livezile de pomi. Tăierile executatc mai
devreme pot slăbi rezistenţa la gerurile care mai pot surveni.
Este stabilit că pomii care nu au fost supuşi tăierilor au rezis
tat mult mai uşor gerurilor decât cei care au suportat acţiuni de
tăiere înaintea apariţiei acestor geruri. Acest fapt a fost remar
cat mai ales la speciile cu sensibilitate la ger (piersic, cais, dar
şi păr sau prun). Mărul, atât prin soiurile sale mai vechi, dar
59

mai ales prin anumite soiuri recent obţinute (Jonagold, Elstar)
se dovedeşte de asemenea sensibil la ger.
Tăierile de vară
în cazul pomilor fructiferi, tăierile de vară pot fi aplicate
încă de la începutul lunii iunie (în anii prielnici, chiar de la
sfârşitul lui mai). Ele debutează cu ruperea lăstarilor cu
creştere incomodă, crescuţi pe lemn destul de vechi şi care,
prin dezvoltare, pot deranja ramificaţiile normale ale pomului.
Sămânţoasele şi prunul impun de regulă această activitate.
Ruperea cu mâna a acestor lăstari se va face înainte ca aceştia
să depăşească 15-20 cm. Tăierile de vară debutează însă cu
adevărat la sfârşitul lunii iulie şi începutul lui august, adică
atunci când ramificaţiile scurte au format muguri terminali.
Tot acum. sporul anual începe să se stabilizeze astfel încât
tăierile nu mai pot declanşa reacţii nedorite (lăstari din cioturi
sau ridicarea în sus a vârfurilor mlădiţelor orizontale).
în cazul pomilor fructiferi care cresc puternic dar au o pro
ducţie redusă, o tăiere pentru iluminare începând cu mijlocul
lunii august poate determina o liniştire a creşterii mlădiţelor şi
o creştere a producţiei. în cadrul acestei acţiuni se înlătură
părţi întregi de crengi, chiar dacă pe ele se află şi fructe.
Experienţa a dovedit că merii supuşi unei astfel de operaţii
rodesc mai bine, îşi îmbunătăţesc simetria şi li se
îmbunătăţeşte durabilitatea fructelor. Această .,tăiere de
august” se aplică cu succes cu condiţia ca înaintea ei să nu se
fi executat altă tăiere timp de cel puţin un an şi jumătate.
Tăierea de vară se poate aplica sâmburoaselor timpurii după
recoltare.
60
4. CREŞTEREA Şl ÎNGRIJIREA
COROANELOR
Tăieri ca la carte - succes
61

Figura 41. Vedere laterală a unei coroane piramidale. Termeni folosiţi
pentru diferenţierea elementelor ce compun o coroană:
Denumiri familiare in practică
1. Ramificaţie principalii (şarpan
tă). Este o ramurii de schelet pornită
din trunchi şi care dezvoltă alte rami
ficaţii.
2. ( reangă laterală. S-a dezvoltat
din axul principal, mai târziu decăl
ramificaţia principală şi arc o dez
voltare mai redusă; sporul de 1111 an
este denumit mlădiţă laterală.
3. Lemn fructifer. Are vârsta dc unul
sau mai mulţi ani. fructifică şi s-a dez
voltat pc o ramură principală.
Denumiri ierarhice
1. Ramificaţii de ordinul I
(şarpante).
2. Ramificaţie de ordinul II, cres
cută dintr-o ramificaţie dc ordinul I.
3. Ramificaţie de ordinul III. Se
dezvoltă din ramificaţii de ordinul II.
62
4 .1 . C o r o a n a p i r a m i d a l ă
Acest tip de coroană se apropie foarte mult de creşterea
n a tu ra lă a multor specii de pomi fructiferi şi este agreată de
mulţi pomicultori. S-a bucurat de apreciere înainte şi este şi în
prezent destul de apreciată. Din acest motiv se va insista
asupra lucrărilor de formare şi întreţinere a acestui tip de
coroană.
4.1.1. P r i n c i p i i t e o r e t i c e
După modul de organizare (distanţe între rânduri şi între
pomi, vigoarea soiului ales, etc) livezile pot fi clasice, semiin-
tensive şi intensive. Desigur că fiecare dintre cele trei tipuri de
livezi presupune şi anumite particularităţi în modul de dirijare
a coroanei. Coroana piramidală se practică cu succcs de mai
multe decenii în sudul Germaniei. Pe lângă rezultatele bune pe
care le oferă, lucrările de formare şi întreţinere nu sunt grele.
Coroana piramidală urmăreşte în linii mari tendinţa de creştere
naturală. Aceste coroane sunt stabile, echilibrate, permit
pătrunderea luminii în toate sectoarele. Se prezintă în conti
nuare principiile teoretice de bază având pentru început, în
vedere, o coroană în vârstă de trei ani.
Prelungirea trunchiului. în cadrul lucrărilor de plantare,
a
bX tU— —
V..v L *.
Ţ ir..^
Figura 42. Denumiri familiare pentru segmentele unei ramuri dc cireş,
în vârstă dc mai mulţi ani:
a) lemn în vârstă de un an sau mlădiţă de un an
l>) lemn în vârstă dc doi ani
c) lemn în vârstă dc trei ani
d) lemn în vârstă de patru ani
63

64
pe axul principal au fost lăsate doar trei (cel mult patru) rami
ficaţii principale. Ele vor fi viitoarele şarpante (ramificaţii de
gradul I), în coroana piramidală pe care dorim s-o obţinem.
Toate ramificaţiile
principale ce apar în
următorii ani dea
supra celor 3-4 rami
ficaţii iniţiale vor fi
aplecate spre orizon
tală fiind astfel stimu
late înspre fructifica
re. Acest lemn fructi
fer nu se va tăia ni
ciodată, deci nici în ca-
.. drul tăierii dc creştere.Figura 43. Numai printr-o aranjare T
conici a lemnului fructifer de-a lugul axei Pentru ca acest
principalc se produce iluminarea suficien- lemn fructifer crescut
tă şi a părţilor inferioare. direct din axul central
să rămână apt de
fructificare şi în zo
nele situate înspre
bază. va trebui să i se
asigure condiţii de
iluminare corespun
zătoare. prin dirijarea
corectă a ramificaţi
ilor de gradul II şi III
care apar. Urcând
spre vârf. apar pro
gresiv alte şi alte
ramificaţii asigurând
lemn fructifer tânăr.
Acest principiu al
transformării timpurii a axelor laterale în purtătoare de lemn
fructifer şi continuitatea aplicării tratamentului îi asigură
Figura 44. Coroană piramidală condusă
profesional.
coroanei deschide
rea adecvată prin i-
luminarea în interior.
R a m ifica ţiile
principale (şar
pantele).
în cadrul tăieri
lor educative, rami
ficaţiile principale
cât şi axul central
trebuiesc fortificate
prin tăieri reductive
ale prelungirilor.
Deoarece aceste
ramificaţii vor fi purtătoare de rod, ele vor fi poziţionate astfel
încât să fie stabile şi bine ancorate de trunchi. Practica a arătat
că acest lucru se întâmplă dacă unghiul de plecare măsoară
între 60 şi 90° şi în nici un caz mai puţin de 45°. Dezvoltarea
lemnului fructifer de-a lungul şarpantelor nu poate fî lăsată la
voia întâmplării. Fără reglări în tăiere, în partea superioară s-ar
dezvolta ramificaţii puternice pentru că vârfurile sunt stimu
late natural la creştere în timp ce înspre bază se vor dezvolta
ramificaţii slabe. Dacă ramificaţiile dinspre bază crescute de la
început cu o vigoare redusă sunt lipsite de lumină ele nu se vor
dezvolta şi se vor usca. Tăierile de-a lungul şarpantelor trebuie
să asigure iluminarea zonelor dinspre bază. Pentru aceasta, în
părţile superioare ale şarpantelor vor fi păstrate doar formaţi
unile de rod (scurte şi lungi). Ramificaţiile axului aflate dea
supra ramificaţiilor principale vor purta lemn fructifer pe o
creangă principală solitară îndreptată spre exterior sub un
unghi de aproximativ 90°. Pe aceste ramificaţii se va urmări
repartizarea uniformă a formaţiunilor de rod.
Sporul anual al acestor ramificaţii nu va fi tăiat niciodată.
Rezumat:
• Pentru formarea coroanei piramidale se aleg mai întâi
101
Figura 45. Orientarea în plan orizontal în
cazul unui pom cu patru şarpante sau trei.
Lemnul de fructificare va fi dirijat să ocupe
un sector dc 60-70° în primul caz şi de 90° în
cel de-al doilea.
65

cele trei ramificaţii care vor reprezenta şarpantele.
• Ramificaţiile crescute ulterior deasupra celor trei şarpante
vor fi obligate la o dezvoltare orizontală. Sunt permise tăieri
de ordonare ale formaţiunilor fructifere pe aceste ramificaţii
dar creşterile anuale nu se taie niciodată.
• Se vor aplica tăieri reductive pe lemn de un an şarpantelor
şi vârfului axului central.
4.1.2. A plic a r ea pra ctică a tă ier ii educative
Până aici s-au expus principiile teoretice de formare a
coroanei piramidale. în continuare vor fi descrise, pas cu pas,
activităţile practice care se impun.
Materialul pentru plantare
în pepiniere sunt oferiţi la vânzare pomi cu trunchi scund
şi înalt, având de obicei vârsta de doi ani de la altoire. Aşadar,
un puiete procurat din pepinieră va avea un trunchi din lemn
de doi ani şi câteva ramificaţii laterale împreună cu vârful în
vârstă de un an.
Sunt soiuri care, pentru obţinerea unui trunchi înalt vor aştepta
trei ani. Pentru formarea coroanei piramidale se pretează la fel de
bine arbuşti, puieţi cu trunchi scund, mediu şi înalt. Se va reţine
aşadar, că la cumpărare, un puiete va avea cel puţin patru ramuri
viguroase (inclusiv vârful). Este de presupus că lăstarul concurent
ce creşte imediat sub mugurele terminal al axului a fost îndepăr
tat în pepinieră. Se poate ca la cumpărare puieţii să aibă mai mult
de patru ramificaţii principale.
Tăierea de plantare sau prima tăiere reductivă în
primăvară.
Prima tăiere reductivă a ramificaţiilor coroanei în vârstă de
un an în cazul unui puiete deja plantat se numeşte tăiere de
plantare. Ea este precedată de tăierea mlădiţelor în plus şi de
dirijarea orizontală a celor rămase. Prin tăierea de plantare se
urmăresc două scopuri. Astfel, în urma dezgropării în
pepinieră, rădăcina este redusă şi nu poate face faţă nece
66
sităţilor de
hrănire ale
tuturor rami
ficaţiilor pe
care le are
pomul îna
inte de dez
groparea din
pepinieră.
Coroana
va fi adaptată
acestei si
tuaţii printr-o
tăiere rcduc-
tivă care arc
şi rolul de a Figura 46. Mai întâi se îndepărtează de la inel
s t i m u l a ramura concurentă a vârfului.
c r e ş t e r e a
mlădiţelor.
Alegerea ramificaţiilor principale.
Imediat sub vârful mlădiţei anuale există un lăstar cu o
creştere viguroasă, orientat spre verticală. De multe ori acest
lăstar, denumit şi lăstar concurent se dezvoltă aproape paralel
cu vârful şi are o vigoare cu puţin mai redusă decât acesta.
Sunt şi situaţii când este chiar mai viguros decât vârful.
Această ramificaţie concurentă trebuie îndepărtată de la inel
dacă nu a fost îndepărtată în pepinieră. Trebuie studiat gradul
de dezvoltare al vârfului pentru că dacă acesta prezintă o dez
voltare mai slabă decât cea a lăstarului concurent va fi înde
părtat vârful, transferând astfel axul pe lăstarul concurent.
Decizia aceasta trebuie bine cumpănită pentru că în cazul
îndepărtării vârfului, ramificaţia crescută imediat sub mlădiţă
concurentă devine ea însăşi concurentă pentru noul vârf şi va
trebui deci, îndepărtată. Astfel se pierde una din posibilele
ramificaţii principale. După rezolvarea acestui prim pas,
67

Figura 47.
în cazuri deose
bite mlădiţă con
curentă poate fi
aleasă ca noua
prelungire a trun
chiului. Cea cres
cută imediat sub
ea devine con-
curenţială şi tre
buie suprimată. Se
pierde astfel o ra
mificaţie care pu
tea fi principală.
întreaga atenţie trebuie acordată mlădiţelor de un an rămase în
coroană şi din care vor trebui alese trei pentru a deveni rami-
Figura 48. Zona
punctată este opti
mă. Ramificaţiile
principale care vor
fi alese trebuie să
aibă creşterea natu
rală în acest sector.
Cele crescute dea
supra sectorului
vor fi suprimate.
ficaţii principale. Experienţa dovedeşte că ramificaţiile cu o
pronunţată tendinţă de creştere spre verticală nu oferă un punct
de ramificare cu axul suficient de solid în vederea suportării
sarcinilor mari care vor veni cu timpul. Se produc astfel ruperi
sub greutatea rodului sau a zăpezii, ruperi care de multe ori
68
produc despicături
adânci ale trunchiu
lui. Rezistenţa în
cazul ramurilor cres
cute într-un unghi de
60° sau mai mult faţă
de ax este cu mult mai
bună. Din aceste con
siderente vor fi supri
mate ramificaţiile cu
creştere pronunţată
către verticală. înce
pătorul poate ezita în Figura 49. Un mod de asigurare a
luarea acestei decizii, unui spaţiu suficient între ramificaţiile
deoarecc tocmai aceste principale,
ramuri sunt cele mai
frumoase. Greşelile făcute acum
se răzbună mai târziu însă.
Canalele de transport ale
sevei aflate pe ramificaţiile
principale concurează cu cele
ale axului central. Se poate
întâmpla ca în cazul situării
şarpantelor în acelaşi plan ori
zontal, axul să se atrofieze în
lipsa unei hrăniri corespunză
toare.
Atrofierea axului trebuie
evitată încă de acum, de la
proiectarea şarpantelor. Se
întâmplă de multe ori că şi secundare în alcătuirea unei
primele ramificaţii au punctele coroane,
de ramificare din trunchi destul
de apropiate pe înălţime, astfel că nu depăşesc 10-15 cm.
Odată cu creşterea, distanţele acestea se micşorează şi mai
Figura 50. Repartizarea judi
cioasă a ramificaţiilor principale
69

* %1
*’•k%
■-vM
r- i
m
w?
TÂ
V j n
i v ii ;f l
Figura 51. Dorim să stimulăm
un mugure aflat deasupra ramifi
caţiilor principale insuficiente
numeric: practicăm deasupra aces
tuia o incizie în scoarţă, în formă de
scccră, îndepărtând segmentul de
scoarţă rezultat. Dacă această
seceră este greu de realizat se poate
practica o cruce ca cea din desen.
mult. Pe lângă aceasta se întâm
plă deseori că dacă vrem să
asigurăm o distanţă convenabilă
între punctele de ramificare a
două şarpante trebuie eliminată
o a treia, aflată între cele două
şi care e cea mai dezvoltată! Şi,
în plus, am rămas doar cu două
şarpante şi nu cu trei cum tre
buie...
Pomicultorul debutant nu tre
buie să-şi facă astfel de griji:
deasupra celor două ramificaţii
cărora li s-a asigurat o distanţă
optimă între punctele de rami
ficare vor mai creşte şi altele
dintre care se va alege, data
viitoare, cea de-a treia.
Figura 52.
Crestătură dea
supra unui
mugure, în vede
rea stimulării
creşterii acestuia,
realizată cu aju
torului cosorului
de altoit.
Coroană cu patru mlădiţe (inclusiv vârful).
Dacă lăstarul concurenţial nu a fost îndepărtat în pepinieră
el trebuie suprimat acum. deci vom rămâne numai cu trei
70
mlădiţe principale (inclusiv vârful). Cele două mlădiţe laterale
vor fi păstrate dacă îndeplinesc condiţiile de bază. Aceasta
înseamnă că trebuie să ocupe poziţii în unghi convenabil pe
circumferinţa trunchiului, să aibă distanţă suficientă între
punctele de ramificare şi să aibă o creştere naturală sub un
unghi mai mare de 45° faţă de ax. Pentru cea de-a treia rami
ficaţie laterală va fi ales un mugure aflat deasupra celor două
ramificaţii principale, la o înălţime convenabilă şi situat pe cir
cumferinţă astfel încât să asigure simetria în plan orizontal cu
celelalte două ramificaţii. Deasupra mugurelui stabilit pentru o
a treia şarpantă se va executa o crestătură de stimulare după
cum s-a arătat.
Dacă mlădiţă concurenţială a fost înlăturată încă din
pepinieră, atunci stau la dispoziţie trei ramificaţii laterale. în
cazul în care aceste trei ramificaţii respectă natural legile
amintite (înclinare, distanţe între ele, repartizare echilibrată pe
circumferinţă) sau prin lucrări ajutătoare pot fi aduse spre
respectarea acestor cerinţe, se vor păstra în totalitate. Când
acest lucru nu este posibil, sunt admise suprimările în vederea
obţinerii unei ramificaţii convenabile în anul următor.
Coroane cu mai mult de patru ramificaţii
Cu cât există mai multe ramificaţii laterale în momentul
alegerii ramificaţiilor principale cu atât mai uşoară devine o
astfel de activitate. Când sunt destule mlădiţe, alegerea va
avea în vedere criteriile deja expuse: distanţe bune între
punctele de ramificare, creştere înspre orizontală, unghiuri
aproximativ egale între ramificaţii (plan orizontal). Toate
mlădiţele care rămân în afara interesului, se vor suprima de la
inel sau, dacă se află mai sus decât cele trei ramificaţii princi
pale, vor fi orientate spre orizontală, dar nu mai mult de una
sau două. Dacă astfel de mlădiţe se află sub zona de ramificare
a şarpantelor se vor păstra şi acestea dar tot îndreptate spre ori
zontală şi tot puţine.A
In cazul puieţilor cu capcte de altoire
în cele mai multe cazuri, portaltoii sunt altoiţi chiar în
71

Figura 53. Tăierile de plantare în cazul unui măr cu trunchi scurt.
Dintre cele trei ramificaţii principale, una a trebuit să fie distanţată
cu un distanţier din lemn. Sub ramificaţiile principale s-au lăsat
patru mlădiţe dezvoltate mai slab, dintre care două au fost lăsate
libere, iar două au fost legate spre orizontală.
punctul de ieşire din pământ. Sunt şi situaţii când alloii sunt
plantaţi pe una sau mai multe ramificaţii ale portaltoiului sau
într-un punct al tulpinii, situaţie în care şi tulpina viitorului
pom fructifer păstrează însuşirile portaltoiului. Distincţia între
un puiete căruia altoiul i s-au aplicat la ieşirea din sol şi unul
căruia i s-a aplicat altoi pe ramificaţii sau trunchi se poate face
prin vizualizarea punctelor de altoire. Altoiul aplicat într-o
72
despicătură practica
tă în secţiunea tulpi
nii portaltoiului la un
oarecare nivel faţă de
sol va fi denumit în
continuare cap de al
toire. Capătul de
altoire are mlădiţe
puţine. Patru pot
exista în cazuri spe
ciale. După un an de
la altoire, un cap de
altoire poate avea în
mod obişnuit patru Fi&ura 54- Pcntru alc§crca cren§ ^ r
. , A conducătoare vor Fi preferate ramificaţiile
mlădiţe (inc usi var j oase care) J C regulă, au o creştere mai
ful). Un cap de apropiată de orizontală şi, deci un punct de
altoire CU trei mlădiţe ram ificare mai solid,
posedă vârful, ramu
ra concurentă a acestuia şi încă o mlădiţă laterală. Cum se ştie,
mlădiţă concurentă trebuie îndepărtată, astfel că mai rămâne o
singură mlădiţă laterală. Un astfel de puiete va arăta după
tăierea de plantare, destul de sărăcăcios. Configuraţia se
schimbă destul de rapid deoarece în stadiul de vegetaţie care
urmează apar suficiente ramificaţii laterale viguroase,
în cazul puieţilor cu altoi de un an
Vişinul, piersicul, caisul
şi gutuiul pot fi oferiţi la
vânzare în pepiniere atunci
când altoiul are doar un an.
Creşterea anuală a altoiului
acestor specii de pomi fruc
Figura 55. Un capăt de altoire
este uşor de recunoscut după
locul dc altoire.
73

tiferi a ramificat puternic în
timpul acestui an aşa că
puietele se poate prezenta
sub forma unei tufe stu
foase. Aceste ramificaţii sunt mai slab dezvoltate decât axul dar,
mai ales la arbuşti, pot fi folosite cu succes în formarea coroanelor.
In aceste cazuri mai întâi se îndepărtează toate ramificaţiile până la
înălţimea de 50-60 cm de la punctul de altoire. Dintre mlădiţele
rămase se aleg trei mai viguroase şi aşezate cât mai bine dar se lasă
şi celelalte pentru moment. în cadrul capitolului de tăiere reductivă
se va arăta cum se procedează în continuare cu ele.
Figura 57. La altoii în vârstă dc un
an se taie pentru formarea coroanei
toate mlădiţele timpurii până la o
înălţime de 50-60 cm de la punctul
dc altoire.
Figura 58. Dacă mlădi(ele timpurii
s-au format prea aproape de sol se
lasă provizoriu două, ca mlădiţe de
fortificare a trunchiului.
m
Figura 56.
Cel târziu în anul al doilea
de la altoire există sufi
ciente mlădiţe pentru for
marea coroanei.
74
Se întâmplă deseori că ramificaţiile laterale, în aceste
cazuri, sunt crescute foarte jos. In situaţia aceasta nu se pot
alege încă ramificaţiile principale. Se vor lăsa câteva netăiate,
pentru hrănirea puietelui şi se retează vârful la înălţimea con
venabilă. Sub retezătură se vor forma destule ramificaţii care
să asigure şarpantele şi prelungirea axului. în cazul în care
altoirea s-a făcut prin oculaţie, la nivelul coroanei portaltoiu
lui, în anul următor vor exista o mulţime de mlădiţe timpurii.
Se vor alege trei mlădiţe laterale crescute pe lăstarul de pre
lungire al axului. Ele vor avea amplasament optim aşa cum s-a
arătat deja. Cum se procedează cu celalalte mlădiţe timpurii
este descris în capitolul „Lungimea tăierii reductive”.
Poziţionarea sub un unghi corect a crengilor conducătoare
Până aici au fost executate următoarele lucrări:
1. S-a îndepărtat lăstarul concurent
2. Au fost alese 3 (max.4) ramificaţii principale la distanţe
suficient de mari pe verticală şi sub unghiuri aproximativ
egale în plan orizontal
3. Este posibil să fi legat la orizontală 1-2 mlădiţe (dacă
există).
înainte dc a executa acum tăierea reductivă, trebuie verifi
cat dacă ramificaţiile conducătoare au în mod natural un unghi
convenabil faţă de ax. Unghiul de ramificare este important
pentru rezistenţa ramurii în punctul de ramificare, pentru o
deschidere corectă în vederea iluminării şi pentru o dezvoltare
controlată. Crengile principale (şarpante) se fortifică odată cu
înaintarea în vârstă şi încercarea dc a le corecta unghiul de
ramificare devine dificilă mai târziu. De aceea, această opera
ţie va fi executată la tăierea de plantare şi educativă. S-a mai
spus că acest unghi poate avea valori între 45° şi 90°, că unghiul
de ramificare trebuie să se apropie de valoarea minimă sau de
cea maximă, aceasta depinzând dc tendinţa naturală de
creştere a speciei şi a soiului din cadrul speciei.
Pentru soiurile cu tendinţe de creştere a ramificaţiilor
apropiată de verticală se vor obţine prin îndepărtare valori ale

Figura 59. Tăiere reduc-
tivă A: Se scurtează cu o
treime mlădiţă cu lungi
me medie (1) (nici cea mai
lungă, nici cea mai scur
tă). Se imaginează un
plan orizontal ce cuprin
de locul de tăiere. Cele
lalte două mlădiţe sc taie
în locul unde înţeapă a-
cest plan imaginar. La un
lat de palmă deasupra pla
nului se retează vârful (4).
Figura 60. Tăiere reduc
tivă B: Se reduce cu 1/3
tot mlădiţă mijlocie (I).
Din punctul de tăiere se
imaginează o linie ce
face un unghi de 60° cu
axul. Se retează axul (4)
unde linia imaginară îl
intersectează şi vâr
furile celorlalte două
ramificaţii (3) şi (4)
respectând tot un unghi
de 60° pornind din vârf.
unghiului de ramificare apropiate de 45°. Pentru cele cu o
creştere naturală a ramificaţiilor apropiată de 90°, aplicarea
metodelor de aplecare poate deveni inutilă.
Lungimile tăierii reductive.
Stabilirea unei lungimi de tăiere a ramificaţiilor principale
are o deosebită importanţă. Dacă ramificaţia se scurtează prea
mult, coroana tinde să se aglomereze mult în jurul axului
pomului. Dacă se lasă prea lungă, numărul lăstarilor noi este
redus, iar stabilizarea prin tăiere a ramificaţiei este nesatis-
fâcătoare. O tăiere reductivă corectă trebuie să asigure un spor
de lăstari în apropierea capătului unde s-a produs tăierea, iar
76
mai jos, câteva mlădiţe laterale aflate la o distanţă suficientă
faţă de ax care se vor dirija orizontal.
în cazul coroanelor în vârstă de un an şi de doi ani
Ca regulă de bază se va reţine faptul că mlădiţele
coroanelor în vârstă de un an trebuie scurtate cu o treime din
lungime. Altfel zis: de-a lungul ramificaţiilor principale în
vârstă de un an pot rămâne 8, 10 până la 12 muguri bine dez
voltaţi. Dintre ramificaţiile cu lungimi aproximativ egale se
taie reductiv mai întâi cea cu o lungime medie. Tăierea se exe
cută deasupra unui mugure îndreptat spre exterior. Apoi vor
trebui tăiate vârfurile celorlalte ramificaţii la locul de inter
secţie cu planul orizontal ce conţine punctul de tăiere al primei
ramificaţii. De multe ori acolo nu a crescut un mugure cores
punzător, orientat în exterior. Va trebui căutat un mugure situ
at mai sus sau mai jos şi tăierea se va executa deasupra unuia
dintre ei. în cazul mlădiţelor mai slabe este recomandată
tăierea deasupra mugurelui aflat mai sus, pe când în cazul
mlădiţelor mai viguroase tăierea se va face deasupra mugure
lui aflat mai jos. Astfel mlădiţă mai slabă va fi stimulată, iar
cea viguroasă va fi frânată. Axul se retează deasupra unui
mugure aflat pe aceeaşi parte cu tăierea de reducere făcută
anul trecut în pepinieră. Regula aceasta este valabilă şi pentru
anii următori şi asigură o creştere dreaptă a vârfului.
Regula poate fi exceptată doar în zone cu vânturi anuale
puternice când, la tăiere, se va alege un mugure crescut înspre
locul din care bate vântul.
Metoda de tăiere B (vezi foto) urmăreşte ca vârfurile tăiate
ale ramificaţiilor principale să se înscrie în baza unui con care
are la vârf 120°. Vârful acestui con reprezintă punctul în care
se va reteza axul. în cazul coroanelor cu ramificaţii care au
lungimi mult diferite, tăierea de reducere se va orienta după
cea mai scurtă ramificaţie. Aceasta este o regulă foarte veche,
dar care îşi pierde valabilitatea dacă din mlădiţele mai lungi n-ar
rămâne decât nişte cioturi în care cea mai scurtă dintre ele ar
fi luată ca direcţional. în acest caz cea mai scurtă ramificaţie
77

va fi legată la orizontală urmând ca următoarea din ierarhie să
fie cea direcţională pentru tăierea reductivă.
Cazul altoiurilor în vârstă de un an cu mlădiţe timpurii.
în astfel de cazuri unghiurile de ramificare ale mlădiţelor
timpurii pot avea valori de 70°, 80°, uneori chiar de 90°. în
această situaţie o operaţie de orizontalizare devine inutilă şi,
dimpotrivă, se pot ivi situaţii când mlădiţe mai slabe vor fi
dirijate uşor către verticală, pentru a le oferi posibilitatea for
tificării.
Din totalul mlădiţelor existente (de obicei firave toate) se
vor alege trei care să deyină ramificaţii principale. în cadrul
tăierii reductive, acestora li se vor mai lăsa numai 2-3 muguri.
Deasupra punctului de ramificare a mlădiţei situate cel mai
sus, se vor lăsa trei muguri după care vârful se retează.
în ultima vreme au început să fie încercate tăieri ceva mai
lungi, în acest caz scurtându-se de la o treime până la jumătate
din lungimea ramificaţiei. Vârful se lasă de asemenea ceva
mai lung. Se întâmplă ca deasupra celor trei ramificaţii princi
pale stabilite să se găsească tot lăstari, lipsind mugurele de pe
ax, deasupra căruia să se facă tăierea de reducere a axului prin
cipal şi, în locul Iui, avem acum o mlădiţă laterală.
Dacă tăierea de reducere a vârfului a fost stabilită deasupra
acestei ramificaţii sunt două soluţii: ori se suprimă de la inel
Figura 61.
Tăiere de plan
tare a unui piersic
altoit dc un an, cu
mlădiţe timpurii.
Transferul vâr
fului s-a făcut pe o
mlădiţă timpurie
tăiată deasupra
primului mugure
îndreptat în sus.
78
ramificaţia despre care se vorbeşte, ori se scurtează până la
primul mugure dinspre ax, care are o orientare verticală. în
cazul suprimării mlădiţei laterale, se pot dezvolta muguri care
să preia prelungirea axei dar se poate şi să nu se dezvolte. în
cazul altoilor de vişin în vârstă de un an, pe care s-au dezvoltat
mlădiţe timpurii doar până la 50-60 cm înălţime de la sol,
acestea vor fi îndepărtate, oprindu-se una sau două (de fortifi
care). Axul se retează la 50-60 cm de la sol având grijă ca la
partea superioară a axului redus să existe şase muguri.
Din aceştia urmează să se dezvolte ramificaţiile coroanei
care vor fi alese anul viitor. Pentru a împiedica dezvoltarea
lăstarului concurent, al doilea mugure de la vârf se rupe.
Această ajustare se poate aplica şi celorlalte specii cu altoi în
vârstă de un an, care au o înfăţişare similară.
A doua tăiere reductivă
în perioada de vegetaţie care urmează după tăierea de
plantare se dezvoltă noi elemente în alcătuirea coroanei. Pomul
reacţionează la prima tăiere reductivă. Legile de creştere
amintite până acum doar teoretic pot fi urmărite practic.
Evaluarea intensităţii reacţiilor aşteptate pune premizele
tăierii reductive din anul următor. începătorul va trebui să
zăbovească mai mult şi mai des în preajma coroanelor
ascultând zicala care spune că pomul îţi arată singur cum tre
buie tăiat.
A doua tăiere reductivă se va aplica din mai mult cauze:
în cazul creşterii puternice a mlădiţelor
Definirea corectă a unei astfel de creşteri nu este deloc
uşoară deoarece randamentele vegetative ale speciilor
soiurilor şi combinaţiilor portaltoi-altoi sunt foarte diferite,
încercând totuşi să oferim un punct de plecare se consideră o
lungime minimă de 60 cm pentru vârf şi ceva mai puţin pen
tru mlădiţele crescute pe şarpante sau direct din ax. La
aprecierea reacţiilor ca urmare a tăierii de plantare se va con
firma dacă lungimea tăierii reductive a fost corectă sau
eronată.
79

Dacă în toată coroana, din muguri s-au dezvoltat mlădiţe
viguroase îndreptate în sus, atunci înseamnă că s-a tăiat prea
scurt. în această situaţie, a doua tăiere se va executa mai lung
în tot ansamblul. Dacă dimpotrivă s-au format doar puţine
mlădiţe şi acelea slabe, atunci înseamnă că s-a făcut o tăiere
prea lungă.
O tăiere de plantare bine executată ca lungime ar trebui să
provoace dezvoltarea bună a prelungirii axului şi a trei-patru
mlădiţe laterale viguroase, precum şi a unor ramificaţii scurte.
După această primă analiză se scot lemnele de depărtare şi
bastoanele precum şi legăturile de ancorare sau greutăţile,
înainte de a trece la operaţiile de iluminare. Acestea încep cu
îndepărtarea mlădiţei concurenţiale de la vârful pomului şi,
dacă e necesară, a următoarei. Dacă ramificaţiile principale
pornite din ax nu sunt abundente, atunci nu se va elimina nici
una în vederea iluminării coroanei. Pe şarpante se vor înde
părta mlădiţele concurenţiale şi cele crescute vertical, din
partea superioară a acestora.
Mlădiţele fructifere legate orizontal este posibil să fi dez
voltat şi ele lăstari verticali pc partea superioară. Aceştia vor fi
suprimaţi de la inel. Formaţiunile scurtc însă nu vor fi atinse.
Dacă din axul unei şarpante se dezvoltă lateral prea multe
mlădiţe lungi, acestea pot fi rărite prin suprimare, preponde
rent cele situate mai spre vârf.
După operaţiile de iluminare se vor aplica tăierile de for
mare. Se va verifica mai întâi dacă prelungirile ramificaţiilor
principale s-au dezvoltat aşa cum s-a dorit.
Prelungirile care au deviat de la axul principal al ramurii
vor fi îndreptate (proptire. legare). La nevoie vor fi îndepărtate
cu transfer pe o mlădiţă laterală orientată spre exterior. La
coroanele la care se observă necesitatea unor ramificaţii princi
pale suplimentare, acestea vor fi alese (una sau două) dintre
mlădiţele pornite din ax. în continuare atât pe axul principal cât
şi pe ramificaţiile principale vor fl legate orizontal câte una.
maxim două mlădiţe. înainte de a doua tăiere se vor verifica
80
Figura 62.
A doua tăiere
reductivă începe
cu îndepărtarea
lăstarilor în ved
erea iluminării.
Figura 63.
O prelungire
deteriorată (aici,
pureci de plante)
se transferă pc o
mlădiţă laterală
poziţionată mai
jos.
Figura 64.
Pentru stimula
rea rodirii se
leagă orizontal
mlădiţele care nu
sunt necesare
pentru formarea
coroanei.
81

unghiurile ramurilor principale. Acolo unde este necesar, aceste
unghiuri vor fi corectate printr-una din metodele amintite. Dacă
se observă o dezvoltare foarte neuniformă a ramificaţiilor princi
pale tinere, ele vor fi stimulate şi frânate în creştere prin schim
barea unghiurilor de ramificare. Pentru a nu aglomera cu vege
taţie zona din interiorul coroanei este bine ca de-a lungul unei
ramificaţii principale, primele formaţiuni de rod să nu fie mai
aproape de 50-80 cm dc trunchi. Exemplu: vişin şi piersic - 50
cm; cireş şi sămânţoase cu coroane mai mari - 80 cm.
Desigur că nu se supun acestei reguli mlădiţele principale
prea tinere pornite din ax . Prin tăieri ele vor fi stimulate Ia
ramificare . Astfel se va măsura de-a lungul lor distanţa de 50-
80 cm (de la caz la caz), după care se mai lasă încă 3-4 muguri
şi se taie. Din locul de tăiere se duce o linie imaginară care să
facă un unghi de 60° cu axul. Se retează vârful în acest loc,
având grijă ca tăierea să se facă deasupra unui mugure aflat
deasupra locului de tăiere anterior. Celelalte două se vor tăia
după planul orizontal ce trece prin punctul de tăiere al primeia.
In cazul unei creşteri slabe a mlădiţelor
Dacă după plantare urmează o vară secetoasă, atunci se
poate întâmpla ca ramificaţiile apărute să fie slabe. în acest
caz nu se va executa nici o tăiere reductivă pentru că este posi
bil ca din mugurii terminali să se formeze mlădiţe viguroase.
Vor fi îndepărtate touşi mlădiţele crescute spre interior. Dacă
mlădiţele laterale au sub 30 cm nu e necesar să fie legate ori
zontal. Abia când dezvoltarea începe să-şi ia elan prin
înmugurirea următoare, îşi capătă un rost formarea. în cazul
unei dezvoltări diferite a ramificaţiilor principale se reco
mandă o tăiere de compensare pntru a ajuta mlădiţele slabe să
le ajungă pe celelalte mai viguroase.
în cadrul tăierii dc compcnsare, cca mai slabă mlădiţă
rămâne netăiată, iar celelalte se reduc prin tăiere în punctele ce
intersectează planul orizontal ce trece prin vârful primeia.
82
Figura 65.
Stim ulare şi frân are la
creştere prin sch im
b a rea te m p o r a r ă a
unghiu lu i de ra m i
ficare.
Figura 66.
Primele formaţiuni
fructifere vor creşte
pe ramificaţia princi
pală la o distanţă de
50-80 cm faţă de
trunchi. Altfel interi
orul coroanei se va
aglomera excesiv.
Cea de-a treia tăiere reductivă şi următoarele
Abia în cea de-:a doua perioadă de vegetaţie de la plantare
se vede clar dacă pomul a depăşit perioada de prindere şi de
acomodare. O coroană bine dezvoltată indică dezvoltarea unei
reţele radiculare bogată. Acum se poate observa rezultatul
obţinut prin îmbinarea tăierilor executate şi a caracteristicilor
soiului. Pentru executarea practică a celei de-a treia tăieri
reductive şi a următoarelor în cadrul lucrărilor de formare a
coroanei propunem o schemă orientativă:
83

• Aprecierea generală a reacţiilor apărute ca urmare a
ultimei tăieri reductive.
• îndepărtarea lăstarilor crescuţi la baza trunchiului şi pe
trunchi.
• îndepărtarea beţelor ajutătoare.
• Iluminarea coroanei: îndepărtarea prin tăiere a lăstarilor
concurenţi, a celor cu creştere verticală, a cclor prea deşi sau
care cresc spre interior.
• Lucrări de formare (depărtare, legare în sus, legare în jos,
legare orizontală).
• Tăierea reductivă a crengilor de schelet şi suprimarea
mlădiţelor năpădite de mană sau care prezintă stricăciuni.
întrucât s-a insistat până acum asupra tutoror activităţilor
enumerate, se vor mai expune în continuare câteva considera
ţii suplimentare în ce priveşte legarea orizontală. Astfel,
deoarece coroana devine din ce în ce mai înaltă, începând cu
cea de-a patra tăiere reductivă se va renunţa la legarea orizon
tală intervenindu-se pentru menţinerea orizontalităţii tăierilor
adecvate. In ceea ce priveşte lungimea tăierii reductive s-a ară
tat că la cea de-a doua tăiere reductivă formaţiunile de rod vor
începe de la o distanţă de 50-80 cm faţă de trunchi. Pentru
tăierile reductive care urmează aceste valori rămân valabile.
Figura 67. în
cazul unor rezultate
slabe ale creşterii
mlădiţelor în vara de
după plantare, a
doua tăiere reduc
tivă nu este opor
tună. Pentru ca vâr
ful şi ramurile prin
cipale să crească în
continuare se reco
mandă îndepărtarea
mugurilor florali ce
cresc în capete.
4.1.3. CÂND SE ÎNCHEIE TĂIEREA EDUCATIVĂ?
Se încheie atunci când s-a format un schelet viguros de
ramuri care nu-şi mai modifică poziţia din cauza greutăţii
r o d u l u i ce începe să sporească.
Figura 68. Sfârşitul tăierii educative la un măr pitic în vârstă dc cinci
ani (fără tăierea reductivă a prelungirilor în vârstă de un an). Ramurile
de schelet nu sunt în totalitate foarte stabile aşa că tăieri de fortificare
mai pot fi aplicate încă doi ani.
85

începând cu faza aceasta nu se mai execută tăierile de sta
bilizare pe mlădiţele prelungitoare ale ramurilor de schelet.
Ţinând cont că există diferenţe de creştere de la specie la
specie, iar în cadrul unei specii de la soi la soi şi că mulţi alţi
factori interni şi externi influenţează dezvoltarea, nu se poate
da un termen cert de încetare a acestor tăieri (4 ani sau 5 ani
sau mai mulţi). începătorii vor trebui să ţină cont de următorul
sfat: deşi tendinţa generală este de a forma coroane productive
cât mai repede, pe primul plan rămâne formarea unui schelet
puternic şi stabil. Dacă astfel ramurile unui pom în vârstă de
şase ani se apleacă excesiv sub povara fructelor, scheletul tre
buie fortificat prin tăieri reductive suplimentare.
4.1.4 P e n t r u l i m i t a r e a Î n ă l ţ i m i i c o r o a n e l o r
Anumite combinaţii de altoi-portaltoi pot să se dezvolte
deosebit de viguros atingând înălţimi ce fac deosebit de dificile
activităţile de îngrijire dar şi recoltarea în zonele superioare.
Figura 69.
Pentru frânarea
creşterii în înălţime
a coroanelor se
deviază crengile de
schelet pe axe late
rale, poziţionate
orizontal.
în aceste cazuri
ca de exemplu al unor soiuri de cireş, momentul aplicării
lucrărilor dc limitare a înălţimii poate surveni deja din al cin
cilea sau al şaselea an şi mai ales când tăierile reductive ante-
86
Figura 70,
La cireş este,
deseori, posibil
ca, în cazul limi
tării în înălţime,
prelungirile
crengilor dc
schelet să fie
îndepărtate prin
tăiere de-a lungul
unui lăstar de un
an al axei lat
erale.
rioare au fost
executate prea lung sau nu au fost aplicate deloc. Se întâmplă
adesea ca tăierile de formare să se încheie odată cu limitarea
creşterii în înălţime a şarpantelor şi a prelungirii trunchiului
care între timp este posibil să fl atins o înălţime de 5 sau 6 m.
Această limitare se poate face prin transferarea vârfului pe
ramificaţii laterale poziţionate orizontal. în zonele de vârf unde
au avut loc tăierile este stimulată creşterea mlădiţelor noi şi este
astfel frânată creşterea în înălţime. în perioada următoare va fi
evitată supraaglomerarea coroanei prin scurtare şi suprimare.
Mlădiţele lungi de un an care se formează în şi sub locul
tăieturii de deviere a axului ramificaţiei, vor fi îndepărtate
anual prin tăiere.
4.1.5. T ă i e r e a d e î n t r e ţ i n e r e
Dezvoltarea furtunoasă din prima perioadă de tinereţe se
reduce simţitor odată cu începutul şi cu creşterea producţiei. Din
exterior această schimbare se poate observa printr-o diminuare
generală a creşterilor. Aceasta nu înseamnă că după tăierile de
formare intervenţiile prin tăiere nu mai sunt deloc necesare. Sunt
astfel soiuri ale anumitor specii care au o creştere puternică de
mlădiţe chiar după ce faza de producţii mari a început. Nein-
87

Figura 71.
Chiar şi coroanele fus,
cu o creştere slabă
sunt supuse controlu
lui înălţimii.
tervenţia în aceste
cazuri ar putea con
duce la o aglomerare
mare a coroanei.
Tăierile anuale de ilu-
în interiorul coroanei.
Sporul soiurilor cu producţie mare poate fi, chiar de la începutul
fructificării, foarte redus. Numai o întinerire puternică a lemnului
fructifer respectiv o rărire anuală a fructelor mai pot restabili echili
brul între spor, producţie şi apariţia mugurilor de prelungire.
Conceptul tăierii de întreţinere.
Crearea unui echilibru între creşterea lemnului de rod şi
producţie - echilibru' psihologic - şi menţinerea cât mai
îndelungată a acestui echilibru este sensul şi scopul tăierilor de
întreţinere pe durata celei de-a doua etape a vieţii pomilor
fructiferi care este probabil cea mai importantă.
Prin tăierile de întreţinere se încearcă atingerea următoarelor
deziderate: stabilitatea ramurilor de schelet, menţinerea ierarhi
ilor crengilor în sistemul de ramificare, fertilitatea tuturor
zonelor coroanei, calitate corespunzătoare a fructelor.
1. Stabilitatea ramurilor dc schelet
Sub povara fructelor, anumite ramuri solitare sau coroana în
ansamblu îşi pot pierde stabilitatea. La pomii mai tineri această
evoluţie negativă se poate corecta prin reluarea timp dc câţiva ani
a tăierilor reductive aplicate ramurilor de schelet în primii ani de
viaţă şi încheiate mai demult. Diferenţa este că, de data aceasta,
tăierile reductive vor fi aplicate în sens invers, adică în vederea
ridicării spre orizontală a vârfurilor aplecate excesiv.
88
Figura 72.
Reconstituirea
ram urilor de
schelet puternic
aplecate cu a ju
torul unor ram ifi
caţii de semischclet
orientate convena
bil.
Figura 73. în cazul
unui păr, o ramifi
caţie de gradul II
s-a dezvoltat con
curând axul princi
pal. Suprimarea de
la inel redă
coroanei armonia.
Sarcina ramifi
caţiilor principale
aflate în partea de sus a coroanei poate 11 redusă în cadrul
tăierilor de iluminare când se va îndepărta o parte din lemnul
de fructificare. în fine ramificaţiile mai slabe pot li legate către
verticală în vederea fortificării pe noua poziţie.
în cazul coroanelor mai în vârstă, aceste procedee nu prea se
mai pot aplica. Dacă ramificaţiile nu sunt complet compromise
(aplecate excesiv) se poate executa o reducere de întinerire (vezi
mai departe). Dacă ramurile de schelet sunt puternic afectate de
încovoiere se va alege o ramură cu creştere verticală situată mai
aproape de trunchi decât de vârf. Ha va fi legată în unghi de 45°
faţă de ax şi va putea să înlocuiască ramura de schelet iniţială.
89

Dacă vârful este şi el puternic arcuit se poate încerca o
redresare, în cazul pomilor mai tineri, prin legarea de un stâlp
fixat în acest scop. La coroanele mai bătrâne se va reteza vâr
ful arcuit deasupra unei ramificaţii cu creştere verticală.
2. Ierarhia ramificaţiilor
în alcătuirea unei coroane stabilizate, ramificaţiile care por
nesc direct din ax sunt ramificaţii de gradul 1(principale sau de
schelet), cele care se ramifică din acestea sunt ramificaţii de
gradul II, şa.m.d. Această ordonare ierarhică naturală va fi atent
supravegheată, deoarece ea poate fi perturbată sub acţiunea
anumitor factori interni sau externi. Controlul se va concentra
în principal asupra ramificaţiilor dc gradul I şi II. El nu trebuie
extins până la formaţiunile de rod. Prin tăierile de întreţinere se
va asigura armonia în configuraţia de bază a coroanei.
Această armonie poate fi stricată de pildă de creşterea
exagerată a unei ramificaţii care tinde astfel să concureze axa
principală sau de creşterea anormală a unei ramificaţii secun
dare faţă de creşterea ramificaţiei principale.
3. Fertilitatea sau rodul
Formaţiunile fructifere se pot forma doar acolo unde există
condiţii de iluminare bune şi tot acolo se pot menţine un timp
mai îndelungat;.
Pentru aceasta, în cadrul tăierilor de întreţinere vor fi înde
părtaţi regulat o parte din lăstarii aflaţi în zonele prea aglome
rate. Mlădiţele concurente şi cele viguroase, cu creştere înspre
interior vor fi îndepărtate prin tăiere de la inel la fel ca şi cele
poziţionate prea des.
Se va pune accent pe faptul că ramificaţiile din partea supe
rioară a coroanei pot umbri excesiv ramificaţiile de la bază.
De aceea se va asigura cu atenţie pătrunderea luminii prin
tre formaţiunile crescute la periferia coroanei. Aici se vor exe
cuta extirpări generoase mai ales asupra lemnului mai vechi.
4. Calitatea fructelor
Chiar în coroane bine întreţinute există o tendinţă de
creştere a ponderii fructelor de calitate inferioară faţă de cele
90
de bună calitate. Acest fenomen are legătură strânsă cu
îmbătrânirea lemnului pe care are loc fructificarea. La timpul
potriv it s-a arătat că pe lângă mlădiţele în vârstă de un an, for
maţiunile de rod crescute pe lemnul de doi ani contribuie deci
siv la producţie. Lemnul mai în vârstă dă dovadă de epuizare
treptată în ce priveşte fructificarea iar fructele dezvoltate în
accste locuri au o calitate din ce în ce mai slabă. Tăierile de
întreţinere trebuie să ţină seama de acest fapt ca de ceva
deosebit de important. în cadrul lor, se va îndepărta lemnul
vechi, uzat stimulând creşterea unui spor ce asigură necesarul
de lemn nou pentru fructificare. Tocmai datorită importanţei
acestei acţiuni, i se va rezerva un capitol aparte în cadrul aces
tei cărţi.
Centrul de greutate al tăierilor de întreţinere - asigu
rarea lemnului fructifer tânăr
Necesitatea existenţei în orice moment a lemnului tânăr în
coroana pomilor a fost explicată anterior. Urmează să vedem
acum şi cum realizăm acest deziderat.
Soiuri cu formaţiuni fructifere lungi, predominant
atârnătoare.
S-a arătat anterior că dacă vârfurile ramificaţiilor principale
s-au încovoiat mult sub povara roadelor şi această poziţie este
deja stabilă, o ramificaţie crescută în zona de vârf a ramifi
caţiei principale şi având o orientare înspre orizontală sau uşor
verticală va prelua funcţia de prelungire. Dacă acestea însă nu
sunt, la rândul lor, supuse tăierilor reductive, în câţiva ani vor
avea şi ele aceeaşi configuraţie arcuită spre sol. Se formează
astfel un arc fructifer. Ciclul se respectă formându-se alte şi
alte noi arcuri fructifere. Acest program de regenerare natural,
conduce la stabilizarea crengilor în cazul coroanelor netăiate şi
la menţinerea formei iniţiale a axelor în cazul coroanelor tăiate.
91

Arcurile fructifere nu se formează numai pe axele ramifi
caţiilor principale. Ele se pot forma şi în alte sectoare dar au
dimensiuni mai mici:
- pe mlădiţa de un an ce rodeşte la un capăt;
- pe lemn de doi ani cu rod puternic;
- pe ramuri fructifere secundare cu lemn de mai mulţi ani.
Această arcuire periodică cu formare de axe aparente este
o reacţie naturală a pomului prin care urmăreşte întinerirea
lemnului de rod prin acţiune proprie. Pomicultorul poate spri
jini eficient acest proces biologic prin aplicarea tăierilor cores
punzătoare.
Din motive biologice dar şi fizice, ramificaţiile încovoiate
înspre pământ sunt hrănite mai prost decât cele cu creştere ori
zontală ce cresc pe crengi aplecate faţă de cele ce se dezvoltă
pe ramuri orizontale. Diferenţa de calitate este remarcată atât
la dimensiuni, dar chiar şi la gust sau culoare.
Figura 74. Două situaţii oarecum diferite de creştere a arcurilor
fructifere şi porţiunile vizate în cadrul tăierilor
92
în cazul unui arc fructifer, porţiunea sa ascendentă nu este
afectată de acest neajuns, dar a doua jumătate a arcului este
afectată puternic, mai ales că în zona de înălţime maximă a
arcului apar unul sau mai mulţi lăstari de susţinere care au o
creştere viguroasă şi care consumă mult. Dacă în primii doi
ani defectele citate nu se manifestă prea tare în jumătatea exte
rioară a arcului şi ele pot fi menţinute ca atare, începând cu
anul al treilea se impune tăierea de întinerire. Prin această
Figura 75. M ăr în vârstă cu arcuri fructifere vizibile bine în partea
dreaptă. în partea stângă a coroanei se pot observa pe prima şarpan
tă, două tăieri de întinerire.
In prim plan - crengi rupte din cauza pierderii stabilităţii.
93

tăiere este îndepărtată posibilitatea de formare a fructelor de
proastă calitate. Chiar în cazul pomilor la care momentul
optim de tăiere a fost depăşit se poate aplica această tăiere cu
rezultate foarte bune. In cazul acesta se vor înlătura axele mai
vechi, multe dintre ele uscate deja prin neintervenţia la timp.
Sunt cazuri în care o ramură a pornit oblic în jos chiar de Ia
punctul de ramificare. în aceste cazuri, după prima sau a doua
rodire, astfel de ramuri se taie pe o mlădiţă de întinerire cu
creştere corespunzătoare.
Soiuri cu creştcre verticală
La aceste soiuri nu sunt probleme de hrănire a lemnului
fructifer. Din ramificaţiile principale cu tendinţă preponden-
rent înspre verticală se dezvoltă mlădiţe laterale care se extind
anual înspre periferia coroanei după lumină.
De-a lungul acestora se dezvoltă formaţiunile de rod. Aici
nu întâlnim arcuri fructifere. La intervale mai mari poate
deveni necesară o întinerire. Aceasta se impune când
coroanele devin prea înalte îngreunând recoltarea sau când
ramurile de schelet superioare le deranjează pe cele inferioare.
Figura 76. întinerirea lemnului
fructifer prin devierea pe o
mlădiţă fructiferă mai tânără.
94
Figura 77. Arc fructifer înaintea tăierii.
Soiuri cu ramificaţii fructifere scurte în vârstă de mai
mulţi ani.
în funcţie de j
specie şi de soi,
în alcătuirea unei
coroane a unui
pom fructifer pot
exista formaţiuni
lungi şi scurte de
rod. La mărul
ajuns la vârsta de
rodire, fructele se
dezvoltă mai
mult pe formaţiu
nile scurte (pin-
ten, ţepuşă, vatră
de rod). Soiuri ca
Boskoop, Buna
Luiza, Cox Oran
ge, James Grieve
au o înclinaţie
pronunţată către
acest gen de ro
dire. Aceste for
maţiuni de rod
scurte au o creş
tere anuală foarte
mică asigurată de
mugurele terminal şi de cei câţiva muguri laterali. în timp, aici
se formează adevărate încolăciri de ramuri scurte şi lăstari de
un an, fapt ce duce la slăbirea în ansamblu a acestor formaţiuni,
în cadrul tăierilor, aceste formaţiuni vor fi rărite insistându-se
în principal asupra celor crescute pe partea inferioară a crengii.
Atunci când există atât formaţiuni lungi cât şi scurte se va
adapta o strategie de tăiere care să îmbine cele expuse până acum.
Figura 78. Acelaşi sector de coroană în urma
tăierii de întretincrc.
95

4 .1 .6 . T ă i e r e a d e î n t i n e r i r e
Epuizarea biologică a unui pom se petrece odată cu
înaintarea în vârstă -implacabilă - dar şi datorită altor factori
asupra cărora omul putea să intervină dar nu a intervenit sau a
intervenit puţin ori neprofesional. Astfel, un rod excesiv de
mare, timp dc mai mulţi ani la rând poate epuiza forţa vegeta
tivă a pomului. Fructele rămân mici. creşterea mlădiţelor
devine slabă şi apare alternanţa ca măsură de protecţie.
Este doar un exemplu care a dus Ia stricarea „echilibrului
psihologic” de care se amintea.
în astfel de situaţii se impun tăierile de întinerire care, în
funcţie de severitatea lor, pot atrage scăderea producţiei pe o
perioadă scurtă, dar asigură o dezvoltare normală şi revenirea pro
ducţiei după un timp nu foarte lung. Aceste tăieri pot deveni nece
sare chiar la un pom de cinci sau şase ani a cărei creştere a fost
lăsată la voia întâmplării astfel încât o reglare a producerii de
mlădiţe noi impune acest gen de tăiere în lemn de mai mulţi ani.
Chiar şi atunci când coroanele s-au înălţat excesiv sau
atunci când ramificaţiile de la baza coroanei au tendinţă de
desfrunzire ori când gerul, furtuna, animalele au pricinuit
stricăciuni crengilor, severitatea tăierilor care se impun le pot
cataloga drept tăieri de întinerire.
Nu există specii sau soiuri de pomi fructiferi la care tăieri
le de întinerire să fie contraindicate. Câteva particularităţi
există însă şi vor fi discutate mai jos.
Tăierile de întinerire se execută iama sau la sfîrşitul iernii. în
cazul cireşului, vişinului şi piersicului, tăierile de întinerire pot fi
făcute după recoltare, deoarece pentru aceste specii mai sensibile,
închiderea rănilor înainte de venirea iernii reprezintă un avantaj.
Dacă grindina şi furtuna produc stricăciuni mari în timpul
verii se recomandă tăierile de întinerire aplicate imediat în lem
nul de mai mulţi ani de la inel sau prin transfer de ax pe crengi mai
puţin afectate.
96
Figura 79. La tăierea
prin deviere, unghiul de
120° cu vârful în punc
tul de tăiere al axului
principal stabileşte prin
laturile sale locurile de
tăiere al principalelor
ramificaţii.
Figura 80. La meto
da clasică dc întinerire,
ramurile de schelet se
taie perpendicular pe
ax deasupra unei ra
muri laterale sau pe un
sector „orb”.
întinerirea coroanclor îngrijite
Atunci când coroanele au fost formate piramidal după
regulile descrise tăierea de întinerire nu prezintă greutăţi.
Acelaşi lucru se poate spune şi în cazul altor tipuri de
coroane, dacă acestea au fost formate profesional.
Există două metode de întinerire: devierea axului central şi
a axelor ramificaţiilor principale pe ramuri mai tinere, tăierea
având loc pe lemn mai vechi sau foarte vechi şi metoda cla
sică. Ambele metode sunt descrise în continuare.
97

întinerirea prin deviere.
Este o metodă moderată de întinerire care nu provoacă o
reacţie puternică a mlădiţelor tinere şi se aplică mai cu seamă
la sâmburoase pentru că metoda clasică nu este sigură în acest
caz. In cazul acestei metode se procedează ca la limitarea în
înălţime a coroanei. Prin tăierea cu fierăstrăul va fi îndepărtată
cam o treime din volumul coroanei. După alegerea unui punct
de tăiere pe ax, în lemn de mai mulţi ani, deasupra unei rami
ficaţii laterale mai tinere, se va imagina un unghi de 120° cu
vârful în punctul de tăiere. Acolo unde laturile unghiului inter
sectează ramificaţiile laterale se vor practica tăierile (ceva mai
sus sau ceva mai jos, acolo unde exsită o ramificaţie laterală
care să preia axul ramificaţiei).
Metoda clasică
Metoda se foloseşte mai mult în cazul sămânţoaselor. Cam
o treime din lungimea ramificaţiilor principale vor fi îndepăr
tate prin tăiere cu fierăstrăul în unghi drept. Ramificaţiile late
rale aflate sub tăietură se suprimă prin tăiere de la inel pe o
lungime de aproximativ 25 cm.
In cadrul tăierilor de întinerire nu ne vom limita doar la
ramurile de schelet. în cazul sămânţoaselor se poate tăia ori
unde este necesar, deci şi pe ramificaţii de ordin II sau III pen
tru că astfel vor fi activate rezervele de muguri dorminzi şi
adventivi. Deşi mai riscante, astfel de intervenţii la vişin sau
piersic pot oferi rezultate.
98
Figura 81.
Pentru a stimula
creşterea noilor mlă-
diţe lungi, vor fi înde
părtaţi de la inel toţi
lăstarii şi ramificaţiile
crescute pe o adân
cime de 25 cm sub
tăiere.
Figura 82.
întinerind ramurile
de schelet vom
întineri cu această
ocazie şi formaţiu
nile fructifere prin
tăieri adecvate.
întinerirea coroanelor crescute natural
Tăierile de întinerire în cazul „coroanelor naturale”, adică
netăiate vreodată, trebuie precedate de o tăiere de iluminare.
Se vor alege pentru aceasta, 3-4 ramificaţii principale dez
voltate aproximativ la fel şi ancorate bine pe ax.
Toate celelalte ramificaţii principale vor fi suprimate prin
tăiere de la inel ori li se va schimba funcţia prin deviere pe
ramuri fructifere. Odată ce aceste intervenţii au fost finalizate
se pot începe tăierile de întinerire după una dintre metodele
99

Figura 83.
întinerire prin
transferul pe o axă
laterală cu dezvoltare
înspre vertical.
Fortificarea noii pre
lungiri include şi
extirpări serioase
ptintre ramificaţiile a
căror apariţie a fost
stimulată dc tăiere.
descrise. în ambele cazuri se va urmări întinerirea lemnului de
fructificarc. Rănile provocate în urma acestor tăieri importante
vor fi protejate cu chituri sau masticuri speciale pentm acest scop.
Continuarea lucrărilor de tăiere în coroane întinerite
Prin tăierile de întinerire condiţiile de hrănire ale coroanei sunt
îmbunătăţire substanţial. Apar sporuri de vegetaţie în toate
zonele coroanei. Acestea vor fi supuse ajustării în vara sau în
iarna următoare.
După tăierile de întinerire prin deviere
Ca urmare a tăierilor de întinerire prin deviere coroanele
reacţionează în majoritatea cazurilor printr-o erupţie moderată
de mlădiţe noi, în special în zonele de vârf ale axului şi rami
ficaţiilor.
Dacă vârful şi ramificaţiile principale au fost deviate pe o
ramură îndreptată în sus atunci pe aceste ramuri şi în zona tăie
turii apar mlădiţe laterale din belşug.
Ele vor fi îndepărtate selectiv în vederea iluminării. De
regulă ele nu se taie reductiv. După aceasta, atenţia va fi
îndreptată de-a lungul ramificaţiei înspre baza ei. Aici s-au
format mlădiţe din mugurii adventivi. Dintre acestea vor fi
îndepărtate prin tăiere cele mai viguroase, poziţionate vertical,
precum şi cele îndreptate înspre interiorul coroanei. Mlădiţele
mai slabe poziţionate orizontal vor fi lăsate pentru formarea
100
Figura 84. întinerire
prin deviere pe o axă
laterală poziţionată ori
zontal. Pentru că
înălţimea trebuie oprită
aici, se vor îndepărta
prin tăiere toate
mlădiţele crescute pe
ramura de prelungire
sau pe ax în zona de
tăiere care au orientare
verticală.
Figura 85. Dacă se
urmăreşte un spor de
înălţime pentru ramifi
caţiile de schelet, va fi
aleasă o mlădiţă vigu
roasă cu creştere verti
cală.
formaţiunilor fructifere. Aşa vor fi tratate toate ramurile de
schelet, una câte una. Operaţiile acestea vor fi executate la
sfârşitul iernii dar se pot executa şi vara următoare tăierii de
întinerire (sfârşitul lui iulie, începutul lui august).
Dacă la tăiere, transferul a fost făcut pe o ramură laterală cu
orientare mai mult sau mai puţin spre orizontală, lucrările
următoare care se impun sunt:
1) Când scheletul trebuie menţinut la înălţimea care a fost
stabilită prin întinerire, trebuie îndepărtate mlădiţele crescute
vertical pe ramura de prelungire a axului lăsându-se cele late
rale sau îndreptate în jos. Dacă aceste ramuri de prelungire
sunt prea lungi se vor tăia reductiv pe o mlădiţă adecvată.
101

Cu sporul din zona de tăiere şi cu cel obţinut de-a lungul
ramurii principale se procedează cum s-a spus mai sus.
2) Dacă se urmăreşte prelungirea ramurilor de schelet în
tinerite se va păstra o mlădiţă crescută în zona de tăiere şi ori
entată spre verticală sau în unghi ascuţit faţă de ax. Aceasta va
fi tăiată reductiv o dată sau de două ori. uneori chiar mai mult.
După metoda clasică de întinerire.
Din mugurii dorminzi şi din cei vegetativi se dezvoltă
numeroase mlădiţe noi concentrate în zona tăierii, dar aflându-se
şi pe toată lungimea. Se spune că a fost provocat un „mare
program de regenerare”. Este necesar însă ca după tăierea de
întinerire, solul să fi fost fertilizat şi lucrat bine.
în zona de vârf, în vecinătatea tăierii va fi aleasă o mlădiţă
ce va asigura prelungirea axului. în funcţie de situaţia din
teren ea va fi aleasă din partea inferioară sau superioară a
ramurii întinerite prin tăiere. în cazul în care, în imediata
vecinătate a tăierii nu s-a dezvoltat nici o mlădiţă aptă de a
prelua funcţia atunci se va căuta una corespunzătoare mergând
mai în jos faţă de tăietură. în acest caz ciotul rămas deasupra
se va îndepărta prin tăiere.
După ce mlădiţă de prelungire a fost aleasă se continuă cu
îndepărtarea mlădiţelor concurente şi a celor crescute înspre
interior, sau prea dese. Tăierile de iluminare se execută pe
lungimea întregii ramuri.
După tăierile de întinerire severe (până la 1/3 din lungime)
noile prelungiri, de regulă, nu se taie reductiv. Lor li se vor apli
ca doar tăieri de întreţinere. La întinerirea pomilor mai tineri şi
a vişinului şi piersicului (tăiaţi sever) se vor aplica tăieri educa
tive timp de cel puţin trei ani. La întinerirea sămânţoaselor prin
tăieri se va ţine seama de faptul că ele au o coroană radiculară
foarte dezvoltată şi tăierile educative vor fi mai lungi pentru că
altfel vor avea loc scurgeri importante de răşină.
102
Figura 86.
Tăieri de ilu
minare în urma
întineririi clasice.
Din cele foarte
multe mlădiţe la
locul tăierii rămâne
doar una cu rol de
prelungire.
Figura 87.
Dacă la locul
tăierii nu s-a for
mat o mlădiţă vigu
roasă se alege alta
situată mai jos, iar
ciotul se retează.
103

4.2. VARIANTE ALE COROANEI PIRAMIDALE
Prin unele modificări ale coroanei piramidale clasice care
afost prezentată mai înainte se pot obţine variante dintre care
unele sunt deja consacrate în practica pomicolă.
4.2.1. C oroană fără ax (goală la in ter io r )
Figura 88. Coroană fără ax
(goală la interior). A fost for
mată la un vişin cu creştere
abruptă. Axul a fost înlăturat
după cinci sau şase ani.
Figura 89. Eliminarea axului
central în cadrul tăierilor de
plantare. Tăierea se execută dea
supra ultimei ramificaţii princi
pale. In urma tăierii vor rămâne
trei sau patru ramificaţii principale
bine amplasate.
Dacă se îndepărtează axul central (prelungirea trunchiului)
a fost deja obţinut acest tip de coroană. Această acţiune poate
deveni necesară atunci când axul central se deteriorează din
anumite motive. Desigur că astfel de coroane nu se obţin doar
în urma unor întâmplări nedorite.
104
Sunt situaţii când coroana fără ax este proiectată de la bun
început. Sunt de pildă soiuri unde axul central are o forţă de
dezvoltare verticală foarte mare, punând serioase probleme la
recoltare. In aceste cazuri axul principal se îndepărtează în
cadrul tăierii de plantare. Se vor asigura trei sau patru ramifi
caţii principale care, în această fază, pot fi uşor dirijate în plan
vertical, pentru a limita vigoarea creşterii şi implicit înălţimea
coroanei.
Lipsa axei principale poate diminua producţia din punct de
vedere numeric, dar se obţine un spor de calitate în primul
rând din cauza ilumnării bune a interiorului coroanei.
4.2.2. C oroană aplatisată
Figura 90. '
Coroană
aplatisată la un
soi de nţăr altoit
pe un portaltoi cu
vigoare medie.
Dacă dintr-o coroană piramidală cu trei ramificaţii princi
pale se îndepărtează una, se obţine o palmetă sau o coroană
plană. Aceasta va avea deci, pe lângă axul central, două rami
ficaţii principale aflate de o parte şi de alta a axului. Toate trei
105

se vor afla în acelaşi plan vertical. Proiecţia coroanei pe sol nu
va mai fi un cerc aşa cum se întâmplă la coroana piramidală
clasică, ci mai degrabă o elipsă.
în practică palmeta este obţinută la soiurile cu creştere
slabă sau medie şi are mai multe variante dintre care amintim:
- palmeta etajată cu braţe oblice are 3-4 perechi de ramuri
principale, între o pereche şi alta existând un spaţiu de 50-130
cm pe înălţime.
- palmeta neetajată cu braţe oblice are un număr de 10-12
ramificaţii principale care alternează pe o parte şi alta a axului
Ia distanţe de aproximativ 30 cm între ele.
- coroana cu triplă încrucişare (Delbard)
- coroana drapel Marchand
- coroana Lepage
Palmetele oferă uşurinţa accesului în timpul lucrărilor şi al
recoltei. La anumite tipuri de palmete este necesară suportarea
ramurilor cu rod pe sârmă întinsă pe spalieri.
Tăierile de formare în cazul coroanei aplatisate
1) Palmeta etajată cu braţe oblice
în cadrul tăierii de formare, o porţiune de 30-40 cm din
Figura 91.
Palm eta cu un
singur b ra ţ (2 ra
mificaţii) într-o
plantaţie de păr.
tulpină va fi degajată de lăstari. Deasupra acestei zone se aleg
două ramificaţii principale orientate pe direcţia gardului de
sârmă, de o parte şi alta a axului principal. Acestea vor avea
înclinaţie de aproximativ 45° faţă de ax. Tăierea reductivă a
ramificaţiilor şi axului se face conform descrierii de la coroana
piramidală. în funcţie de dezvoltarea pomului, la tăierile
reductive următoare se mai pot proiecta încă două-trei perechi
de ramificaţii principale dar unghiurile de înclinare vor creşte
progresiv, ajungând la 60° şi peste. Ramificaţiile de ordinul II
crescute perpendicular pe direcţia gardului se vor îndepărta în
timpul verii (începutul lui august). Cele păstrate vor fi îndrep
tate spre orizontală în exteriorul sau în interiorul coroanei.
2) Palmeta neetajată cu braţe oblice
Este întâlnită în livezi intensive de pomi cu vigoare mai
redusă. înălţimea pomului nu depăşeşte 3 m. Diferenţa faţă de
palmeta etajată este că aici nu se formează perechi de ramifi
caţii, ci acestea alternează pe o parte şi alta a axului, pe
direcţia rândului de pomi, având o distanţă de aproximativ 30
cm între punctele de ramificare din ax. Primele două ramifi
caţii principale care se vor alege în cadrul tăierii de plantare
vor fi orientate în unghi de 45° faţă de ax şi pot avea distanţa
între punctele de ramificare de 8-12 cm.
3. Coroana cu triplă încrucişare (Delbard)
înălţimea trunchiului este foarte redusă (aproximativ 30
cm). Primele două ramificaţii vor fi orientate de o parte şi alta
la un unghi de 45°. Acest tip de coroană nu are ax central. Pe
cele două ramificaţii principale se alege câte o ramificaţie de
ordinul II crescută înspre interiorul coroanei care se dirijează
perpendicular pe axul ramificaţiei principale.
4. Coroana drapel Marchand
La acest gen de coroană, axul principal se înclină la 45° faţă
de sol. Distanţele între pomi - de-a lungul gardului - este de
1,5-2 m. Prin tăieri de formare succesive se asigură un număr
de 5-6 ramificaţii principale, crescute pe partea superioară a
axului înclinat şi având între ele distanţa de aproximativ 50 cm.
107

5. Coroana Lapage
în formarea coroanei Lapage, axele principale se arcuiesc
treptat (cu legări corespunzătoare la gardul de sârmă) până ce
vârful ajunge la 1/2 m deasupra pământului.
în zona cea mai înaltă a arcului se dezvoltă lăstari viguroşi.
Cel mai viguros, crescut vertical, se arcuieşte şi el, la tăierile
următoare. Operaţia se continuă până când sunt obţinute 4-5
etaje de arcuri fructifere.
4.3. FUSUL SUBŢIRE
Acest gen de coroană se obţine în jurul axului central
înconjurat de lemn fructifer dispus în formă de fus. Desigur că
existenţa combinaţiilor altoi-portaltoi cu creştere slabă a deter
minat necesitatea proiectării acestei coroane. Anumite soiuri
de măr şi păr se pretează foarte bine acestei organizări a
coroanei care însă a dat bune rezultate şi la unele soiuri de
cireş şi prun.
Fusul subţire este un pom fructifer mic, cu vigoare redusă şi
Iară ramificaţii conducătoare. Are un trunchi scurt şi câteva
crengi de bază deasupra cărora lemnul fructifer cu poziţie ori
zontală este aşezat în formă de fus. Fiecare mlădiţă laterală cu
creştere verticală viguroasă nu se încadrează în conceptul de
educare al fusului subţire. Aceste cazuri, pot fi întâlnite destul
de des cu toate că portaitoii folosiţi stimulează creşterea lăstari
lor înspre orizontală. în cazul în care redirijarea acestor ramifi
caţii prin metodele ştiute nu este posibilă, ele vor fi suprimate.
Lemnul fructifer trebuie înnoit mereu prin întinerire.
Înălţimea trunchiului de „fus subţire’’ trebuie să măsoare
50-70 cm. Deasupra acestei cote se vor alege 3-4 „crengi de
bază”. în decurs de 4-5 ani se dezvoltă ramificaţii superioare
cu unghiuri ascuţite, drepte sau obtuze de dimensiuni care să
dea coroanei o formă de fus.
Pentru a menţine cât mai mult timp o calitate bună a roade
lor, lemnul fructifer se va regenera cât mai des. Acest fapt este
108
Figura 92.
Pom fructifer
obţinut prin
altoire cu creştere
slabă. Două
mlădiţe (marcate
cu săgeţi) cu o
lungime dc
aproximativ 40 cm
care în cazul unei
poziţii verticale,
înfloresc la capăt
şi lateral.
posibil în cazul speciilor care fructifică de-a lungul lemnului
de doi ani în proporţie mare.
Teoretic la fusul subţire, fructificarea trebuie să aibă loc pe
trei formaţii şi anume:
- mlădiţe în vârstă de un an care înfloresc la capăt şi parţial
pc lateral;
- lemn de doi ani care fructifică pe formaţiuni laterale
scurte;
- sectoare de lemn de trei ani ce rodesc prima oară. Aici se
asigură o parte importantă a recoltei precum şi o calitate
deosebită. Ulterior aceste formaţiuni vor fi întinerite.
Operaţiile de întinerire nu trebuiesc aplicate în orice caz pen
tru că sunt situaţii când anumite soiuri de păr şi prun fructifică
şi pe ramificaţii scurte ale lemnului de patru ani.
Mlădiţele lungi de un an vor fi însă întinerite în anul urmă
tor fructificării.
Materialul săditor şi tăierea de plantare în cazul
sămânţoaselor
Altoi în vârstă de un an. Pentru educarea fusului subţire
109

altoii în vârstă de un an sunt ideali pentru plantare în cazul
mărului, deoarece ramificaţiile premature au creştere orizon
tală. Aceasta este o garanţie pentru o dezvoltare înceată şi
începutul unei rodiri timpurii. La păr, care începe rodirea mai
târziu, puieţii în vârstă de doi ani reprezintă un avantaj.
La tăierea de plantare toate mlădiţele timpurii crescute sub
50 cm vor fi îndepărtate prin tăiere. Cele 3-4 crengi de bază vor
avea pe cât posibil între 50-70 cm. Dacă este necesar ele vor fi
legate orizontal, iar în cazul soiurilor cu creştere viguroasă vor
fi legate sub linia orizontală. Axul se retează la 30-40 cm dea-
Figura 93. Tăierea de plantare în cadrul fusului subţire. Pe o
înălţime dc 50 cm de la sol toate ramificaţiile sunt îndepărtate. Trei
sau patru ramuri dc la bază se leagă orizontal iar în cazul soiurilor
foarte viguroase se leagă uşor în jos. Prelungirea axului se taie
reductiv pe un mugure aflat pe partea punctului de altoire, la 30-40
cm deasupra ultimei mlădiţe.
110
Figura 95.
După tăierea pe un mugure
lateral se rupe mugurclc con
curent. In cazul prunului se
îndepărtează şi următorii doi
trei muguri.
tăiată la o înălţime dc 80 cm
(dacă au o lungime mai
mare) sau va fi lăsată ca atare
dacă are numai 80-90 cm.
Mlădiţele laterale apărute
în vegetaţie trebuie orientate
orizontal când creşterea lor
începe să stagneze (începutul
lunii iulie).
supra mlădiţei timpurii cea
mai înaltă şi se rupe mugurele
terminal concurent.
Dacă pe lungimea axului
rămas se mai află şi alte
mlădiţe, cele mai viguroase
vor fi tăiate iar cele mai
firave pot fi păstrate. Dacă
puieţii nu au încă ramificaţii
laterale, atunci varga va fi
Figura 94.
Altoii de un an care nu au
mlădiţe laterale timpurii se taie
cam la 80 cm de la sol.
111

Altoii în vârstă dc doi ani
Şi în acest caz vor fi păstrate 3-4 mlădiţe orientate orizon
tal sau puţin oblic. Trunchiul va fi curăţat pe o înălţime de 50-
70 cm. Prelungirea axului trebuie tăiată la 30-40 cm deasupra
ultimei mlădiţe. Mugurele concurent se rupe.
] Figura 96. Tăieri în
lemnul de fructifi
care în cazul fusului
subţire: mlădiţă de
un an (sus) rămâne
netăiată. Creşterea
anuală a mlădiţei de
doi ani (mijloc) se
taie dc la inel.
Sectorul de lemn de
trei ani ar trebui
întinerit pc o mlădiţă
laterală mai tânără.
Dacă nu este posibil
se va tăia reductiv
lăsând un ciot conic
de 5-6 cm (jos).
Figura 97.
La soiurile
care fructifică pe
formaţiuni scurte
aflate pe lemn în
vârstă de mai
mulţi ani, ramifi
caţiile se vor
întineri uşor, la
intervale de mai
mulţi ani.
112
Figura 98.
Ramificaţiile
laterale principale
pot creşte
încrucişându-se cu
cele ale pomului
vecin. Acum se
poate face o tăiere
dc reducere în lemn
mai vechi.
Continuarea lucrărilor de tăiere
Tăierile de formare în uscat pot dura 4-5 ani. De fiecare
dată se aplică o singură tăiere reductivă: de-a lungul prelun
girii trunchiului. Lungimea tăierilor reductive va ţine seama de
faptul că zonele desfrunzite prea lungi (fără mlădiţe laterale)
sunt o consecinţă a tăierilor reductive prea lungi precum şi
situaţia în care toţi mugurii aflaţi pe ax intră în vegetaţie din
cauza unei tăieri prea scurte. Astfel tăierea reductivă nu tre
buie să fie mai.puternică de 1/3 din prelungire.
La soiurile sau speciile în cazul cărora creşterea prelungirii
trunchiului este deosebit de viguroasă (Golden delicios,
Jonagold, Buna Luiza, etc.) se obţine cu uşurinţă o diminuare
a creşterii dacă prelungirea axului este anual transferată pe lăs
tarul concurent sau pe unul aflat mai jos. Mlădiţele laterale
apărute în urma reducerii prelungirii nu trebuie să fie toate
direcţionate orizontal. Fără corecturi, multe mlădiţe pot
rămâne la aproximativ 15° faţă de orizontală. în cazul soiurilor
care fructifică pe mlădiţe lungi în vârstă de un an, greutatea
fructelor apleacă în jos aceste mlădiţe.
în coroana conică nu vor fi tolerate în zona superioară decât
formaţiuni fructifere slabe. în zona mijlocie şi în cea inferioară
însă, poate fi menţinut lemn fructifer de putere medie.
113

De Ia început se va ţine cont de-a lungul căror ramificaţii
rodesc în principal soiurile respective. In cazul soiurilor cu
fructificare pe formaţiuni lungi aparţinând lemnului de doi ani
şi care rodesc în cel de-al treilea an, acestea ar trebui înnoite
cel târziu după o rodire repetată. Operaţiile de tăiere se
desfaşoară după cum urmează:
1. Mlădiţele de un an poziţionate orizontal rămân intacte.
2. La ramificaţiile în vârstă de doi ani populate cu muguri
floral i se îndepărtează la tăierea în uscat creşterea anuală până
la inelul de separare sau pe un mugure floral aflat pe lemn de
doi ani. Astfel de reduceri vor fi aplicate ramificaţiilor din
partea superioară a coroanei pentru păstrarea conicităţii
coroanei, prin apropierea cât mai mare de ax a formaţiunilor
de rod. Ele sunt de asemenea necesare la crengile de bază,
atunci când le intersectează pc cele ale pomului vecin.
3. Tăierea reductivă a axelor laterale în vârstă de trei ani pe
o ramificaţie mai tânără sau până la oprirea unui con de câţiva
centimetri. Deoarece multe soiuri de păr poartă fructe abia pe
formaţiuni dezvoltate pe lemn mai vârstnic este nevoie de
mare grijă în aplicarea întineririlor prea rapide ale lemnului în
primii ani de dirijare. Sunt de asemenea numeroase soiuri care
fructifică pe formaţiuni scurte în vârstă de mai mulţi ani. In
cazul lor va fi preferată o întinerire moderată pe o perioadă de
trei ani.
Cele trei-patru crengi de bază pot fi lăsate să crească în
primii ani spre pomul învecinat până la contactul cu acesta.
Există aici două modalităţi posibile de dezvoltare:
a) Prin dezvoltarea lor, crengile de bază nu au voie să
sufoce dezvoltarea axului principal. Dacă va fi necesar, cea
mai viguroasă creangă de bază va fi suprimată.
b) Dacă o creangă dc bază solitară devine prea groasă
diminuând rodul se recomandă îndepărtarea ei prin tăiere.
Dacă de la inel se formează o mlădiţă, ea va putea fi edu
cată pentru a deveni creangă înlocuitoare. Atunci când
crengile de bază se întrepătrund în coroana învecinată, prelun
114
girile lor vor fi transferate pe mlădiţe tinere aflate mai înspre
bază.
După aproximativ patru-cinci ani, fusul subţire a atins
înălţimea dorită, adică 2-2,5 m. Pentru ca vârful să nu crească
în continuare, va fi transferat pe o ramificaţie laterală aflată la
această înălţime şi poziţionată orizontal. Cum se vede, tăierea
în cazul fusului subţire este destul de simplă. Totuşi, în perioa
da maximei productivităţi, va fi urmărit atent echilibrul dintre
rod şi mlădiţele tinere. Acest echilibru poate fi uşor deranjat în
cazul soiurilor predispuse la rodire exagerată. Rodul se dez-
_i.- .........
Figura 99. Fus subţire în vârstă
de patru nni în ca/.ul căruia s-au
făcut trei transferări de ax
(frânare a creşterii).
Figura 100. Fus subţire de măr
în vârstă de şase ani. O tăiere anu
ală ceva mai scurtă a mlădiţclnr
mijlocii ar fi contribuit la fortifi
ca rea crengilor de bază.
115

Figura 101. Fus subţire la
un păr în vârstă de 12 ani.
Figura 102.
L im itarea în
înălţim e a coroa
nei în cazul unui
fus subţire de măr.
Figura 103. R am ificaţiile
foarte viguroase în zona supe
rioară a coroanei denotă lipsa
atenţiei de-a lungul tim pului.
Figura 104. Tăiere pe „con”.
Din con trebuie să se formeze
lemn fructifer nou.
117

Figura 105. Fus
subţire de prun
după tăierea de
plantare.
Material săditor şi măsuri de tăiere în cazul prunului şi
cireşului
Dacă au fost altoiţi pe portaltoi cu creştere slabă, şi puieţii
dc prun şi cireş pot fi educaţi în vederea obţinerii fusului sub
ţire. Pentru plantarea sunt recomandaţi altoii în vârstă de un an
cu mlădiţe timpurii.
La tăierea de plantare, mlădiţele timpurii vor fi îndepărtate
prin tăiere până Ia înălţimea de 60-70 cm. Aceste două specii
au o tendinţă naturală de dezvoltare viguroasă a prelungirii
trunchiului. Această tendinţă poate fi frânată prin alegerea nu
a 3-4 crengi de bază, ci a 5 sau 6. Dacă după curăţarea
trunchiului nu au mai rămas atâtea, acestea vor fi completate
numeric la următoarea tăiere de formare. La cireş, ramurile de
bază vor fi legate orizontal, iar la prun foarte uşor spre verti
cală. La prun poziţionarea sub orizontală, duce la degenerare.
Prelungirea axului va fi tăiată la 40 cm deasupra mlădiţei tim
purii superioare. Dacă sub cota de tăiere mai există ramificaţii
scurte, acestea vor rămâne intacte. în cazul în care, din cauza
unghiurilor de ramificare prea ascuţite vârfurile ramurilor de
bază depăşesc în înălţime vârful tăiat reductiv, acestea vor fi
legate înspre orizontală. în cazul prunului, este posibil să devi
nă necesar ca în anul următor tăierii de plantare să fie necesară
tăierea sporului anual al ramurilor de bază pe o ramificaţie
118
crescută pe lemn de doi ani. Creşterile prea viguroase ale vâr
fului pot fi moderate prin transfer de ax pe ramificaţii mai
slabe. Această acţiune poate începe chiar de la tăierea de
plantare. Operaţia se poate prelungi timp de mai mulţi ani.
După patru sau cinci ani, fusul subţire de prun sau cireş
este definitivat. Acum se va limita înălţimea pomului la
aproximativ 3 m prin transfer pe lemn fructifer mai slab, cu
poziţie plană, în vârstă de doi ani. în perioada producţiei
maxime, lemnul fructifer trebuie întinerit mereu în funcţie de
fiecare situaţie particulară. La aceste tăieri, în cazul prunului
se va ţine seama de faptul că ramificaţiile uşor ascendente sunt
foarte valoroase pentru fructificare. Este posibil ca la tăierile
de întinerire să fie nevoie de o deviere în sus mai curând decât
de o deviere în jos.
Figura 106. Rând dc pruni cu coroane fus subţire.
119

120
ADAPTAREA TĂIERILOR LA
PARTICULARITĂŢILE SPECIILOR DE
POMI
Principiile de tăiere la pomiifructiferi, care aufost expuse
amănunţit până acum, nu pot fi aplicate ca un şablon rigid.
Zestrea ereditară a fiecărei specii şi, in cadrul unei specii a
soiurilor, condiţiile pedo-climatice diferite, portaltoii utilizaţi
la altoire imprimă de la caz la caz, anumite trăsături diferite.
Din acest motiv se vor indica în continuare particularităţile
speciilor şi adaptarea tăierilor la aceste particularităţi.
121

5.1. SĂMÂNŢOASE
5.1.1. M ă r u l
Metodele de formare a coroanei şi tăierile de întreţinere au
fost expuse la momentul respectiv folosind ca exemplu mărul.
De aceea nu sunt necesare explicaţii suplimentare.
5.1.2. P ă r u i,
Părul necesită mai multă răbdare în aplicarea tăierilor de început
şi din perioada de rodire. Formarea lemnului fructifer durează ceva
mai mult decât în cazul mărului. La multe soiuri axa principală este
stimulată în vederea formării de mlădiţe cam toată viaţa, aceasta
însemnând că ramurile laterale sunt vizibil subordonate. în cazul
coroanelor piramidale, palmete sau fus se va avea grijă ca axa prin
cipală să nu fie stimulată suplimentar în creştere. Frânarea creşterii
se obţine cel mai uşor prin menţinerea unui ax scurt. Transfeml
anual de ax pe lăstarul concurent sau pe o ramificaţie situată maijos
Figura 107. Tăiere interesantă aplicată unui păr cu o coroană fus subţire.
Se observă densitatea mugurilor florali.
va frâna de asemenea capacitatea de creştere a axei mijlocii.
Vetrele de rod şi lemnul fructifer de un an îmbătrânesc la
păr mai repede decât la măr.
5.1.3. G u t u i
Fiind o specie cu răspândire mai redusă decât celelalte
sămânţoase, cu o dezvoltare mai puţin viguroasă şi cu o
tendinţă de formare a unei coroane nu foarte aglomerată nu a
făcut obiectul unor studii extinse referitoare la necesităţile de
formare.
în general se execută doar tăierea de plantare. în rest trebuie
asigurată iluminarea coroanei. Dacă gutuii mai vârstnici se abat
de la „echilibrul psihologic” atunci se recomandă executarea
unei tăieri de întinerire pe ramurile principale şi secundare.
5.2. SÂMBUROASE
5.2.1. C ir e şu l
Specia este cunoscută în general ca având o dezvoltare
viguroasă cu grosimi ale trunchiului ce pot atinge 50 cm şi
înălţimi considerabile precum şi soiuri cu dezvoltarea medie,
în ultima vreme prin utilizarea portaltoilor cu creştere slabă s-au
obţinut soiuri cu dezvoltare moderată care se pretează foarte
bine plantării în spaţiile reduse din jurul casei. Desigur, plan
taţiile mai au în continuare în vedere soiuri cu dezvoltare pu
ternică şi medie. Mai demult, cireşul se tăia, în tinereţe, prea
mult şi prea rar, iar în stadiul productiv, prea puţin. Lucrurile
trebuie să fie inversate. Este foarte probabil ca în cazul
soiurilor cu creştere redusă să fie necesară doar tăierea de
plantare după care, în anii următori, coroana va fi doar
supravegheată prin tăieri de iluminare. După limitarea de
înălţime din anul al patrulea până la al şaselea aceste sectoare
se vor garnisi cu lăstari-buchet. în stadiul de producţie, la
123

Figura 108. Fructc m um ificate în urma atacului tle m onilioză.
Ciuperca a infectat florile şi le-a distrus. Strângerea şi distrugerea
fructelor m um ificate ar trebui făcută cel târziu la tăierea de iarnă.
fiecare a! doilea an, trebuie executată tăierea de întreţinere
când trebuie îndepărtat prin tăiere în special lemnul infestat cu
boala Valsa (arsura scoarţei, cancer). O întinerire a coroanei
este recomandabilă în cazul în care coroanele au devenit prea
mari şi prea înalte, respectiv când creşterile anuale devin
nesemnificative. Prin devierea axului central pe axe laterale
situate mai jos va fi stimulată zona inferioară pentru obţinerea
unui spor anual corespunzător. Tăierile de iluminare şi de
întinerire ar trebuie să aibă loc vara, după recoltare.
124
6
Figura I09. Tăierea de întinerire şi ilum inare în cazul unui cireş
im ediat după recoltă. Vârfurile ramurilor de schelet crescute prea
înalt au fost retezate cu fierăstrăul şi recoltate după cădere.
5.2.2. V işinul
Alături de formaţiunile scurte de pc lemnul de mai mulţi
ani, mlădiţele lungi în vârstă de un an sunt, în special, cele care
contribuie decisiv la producţie. Fertilizarea anuală a solului
este şi ea o condiţie importantă pentru asigurarea unui spor
anual viguros. După o tăiere educativă pe o durată de cinci,
până la şase ani, pentru formarea coroanei (piramidală, fară
ax, palmetă) trebuie să se pună încă de timpuriu şi în fiecare
an accentul pe o întinerire permanentă a lemnului fructifer. în
1 2 5

I
Figura 110.
în d ep ărtarea
în vegetaţie a
ram urilor plete
d esfrunzite ale
unui vişin soiul
Schattenm orclle.
cazul în care nu se execută, vreme de mai mulţi ani, nici o întinerire
a lemnului fructifer, ramurile lungi care fructifică doar la capăt
(ramură pleată peste un an) ajung să predomine. De aceea se reco
mandă tăierea de întinerire anuală la soiurile cu o tendinţă pro
nunţată de desfrunzire şi la intervale de 3-4 ani la soiurile mai puţin
predispuse la desfrunzire. în cazul soiurilor cu creştere abruptă se
. recomandă educarea pe o perioadă de 5-6 ani a unei coroane pirami
dale după care se va reteza axul prin tăiere pe o ramură orizontală.
5.2.3. PRUNUL ŞI CORCODUŞUL
La aceste specii înrudite mugurii cresc pe buchetele de mai şi
pe ramurile mijlocii de un an. Formaţiunile florifere pe care se dez
voltă preponderent rodul au doi sau mai mulţi ani. Ele pot rodi de
mai multe ori, deci grija va fi concentrată pe formarea an de an pe
mlădiţe mijlocii. Fertilitatea solului este deosebit de importantă
pentru atingerea acestui scop.
126
Figura 111.
Se observă în
ce situaţie s-a
ajuns dacă la
tăierea de formare
nu s-au verificat
atent punctele de
ramificare.
Posedând bagajul ^de cunoştinţe expus în prima parte a
cărţii, pomicultorul poate stabili prin observaţii atente şi
repetate momentul în care se impun tăierile de întinerire. în
cadrul acestor tăieri, ramurile poziţionate orizontal sau în jos
ar trebui legate uşor înspre verticală.
Cea mai comună fonnă de coroană este cea piramidală cu
trei până la patru crengi conducătoare. în cazul soiurilor cu
creştere abruptă sunt posibile coroane fară ax central cu trei
crengi principale. Fără mare efort se pot obţine şi coroanele tip
palmetă. în cadrul tăierilor de formare nu vor fi tolerate rami
ficaţii cu tendinţă sau început de despicare, deoarece mai târz
iu vor produce pagube mari trunchiului.
Coroana taler a început să fie din ce în ce mai agreată în mar
ile plantaţii. Se compune din 8 până la 12 crengi principale ori
entate uşor oblic în sus şi care sunt repartizate armonios pe
înălţimea de 80 la 160 cm. Particularitatea acestor specii este for
marea în interiorul coroanei, din zone aparent inactive, a lăstar
ilor lacomi cu creştere viguroasă pc verticală. Aceştia vor fi înde
127

părtaţi vara sau la prima tăiere în uscat, verificându-se scoarţa din
jurul punctului de ramificare deoarece aceşti lăstari pot creşte
din mugurii adventivi în jurul unor plăgi degerate. Devierea pe
axe laterale mai joase trebuie executată din timp în timp.
5.2.4. P i e r s i c u l
Piersicul rodeşte pe bucle de mai neramificate, pe ramuri
mixte şi pe ramuri salbă, preponderent pe ultimele două tipuri
de ramificaţii, pe lateralele acestora. Unul din scopurile tăieri
lor de întreţinere va fi, deci, formarea anuală de noi formaţiuni
| lungi. Acest rezul
tat este obţinut
printr-o bună îngri
jire şi o tăiere re
ductivă permanentă
nu numai a cren
gilor conducătoare
ci şi a ramificaţiilor
secundare.
în afară de a-
ceasta ar trebui să
se aplice o rărire a
fructelor atunci când
rodul este foarte
bogat. Aceasta se
poate face manual
sau prin mijloace
chimice. Coroana
Figura 112.
Mlădi(ele piersicului (de la stânga la dreapta):
Mlădiţele care nu poartă muguri florali ţi nu
sunt necesare formării coroanei se elimină sau se
taie reductiv până la trei muguri; ramurile mixte se
taie reductiv până la 20-40 cm, iar In urina acestei
tăieri urmând să rămână 4-6 „muguri micşti”.
Ramurile salbă se scurtează pc primul mugure vcg-
etativ de la bază. Buclele de mai rămân intacte piramidală Şl pal-
(dreapta jos), iar mlădiţele timpurii (dreapta sus) meta sunt coroane
vor fi îndepărtate sau reduse la o distantă de 1-2
muguri dc la ramificaţie.
cazul piersicului.
Datorită unei dezvoltări bune a puieţilor se pot forma rapid
ramificaţiile principale şi apariţia formaţiunilor de rod de-a lun
gul acestora.
128
Figura 113.
M uguri m icşti
pe o ram ură mixtă,
lin m ugure de
frunză între doi
m uguri floriferi.
Mai ales în coroanele tinere apar mlădiţe ce dezvoltă mai a-
les muguri vegetativi din care se vor dezvolta frunze şi lăs
tari nefloriferi. Dacă nu sunt necesare în procesul de formare
al coroanei, ele vor fi suprimate sau tăiate reductiv la 2-3
muguri.
Ramurile mixte au pe toată lungimea lor. dar mai ales la
mijloc şi la vârf, aşa zişii muguri micşti. Aceştia sunt de obi
129

cei doi muguri de floare între care este plasat un mugure vege
tativ (de frunză). Pot exista chiar trei sau patru muguri floriferi
la un loc. Ramurile mixte se taie reductiv, lăsându-se patru,
până la şase muguri mieşti (o lungime de 20 până la 40 cm).
Ramurile salbă au lungimea de 10-12 cm şi sunt foarte subţiri.
Au muguri floriferi pe toată lungimea. La capăt au un mugure vege
tativ, precum şi la bază. Netăiată reductiv, ramificaţia se lungeşte
după prima rodire, mugurii concentrându-se în partea ei terminală.
Cu timpul se ususcă. Pot fi tăiate pe mugurele dc Ia bază.
Cine nu este sigur că poate distinge mugurii vegetativi de
cei florieri va putea executa tăierea abia când se crapă
mugurii. Rănile vor fi protejate cu masticuri sau chituri pen
tru pomi. Pentru soiurile timpurii, tăierile de iluminare se pot
executa imediat după recoltare. Cele târzii vor fi tăiate abia în
primăvară. Tăierile de întinerire se fac primăvara, după ce
gerurile nu mai ameninţă.
5.2.5. C a isu l
în ceea ce priveşte structura coroanei din punct de vedere
al formaţiunilor fructifere, caisul se aseamănă cu prunul.
Activităţile necesare sunt cele descrise acolo. La cais se
pretează coroana piramidală sau coroane fară ax cu un trunchi
de înălţime redusă. în cazul plantării pe terenuri înguste,
aproape de zidul casei sau de ale altor construcţii, palmeta este
foarte indicată. Fiind un pom fructifer cu coacere timpurie,
tăierile de întinerire se pot aplica imediat după recoltare.
Limitarea în înălţime se va face ca şi la celelalte specii de sâm-
buroase prin transfer de ax.
130
Figura 114. Nucile se dezvoltă la capătul unei mlădiţe de prim ă
vară; în faza aceasta are încă consistenţă ierboasă.
5.3. FRUCTE CU COAJĂ TARE
5.3.1. N u c u l
Din nuci îngropate în condiţii corespunzătoare răsar puieţi
care pot avea o dezvoltare normală şi pot da recolte de calitate.
Atunc^ când spaţiul destinat plantării unui nuc este limitat,
problema nu mai este aşa de simplă. Proiecţia pe sol a unui nuc
de talie mare poate să atingă 100 m.p. De multe ori această
suprafaţă nu este disponibilă, dar pomicultorul doreşte totuşi
să planteze un nuc. Din aceste considerente este recomandată
procurarea puieţilor altoiţi în pepiniere care în funcţie de por-
taltoi pot avea o dezvoltare deosebit de viguroasă sau una
moderată.
într-un caz sau în celălalt, la sfârşitul lui februarie sau
începutul lui martie se va executa tăierea de plantare. Se vor
îndepărta toate mlădiţele laterale până la o înălţime de-1-1,5 m
şi se vor alege trei mlădiţe principale în afară de ax. Se taie
131

cei doi muguri de floare între care este plasat un mugure vege
tativ (de frunză). Pot exista chiar trei sau patru muguri floriferi
la un loc. Ramurile mixte se taie reductiv, lăsându-se patru,
până la şase muguri micşti (o lungime de 20 până la 40 cm).
Ramurile salbă au lungimea de 10-12 cm şi sunt foarte subţiri.
Au muguri floriferi pe toată lungimea. La capăt au un mugure vege
tativ, precum şi la bază. Netăiată reductiv, ramificaţia se lungeşte
după prima rodire, mugurii concentrându-se în partea ei terminală.
Cu timpul se ususcă. Pot fi tăiate pe mugurele de la bază.
Cine nu este sigur că poate distinge mugurii vegetativi de
cei florieri va putea executa tăierea abia când se crapă
mugurii. Rănile vor fi protejate cu masticuri sau chituri pen
tru pomi. Pentru soiurile timpurii, tăierile de iluminare se pot
executa imediat după recoltare. Cele târzii vor fi tăiate abia în
primăvară. Tăierile de întinerire se fac primăvara, după ce
gerurile nu mai ameninţă.
5.2.5. C a isu l
în ceea ce priveşte structura coroanei din punct de vedere
al formaţiunilor fructifere, caisul se aseamănă cu prunul.
Activităţile necesare sunt cele descrise acolo. La cais se
pretează coroana piramidală sau coroane fără ax cu un trunchi
de înălţime redusă. în cazul plantării pe terenuri înguste,
aproape de zidul casei sau de ale altor construcţii, palmeta este
foarte indicată. Fiind un pom fructifer cu coacere timpurie,
tăierile de întinerire se pot aplica imediat după recoltare.
Limitarea în înălţime se va face ca şi la celelalte specii de sâm-
buroase prin transfer de ax.
130
Figura II4. Nucile se dezvoltă la capătul unei mlădiţe de prim ă
vară; în faza aceasta are încă consistenţă ierboasă.
5.3. FRUCTE CU COAJĂ TARE
5.3.1. N u c u l
Din nuci îngropate în condiţii corespunzătoare răsar puieţi
care pot avea o dezvoltare normală şi pot da recolte de calitate.
Atunc^ când spaţiul destinat plantării unui nuc este limitat,
problema nu mai este aşa de simplă. Proiecţia pe sol a unui nuc
de talie mare poate să atingă 100 m.p. De multe ori această
suprafaţă nu este disponibilă, dar pomicultorul doreşte totuşi
să planteze un nuc. Din aceste considerente este recomandată
procurarea puieţilor altoiţi în pepiniere care în funcţie de por-
taltoi pot avea o dezvoltare deosebit de viguroasă sau una
moderată.
Intr-un caz sau în celălalt, la sfârşitul Iui februarie sau
începutul lui martie se va executa tăierea de plantare. Se vor
îndepărta toate mlădiţele laterale până la o înălţime de 1-1,5 m
Şi se vor alege trei mlădiţe principale în afară de ax. Se taie
131

reductiv. în continuare se vor aplica tăieri de iluminare. La nuc
florile feminine sunt poziţionare la capătul unei mlădiţe de
primăvară care s-a dezvoltat din mugurele terminal al unei
mlădiţe lungi.
Florile masculine cresc lateral pe mlădiţe de un an.
Deoarece nucul, la fel ca şi viţa de vie, pierde foarte multă
Figura 115a. Prun tânăr înainte tle tăierea de vară.
sevă la tăierile de primăvară, tăierile la nuc se vor aplica în
luna august dacă nucul nu are rod sau cu 4-6 săptămâni înain
tea înfloririi, într-o zi răcoroasă şi dacă e posibil ceţoasă.
132
TĂIERILE DE VARĂ
Experienţa dobândită în tăierile ornamentale arată că
tăierile în verde la pomiifructiferi sunt şi ele importante şi nu
trebuie ignorate aşa cum s-a întâmplat multă vreme şi cum se
mai întâmplă şi acum.
Figura 115b. Prun tânăr după tăierea de vară.
133

6.1. POMII FRUCTIFERI
Gardurile vii, aranjamentele ornamentale din grădini şi din
parcuri, n-ar arăta atât de frumos dacă n-ar fi meticulos corec
tate prin tăierile în vegetaţie. In urma acestor tăieri se obţine
un control asupra taliei, o îndesire sau o rărire a vegetaţiei în
funcţie de cerinţele concrete. Pomicultorii au preluat această
experienţă şi au aplicat-o în forme adaptate, pomilor fructiferi,
înainte de a intra în amănunte, trebuie lămurite câteva aspecte
generale de care trebuie ţinut cont. Astfel tăierile în verde
elimină din coroană anumite părţi aflate în vegetaţie. Prin
scăderea numărului de frunze va fi redusă implicit forţa de
hrănire a pomului.
Această reducere vegetală provoacă şi frânarea dezvoltării
sistemului radicular, care la rândul ei provoacă scăderea dez
voltării trunchiului şi coroanei, stimulând însă rodul. Iată
aşadar, că sunt situaţii când tăierea de vară este necesară (înde
sire excesivă, creştere deosebit de viguroasă) şi când trebuie
aplicată moderat sau deloc. în coroanele pomilor mai în vârstă,
de obicei foarte dese la periferie, tăierile de vară vor asigura
iluminarea centrului coroanei. Aceste tăieri au influenţe sigure
asupra culorii fructelor dar nu este mai puţin adevărat că
provoacă o oarecare scădere a mărimii fructelor datorată
reducerii forţei de hrănire.
Deosebit de importantă este şi alegerea datei la care se vor
aplica tăierile de vară. Experienţele făcute pe trei soiuri de măr
au demonstrat că perioada de la sfârşitul lui iulie şi până la
începutul lui august este optimă. La această dată mugurii ter
minali ai mlădiţelor scurte îşi încetează creşterea. în cadrul
tăierilor de vară se pot îndepărta porţiunile de lemn şi vege
taţie care sunt bolnave.
134
Figura 116.
Lăstarul con
curent va fi frânat
în creştere când a
atins 20 cm lungi
me prin ciupirea
vârfului...
...sau va fi rupt
com plet în cazul
soiurilor cu creşte
re deosebit de v ig u -'
roasă.
135

6.1.1. T ă ie r i de vară în coro a n e tin er e
Puieţii plantaţi proaspăt, de regulă rămân neatinşi pentru a
putea trece peste şocul de plantare cât mai uşor. Aşadar, în
anul plantării nu va fi îndepărtată nici o mlădiţă. Uşoare
reglări pot fi totuşi aplicate dacă este nevoie.
Astfel dacă există lăstari concurenţi care printr-o dez
voltare puternică tind să depăşească prelungirea ramificaţiei
respective aceştia vor fi frânaţi în creştere prin ciupirea vâr
fului. Pentru aceasta lăstarul va avea deja 15-20 cm lungime.
Aceasta se poate întâmpla deja pe la sfârşitul lui mai sau
începutul lui iunie. Tot acum vor fi rupte mlădiţele ce cresc în
interior sau în sus precum şi mlădiţele infestate de boli.
Celelalte tipuri dc lăstari crescuţi în coroană nu fac obiectul
vreunei intervenţii acum, ci doar în vară. Cum s-a mai spus,
abia atunci când formaţiunile scurte au un mugure terminal
stabil este momentul aplicării tăirii de vară şi aceasta se întâm
plă de regulă la sfârşitul lunii iulie. Pentru soiurile cu creştere
slabă poate avea loc şi mai devreme, iar pentru cele viguroase,
mai târziu.
La tăierile de vară, mlădiţele crescute lateral vor fi tăiate
reductiv, scurt. Cele de la baza crengii pot fi eliminate. Lăstarii
cu lungime medie crescuţi în sus, se vor tăia reductiv până la
coroniţa de frunze aflată la baza acestuia. Mlădiţele slabe dar
cu o lungime de peste 30 cm vor fi tăiate reductiv la 2-3 frun
ze deasupra coroniţei de la bază (tăiere ciot). Mlădiţele verti
cale scurte cu lungime sub 30 cm se lasă ca atare. Tăierile
reductive ale acestor mlădiţe verticale au ca scop dezvoltarea
fiorilor din ochii dorminzi de la bază. Deoarece aceasta nu se
întâmplă mereu din prima încercare, rezultatul se va vedea
anul următor. Este posibil ca în locul mugurilor de floare să se
formeze mlădiţe scurte care au câte un mugure floral la capăt.
Dacă în urma tăierii a rezultat o mlădiţă nefloriferă aceasta va
fi tăiată până la coroniţă. Mlădiţele apărute lateral pe ramifi
136
L 137
caţiile principale vor fi dirijate către orizontală. Când se observă
aglomerări de vegetaţie se vor opera răriri corespunzătoare.
Dacă tăierea de vară a fost bine aplicată, în iarna viitoare se
va aplica numai tăierea reductivă a prelungirii ramurilor
scheletului.
La coroanele fus subţire se va proceda puţin diferit în
funcţie de specie. La măr abia dacă este necesară o singiiră
intervenţie primăvara. La perii cu creşteri mai viguroase, lăs
tarii concurenţi vor fi ciupiţi mai devreme, atunci când au 20-
25 cm. La sfârşitul lui iulie vor fi aplicate măsurile de tăiere
(coroniţă, ciot) rărire şi formare. Dacă se face transfer de ax se
va face înaintea răririi.
Figura 117.
încep ând cu
cel de-al doilea
sau cu cel de-al
treilea ciclu vege
tativ pom ii se
dezvoltă atât de
puternic încât
trebuie îndepăr
taţi prin tăiere
toţi lăstarii con
curenţi dacă au
atins 20-25 cm.
Figura 118.
Acelaşi lucru
se va petrece şi cu
mlădiţele ce cresc
în interiorul co
roanei.

138
Figura 119.
Vor fi îndepărtate
m lădiţele infes
tate. Se poate ca
această inter
venţie să fie utilă
ceva mai
devrem e. A stfel
îndcpărtatea lăs
tarilor m ânaţi se
va face în timpul
sau im ediat după
înflorire.
Figura 120.
T ăierea de vară
propriu-zisă tre
buie executată
atunci când ram i
ficaţiile scurte au
un m ugure term i
nal form at (sfâr
şitul Iui iulie -
încep u tul lui
august).
Figura 121.
M lădiţele de
forţă medie cres
cute vertical pe
partea superioa
ră a ram ificaţi
ilor principale şi
secund are tre
buie tăiate până
la coron iţa de
frunze (rozeta)
aflată la bază.
Figura 122.
în cazul mlădi-
lelor cu forţă scă
zută dar cu lungimi
de peste 30 cm
tăierea se face dea
su p ra primelor 1-2
frunze aflate dea
supra coroniţei (tă
iere ciot). în urma
acestor tăieri ar tre
bui să se formeze
ramuri fructifere
mai slabe.
Figura 123. Tăierile de vară frânează cel mai bine viguroasa dez-
voltare din tinereţe la cireş.
139

Figura 124.
Tăierea de
vară este înche
iată abia atunci
când o parte din
ramuri sunt diri
jate orizontal.
6.1.2. T ă i e r i d e v a r ă în c o r o a n e p r o d u c t i v e
Soiurile altoite pe portaltoi eu creştere viguroasă dezvoltă
pe tulpină şi pe părţile mai vechi ale ramificaţiilor principale
lăstari lacomi cu crcştere verticală. Aceştia aglomerează cen
trul coroanei şi de aceea mlădiţele lor vor fi rupte cu mâna de
la începutul lunii mai până la începutul lunii iunie, când pot
avea o lungime de 20 cm.
Această măsura, numită şi „ruperea de vară” se execută cu
mâna liberă, dar la anumite soiuri mai sensibile (cireş, eventu
al piersic) se va folosi un cuţit.
Dacă interiorul coroanei a fost rărit prin ruperea de vară,
atunci la tăierea din iulie-august se va pune accent pe rărirea
zonelor de vârf cu creşteri viguroase ale ramurilor de schelet
şi fructifere care pot aglomera excesiv periferia coroanei.
Se va începe cu tăierea lăstarilor concurenţi de pe ramurile
principale şi eventual a mlădiţelor cu creştere abruptă. Dacă pe
lemnul de doi ani aflat sub prelungirea anuală, lăstarii laterali
140
sunt prea deşi se recomandă o tăiere de rărire. în continuare
mlădiţele crescute pe partea superioară a ramurii conducătoare
şi având direcţie verticală pot fi îndepărtate complet sau pot fi
tăiate reductiv (coroniţă sau ciot).
în acest mod va fi abordată şi tăierea pe ramificaţiile lor
secundare care poartă formaţiuni fructifere. Se vor păstra
neapărat lăstarii de întinerire de la vârfuri pentru că altfel nu
este posibilă înnoirea lemnului fructifer. In situaţiile de rod
bogat se poate renunţa la tăierile de vară asupra lemnului fruc
tifer pentru a nu rări excesiv numărul de frunze din coroană.
Trebuie reţinut faptul că, pentru un fruct sunt necesare 20-25
de frunze sănătoase.
Tăierile de vară amănunţite, ramură cu ramură, sunt o
anticipaţie la tăierile de iarnă. Dacă vara este necesară păs
trarea lemnului fructifer purtător de rod, în cadrul tăierilor în
uscat se vor lua măsuri de întinerire a lemnului fructifer.
Tăierile de vară au avantajul că indică mai bine timpul şi
locul intervenţiei decât se întâmplă în cazul unei coroane des
frunzite. Să ne gândim numai la tăierile de iluminare a interio
rului coroanei şi vom fi de acord cu această afirmaţie. Ca şi la
tăierile în uscat, nici pentru tăierea de vară nu poate fi expusă
o schemă şablon. Proporţia intervenţiei se va ghida după
vigoarea pomului, după puterea de ramificare a soiului şi după
desimea fructelor. Cu cât o coroană este mai puternică şi are
mai puţin rod, cu atât se va interveni mai energic. Invers dacă
pomul are o coroană cu creştere slabă, dar rodul este foarte
bun, intervenţia se va face moderat.
6.1.3. T ă i e r i d e v a r ă l a a l t o i ş i în
COROANE ÎNTINERITE
într-un capitol viitor este descrisă îngrijirea pomilor după
altoire. Desigur acolo vor fi oferite toate detaliile necesare.
Aici facem doar o enumerare a celor mai importante lucrări în
verde. Acestea sunt tăierea de eliberare a capetelor de altoire,
141

curăţarea portaltoiului, îndepărtarea lăstarilor concurenţi pe
mlădiţele nobile. La coroanele întinerite intervenţiile de vară
vor avea ca scop principal o puternică formare de mlădiţe noi.
Dacă apariţia lor este şovăielnică, tăierile se amână pentru
iarna viitoare.
6.1.4. Pa r t ic u l a r it ă ţ i a le spec iil o r
Principiile de bază ale tăierii de vară au fost expuse. în con
tinuare vor fi date câteva orientări legate de specificul
soiurilor.
Cireşul
La soiurile altoite pe portaltoi cu creştere mai slabă tăierea
de vară se va rezuma la tăierea lăstarilor prea deşi. Din cauza
scurgerilor mari de clei tăierile reductive ale lăstarilor până la
coroniţă sau ciot trebuie evitate.
în cazul soiurilor altoite pe portaltoi viguroşi care au o dez
voltare puternică, tăierile de vară vor fi completate cu for
marea orizontală. Prin repetarea reglărilor de vară, tendinţa de
dezvoltare puternică diminuează.
Vişinul
în special la vişinii tineri apar o mulţime de mlădiţe tim
purii care aglomerează foarte mult coroana. Pe lângă inter
venţiile descrise în cazul cireşului, în plus vor fi rărite aceste
mlădiţe timpurii şi în special în părţile superioare ale
ramurilor. în cazul pomilor pe rod se practică rărirea imediat
după recoltare. Ramurile pleate, lungi şi desfrunzite în afară de
capete, vor fi îndepărtate sau deviate pe ramificaţii din
apropierea bazei. Ramurile atacate de monilioză vor fi tăiate
după înflorire şi arse.
142
Figura 125. La vişin tăierea în urma recoltării
s-a dovedit foarte eficientă.
Piersicul
Specia este avidă de lumină şi, în jurul paralelei pe care se
situează şi România, se obţin avantaje mari dacă tăierile în
verde se aplică vară dc vară. Acestea impulsionează formarea
unor muguri florali viguroşi şi grăbesc maturizarea lemnului
extrem de importantă în cazul sâmburoaselor.
Mlădiţele prea dese sau crescute către interiorul coroanei se
vor îndepărta încă de la sfârşitul lui mai.
La începutul lui iulie este recomandată a doua intervenţie
143

Figura 126. Tăiere de vară la un fus subţire de m ăr în vârstă de
cinci ani; patru mlădiţe au fost tăiate „la ciot”; patru m lădiţe au fost
legate „în sus”. Prelungirea axului a fost dublu fixată.
de tăiere când vor fi îndepărtaţi lăstarii lacomi şi cei cu dez
voltare neconvenabilă. în faza următoare vor fi rărite zonele
prea aglomerate şi vor fi legate orizontal ramificaţiile vigu
roase cu tendinţă verticală de creştere.
6.2. TUFE. ARBUŞTI
6.2.1. T u f e
Imediat după recoltare tufele de coacăz roşu, alb şi negru
precum şi cele de agriş, vor fi rărite pentru mărirea capacităţii
de asimilare a frunzelor aflate pe lăstarii fructiferi rămaşi, cu
influenţă pozitivă directă asupra mugurilor care asigură recol
ta de anul viitor.
Şi această tăiere de rărire trebuie privită ca o anticipaţie la
tăierea de iarnă. Datorită frunzişului existent se pot observa
zonele aglomerate excesiv atât pe ramificaţiile principale cât şi
pe cele secundare şi aplicate răriri corespunzătoare. Tot acum
se vor elimina mlădiţele crescute spre interior precum şi lăs
tarii inutili crescuţi din rădăcini. în iarnă, ramificaţiile rămase
vor fi tăiate reductiv.
La tăierea de vară, tufele crescute prea mult în înălţime pot
fi întinerite imediat după recoltare prin transfer pe mlădiţe
secundare aflate în poziţii mai joase. Ramificaţii încovoiate
prea mult pot fi stabilizate prin tăiere pe lăstari viguroşi, cres
cuţi vertical.
în plantaţii, coacăzul roşu este susţinut pe sârme întinse pe
spalieri. Pentru a se asigura o coacere uniformă, pentru o
uscare rapidă în urma ploii şi pentru uşurarea recoltării se va
efectua o tăiere reductivă cu două săptămâni înainte de cules.
Mlădiţele laterale vor fi scurtate până la 2-4 ochi.
6.2.2. C o r o a n e p e t u l p in i
Coroanele dezvoltate pe tulpini ale agrişului formează
deseori numeroase mlădiţe noi pc părţile superioare ale
crengilor principale şi secundare îngreunând recoltarea.
Aceşti lăstari vor fi tăiaţi cu foarfeca cu aproximativ trei săp
tămâni înaintea recoltării. Unii se vor îndepărta în întregime
145

alţii vor fi tăiaţi reductiv până la 1-2 frunze.
în cazul coacăzului (roşu, alb, negru) care este mai puţin
dispus la ramificare, cu cât tulpinile sunt mai înalte cu atât mai
puţin necesară devine tăierea de vară. La nevoie lăstarii con
curenţi vor fi îndepărtaţi prin tăiere o singură dată.
146
ALTE MĂSURI DE ÎNGRIJIRE A
COROANELOR
147

7.1. TĂIERI ÎN COROANE NEÎNGRIJITE SAU
FORMATE GREŞIT
Pentru pomicultorul amator, citirea capitolelor referitoare
la formarea şi întreţinerea coroanelor pomilor fructiferi este
obligatorie. Chiar şi pentru intervenţii de rărire în coroane mai
bătrâne sunt necesare cunoştinţe de bază, dar pentru tăierile
de formare ale tinerelor coroane cunoaşterea amănuţită a
teoriei este indispensabilă.
Figura 127.
M lădiţele crescute
pe tu lp in ă sunt
în d e p ă rta te prin
tăiere dc la inel.
înaintea oricărei intervenţii asupra coroanei unui pom tre
buie făcută o evaluare a rentabilităţii aplicării acestei inter
venţii. Pomii bătrâni cu părţi însemnate ale coroanei uscate, cu
zone cuprinse de putregai care pătrund în profunzimea
trunchiului trebuie mai degrabă defrişaţi. Această decizie
poate fi necesară chiar la pomi mai tineri dacă aceştia au fost
atinşi de boli devastatoare sau dacă din alte motive lucrările de
resuscitare biologică par nesigure.
148
7.1.1. L a p o m i i m ai t i n e r i
La coroanele care se află încă în stadiul de tinereţe, neajunse
încă la mijlocul fazei de productivitate, este rentabil să se
aplice o metodă de corectare. Metoda trebuie să aibă în vedere
anumite concepte tehnice pe care le expunem în continuare.
1. în livezile în care terenul nu a fost lucrat, este foarte
posibil ca din rădăcini să fi apărut lăstari atât la diferite dis
tanţe de trunchi cât şi la baza trunchiului. Pe trunchi este posi
bil să fi apărut ramificaţii pe toată lungimea aflată sub
coroană. Toate aceste creşteri vegetale vor fi îndepărtate.
Lăstarii crescuţi pc tulpină şi care de multe ori au deja câţi
va ani vor fi îndepărtaţi cu fierăstrăul.
2. Verificarea lungimii tulpinii. în funcţie de tipul de
coroană de care se apropie cel mai mult coroana existentă,
lungimea tulpinii este suficientă sau nu. Se verifică dacă pre
lungirea tulpinii (axul) este intact şi apt pentru menţinerea în
continuare. în cazul în care acesta este deteriorat va fi înde
părtat prin tăiere. Vom avea în vedere acum, formarea unei
coroane piramidale fară ax (goală). Când axul este sănătos se
poate trece la formarea unei coroane piramidale.
3. Alegerea ramurilor principale şi formarea. în cazul
coroanelor care s-au dezvoltat liber există ramificaţii princi
pale (gradul I) aşezate pe mai multe etaje de-a lungul axului.
După cum se ştie, pentru o coroană piramidală este nevoie
doar de trei ramificaţii principale în afară de ax - iar acestea să
fie pe cât posibil din primul etaj. De asemenea trebuie ca ele
149

Figura 128.
Prun tânăr cu
prea multe ramuri
principale. Fără
intervenţii coroana
devine prea deasă.
Figura 129.
Patru ramuri
principale de la
baza coroanei au
fost îndepărtate
com plet.
să aibă o dispunere echilibrată în plan orizontal. Dacă în
primul etaj sunt ramificaţii în plus se vor îndepărta de la inel.
Şarpantele alese vor fi educate înspre orizontală, fie prin
legare cu funii mai solide fie prin tăiere pe ramificaţii secun
150
dare crescute înspre exterior şi aproape de orizontală. Pentru
stabilizare, acestea se vor tăia reductiv câţiva ani la rând. Dacă
axele principale sunt strâmbe vor fi prevăzute cu proptele sau
legate pe stâlpi (lemn sau metal).
4. îngrijirea ramurilor de schelet laterale inclusiv legarea
orizontală. Ramificaţiile mai puternice crescute vertical sau
înspre interiorul coroanei pot fi îndepărtare. Creşterile anuale
de la vârful ramificaţiilor principale vor fi tăiate precum şi pre
lungirea ramurilor concurente. De-a lungul ramurii principale
se vor rări ramificaţiile prea dese menajându-le pe cele tinere
sau crescute orizontal. Crengile bătrâne se elimină.
Formaţiunile de rod care cresc pe ramificaţiile principale sau
pe ax vor avea orientări cătrc orizontală. Aceasta implică
legarea corespunzătoare sau tăieri de deviere pe o ramură ce se
află în poziţia orizontală.
5. Eventuala tăiere reductivă (întinerire) pentru stabilizarea
ramurilor de schelet respectiv pentru impulsionarea lăstarilor
noi.
Coroanele rărite şi formate conform celor expuse mai sus
vor fi analizate în vederea stabilirii necesităţii tăierilor reduc-
•tive în lemn de doi, de trei sau patru ani pentru stabilizarea
scheletului. Se recomandă o întinerire ponderată la ramurile de
doi sau de trei ani dacă se doreşte o creştere puternică a noilor
mlădiţe atunci când puterea vegetativă generală este mică.
Sunt situaţii când coroana s-a dezvoltat într-o singură parte
existând riscul aplecării pomului şi a smulgerii în timpul fur
tunii. în astfel de cazuri de multe ori este suficientă retezarea
unei ramificaţii bine dezvoltată pentru a se restabili echilibrul.
în anii următori trebuie executată tăierea de întreţinere asupra
coroanelor modificate până când greşelile sunt îndreptate.
151

7.1.2. L a p o m ii b ă t r â n i
lucrărilor de formare. Rărirea va urmări zonele foarte aglome
rate precum şi eliminarea crengilor uscate, bolnave, rănite, etc.
După rărire se poate trece la alte măsuri cum ar fi devierea
Pomii mai bătrâni au deja un schelet consolidat. O modifi
care după schema clasică a coroanei unui astfel de pom ar
însemna o amputare foarte serioasă care ar conduce Ia
scăderea producţiei pe mai mulţi ani. Ceea ce este deja bine
format în schelet, va fi în principiu acceptat ca atare. Se pot
face însă destule modificări ce pot stabili echilibrul vegetal al
pomului sau corecta anumite creşteri defectuoase.
Astfel, Ia păr şi la cireş se formează adesea o a doua pre
lungire a tulpinii care trebuie tăiată chiar dacă pomul are 30 de
ani. în plus, la păr se dezvoltă cu predilecţie din lăstarii
tulpinilor sau pe partea superioară a ramurilor înclinate, crengi
verticale viguroase care aglomerează coroana. Tăierile de
rărire generală a coroanei sunt necesare înainte de începerea
Figura 130.
La pomii fruc
tiferi cu coroane
mari acţiunile se
rezumă în gene
ral la înde
părtarea crengi
lor şi cioturilor
uscate din zona
inferioară a co
roanei.
152
ramificaţiilor principale dezvoltate puternic doar pe o direcţie,
îndepărtarea crengilor din partea superioară care cresc spre
interior sau a ramurilor fructifere ce atârnă prea mult înspre
pământ. întinerirea lemnului acţionează foarte avantajos în
astfel de cazuri (vezi capitolul „întineriri”). La soiuri şi specii
ce cresc în mod natural prea înalt este necesar ca tăierea pen
tru rărire să fie însoţită şi de o întinerire. întinerirea clasică
intră mai puţin în discuţie în aceste situaţii cu cât mai des este
necesară transferarea pe axe laterale situate cât mai jos.
Pentru începători expunerea teoretică a multitudinii de situ
aţii întâlnite în practică poate fi dificil de înţeles. Se consideră
că o exemplificare grafică ce se va face în continuare uşurează
mult înţelegerea. Se avertizează categoric că, după toate tăieri
le care au un diametru peste 2 cm, se va aplica chituirea.
153

1. Măr (palmeta) în vârsta de 3 ani. Apreciere. Pe această coroană aplatisată
tânăra ce creşte viguros nu s-au făcut până în prezent greşeli fundamentale la creştere.
Ceea ce deranjează însă, şi dc aceea nu poate fi trecut cu vederea, sunt axele laterale
ce stau preajos dedesubtul ramurilor orientate orizontal. Cele două ramificaşi princi
pale cresc prea abrupt împiedicând dezvoltarea ramurilor fructifere crescute din ax.
Gardul de sârmă ar trebui să fie folosit la legarea orizontala a ramificaţiilor lungi pen
tru a se produce timpuriu lemn fructifer capabil de rod.
Măsuri adccvatc Pentru a obţine înălţimea obişnuita a tulpinii, ramificaţiile late
rale prea joase trebuie tăiate la nivelul tulpinii. Atunci'se vor poziţiona cele două
ramuri conducătoare la un unghi de cel puţin 45° Aceasta se poate obţine prin prop-
tire sau legare de sârma gardului. Se trece apoi la rărirea coroanei. Lăstarii concurenţi,
lacomi sau crescuţi spre interiorul coroanei vor fi tăiaţi pe inel. Ramificaţiile în gene
ral normale nu necesită tăieri reductive.
2 Măr în vârstă de 7 ani Aprccierc: Coroana pomului arată semne de ramificare
timpurie. Aproape că nu se mai formează lăstari lungi aşa că formarea coroanei sc
poate considera încheiată. Lemnul fructifer este preponderent format din lăstari fruc
tiferi şi din cei în vârstă dc un an. Scheletul instabil al coroanei ameninţă să cedeze In
cazul creşterii rodului. Slaba dezvoltare vegetativă ce există în prezent poate fi provo
cată dc o îngrijire generală proastă Există şi posibilitatea ca rădăcinile să fi fost afec
tate dc şoareci dc câmp sau cârtiţe ceea ce sc poate constata cu uşurinţa prin săparea
atenta cu o furcă de fier. în cazul unei afectări importante a sistemului radicular pomul
ar trebui să fie înlocuit.
Măsuri adecvate. Prin tăiere de întinerire coroana trebuie incitată la o nouă
creştere de mlădiţe noi. Aceasta înseamnă că ramurile dc schelet (trei ramificaţii late
rale principale şi prelungirea tulpinii) trebuie scurtate cu o treime din lungime prin
metoda clasică dc tăiere dc întinerire. în acelcaşi proporţii trebuie întinerite şi crengile
secundare în funcţie dc lungimea lor. Mlădiţele de un an crescute pe acestea vor fi
rărite în funcţie de situaţie. Impulsul scontat în creşterea lăstarilor. în urma acestor
tăieri, va fi obţinut dacăsc vor executa şi lucrărilc corespunzătoare ale solului însoţite
de o fertilizare corectă.
3 Măr în vârsta dc 10 ani. Aprecierc Coroana căreia i s-au aplicat iniţial tăieri
reductive a fost lăsată liberă ulterior. Din cauza aceasta părţile superioare ale
ramurilor au dezvoltat lăstari cu orientare fie abruptă, fie către interior. Ei aglome
rează progresiv spaţiul interior al coroanei Vârful este bifurcat şi. in plus, este con
curat in dezvoltare dc ramificaţii viguroase ce cresc ceva mai jos Primul etaj de crengi
este format din două ramuri principale Cea de-a treia va trebuie să fie aleasă dintre
cele crescutc in etajul superior. în general ramurile de schelet sunt prea slabe şi
ameninţă eu aplecarea excesivă în cazul creşterii rodului.
r Măsuri adccvatc. în primul rând va fi aleasă cea de-a treia ramură principala
dintre cele crescutc mai sus După aceea se trecela operaţia de rărire în cadrul aces
teia ramurile crescute vertical şi către interior vor fi îndepărtate dar cu marc atenţie să
nu rămână o coroană aproape dezgolită. Lemnul fructifcr mai slab rămâne neatins.
De-a lungul prelungirii tulpinii vor fi de asemenea îndepărtate ramificaţii viguroase
cu creştere abruptă pentru a creea condiţii de iluminare ramificaţiilor orizontale ce
conţin lemn fructifcr. Pentru stabilizarea scheletului se recomandă întinerirea
ramurilor acestuia prin tăiere reductivă pe lemn de trei sau patru ani.
155

1. Măr în vârstă de cca 15 ani. Apreciere. Sub povara primelor roade, multe
ramuri de schelet s-au arcuit mult. Aceasta indică încheierea prea timpurie a tăierii dc
formare. Pe arcurile formate au crescut vertical o mulţime de mlădiţe care aglome
rează periferia coroanei. Unele dintre ele s-au arcuit la rândul lor dar marea lor
majoritate ocupă poziţii verticale. Interiorul coroanei este prost iluminat. ^
Măsuri adecvate. Ramificaţiile principale vor fi tăiate în zona arcuită pe o rami
ficaţie secundară orientata în sus (oblic) Astfel se va reface prelungirea axei aşa cum
a fost iniţial Ramurile şi lăstarii crescuţi drept pe părţile superioare ale ramificaţiilor
principale se vor îndepărta. Lemnul fructifer trebuie rărit şi întinerit pc toată lungimea
ramurilor principale. Vârfurile prea înclinate ale ramurilor principale vor fi tăiate pc
ramificaţii cu dezvoltare spre verticală ob|inându-se astfel şi o întinerire a lemnului în
periferia coroanei Ramurile foarte viguroase crescute deasupra primului etaj (mai
ales etajul al doilea) vor fi îndepărtate. Când tăierile reductive ale ramurilor principale
au fost făcute pe ramificaţii de mai mulţi ani. acestea vor fi întinerite până la lemnul
de doi ani. urmând să fie reduse anual încă vreo câţiva ani
2. Măr in vârstă de 25 până la 30 de ani. Apreciere: Coroana mărului s-a extins
foarte mult atât în înălţime cât şi în lă(iine. O reducere a axelor ramurilor dc schelet
(principale) până la înălţimea la care se poate ajunge cu scara normală este obligato
rie. Armonia coroanci este stricată în primul rând de două ramuri conducătoarc aflate
pe etajul II Acestea s-au dezvoltat deosebit de viguros una dintre ele concurând cu
axul principal în plus prin privare de lumină acestea obligă ramificaţiile principale
aflate sub ele la o dezvoltarea accentuat orizontală. Aici sunt ncccsarc reduceri de
lemn fructifer pentru obţinerea spaţiilor normale în interiorul coroanci.
Măsuri adecvate: Perturbarea cca mai evidenta provine de la ramificaţiile prin
cipale ale etajului II. Aici se va interveni la început. Axele laterale viguroase vor fi tăia
te complet ori slăbite prin tăiere pc ramificaţii secundare crcscutc orizontal cu condiţia
ca acesta să nu se afle exact deasupra axului unei ramificaţii principale situată în eta
jul I. Apoi se scurtează vârful şi ramurile principale cu 2-3 metri (deviere pe axele late
rale sau lăstari dc un an). Toate ramificaţiile foarte viguroase aflaie deasupra celor de
la baza coroanei vor fi îndepărtate Se taie reductiv cu atenţie lemnul fructifer.
3. Păr in vârsta de 8 am. Apreciere: Părul care până acum a fost lăsat în voia
soartei arată foarte neîngrijit Pe tulpină au crescut lăstari verticali
Primele două ramificaţii principale s-au dezvoltat aşa dc puternic încât concurează
la înălţime cu axul principal, care şi el are o forţă de creştere deosebită. Ramurile prin
cipale mai tinere din zona superioară cresc abrupt concurând şi ele vârful părului
Dezvoltarea vegetativă a coroanei nu mai este garantată in totalitate, deoarece lipscsc
mlădiţele de prelungire lungi de la vârful ramurilor principale. Lemnul fructifer este
reprezentat mai mult dc formaţiuni fructifere scurte în vârsta de mai mulţi ani.
Măsuri adecvate Mai întâi trebuie îndepărtate mlădiţele crescute pe tulpină prin
tăiere paralel cu scoarţa Sc trccc apoi la alegerea a trei ramuri principalc (două din
primul etaj şi una dintr-o zonă superioară). Acestea vor 11formale conform celor expuse
până acum. Celelalte ramificaţii laterale vor fi eliminate (cele cu creştere abruptă) sau
sc vor lega orizontal ori se vor reduce pc o ramificaţie laterală crescută corespunzător.
Pentru a impulsiona apariţia de noi lăstari şi pentru a stabiliza scheletul, ramurile
de schelet şi cele de semischelet prea lungi vor fi scurtate cu 1/4 - 1/3 din lungime
atunci când sunt prea lungi Se va opera o dirijare corespunzătoare a ramificaţiilor
principale prin legări de îndepărtare
156 157

1. Păr în vârstă de 20 de ani Apreciere: Prin creşterea viguroasă a prelungirii axu
lui s-a ajuns la această formă specifică a coroanei pomului. Pe o axă principală cresc
ramificaţii laterale slabe ordonate în formă de fus. La coroana din fotografie a fost exe
cutată cu siguranţă tăierea de formare la înccput pentru că ramificaţiile de la baza
coroanei sunt putcmice, garnisite, iar punctele dc ramificare din tulpină sunt bine echili
brate. După primele tăieri de formare probabil că s-a renunţat la intervenţii astfel că axul
ţinut în frâu până atunci a început să se dezvolte mult prea viguros în dauna ramurilor
principale Abia de curând proprietarul a scurtat vârful pomului dar prea puţin
Măsuri adecvate Prelungirea tulpinii trebuie scurtată considerabil nu numai
pentru realizarea unei armonii a coroanei dar şi din molive de siguranţă. Recoltarea la
astfel de înălţimi ar fi deosebit de periculoasă. La scurtare, axul se va devia fie pe o
ramificaţie laterală în vârstă de mai mulţi ani, fie pe un lăstar în vârstă de un an Axele
laterale carc au crescut dc la vârf în jos vor fi îndepărtate în totalitate dacă sunt prea
viguroase iar cele mai slabe, orizontale, vor fi păstrate. Sc aplică tăieri reductive
urmărindu-se aranjarea conică a lemnului fructifer. Arcurile fructifere ale ramurilor
conducătoare vor fi ajustate prin tăiere astfel încât să asigure o prelungire cât mai
apropiată de orizontală. Acestea vor fi uşor întinerite şi în următorii ani vor fi tăiate
reductiv. In plus lemnul fructifcr dc pe ramurile conducătoare trebuie rărit şi întinerit
2. Păr în vârstă dc 30 până la 35 de am. Apreciere. Coroana accstui păr s-a dez
voltat pe ramificaţii verticale crescute pe arcurile fructifere formate dc ramificaţiile
principale de la bază. Se observă că mai în toate cazurile arcurile fructifere au fost
deviate pc o ramificaţie secundară a lor carc avea o crcştcrc vcrticală Accstca sunt
acum foarte puternice cu o forţă vegetativă considerabilă la vârfuri. Ramificaţiile prin
cipale orientate orizontal sunt inferioare ramurilor verticale în ceea ce priveşte dez
voltarea lăstarilor. Puterea vegetativă marc a vârfurilor a dus la supraînâlţarea
coroanei, in treimea superioară a axului principal a crescut o ramură concurenţială
care nu mai poate fi tolerata. Centrul coroanei este aglomerat excesiv şi lucrul aces
ta nu mai poate fi acceptat Două sau trei ramificaţii laterale vor fi suprimate
Măsuri adecvate. Ramura concurentă a vârfului şi câteva ramuri verticale vigu
roase vor fi îndepărtate primele. Apoi axele scheletului pot fi tăiate pentru întinerire
până aproape la jumătate. Cu această ocazie vor fi deviate pc ramificaţii laterale dc
mai mulţi ani sau pe lăstari anuali. Crengile laterale de la baza coroanci vor fi şi ele
rărite şi parţial deviate Tot rărire se poate numi şi întinerirea ramurilor mai bătrâne
3. Cireş în vârsiă de 8 am altoit târziu. Apreciere: Coroana a fost altoită pe un
portaltoi de zece ani S-a dezvoltat natural, adică nu a avut nici o tăiere educativă
asupra ei. Ca rezultat al acestei dezvoltări necontrolare, spaţiul interior al coroanei a
devenit foarte aglomerat din cauza ramurilor carc au crescut in toate direcţiile. Chiar
şi doar pentru că încurcă recoltarea şi se impune ordinea în zona aceasta. Coroana este
deja prea înaltă şi se impune limitarea lungimii ramurilor de schelet O întinerire pon
derată va duce la stabilizarea scheletului
Măsuri adecvate. Sc începe cu rărirea pc fiecare dintre cele trei ramuri princi
pale. In cadrul răririi se îndepărtează ramurile concurente sau crescute necorespunză
tor Sc vor rări şi lăstarii în vârsta de un an. Ramificaţiile dc ordinul II vor fi cruţate
dacă sunt mai slabe. Lemnul fructifer mai bătrân, deseori arcuit, trebuie şi el îndepăr
tat. Se continuă aceste operaţii şi în cazul axului principal în faza a doua vor fi
întinerite ponderat crengile scheletului, dcviindu-le pe axe laterale aflate mai jos sau
reducându-le la lăstari de un an.
158 159

I Cireş în vârstă de aproximativ 25 de ani. Aprecicrc: Coroana nctăiată dc multă
vreme şi-a pierdut echilibrul. în jumătatea stângă a coroanei s-au dezvoltat trei axe
laterale viguroase in timp ce în jumătatea din dreapta a crescut doar una. în plus
ramuri puternice cu creştere înspre verticală au crescut pc ramura din dreapta şi pe una
din stânga. Potenţialul dc creştere şi dc ramificare, bun încă, a dus la o aglomerare a
lemnului fructifer in spaţiul coroanei. Interiorul coroanei nu este iluminat deci rărirea
şi întinerirea se impun neapărat ^
Măsuri adecvate. Pentru rcaduccrca scheletului la starea dc echilibru se impun
câteva intervenţii hotărâtoare, extinse. Ramura principală superioară din jumătatea
stângă a coroanei trebuie îndepărtată complet. Ramura secundară viguroasă crescută
vertical pe şarpanta a Il-a ajumătăţii stângi se îndepărtează prin tăiere şi de asemenea
vârful încovoiat se taie reductiv. Şarpanta inferioară din stânga va fi transferată pe o
ramură orizontală. în partea dreaptă ramificaţia viguroasă pornită vertical din partea
superioară a şarpantei va fi îndepărtată. La vârf se păstrează o ramificaţie verticală
pentru a prelua axul de prelungire Urmează tăierile de rărire şi întinerire
2. Prun cu coroană în vârsta dc 5 ani. Aprecierc: Pe un trunchi de 7-8 ani, creşte
o coroană dc 5 ani dezvoltată dintr-un lăstar de altoire. Prelungirea tulpinii a crescut
oblic şi s-a bifurcat la vârf Ramificaţiile principalc ale primului etaj s-au dezvoltat
diferit ca forţă. Au fost umbrite parţial de ramificaţiile apărute în etajele superioare şi
aceasta le-a determinat la orizontalizare şi implicit la stoparea dezvoltării. Astfel a
început deranjarea echilibrului coroanei. ^
Măsuri adecvate. Axul central ar trebui să fie îndreptat prin legare pc un stâlp
sau ţeavă. Bifurcaţia vârfului va fi eliminată Se aleg trei ramificaţii principale prefer
abil în primul etaj Dacă sunt necesare sc vor aplica legări înspre orizontală sau tăieri
cu transfer dc a. Ramificaţiile principale crescutc la nivelele superioare cu o dez
voltare viguroasă vor fi tăiate. Cele slabe se păstrează corcctându-le poziţia.
Prelugirile ramurilor dc schelet vor fi tăiate reductiv cel puţin până la lemn de doi ani
Spinii îndreptaţi în exterior în zonele de tăiere vor fi îndepărtaţi de la inel precum şi
următorii 3-4 situaţi mai jos'.
3 Prun în vârstă dc aproximativ 15 ani. Apreciere: Dintre celc irei ramuri con-
ducătoarc plasate foarte jos, numai cca din dreapta a putut păstra o poziţie oblică faţă
de ax. Celelalte au fost obligate la poziţii orizontale de cele crescute deasupra lor carc
dau coroanei un aspcct dc fus mai degrabă decât dc piramidă.
Creşterea anuală de mlădiţe noi, considerabilă, oferă posibilitatea transferării vâr
furilor încovoiate ale ramificaţiilor principale pc astfel de mlădiţe cu creştere verti
cală Este evidentă aglomerarea lemnului fructifer
Măsuri adecvate Dacă sc doreşte construirea în formă de fus a coroanci atunci
ramura principală din dreapta va fi orientată către orizontală prin deviere pe o ramifi
caţie orizontală a ei
Ramificaţiile mai viguroase din partea superioară vor fi eliminate pentru a per
mite dezvoltarea normală a etajului inferior. Cele mai slabe vor fi păstrate eventual
corectând creşterea lor. Se întinereşte lemnul fructifer în întreaga coroană.

7.2. FASONAREA COROANELOR ÎN VEDEREA
ALTOIRII
Soiurile pot fi corectate prin altoire. Această înnobilare
poate fi aplicată şi pomilor în vârstă nu doar portaltoilor
tineri. Pentru ca operaţia să dea satisfacţie, coroanele trebuie
fasonate profesional.
Figura 157.
La o curăţare
prea scurtă (A )
nu rămân ramuri
de tracţiune; la o
curăţare prea
lungă (C ) volu
mul de muncă la
aplicarea altoilor
este foarte mare.
Zona corectă de
curăţare este
undeva la mijloc
(B).
Figura 158.
La curăţarea
de iarnă, cilindrii
de siguranţă lungi
de 20-30 cm tre
buie să protejeze
zonele de altoire
îm potriva uscării.
162
Figura 159.
Din ram urile
laterale, în zona
cilindrilor de
siguranţă vor fi
lăsate cioturi
scurte de circa 3-
4 cm. Dedesubtul
zonelor de tăiere
definitivă (zona
de altoire) ram i
ficaţiile vor fi în
depărtate pe ine
lul crengilor. T ă
ieturile vor fi chi-
tuite.
Coroanele care au fost îngrijite se pot pregăti destul de uşor
pentru altoire. După curăţare rămân ramurile de schelet care
vor Fi reduse mai mult sau mai puţin. Acest lucru este bine de
stabilit chiar înaintea curăţării coroanei. Este limpede că noua
coroană va fi formată din ramificaţii ale soiului nou. Din
coroana veche nu trebuie să rămână prea mult. Rezultă că cel
mai simplu ar fi să reducem vechea coroană la nişte cioturi
scurte. Acest lucru este posibil, în principiu, la pomii tineri,
deoarece aceştia dispun încă de o putere vegetativă atât dc
mare încât pot hrăni şi dezvolta o nouă coroană în doar câţiva
ani. Tăierea prea scurtă comportă un risc ridicat, deoarece nu
mai rămân suficiente ramuri de tracţiune. Acestea sunt ramifi
caţii laterale ale vechii coroane care vor hrăni pomul proaspăt
altoit până când altoii pot prelua singuri această funcţie. De
aceea este recomandabil chiar şi pentru pomii mai tineri o
curăţare ceva mai lungă astfel încât să poată fi păstrate măcar
câteva ramuri de tracţiune. La coroanele mai bătrâne este
interzisă o curăţare prea scurtă din mai multe motive. Aici nu
se pune numai problema refacerii coroanei în întregime, dar şi
posibilitatea rănilor mari. Curăţările se fac de regulă la
163

sfârşitul iernii. Sâmburoasele pot fi pregătite chiar înainte de
altoire (primăvară, vară). La curăţările de iarnă, cioturile
rezultate vor fi cu 20 de cm mai lungi decât este necesar la
sămânţoase şi cu 30 de cm mai mult la sâmburoase. Aceste
prelungiri au rolul de a nu permite uscarea lemnului. Ramurile
laterale aflate pe aceste prelungiri vor fi retezate Ia 3-4 cm de
la punctul de ramificare. Sub linia de tăiere definitivă ramifi
caţiile laterale vor fi îndepărtate de la inel şi chituite cores
punzător. Ramurile de schelet vor fi tăiate la intersecţiile lor cu
un con imaginar pornit din punctul de tăiere al vârfului şi
având un unghi de 120°. înspre baza ramificaţiilor principale
trebuie să rămână câte o ramificaţie secundară (creangă de
tracţiune).
7.3. ÎNGRIJIREA COROANELOR POMILOR
ALTOIŢI
Altoirea pomilor fructiferi rămâne doar o jumătate de
măsură dacă nu este completată în continuare prin tăieri de
formare îngrijite.
Figura 160
Lăstarul con
curent apărut du
pă altoire trebuie
îndepărtat cel târ
ziu iarna. La 20-30
etn sub altoi vor fi
îndepărtate toate
mlădiţele crescute
pe portaltoi.
164
|
Dacă un pom fructifer a fost altoit, nu se ivesc probleme
deosebite la refacerea coroanei dacă aceasta a fost crescută
corespunzător şi la curăţare nu s-au făcut greşeli. Lăstarii
altoiţi sub scoarţă prelungesc, la noua creştere, axele iniţiale
ale ramurii pe care se află. Pentru aceasta lăstarii vor fi plan
taţi în părţile superioare ale ramurilor, indiferent dacă acesta
are sau nu o ramificaţie. în vârful pomului va fi plantat un altoi
aşezat împotriva vântului predominant.
7.3.1. Î n g r i j i r e a p o r t a l t o i l o r
Prin curăţare se declanşează un amplu program regenerativ.
Acum vor fi activaţi mugurii adventivi şi cei dorminzi. Noua
explozie de lăstari poate fi atât de puternică (rădăcinile au
rămas intacte) încât altoii pot avea de suferit. Din cauza aceas
ta zona aflată sub altoi, pe o lungime de 20-30 cm. în timpul
verii sau cel târziu iarna vor fi îndepărtate. în rest se va proce
da Ia o rărire a lăstarilor cu îndepărtarea celor viguroşi. în
orice caz nu se va executa o „chelire" completă a portaltoiului
pentru că ar putea avea loc o stagnare a creşterii altoiului din
lipsă de hrană. Ramurile de tracţiune se taie reductiv la
sfârşitul primului an de la curăţare, dar nu se suprimă. în
următorii doi-trei ani vor fi reduse progresiv.
7.3.2. Î n g r ij i r e a c a p e t e l o r d e a l t o ir e c i u n s in g i r
LĂSTAR
La coroane tinere, diametrele ramurilor sunt în general atât
de mici încât capetele de altoire cu o singură mlădiţă aşezată
pe partea superioară sunt suficiente.
Cam la şase săptămâni după altoire, bandajul de rafie poate
fi desfăcut. Acum se va verifica dacă vreo bucată de rafie nu a
pătruns în scoarţă. Dacă se constată acest lucru, atunci aceas
ta va fi extrasă cu ajutorul cuţitului. Lăstarul concurent, cres
cut pe mlădiţă altoi va fi îndepărtat. Dacă prelungirea altoiului
165

Figura 161.
Creşterile anuale
vor fi lăsate mai
lungi decât
puieţii plantaţi
procuraţi din
pepinieră.
este crescută mai prost decât lăstarul concurent se va păstra
aceasta şi va fi tăiată prelungirea. înaintea tăierii reductive tre
buie verificate poziţiile ramificaţiilor principale şi secundare.
Dacă sunt prea verticale sau aplecate se vor aplica procedeele
de corectare a poziţiei. Se verifică de asemenea dacă axele
sunt drepte. Apoi se vor aplica tăierile reductive conform celor
arătate în cazul unui puiete altoit de un an, atât că tăierile vor
fi ceva mai lungi având în vedere forţa rădăcinilor în acest caz.
Rănile vor fi chituite. Lucrările de formare şi de întreţinere
care urmează sunt cele expuse în cazul pomilor procuraţi din
pepiniere.
7.3.3. În g r ij ir e a c a p e t e I.o r u t a l t o ir e c i m a i m u l t e
r a m i f i c a ţ i i .
Dacă pomul ce urmează să fie altoit este mai în vârstă, secţiu
nile portaltoi sunt mai mari ca suprafaţă şi pot primi 2-3 lăstari
nobili. Fiecare altoi este orientat pe axa trunchiului sau ramurii
portaltoi pe care se implantează. în final va fi menţinut doar unul
în vederea prelungirii axei. Ceilalţi se pot îndepărta, dar, mai recent
ci se apleacă orizontal pentru grăbirea fructificării. Prea mult nu
trebuie însă menţinuţi pentru a nu provoca răni mari la tăiere.
166
Figura 162.
A ltoii supli
mentari se leagă
orizontal pentru
fructificare.
Figura 163.
Altoii care nu
sunt necesari pen
tru construirea
coroanei nu vor fi
păstraţi prea
mult pentru a nu
provoca răni
mari la tăiere.
Cu cât capătul de altoire are o suprafaţă mai mică.
vor fi îndepărtaţi mai repede.
Tăierile reductive vor fi aplicate conform schemei
dar vor fi şi mai lungi decât în cazul pomilor tineri.
cu atât
clasice

7.4. TRATAREA RĂNILOR REZULTATE LA
TĂIERE
Tăierile provoacă răni. Netratate în mod corespunzător
acestea pot provoca ulterior mari daune. Imediat după tratare
rănile vor trebui îngrijite corespunzător aşa cum se va arăta în
continuare.
Prin mecanismul său de autoapărare pomul încearcă să-şi
închidă rănile provocate de foarfecă sau dc fierăstrău asupra
mlădiţelor, ramurilor şi crengilor, printr-un ţesut special.
Procesul de cicatrizare poate dura în cazul rănilor mai mari şi
ani de zile. în acest timp însă. partea necicatrizată este expusă
pericolului de a fi năpădită de ciuperci sau dăunători carc
provoacă daune lemnului dacă nu se aplică metodele adecvate.
Aşadar, rănile trebuie tratate şi îngrijite.
Modul dc realizare a tăieturii are şi el un rol important în
uşurinţa cicatrizării. De aceea s-a insistat nu o dată asupra
tăierilor de la inel. Dacă rămân cioturi, acestea nu numai că
îngreunează vindecarea dar o pot împiedica definitiv. Pomii
sănătoşi au într-adevăr posibilitatea să închidă rănile mici în
scurt timp. Cele mari prezintă însă riscul unor evoluţii păgu
bitoare.
Acest risc poate fi diminuat considerabil printr-o metodă
simplă aplicată de multă vreme.
în magazinele specializate există chituri şi masticuri spe
ciale pentru protejarea rănilor provocate de tăieri la pomii
fructiferi. La procurarea acestor materiale trebuie obţinute
informaţii precise cu privire la modul dc utilizare.
Sunt diverse mărci de chituri şi masticuri indicate pentru
închiderea rănilor provocate de exemplu de tăierile de întineri
re. rărire, etc.. dar contraindicate pentru altoire. In urma tăieri
lor de iarnă este bine ca toate rănile provocate pomilor tineri
să fie chituite. La pomii mai bătrâni s-ar pierde foarte mult
timp cu chituirea tuturor rănilor provocate prin tăiere. Din
168
Figura I64.
O tăiere aproxim ativ para
lelă cu axul, la nivelul inelului
ram ificaţiei este o asigurare în
plus că cicatrizarea va fi rapidă
şi curată.
Figura I65.
La chituire este im portant ca
şi m arginea rănii să fie com plet
acoperită.
Figura I66.
La tăierile de iarnă pot fi
descoperite răni ale scoarţei şi
lem nului provocate de boli
(cancer).
169

acest motiv, dar şi pentru că pomii maturi au suficientă forţă
pentru închiderea rapidă a rănilor mici, acestea nu se vor chi-
tui. Atunci când depăşesc 2 cm în diametru, operaţia devine
obligatorie. Evoluţia în timp a cicatrizărilor trebuie urmărită
atent cel puţin o dată pe an. Dacă sub zona de tăiere chituită se
constată pătrunderea uscăciunii se va tăia mai în profunzime
adică până la lemn verde şi se va chitui din nou. De multe ori
fenomenul se repetă şi atunci operaţia se aplică din nou.
Tubcrozităţilc provocate de boli sau accidente vor fi îndepăr
tate la tăierea de iarnă. Dacă este posibil, acest lucru se face
prin tăieri reductive iar dacă nu este posibil excrescenţa va fi
îndepărtată prin două tăieturi de fierăstrău aplicate ca o pană
la lemn sănătos.
Figura 167.
Ţ esutul bol
nav dc pc trunchi
sau ramuri vigu
roase poate fi în
depărtat printr-o
tăietură în formă
dc pană.
170
ARBUŞTII
171

8.1. C o a c ă z u l r o ş u şi a l b
Coacăzele sunt preţuite mai ales în grădinile de lângă casă
în primul rând pentru rodirea lor timpurie şi regulată precum
şi pentru diversele moduri de preparare în vederea consumu
lui. în plus, neavând pretenţii la spaţii extinse, pot fi plantate
în orice colţişor de grădină.
8.1.1. Tufe
Materialul săditor şi tăierile necesare
La procurarea puieţilor din pepiniere, clientul are de ales
între plante cu 3-4, 5-7 sau 8-12 mlădiţe. Recomandăm achizi
ţionarea celor cu dezvoltare mijlocie pentru că în anul plantării
oricum nu vor fi utilizate mai mult de patru până la cinci
mlădiţe. Dacă i-ar fi lăsate mai multe mlădiţe, creşterea puter
nică de noi lăstari nu ar mai fi sigură. Mai mult. pentru
uşurarea tăierilor de întinerire care se vor impune în viitor este
înţelept ca ramurile principale să fie adăugate treptat (în cursul
următorilor doi ani).
Arbustul va fi plantat cu 5-10 cm mai adânc decât a stat în
172
pământ până atunci. Se aleg apoi patru până la cinci dintre cele
mai viguroase mlădiţe care au între ele o distanţă suficientă.
Toate celelalte se retează la nivelul solului. Cele alese pentru
păstrare se scurtează la jumătate din lungime pe câte un
mugure orientat înspre exterior fară ca deasupra acestuia să
rămână con. Dacă vreuna dintre mlădiţe are o poziţie centrală,
atunci aceasta se poate tăia cu doi-trei muguri mai sus decât
celelalte având astfel rolul de lăstar central. Asta pentru că şi
la arbuşti se poate organiza o coroană piramidală mică.
Tăierea educativă (de formare)
La coacăz, fructele se dezvoltă atât pe formaţiuni scurte cât
şi lungi. Cele mai roditoare sunt considerate mlădiţele lungi în
vârstă de un an din ai căror muguri se dezvoltă cei mai frumoşi
ciorchini din zona bazei. Pe lemn îmbătrânit se dezvoltă cior
chini cu boabe mici şi rare.
Prin tăierea de formare aplicată timp de 3-4 ani se urmăresc
mai multe scopuri. Astfel ramurile conducătoare trebuie să
devină axe suficient de stabile prin reduceri anuale şi în acelaşi
timp să producă suficiente ramificaţii laterale care, de aseme
nea, impulsionate prin tăiere reductivă. contribuie la
înmulţirea mlădiţelor fructifere. In plus, prin tăierea reductivă
este impulsionată formarea lăstarilor din pământ dintre care
unii sunt folosiţi pentru completarea ramurilor conducătoare.
Soiurile de coacăz se deosebesc între ele atât prin modul de
creştere, cât şi prin caracteristicile fructelor. La tăieri trebuie
ţinut cont de acest lucru. Soiurile cu creştere medie şi care
ramifică puţin, rodesc abundent, astfel încât tufele ameninţă să
se prăbuşească sub greutatea rodului. Aici sunt necesare tăieri
reductive puternice în fiecare an. Lăstarii de prelungire de pe
ramurile conducătoare vor fi scurtaţi cel puţin până lajumătate
din lungimea lor, în timp ce ramificaţiile principale vor fi tăia
te până la 3-4 muguri, iar cele secundare până la 2 sau 3. La
soiurile cu creştere mai puternică tăierile reductive pe prelun
giri vor fi aplicate la 1/3 până la 1/2 din lungimi.
La soiurile cu creştere puternică şi verticală este suficientă

scurtarea doar cu 1/3 din lungime. La toate soiurile cu creşteri
mai puternice ramificaţiile laterale de pe ramurile conducă
toare şi fructifere pot fi tăiate reductiv până la aproximativ
şase muguri.
La fiecare tăiere va fi stabilită varga principală care trebuie
să fie în mijlocul celorlalte. Tăierile reductive ale celorlalte
vor fi subordonate în formă de acoperiş faţă de axa centrală.
Cele patru sau cinci ramuri conducătoare iniţiale îngrijite
până acum în cadrul tăierii educative nu sunt suficiente pentru
a putea afirma că arbustul este complet.
De aceea pentru completare trebuie produse anual una sau
două noi ramuri conducătoare din lăstarii răsăriţi din pământ,
pentru ca în final să existe până la opt vergi conducătoare.
Alegerea ramurilor de completare se face urmărind umplerea
golurilor. Ele vor fi tratate în continuare după procedeul
descris mai înainte. La prima tăiere acestea nu vor fi scurtate
mai mult de 1/3. Aceşti lăstari de completare pot fi deci cu
unul. doi sau chiar trei ani mai tineri decât cei de la început.
Aceşti purtători de rod de vârste diferite garantează de-a
lungul anilor recolte bogate atât cantitativ cât şi calitativ. Toţi
lăstarii care nu sunt necesari vor fi tăiaţi în fiecare an de la
nivelul solului.
Figura 169.
Tăiere educa
tivă la un soi cu
creştere slabă:
lăstarii de pre
lungire se scu r
tează la ju m ă
tate; axele late
rale de gradul I
vor fi tăiate re
ductiv până la 3-4
m uguri, iar cele
dc gradul II până
la 2-3.
Tăieri de întreţinere
La intrarea deplină pe rod se vede dacă măsura de tăiere
aplicată a fost cea mai nimerită şi poate fi păstrată în conti
nuare. In cazul unei recolte prea slabe a tufei (sub 5 kg) lem
nul fructifer trebuie lăsat mai lung şi rărit mai puţin. Dacă dim
potrivă recolta prea mare frânează creşterea lăstarilor iar cior
chinii şi boabele rămân mici se va aplica o tăiere mai puternică
a lemnului fructifer faţă de cât s-a tăiat până atunci.
Dacă totul decurge normal tăierile ulterioare vor fi aplicate
în aceeaşi manieră ca până acum.
Tăieri de întinerire
Este recomandabil ca aproximativ din al cincilea an de la
plantare, la toate soiurile să fie tăiate de jos una sau două
tulpini principale sau să fie transferate pe un lăstar tânăr aflai
cât mai înspre bază. La soiurile cu creştere slabă această tăiere
a tulpinilor vlăguite trebuie să aibă loc mai devreme, deja în al
patrulea an de la plantare în timp ce la soiurile cu creştere mai
puternică această întinerire poate fi întreprinsă de-abia un an
mai târziu şi atunci, pe cât posibil, prin deviere pe un lăstar
tânăr.
Arbuştii care nu au fost tăiaţi niciodată sau foarte rar, sunt
de regulă prea înalţi. Acest lucru este şi mai evident atunci
când tulpinile sunt foarte apropiate una de alta. O întinerire
puternică prin devierea axelor principale pe mlădiţe laterale
tinere, aflate înspre bază, ar fi optimă. Din cauza lipsei de
lumină Ia baza unor astfel de tufişuri neîngrijite, aceşti lăstari
de transfer nu prea există, după cum nu prea există nici coarde
noi răsărite din pământ.
Din această cauză tufele vor fi, în primul rând, rărite puter
nic. Vor rămâne patru până la cinci tulpini, care vor fi tăiate pe
cea mai de jos ramificaţie laterală pe care o au şi îndreptate
spre exterior.
Dintre mlădiţele noi. răsărite din rădăcină, vor fi alese
cinci, şase sau chiar şapte care vor fi tăiate reductiv cu un sfert
până la o treime din lungimea lor, pe un mugure orientat în
175

Figura 170.
Tufa neîngrijită
cu ram uri prea
dese şi prea înalte.
Este necesară o
rărire puternică.
Cele 4-5 ram uri
principale oprite
vor fi reduse cu cel
puţin o treime din
lungimea lor.
exterior. Dacă tulpinile bătrâne care au fost întinerite încurcă
dezvoltarea mlădiţelor noi, atunci vor fi tăiate de jos în vară
sau la tăierea din iarnă. Noile tulpini obţinute vor fi supuse
operaţiilor de tăiere prezentate până acum.
Un îngheţ puternic din timpul iernii poate distruge toate
părţile aeriene ale arbustului. Dacă rizomul a rămas neatins
plantele regenerează rapid.
8.1.2. T ufe susţinute de garduri de sârm ă
Coacăzul se pretează foarte bine la această variantă de
organizare. Este adevărat că din cauza distanţei relativ mică
dintre plante (0,75-1 m) sunt necesare mai multe plante şi mai
multă muncă la plantare dar recoltele timpurii şi bogate acope
ră repede cheltuielile.
Ca material săditor sunt potrivite tufele cu 5-7 mlădiţe.
Acestea vor fl plantate în aşa fel încât cele mai dezvoltate
mlădiţe să fie în dreptul sârmelor. Ceilalţi lăstari mai slabi vor
fi tăiaţi de la pământ. Apoi cele 3-4 ramificaţii principale vor
fi tăiate la lungimi de 30-40 cm. Lăstarii de prelungire ai aces
tora încep să se dezvolte rapid. în dreptul primei sârme de
susţinere ei vor fi răsfiraţi încât să aibă o distanţă de 25 cm
între ei şi vor fi legaţi de sârmă. în doar câţiva ani va fi stabi-
176
tăierea de plantare, trei-patru lăstari viguroşi şi orientaţi către direcţia
gardului vor fi scurtaţi până la 30-40 cm. Pe măsură ce cresc vor fi răs
firaţi la 25 cm între ei şi legaţi de sârme. După şase ani se poate aplica
o întinerire.
lizată înălţimea arbuştilor la 1,5-1,6 m. în acest timp scopul
principal este apariţia ramificaţiilor fructifere scurte sau medii.
Acestea se obţin prin scurtarea anuală a prelungirilor ramurilor
principale cu aproximativ 1/3 din noua creştere la soiurile care
se ramifică mai slab. Această tăiere reductivă nu este necesară
la soiurile cu o ramificare bună.
Lemnul fructifer scurt dc până la 10 cm poate fi ordonat în
jurul ramurilor principale şi nu va fi tăiat reductiv. Lemnul
fructifer de lungime medie va fi tolerat doar dacă a crescut în
poziţii ce fac posibilă legarea de sârme; altfel atât ele cât şi lăs
tarii mai puternici vor fi tăiaţi reductiv la unul sau doi muguri.
Lăstarii noi care se formează din aceste conuri pot fi deseori
folosiţi la rotaţia lemnului fructifer. îndată ce vârfurile
ramurilor principale depăşesc ultima sârmă sunt necesare
devierile pe ramificaţii laterale aflate mai jos. O tundere apli
cată vara, cu două săptămâni înainte de recoltare s-a dovedit
benefică. Astfel toţi lăstarii crescuţi spre exteriorul gardului
vor fi scurtaţi la 3-4 frunze. Aceştia vor dezvolta muguri flo
rali la bază. Lăstarii răsăriţi anual din rizom vor fi rupţi cu
mâna în fiecare primăvară.
177

Figura 172.
Tufe cu două
ramuri principale
legate pe sârm ă
ondulată, verti
cală.
Pentru întinerire sunt valabile următoarele practici horticole:
ramurile principale vor fi păstrate pe întreaga durată a plantaţiei
(12-14 ani) sau după şase ani acestea sc întineresc pe un lăstar
tânăr ori se înlocuiesc cu o mlădiţă nouă crescută din rădăcină,
în cazul unui atac dc pătare roşie pustulară („Nectria cinnabarina”)
— 7 ____ ___________ _ Figura 173.
/ ' -----l ufc dc coacăz cu
câte trei ram uri
principale crcs-
cute pe un gard de
sârmă.
178
Figura 174.
A tac de pătare
pustulară roşie pe
lemn de coacăz.
Tăierea tulpi
nilor im ediat du
pă recoltare, cel
târziu până în
toam nă este obli
gatorie.
tufele vor fi tăiate imediat după recoltare sau cel mai târziu toam
na. Astfel se evită rănirile prin tăiere în perioada de infectare
care este decembrie-martie. Lemnul fructifer trebuie îndepărtat
şi ars. Rănile mai mari vor fi protejate cu chit.
8.1.3. A r b u ş t i c u t u l p i n i în a l t e şi s c u n d e
In afară de situaţia în care mai multe ramificaţii principalc se
dezvoltă direct din rizom formând o tufa, există şi posibilitatea
ca arbustul să aibă o singură tulpină bine dezvoltată pe care se
dezvoltă o coroană de ramuri la o anumită distanţă de sol.
Conceptul de educare. Dacă arbuştilor nu li se acordă nici
o atenţie în ceea ce priveşte dirijarea coroanelor pol apărea
dezechilibrări mari într-un timp foarte scurt. Experienţa căpă
tată în îngrijirea pomilor fructiferi este importantă în stabilirea
conceptului de formare şi îngrijire a arbuştilor. Astfel forma cu
o singură tulpină având până la cinci ramuri conducătoare
(piramidă miniaturală) s a arătat a II funcţională. Forma ideală
de organizare a unei tufe este însă cea cu un ax central, verti-
179

cal, în jurul căruia să fie grupate patru sau cinci ramuri prin
cipale între care să existe unghiuri de 45°-90°. Pe acest schelet
se va dezvolta lemnul fructifer. Practic se va alege axa princi
pală care va fi legată vertical pe un tutore. Unghiurile celor
lalte ramuri principale pot fi controlate prin metodele de acum
cunoscute.
în pepiniere, materialul săditor al coacăzului este oferit cu
tulpini de 80-90 cm (tulpini înalte) şi cu tulpini de 40-50 cm
(tulpini scunde). Coroanele acestora pot fi considerate cores
punzătoare dacă au deja mai mult de trei ramificaţii principale.
Se recomandă procurarea puieţilor cu un număr mai mare
de ramificaţii principale. După plantare tulpinile trebuie legate
pe un tutore bine înfipt în pământ. Legarea se face o dată în
zona punctului de altoire şi a doua oară cam pe la jumătatea
tulpinii. După aceasta se trece la tăierea reductivă: prelungirea
tulpinii va fi redusă până la 20-25 cm, iar cele 4-5 ramuri prin
cipale alese vor fi tăiate după un con de 60° pornit din vârful
deja redus. Tăierile ramificaţiilor principale se vor face dea
supra câte unui mugure orientat pe exterior. Celelalte se
suprimă.
Tăierea de formare şi întreţinere
La a doua tăiere reductivă trebuie mai întâi verificat dacă
este necesar ca numărul de ramificaţii principale să fie întregit
sau dacă este necesară o corectare a poziţiei acestora pe verti
cală. în faza următoare se trece la rărire: mlădiţele concurente
precum şi lăstarii crescuţi fa interior sau sunt prea deşi fac în
primul rând obiectul răririi. Ei vor fi îndepărtaţi complet sau
vor fi tăiaţi reductiv până la unul sau doi muguri. în final se
aplică tăierea reductivă. în ceea ce priveşte lungimea acestei
tăieri reductive se face următoarea menţiune: deoarece forţa de
creştere a coroanelor pe trunchi obţinută prin altoire este mai
mică decât în cazul unei tufe, trebuia făcută o tăiere mai
scurtă. Dacă s-a spus că în cazul tufelor, prelungirile ramurilor
principale să fie tăiate reductiv până la jumătate din lungimea
lor, atunci la coroana cu trunchi se va tăia ceva mai mult.
180
Acelaşi lucru este valabil şi pentru ramificaţiile de ordin inferior.
Soiurile cu putere vegetativă mai mare pot fi lăsate ceva
mai lungi dar trebuie reduse anual chiar şi după ce coroana a
fost deja construită.
Un lucru trebuie însă reţinut: pentru a asigura o creştere
anuală suficientă şi pentru a împiedica o epuizare prematură,
creşterea trebuie impulsionată continuu prin tăieri reductive
anuale.
Tăierea de întinerire
începând din anul al patrulea sunt recomandate tăierile de
întinerire a coroanei. La aceste tăieri se vor face transferări de
ax pe lăstari tineri crescuţi înspre centrul coroanei. Lăstarii
crescuţi din pământ sau pe tulpină vor fi îndepărtaţi pentru că
ei aparţin portaltoiului nu altoiului nobil.
8.2. COACĂZUL NEGRU
8.2.1. T u f e d e c o a c ă z
Material săditor şi tăierea de plantare.
Tufele procurate din pepinieră vor avea aceleaşi caracteris
tici ca acelea expuse în cazul coacăzului roşu. Se recomandă
sortimentul mijlociu (5-7 mlădiţe). Se păstrează cel mult 5
mlădiţe care se taie reductiv până la 20-30 cm de la sol.
Mlădiţă cu poziţia centrală poate fi tăiată ceva mai sus decât
celelalte. Tăierile de reducere se fac pe un mugure orientat
exterior deasupra căruia nu trebuie să rămână conuri.
Tăierea de formare (educativă)
Deoarece soiurile de coacăz negru formează suficient de
multe mlădiţe pentru rodire este de ajuns dacă prelungirile
anuale ale ramurilor conducătoare vor fi tăiate reductiv o dată,
maximum de două ori cu 1/3 din lungimea lor. Această tăiere
favorizează începutul timpuriu al rodirii. Coacăzul nu rodeşte
numai pe formaţiuni scurte ci şi pe mlădiţe de un an, lungi.
Coacăzul negru însă are în special lăstari laterali mai scurţi şi
181

din cauza aceasta poate avea un număr mai mare de ramuri
principale (8 sau 9). Rezultă că după anul plantării numărul de
ramificaţii se va completa anual. Noile ramificaţii se scurtează
cu 1/3 din lungimea lor.
Tăieri de întreţinere
în timpul perioadei de rodire trebuie avut grijă ca ramurile
de schelet garnisite cu formaţiuni fructifere să aibă suficient
spaţiu între ele pentru a fi bine iluminate.
Dacă anumite părţi au devenit prea aglomerate vor fi înde
părtate câteva ramificaţii principale. Acelaşi lucru este valabil
şi în aglomerările de lemn fructifer. Acestea vor fi tăiate şi
atunci când cresc. în interior sau când sunt lăstari concurenţi.
Lăstarii crescuţi din sol precum şi mlădiţe aplecate la pământ
vor fi de asemenea îndepărtaţi.
Figura 175. în cadrul tăierii de întreţinere se va asigura spaţiu sufi
cient între ram urile conducătoare.
182
întinerirea tufelor de coacăz negru trebuie începută din
timp deoarece calitatea ciorchinilor scade rapid o dată cu
înaintarea în vârstă. Aşadar întinerirea poate începe încă din al
treilea an de la plantare. Operaţia poate dura doi ani dacă anual
se vor îndepărta câte trei ramuri principale bătrâne. La soiul
acesta s-a dovedit foarte potrivită tăierea cu devierea axului pe
lăstari tineri crescuţi cât mai jos. Dacă acest lăstar nu există,
ramificaţiile bătrâne vor fi îndepărtate de la sol, dar numai
dacă a răsărit vreun lăstar capabil să le înlocuiască. Acesta va
fi scurtat cu 1/3 din lungime pentru a spori forţa de ramificare.
întinerirea tufelor prea înalte care nu au fost tăiate suficient
sau nu au fost tăiate deloc se face conform celor arătate la
coacăzul roşu.
Pagube asemănătoare îngheţului poate aduce şi molia ste
jarului care, la invazii mari, împiedică dezvoltarea tufei.
Situaţia este cu atât mai neplăcută cu cât împotriva moliei nu
sunt substanţe chimice foarte eficiente. Aşa că o tăiere foarte
scurtă sau defrişarea sunt căi de urmat. Apariţia moliei ste-
Figura 176.
A rbuştii crescuţi
prea înalt vor fi
scurtaţi prin
deviere pe mlădiţe
laterale aflate în
poziţii coresp un
zătoare.
183

jarului poate fi observată iama prin apariţia unor muguri
rotunzi sau puternic îngroşaţi. Dacă nu sunt mulţi, ei vor fi
îndepărtaţi prin rupere şi arşi.
Dacă mugurii afectaţi sunt mulţi se îndepărtează ramifi
caţiile pe care se află prin tăieri reductive care să lase doar
muguri sănătoşi. La o infestare generală tufele se scot din
rădăcini.
8.2.2. S u s ţ i n e r e a t u f e l o r p e g a r d u r i d e s â r m ă
Şi coacăzul negru poate fi foarte bine dirijat pe garduri de
sârmă. Procedeul este cel expus la coacăzul roşu, numai că aici
numărul coardelor principale poate fi cu una sau două mai
mare.
8.2.3. S o i u r i a l t o i t e p e t u l p i n i î n a l t e şi s c u n d e
înălţimile trunchiurilor sunt la fel ca la coacăzul roşu. Se
vor lua măsuri dc întinerire a coroanci prin tăieri timpurii de
deviere. Coroana va avea un ax central şi 4-5 ramuri principale.
8.3. AGRIŞUL
Agrişulpoate exista informa de tufăformată din mai multe
ramificaţii răsărite din pământ, dar şi sub formă de tulpini
înalte sau scunde cu o coroană formată din ramificaţii de
grade diferite. Formele de tufă sunt mai uşor de întineritpen
tru că din pământ apar noi şi noi lăstari, iar recoltele sunt mai
mari. Totuşiforma de coroană pe tulpină înlătură o parte din
neajunsurile întâmpinate la tăiere şi recoltare şi cauzate de
ghimpii agrişului.
184
8.3.1. T u f e l e
Material săditor şi tăierea de plantare
Cele mai apreciate pentru plantare sunt tufele în vârstă de
doi ani cu cinci până la şapte mlădiţe. La tăierea de plantare,
patru până la cinci mlădiţe vor fi păstrate ca viitoare ramuri
principale şi vor fi tăiate reductiv până la 20-30 cm lungime pe
un mugure orientat în exterior şi înspre verticală, în cazul
soiurilor care au tendinţă de aplecare.
O mlădiţă centrală mai viguroasă poate fi tăiată cu doi-trei
muguri mai sus decât celelalte devenind ramură centrală.
Mana americană a agrişelor este greu de combătut cu mijloace
obişnuite şi de aceea pomicultorul va face apel la soiuri cu
rezistenţă mare (germ: Rocula, Reflamba, Rolandd).
Tăieri de formare
în forma stabilă, o tufa trebuie să numere 6, 7, eventual 8
ramuri principale. Lăstarii din sol care nu sunt necesari vor fi
tăiaţi anual.
Figura 177.
Fructe de
agriş atacate de
mana americană.
Soiurile rezisten
te sunt cea mai
sigură metodă de
combatere.
185

Prelungirile ramurilor principale vor fi tăiate reductiv trei
ani la rând câte o treime din lungimea lor pentru a se ramifica
suficient. Dacă ramificaţiile noi apar masiv, în anul următor se
va îndepărta mai puţin de 1/3 din creşterea anuală. Se vor exe
cuta anual tăierile de rărire necesare conform celor arătate
anterior.
In cazul soiurilor sensibile la mană, la tăierile de iarnă lăs
tarii laterali vor fi scurtaţi până la 6-8 muguri, iar mlădiţele
crescute din ceştia se vor scurta la doi-trei muguri.
In cazul soiurilor rezistente la mană, mlădiţele laterale ce s-au
format sub ramurile de schelet care au fost tăiate reductiv vor
fi rărite. Constituirea tufei de agriş este finalizată cam în anul
al treilea de la plantare.
Tăierile de întreţinere
îngrijite corespunzător, tufele de agriş dezvoltă mlădiţe
puternice în fiecare an. Acesta este un lucru bun, în ciuda
îngreunării tăierii, deoarece agrişul înfloreşte de-a lungul
mlădiţelor scurte, tinere şi încă verzi, care se dezvoltă atât din
mugurii laterali ai mlădiţelor lungi din anul precedent, cât şi
din lemn mai vechi. Deseori se formează mlădiţe timpurii ce
pot rodi anul viitor, de aceea ar fi o greşeală ca aceste mlădiţe
în vârstă de un an care nu seamănă deoc cu ramurile de rod, să
fie îndepărtate în cadrul tăierii de iarnă.
Profesional, în cadrul tăierilor de iarnă se va începe cu apli
carea unor corecturi de ordin general cum ar fi tăierea ramifi
caţiilor secundare sau principale care sunt culcate la pământ.
Se elimină ramurile principale aflate în plus şi prea dese astfel
încât să rămână aproximativ şase până la şapte, maximum opt.
La soiurile sensibile la mană, după rărirea generală se vor
tăia reductiv lăstarii de un an simultan cu rărirea acestora când
sunt prea deşi. Aceste tăieri pot elimina agentul infectant al
manei americane care, iarna, colonizează pe vârfurile
ramurilor care se colorează maro intens. Vârfurile tăiate vor fi
colectate şi arse. Lăstarii de un an nu vor fi tăiaţi însă foarte
sever, până la cioturi scurte, pentru că s-ar reduce prea mult
186
lemnul fructifer. în această idee se vor lăsa mai lungi măcar
mlădiţele în vârstă de un an aflate în apropierea bazei în timp
ce lăstarii situaţi în zona de vârf vor fi tăiaţi mai puternic.
Ramificaţiile-buchet, scurte, care nu au fost afectate de mană
nu necesită nici un fel de tăiere reductivă.
Infestarea cu ciupercă nu atinge obligatoriu toate ramifi
caţiile. De aceea vârfurile sănătoase necolorate maro nu vor fi
tăiate reductiv ci se va face doar o rărire.
La sfârşitul celui de-al patrulea an de la plantare, două
ramuri conducătoare mai vârstnice ale tufei de agriş vor fi
întinerite pe un lăstar lateral tânăr, aflat aproape de sol. Dacă
acestă deviere nu este posibilă, se va alege un lăstar crescut din
pământ care va înlocui ramura veche ce va fi tăiată de jos.
Ramura înlocuitoare se va tăia reductiv foarte puţin. Dacă
tufele de agriş nu sunt tăiate chiar şi numai câţiva ani, tufa în
ansamblu suferă o îmbătrânire rapidă prezentând următoarele
aspecte:
• interiorul tufei s-a desfrunzit complet;
• creşterea slabă dar încă existentă de mlădiţe noi s-a
deplasat înspre periferia coroanei;
• n-au mai apărut lăstari noi din sol;
• fructe se mai dezvoltă în tufă, dar calitatea lor scade mult.
Nu este absolut sigur dacă tăierile atrag succesul oricând şi
în orice situaţie. Reducerea numărului ramurilor principale la
întinerirea de iarnă, însă, nu trebuie neglijată. Se asigură astfel
iluminarea bazei tufei şi condiţii de creştere noilor lăstari. La
apariţia pătării pustulare se procedează ca în cazul coacăzului.
8.3.2. C reşterea t u fe l o r pe garduri de sârmă.
La fel ca şi tufele de coacăz, agrişul se poate dezvolta bine
pe garduri de sârmă, deşi rămâne în ansamblu mai mic. Tufele
plantate de-a lungul gardului vor avea trei, două, uneori chiar
o singură mlădiţă. în cazul tufelor cu trei coarde va fi lăsată o
187

Figura 178. Tufiş de agriş crescut cu una, două şi respectiv trei
mlădiţe. Dintre ram urile fructifere de lungim e m edie, crescute de-a
lungul ram urilor conducătoare, vor fi tolerate numai acelea care au o
poziţie perpendiculară pe direcţia tufişului. In vederea de sus sunt
înfăţişate zonele destinate acestor ram uri fructifere la distanţe diferite
ale ram urilor conducătoare. In interiorul cercurilor, poate să rămână
şi lemn scurt de până la aproxim ativ 12 cm lungim e, în cazul în care
recolta de pe lem nul fructifer de lungim e medie nu este suficientă.
distanţă de 30 cm între ele, adică tufa se întinde pe o lăţime de
90 cm. Când tufele au numai două coarde, se recomandă dis
tanţa de 40 cm între el (80 cm în total). La creşterea cu o sin
gură coardă, distanţa între plante va fi de 60 cm.
In continuare va fi descris un tufiş care se compune din
arbuşti cu câte trei ramuri principale. La tăierea de plantare a
tufelor de doi ani care au 5-7 mlădiţe vor fi păstraţi trei, situ
aţi aproximativ în acelaşi plan. Ele nu se vor tăia reductiv
decât dacă este necesară îndepărtarea vârfurilor mănate.
Mlădiţele principale vor fi legate pe verticală.
La formarea tufelor se va ţine seama de următoarele:
188
• Ramurile principale ating înălţimea necesară numai dacă
tufele sunt bine hrănite, iar prelungirile sunt formate vertical
în fiecare an.
• Prelungirile ramurilor conducătoare pot rămâne fară o
tăiere reductivă anuală în cazul în care soiul se ramifică sufi
cient, iar vârfurile nu sunt atacate de mană.
în rest se recomandă o tăiere reductivă slabă. în cazul unei
creşteri neregulate a ramurilor conducătoare trebuie întreprin
să o tăiere de echilibru.
• Din cele trei axe trebuie să se formeze, pe lângă mlădiţe
scurte, în special lăstari laterali cu vigurozitate şi lungime
medie (aproximativ 30 până la 40 cm), din părţile de vârste
diferite ale ramurilor conducătoare. Ramurile laterale puter
nice sunt nedorite şi de aceia vor fi îndepărtate în totalitate, fie
tăiate reductiv până la unul sau doi muguri. Din motive
tehnice de recoltare, dintre lăstarii lemnului fructifer de
lungime medie, prezintă interes numai aceea care au o poziţie
perpendiculară pe direcţia tufişului; toţi cei altfel direcţionaţi
vor fi scurtaţi până la unul sau doi muguri. Pe aceste valoroase
ramuri fructifere ar trebui să fie disponibili anual 6 până la 8
lăstari. O parte din mlădiţele noi care cresc din cioturi, poate
fi folosită la înlocuirea lemnului fructifer, dacă cel uzat va fi
de asemenea tăiat rcductiv până la scurte cioturi, în vederea
întineririi.
• Lemnul fructifer mai slab (până la aproximativ 12 cm
lungime), care se formează de jur împrejurul ramurilor con
ducătoare, poate fi ori tăiat în totalitate, în cazul în care canti
tatea de recoltă prevăzută pentru lemnul fructifer de lungime
medie este suficientă, fie să rămână netăiat, pentru a creşte
recolta din punct de vedere cantitativ.
• Lăstarii soiului trebuie tăiaţi anual. întinerirea acestei
forme de tufiş trebuie să aibă loc, pe cât posibil, prin devierea
ramurii conducătoare uzate, pe un lăstar lateral din apropierea
solului. Dacă nu există nici un lăstar lateral în această zonă,
trebuie crescută o ramură conducătoare-înlocuitoare dintr-un
189

lăstar al solului. Pentru ca diminuarea recoltei să se păstreze în
anumite limite, la întinerire trebuie scurtate mereu numai câte
va ramuri conducătoare, începând din aproximativ cel de-al
şaselea an de la plantare.
8.3.3. T ulpin i în a lte şi scunde
Deşi coroanele agrişilor sunt foarte stabile, slabele tulpini-
portaltoi şi zonele de altoire rămân toată viaţa ameninţate de
rupere dacă nu vor fi legate de un arac stabil.
Materialul săditor
Puieţii de agriş sunt comercializaţi cu tulpini înalte de 80
până la 90 cm şi cu tulpini joase de 40 până la 50 cm înălţime.
Coroanele în vârstă de un an trebuie să aibă -cel puţin patru
mlădiţe bine dezvoltate, viguroase. Există două sortimente: cu
patru până la şase mlădiţe şi cu şapte şi mai multe mlădiţe.
In primul rând înainte de tăierea plantelor lăstarul central
va fi legat ca viitoare prelungire a tulpinii de aracul de
Figura 179.
T u l p i n i l e
arbuştilor trebuie
legate sigur, de-a
lungul întregii lor
vieţi de un arac
stabil.
susţinere cu una sau două legături; apoi va fi tăiat reductiv
până la aproximativ jumătate din lungimea lui. Dintre
mlădiţele conducătoare rămase, vor fi păstrate patru, maxi
mum cinci, distribuite uniform, iar cele aflate în surplus vor fi
tăiate. Mugurii orientaţi către exterior (într-un unghi de câte
60°), până la care va fi întreprinsă tăierea reductivă, vor fi
direcţionaţi începând de la axul central tăiat reductiv. La
soiurile cu creşterc aplecată vor fi aleşi în plus muguri plasaţi
în părţile superioare ale lăstarilor.
Tăierea educativă (de formare)
Coroanele-tulpini, care au o creştere vizibil mai slabă în
comparaţie cu tufele, trebuie rărite puternic în fiecare an, pen
tru a impulsiona mereu o suficientă creştere nouă. Acest
impuls continuu de creştere este necesar pentru a împiedica
îmbătrânirea timpurie a ramurilor scheletului, din care poate
avea loc de la sine o întinerire neîntreruptă. Nu se poate
întineri cu lăstari din sol sau din tulpină, care aparţin portal-
toiului neînnobilat.
La a doua tăiere reductivă trebuie verificat dacă ramurile
conducătoare, alese iniţial, pot fi menţinute în continuare, sau
dacă nu cumva vreuna poate fl înlocuită printr-un lăstar nou
plasat mai favorabil. Odată făcută alegerea viitoarelor ramuri
conducătoare, se poate începe imediat cu rărirea. în cadrul
acesteia vor 11 tăiate mlădiţele concurenţiale şi lăstarii care
cresc spre interior, cât şi cei cu creştere abruptă sau orientaţi în
jos. Lemnul fructifer prea des va fi tăiat reductiv până la
conuri de 1 sau 2 cm lungime. Din el trebuie să se dezvolte noi
mlădiţe laterale, ce pot purta în anul următor fructe de foarte
bună calitate. Tăierea totală este urmată în final de cea reduc
tivă, dacă vârfurile mlădiţelor au fost contaminate cu ciuper
cile manei. în cazul în care lăstarii coroanei sunt însă în gene
ral sănătoşi, se poate renunţa Ia tăierea reductivă pentru a lăsa
să rodească şi zona de vârf.
Tăierea dc întreţinere
La tăierea descrisă mai devreme, nu se schimbă nimic nici
191

Figura 180.
Ordonare conică a lemnului
fructifer pe o ramură conducă
toare a unei coroane-tulpină de
agriş
în stadiul rodirii: mai întâi se
ver'fică dacă toate ramurile
jr scheletului sunt încă intacte
» / . în întregime; unde nu este
V y cazul, ceje afectate vor fi ori
-m. yS înlocuite printr-un lăstar de
mijloc, ori ramura conducă-
* toare va fi deviată pe un lăs-
W / tar nou crescut în zona bazei.
Coroanele nu trebuie în nici
B un caz defrişate în cadrul
răririi! Trebuie să fie cruţaţi
suficient de mulţi lăstari în vârstă de un an. Puterea acestei
tăieri reductive trebuie orientată în funcţie de circumferinţa
ramurilor crescute în anul precedent sau după vigoarea rami
ficării din anul trecut. în cazul unei creşteri puternice şi a unei
ramificări bogate, se poate tăia mai lung decât la o creştere
slabă. Ca şi la măsurile anterioare de tăiere, şi aici, vârfurile
colorate în maro ale lăstarilor, trebuie îndepărtate cu grijă şi
apoi incinerate. La soiurile rezistente la mană, nu este necesară
o tăiere reductivă a ramurilor fructifere în vârstă de un an.
Cea mai bună măsură de întinerire Ia coroanele-tulpină este
o tăiere de iarnă efectuată consecvent în fiecare an, prin care
este impulsionată în continuu creşterea. în cazul în care
coroanele îmbătrânesc totuşi în timp, atunci aceasta trebuie
interpretată ca o îmbătrânire ce evoluează natural. La con
strucţiile neîngrijite pot fi întâlnite asemenea coroane-tulpini
192
Figura 181.
C o r o a n ă
tulpină de agriş,
tânără, rărită şi
tăiată reductiv
l
îmbătrânite deja
dintr-un stadiu
mult mai tim- '
puriu, din cauza
epuizării. Aceia
care preiau un
asemenea arboret, pot încerca să întinerească coroanele. în ca
drul acestei operaţiuni, ramurile scheletului vor fi deviate pe
mlădiţe noi, sau pe axe laterale mai tinere care există încă în
zona centrală a coroanei. Coroana va fi aşadar întinerită con
siderabil. Dacă aceasta se va regenera suficient în faza urmă
toare, în ceea ce priveşte creşterea, nu depinde decât de o
îngrijire şi de o îngrăşare susţinută a solului.
8.4. ZMEURUL
La zmeur este necesar a se efectua o singură dată o tăiere a
plantei şi, în plus, anual câte o tăiere de rărire; la soiurile cu o
formare de vergi foarte puternică poate fi necesară, pe dea
supra şi o tăiere reductivă în martie.
Materialul săditor şi tăierea plantelor
Nuielele zmeurului dc calitate A şi IA, trebuie să măsoare,
conform normelor calitative, cel puţin 80 cm lungime. Mult
193

mai importantă însă decât lungimea nuielelor este o
înrădăcinare suficientă şi o bună creştere de muguri rădăcinali.
Nuielele plantate trebuie tăiate reductiv în cadrul tăierii de
plantare, până la 40-50 cm lungime, neavând importanţă unde
anume se efectuează tăierea. Mlădiţă scurtată trebuie să stimu
leze cu propriile ei frunze formarea de noi lăstari din rădăcină.
Resturile nuielelor pot fi tăiate la nivelul solului de îndată ce tinerii
lăstari rădăcinali au crescut până la 40-50 cm înălţime. Plantele cres
cute în ghiveci nu vor beneficia însă de tăierea de plantare.
Tăierea anuală de rărire
în comparaţie cu tăierea altor specii fructifere, rărirea
zmeurului este un „exerciţiu de destindere” pentru pomicul-
torul amator; aceasta se va executa simplu şi aproape automat
dacă executantul ţine seama de ciclul natural:
• La soiurile de zmeură care rodesc o singură dată (printre
acestea se numără majoritatea celor aflate în comerţ), nuielele
nu produc fructe în anul formării lor; ele rodesc abia în vara
celui de-al doilea an de viaţă.
* în cazul soiurilor cu rodire dublă (de exemplu Autwnn
Dliss sau Zefa - recolta de toamnă) însă, creşterea fructelor se
repartizează pe două perioade de timp; o parte a mugurilor flo
rali fructifică deja din anul apariţiei nuielelor - de la sfârşitul
lunii august, până în octombrie; restul recoltei se dezvoltă apoi
în următoarea vară, timpuriu.
Din aceste situaţii diferite pot rezulta consecinţe pentru
tăiere, ce vor fi explicate în continuare.
La soiurile ce rodesc o singură dată
După recoltă, nuielele în vârstă de doi ani încep să sc usuce
şi mor. Ele şi-au îndeplinit sarcina şi din motive de igienă a
plantelor (boala nuielelor) trebuie tăiate cât mai repede la
nivelul solului, astfel încât să nu rămână cioturi. Dacă este
cazul, vor fi desfăcute de pe sârma întinsă, pentru a fi înde
părtate din structură. Odată înlăturate nuielele roditoare vârst
nice şi uzate, se va trece la rărirea tinerelor nuiele în vârstă de
un an, dintre care, la soiurile cu creştere viguroasă, ca Meeker,
194
Figura 182.
După ce nuielele
au fost înde
părtate, sc fec-
tuează rărirea;
nu vor răm âne
mai mult de 10
până la 12
mlădiţe.
Figura 183.
L e g a r e a
nuielelor pe sâr
mă întinsă, s-a
dovedit avanta
joasă.
Rutrago şi Himbo Queen vor fi păstrate 6 până la 8, iar la
soiurile cu creştere mai slabă 9 până la 12. La aceasta tiebuie
avut în vedere că nuielele deosebit de puternice manifestă o
195

înclinaţie spre rupere în timpul creşterii. Rupturile pot fi
porţile de intrare pentru boala nuielelor. Cele de putere medie
însă, sunt considerate sănătoase şi stabile. Din acest motiv, ele
trebuie alese ca nuiele roditoare. Lăstarii slabi şi bolnavi sau
care se găsesc în afara rândului vor fi tăiaţi la nivelul solului.
Nuielele roditoare vor fi legate, uniform distribuite, cu ajutorul
unei sârme de legat tăiată în bucăţi, de cele două sârme întinse.
La soiurile care rodesc de două ori
Soiurile de zmeură care rodesc de două ori, se deosebesc de
cele cu o singură rodire prin faptul că zona terminală a nuielelor
rodeşte încă din anul formării acestora, în timp ce mugurii fruc
tiferi aflaţi mai jos, la fel ca la soiurile cu rodire unică, formează
fructe abia în vara celui de-al doilea an. Zona terminală, tim
purie în ceea ce priveşte comportamentul de rodire, se comportă
după rodire la fel ca nuielele fructifere în vârstă de doi ani după
recoltare: se usucă şi moare. De aceea trebuie efectuată o tăiere
reductivă până la partea sănătoasă a lăstarilor. în rest se va apli
ca, imediat după recoltare, tăierea de rărire descrisă mai sus.
Caz de excepţie: tunderea soiurilor care rodesc de două ori,
în cazul în care acestea dau roade numai toamna. Din motive
comerciale, anumiţi cultivatori de arbuşti pun accentul numai pe
recolta de toamnă în cazul soiurilor care rodesc de două ori; din
acest motiv ei taie iarna târziu absolut toate mlădiţele deoarece
numai lăstarii crescuţi în anul respectiv rodesc toamna. O îngri
jire suplimentară nu are loc deoarece este de dorit să se formeze
cât mai multe nuiele, pentru că acestea nu rodesc decât sectori
al. Această şmecherie poate fi atrăgătoare pentru amatorul de
pomicultură, în cazul în care acesta cultivă în grădină şi soiuri
cu rodire unică, deoarece soiurile cu două perioade de recoltare
sunt create tocmai pentru grădinile de casă şi gospodării.
A
îngrijirea de primăvară
Soiurile cu o creştere lungă de nuiele, ca de exemplu
Rutrago sau Schoenemanns, depăşesc în timp, până la sfârşitul
vegetaţiei, înălţimea unui om, astfel încât se pune întrebarea ce
trebuie să se întâmple cu aceşti lăstari prea lungi. Cea mai sim
196
plă soluţie este tăierea reductivă a nuielelor, până la 160-180
cm lungime (cu emondorul sau cu foarfeca de tufe), după
ultimele îngheţuri hibernale, care au loc primăvara. Aceia care
nu se tem de munca suplimentară, pot fixa arcuit, de-a lungul
sârmei întinse, cu ajutorul sârmelor de legat, vârfurile
nuielelor care au depăşit sârma superioară. Conform expe
rienţelor, aceste fructe de vârf rodesc mai repede decât cele din
zona de mijloc a lăstarilor, dar rămân mai mici decât acestea.
în cazul apariţiei unui îngheţ târziu în primăvară, după
creşterea din pământ a lăstarilor rădăcinali, pe mlădiţele tinere
apar stricăciuni ale lemnului şi ale măduvei, ce devin vizibile
numai printr-o tăiere aleatoare, de verificare a acestor lăstari. Din
nefericire, aceste nuiele prejudiciate, cresc în continuare. Abia în
primăvara următoare, deseori cu puţin înaintea începerii recoltei
se usucă brusc şi mor. în cazul îngheţului târziu din primăvară,
se poate întâmpla să degere numai vârfurile mlădiţelor. în con
secinţă mai mulţi muguri din axilele frunzelor încolţesc astfel
încât se dezvoltă lăstari cu mai multe mlădiţe. Aceştia nu sunt
însă doriţi ca nuiele fructifere. Din cauza acestor posibilităţi
foarte dezavantajoase se recomandă ca în cazul unui îngheţ târziu
din primăvară, toate mlădiţele tinere să fie tăiate la suprafaţa
solului. Se formează noi mlădiţe rădăcinale care sunt intacte.
Cei care nu doresc să obţină puieţi din propriul lor stoc, pot
proceda mai devreme la tăierea de rărire a nuielelor în vârstă
de un an şi anume în primăvară, de îndată ce lăstarii tineri au
atins lungimea de 20 cm. în celelalte cazuri, conform ordinii
măsurilor de tăiere această operaţie ar trebui efectuată după
recoltare. Această rărire efectuată atât de timpuriu, în cadrul
căreia lăstarii tineri vor fi fie tăiaţi la suprafaţa solului cu aju
torul emondorului, fie pur şi simplu rupţi cu mâna protejată de
o mănuşă din piele, impulsionează dezvoltarea nuielelor
rămase. Doritorii pot păstra şi alte trei sau patru nuiele
înlocuitoare. După recoltare, vor fi alese cele mai bune mlădiţe
roditoare, La fiecare metru, rămân în funcţie de puterea vege
tativă a soiului, între 6 şi 12 lăstari.
197

8.5. RUGII DE MURE
îngrijirile anuale consecvente, atât cele de iarnă cât şi cele
de vară, îi pot transforma chiar şi pe spinoşii rugi de mure în
parteneri sociabili, mai ales dacă sunt crescuţi de-a lungul
ramelor de sârmă. Cei care nu se simt încă destul de experi
mentaţi pentru o astfel de confruntare, se pot rezuma ta mai
inofensivele soiuri lipsite de spini, sau la murii cu creştere ver
ticală.
Materialul săditor şi tăierea de plantare
Murii sunt oferiţi spre vânzare ca plante în vârstă de unul
sau doi ani, cu sau fară ghiveci. La plantele cu ghiveci sunt
indicate spre cultivare ghivece cu 11 plante. La cumpărare tre
buie avut grijă ca rugul, care trebuie să aibă cel puţin grosimea
unui creion, să dispună de o rădăcină viguroasă şi pe coletul
rădăcinii sale să existe cel puţin unul, dar mai bine doi muguri
rădăcinali. La tinerele plante ale murilor nu se efectuează după
plantare nici un fel de tăiere.
Soiuri eu creştere în formă dc lujer, crescute în formă
de lujer
Tăierea educativă
Este de dorit ca în vara anului plantării să se formeze din
rizom doi până la trei lujeri de lungime cel puţin medie, care
trebuie distribuiţi în formă de evantai şi legaţi în timpul
perioadei de vegetaţie de sîrmele întinse. In cazul în care pe
aceşti lăstari se dezvoltă timpuriu mlădiţe din axilele frun
zelor, acestea vor fi tăiate reductiv până la două-trei frunze
(ochiuri) de îndată ce au atins lungimea de 30 până la 40 cm.
în anul următor, al doilea an dc la plantare, este posibil ca
pe lujerii din anul precedent să se formeze mici muguri fruc
tiferi; ei sunt însă lipsiţi de importanţă.
Mult mai hotărâtor este însă că din rizom se formează patru
sau mai multe mlădiţe noi, viguroase şi lungi, care trebuie dis
tribuite şi fixate uniform pe suprafaţa scheletului pentru a
198
deveni lujeri fructiferi în anul următor.
Pentru aceasta nu trebuie ţinut seama de nuielele din anul
precedent. în plus, lăstarii timpurii ce cresc pe viitorii lujeri
fructiferi, trebuie tăiaţi reductiv, până la 4-5 frunze (cel puţin
până la 25 cm lungime), aproximativ de la jumătatea lui iunie,
de îndată ce au atins lungimea de 50 cm. Această îngrijire de
vară trebuie reluată la jumătatea lunii iulie, în părţile netratate
ale lujerilor.
în al treilea an de la plantare, toate mlădiţele crescute în
anul plantării vor fi tăiate la suprafaţa solului, înaintea noii
creşteri de lăstari; ele au depăşit acum vârsta de doi ani. Lujerii
nou formaţi vor fi legaţi în moduri diferite, în funcţie de sis
temul de creştere, de-a lungul sârmelor întinse. Lăstarii tim
purii, care se dezvoltă din ochiurile axilelor frunzelor, trebuie
tăiaţi reductiv conform descrierilor anterioare. Al treilea an de
la plantare este şi primul an de rodire totală. Construcţia sis
temului este acum încheiată. Din acest moment este valabil
pentru toţi anii viitori programul de tăiere şi formare descris în
pasajul următor.
Tăierea de întreţinere
în cadrul experimentării datelor de tăiere, s-a constatat că
mai multe soiuri aduceau recolte mai bogate şi, în plus, erau
mai puţin atinse de boala lujerilor, dacă au fost rărite şi tăiate
reductiv, nu după recoltare, în toamnă, ci primăvara., înainte
de noua creştere de mlădiţe. Numai în cazul apariţiei acarianu-
lui murelor (Aculizus essigi) care este recogniscibil după
fructele cu pete roşii sau rămase roşii în totalitate, se reco
mandă îndepărtarea nuielelor uzate, imediat după recoltare.
Iarna târziu sau primăvara. La rărirea murilor, în special
la soiurile spinoase s-a dovedit adecvat în mod deosebit eman-
dorul. Cu ajutorul lui vor fi tăiaţi în bucăţi lujerii vârstnici, ast
fel încât să poată fi ridicaţi din rama de sârmă, emandorul
putând fi folosit ca un cleşte. în final, bucăţile de lujeri vor fi
îndepărtate din structură cu ajutorul unei furci. Abia apoi se
poate trece tară probleme la formarea ulterioară. Mai întâi,
199

noii lujeri fructiferi vor fi distribuiţi conform sistemului de
creştere, de-a lungul ramei de sârmă. în cadrul acestei operaţii,
lăstarii laterali scurtaţi deja în cadrul tăierii de vară până la 4-
5 ochiuri, vor fi tăiaţi reductiv până la 1,2 maximum 3 muguri.
Aceasta ajunge în totalitate pentru o recoltă mai bună. Lujerii
prea lungi sau cei la care vârful s-a uscat vor fi de asemenea
scurtati.
Figura 184.
P r i m ă v a r a
lujerii vârstnici
v o r fi tăiaţi în
bucăţi cu ajutorul
em andorului
Tăierea dc vară
în timpul lunilor de vară, lujerii nou formaţi trebuie legaţi cât
mai repede de sârma întinsă prevăzută pentru ei. Aceasta este o
metodă foarte eficace de igienă a plantelor, la soiurile ai căror
lujeri nou formaţi stau culcaţi pe sol. Dacă se formează mai mult
de 6 noi lăstari, atunci cei mai slabi aflaţi în surplus vor fi tăiaţi.
Tăierea de vară a mlădiţelor formate timpuriu a fost expli
cată deja la tăierea educativă: începând de la mijlocul lunii
iunie, axele laterale premature care cresc pe lăstarul principal
şi care, la anumite soiuri, se dezvoltă până la mijlocul lunii
august, vor fi tăiate reductiv până la patru-cinci ochiuri sau
frunze. Această îngrijire de vară este foarte avantajoasă din
diferite motive: de regulă tăierea ajută să nu fie irosită energia
pe părţi nefolosibile ale lăstarilor laterali. în particular însă,
200
Figura 185.
N oii lujeri
fructiferi vor fi
distribuiţi uni
form pe schelet,
încolăciţi în jurul
sârm elor întinse şi
fixaţi cu sârma dc
legat.
Figura 186.
Lăstarii late
rali sau lăstarii
m urilor vor Fi
tăiaţi reductiv în
cadrul tăierii de
vară până la 4-5
ochiuri (aproxi
m ativ dc la
m ijlocul lui iunie).
prin reducerea numărului de muguri fructiferi sunt asigurate o
bună calitate şi o mărime satisfăcătoare a fructelor; recoltarea
ulterioară este simplificată deoarece părţile roditoare sunt tan
gibile fără dificultăţi; în plus, intervenţia de tăiere frânează
201

creşterea viguroasă şi impulsionează în acelaşi timp regenera
rea plantei din rizom.
Dacă însă o plantă a dezvoltat prea puţini noi lujeri poate fi
menţinut netăiat câte un lăstar situat cât maijos, pe 2 lujeri principali
de exemplu, pentru a-i transforma în înlocuitori de lujeri fructiferi.
8 .5 .3 . S o iu r i în f o r m ă d e l u j e r , c r e s c u t e v e r t ic a l
Pentru a obţine o folosire mai intensivă a suprafeţelor, în cazul
acestui tip de arbust, în fermele profesioniste de pomicultură se
practică de câtva timp un nou sistem de cultivare, care îl va încân
ta cu siguranţă pe pomicultorul amator: nuiele crescute vertical la
soiurile în formă de lujeri (creşterea în formă de evantai).
Conceptul de creştere
Distanţa între plante, în rând, măsoară 1,5 m. Astfel, pe flecare
suprafaţă va fi plantat un număr dublu de plante. O plantare atât
de deasă nu este posibilă decât datorită faptului că lujerii fructiferi
au o poziţie doar uşor în formă de evantai, însă în general verti
cală pe sârmă întinsă, cu mici distanţe între ei. Din fiecare butuc
pot fi crescuţi vertical 6 lăstari din sol (lujeri fructiferi) care vor fi
tăiaţi apoi la înălţimea de 180 până la 200 cm. Trebuie amintit că
la soiul Theodor Reimers nu sunt disponibili în general mai mult
de 4-5 lăstari utilizabili din sol, în timp ce la soiurile lipsite dc
spini, numărul dorit de mlădiţe poate fi de regulă, atins.
Pentru creşterea lujerilor fructiferi sunt valabile afirmaţiile ce
au fost făcute la început. Nici îngrijirea mlădiţelor premature nu
se deosebeşte cu nimic. Nu mai rămâne decât de adăugat că este
avantajos să fie rupţi acei muguri care cresc în partea inferioară
a tulpinii, care sunt situaţi atât de jos, încât lăstarii fructiferi care
se dezvoltă din ei se află pe sol şi tind să se murdărească.
Soiuri cu crcştere verticală
Din punctul de vedere al cultivării profesioniste, soiurile cu
creştere verticală, cunoscute până în prezent, nu satisfac nici în
ceea ce priveşte fructul, nici în privinţa cantităţii de recoltă.
Pentru pomicultorul amator, ele pot prezenta interes pentru că
202
aceste soiuri pot fi crescute pe aceeaşi ramă de sârmă împreună
cu zmeura şi în plus rodesc parţial destul de timpuriu.
Tăierea educativă
Mlădiţele tinere ce cresc din coletul rădăcinii vor fi fixate de
sârmele întinse deja în anul plantării. De îndată ce au atins
înălţimea de 1,60 m, vârfurile nuielelor ar trebui tăiate pentru a se
putea dezvolta cât mai multe mlădiţe laterale. Când au ajuns la
lungimea de 60 cm, acestor lăstari laterali le vor fi de asemenea
tăiate vârfurile. în primăvara următoare, vor fi scurtaţi până la 25-
30 cm lungime. în anii viitori rândurile vor deveni mai dese, în
primul rând prin noi lăstari din rizom, iar apoi, prin mugurii adven-
tivi care se pot forma pe rădăcinile mai viguroase şi dau lăstari.
Form e ale
arbuştilor
înălţim ea
tulpinilor
în cm
Lungime
a parilor
în cm
Din care
în pământ
cca. cm
Respcctiv
deasupra
solului
cca. cm
Diametrul
uzual al
vârfului
în cm
T ufe 40 -6 0 100 50 50 6-7
T u lp in i
scu n d e 80-100 125 50 75 6-7
T u lp in i
m edii 100-120 150 50 100 6-7
T u lp in i
în alte 160-180 2 25 60 165 6-7
F u su ri
su b ţiri 50-70 250 70 180 5-6
T u lp in i
în alte la
a rb u şti 80-90 150 30 120 3-4
T u lp in i
jo a s e 40 -5 0 125 30 95 3-4
Tăierea de întreţinere
în stadiul rodirii, nuielelc uzate în vârstă de doi ani, trebuie
tăiate anual, după recoltare, în imediata apropiere a solului şi
apoi îndepărtate. La fiecare butuc respectiv la fiecare metru,
rămân 6 până la maximum 8 nuiele fructifere.
203

D I S P O Z I T I V E D E S U S Ţ IN E R E
Pari de lemn pentru susţinerea
pom ilor singulari
Parul de lemn este, ca şi mai
demult, de neîntrecut ca dispozitiv de
susţinere pentru soiurile instabile dc
combinaţii-portaltoi sau pentru
formele de pomi cu tulpini înalte. în
tabelul alăturat sunt înscrise lungimi
le tutorilor de lemn necesari pentru
susţinerea tulpinilor de puieţi sau dc
arbuşti fructiferi.
Pomi fructiferi în Lungimea
vârstă de mai mulţi ani parilor
Tufe 100 cm
Trunchiuri scunde 125 cm
Trunchiuri medii 150 cm
Trunchiuri înalte 225 cm
Tulpini de coacăz
şi agriş
Tulpini înalte 150 cm
Tulpini joase 125 cm
Garduri de sârm ă pentru coroane alungite sau plane
In stânga se află o coroană cu trei ramuri cu lemn fructifer format pe rame
de sârmă; în dreapta, o palmetă liberă, crescută alungit cu o ordonare orizon
tală a ramurilor fructifere. Rama stabilă de sârmă se compune din pari dc
lemn, impregnaţi, lungi de 2,5 m, al căror vârf are un diametru de 7 până la 8
cm. (Parii oblici din capăt ar trebui să aibe mai degrabă 2,75 m şi o grosime a
vârfului de 8 până la 10 cm. Parii trebuie implantaţi la 70 cm adâncime, astfel
încât înălţimea scheletului să măsoare 180 cm. De regulă, parii scheletului au
o distanţă de aproximativ 10 m între ei. Parii de capăt trebuie să fie bine anco
raţi în poziţia lor oblică, cu ajutorul unor ancore-şurub în formă de taler sau
spirală. Apoi, sârmele - aproximativ 3 mm grosime - vor fi trase prin cârlige
bătute provizoriu, la înălţimea de 60, 120 şi 180 cm şi întinse cu ajutorul dis
pozitivelor de întins sârma. Abia apoi cârligele pot fi înfipte bine în lemn.
G arduri de sârm ă pentru fusul subţire
Pentru susţinerea fusului subţire Va fi confecţionată aceeaşi ramă de
sârmă. Desigur nu va fi întinsă decât o singură sârmă stabilă (cel puţin 3 mm
grosime) la înălţimea de 180 cm. Pentru a le conferi însă pomişorilor stabil
itatea necesară, vor fi legaţi de pari lungi de 2,25 m (vârfuri de 3 până la 4
cm diametru), care vor fi înfipţi aproximativ 30 cm în pământ, şi fixaţi sus
pc sârmă cu ajutorul unor crampoane de oţel şi a unor cârlige de sârmă, pen
tru a face cât mai imposibilă alunecarea. Dacă nu este rentabil a fi con
fecţionată o ramă de sârmă, vor fi folosite pentru susţinerea arborilor soli
tari. pari lungi de 2,5 m cu vârfuri groase de 5 până la 6 cm, care trebuie
îngropaţi la 70 cm adâncime în pământ.
204
1
205

Garduri dc sârmă pentru tufiţuri de arbuşti
Pentru creşterca în formă dc tufiş a coacăzului şi agrişului precum şi
pentru cultivarea zmeurei. s-a dovedit adecvată o ramă de sârmă formată cu
ajutorul unor pari de lemn de 2 m (grosimea vârfurilor între 6 şi 8 cm) care
trebuie înfipţi la 50 cm adâncime în pământ. De la par la par va fi lăsată o
distanţă de 6 până la 8 m. Cei care doresc să construiască scheletul deosebit
de stabil, pot alege ca pari de capăt araci de lemn lungi de 2,25 m cu o
grosime a vârfurilor de 8 până la 10 cm. La coacăz (stânga) vor fi trase trei
sârme (2,8 mm grosime) la înălţimea dc 50, 100 şi 150 cm şi întinse cu aju
torul dispozitivelor de întins sârma. De aceste sârme vor fi legate bine
ramurile conducătoare ale diverselor tipuri dc arbuşti ce cresc în formă dc
tufei. Rama de sârmă pentru zmeur (mijloc) se compune doar din două
sârme întinse la înălţimea dc 80 şi 150 cm. Fiecare lujer trebuie fixat de
ambele sârme. Construirea unei rame de sârmă pentru tufişurile de agriş cere
un efort cu mult mai mare. Trebuie întinse 4 sau 5 sârme şi, în plus, pentru
ghidarea ramurilor scheletului este necesar a se ridica vertical şi a sc înnoda
sfori (dreapta), in locul sforilor dc legat poale fi folosită şi sârma vălurită.
Garduri de sârmă pentru rugii de mure
l’entru sistemele de creştere Perete încolăcit şi Palmetă sunt necesari
pari slabi, de 2,5 m lungime cu o grosime a vârfului dc 7 până Ia 8 cm (parii
din capăt pot fi eventual ceva mai mari: 2,75 m lungime. 8 până la 10 cm la
vârf)- Intre pari vor fi lăsate distanţe de 5 până la 6 m. Pe parii scheletului
cc au o lungime
supraterană de 180
cm. va fi întinsă câte
o sârmă groasă de 3
mm, la înălţimile de
90. 120, 150 şi 180
cm. Dc regulă,
sârma superioară
serveşte la legarea
mlădiţelor tinere.
La creşterea ver
ticală în formă de
evantai ilustrată la
pagina 187 (distanţa
între plante 1,5 m),
distanţa dintre pari
se reduce la 3 m: în
plus, sunt suficiente
si numai 2 sârme
70 •
ÎNCOLĂCIT3,60 m
3.00 m
206
de 100 şi 170 cm. Deasupra fiecărui rizom trebuie să rămână câte un sec
tor de sârmă în formă dc V neocupat de lujeri fructiferi. în acesta vor fi cres
cuţi noi lujeri fructiferi.

SCURTĂ ÎNDRUMARE PENTRU CREŞTEREA
COROANELOR PIRAMIDALE
In capitolul 4 au fost argumentate din punct de vedere
ştiinţific intervenţiile şi celelalte masuri aplicate în cadru!
creşterii şi îngrijirii coroanelor pomilorfructiferi. Acest lucru
este indispensabil pentru înţelegerea necesară. însă în cazul
în care neiniţiatul în acest domeniu va efectua activităţi prac
tice asuprapomilor, acest textpoatefi prea complex. De aceea
afost concepută în plus o scurtă îndrumare pentru creşterea
coroanelor piramidale pe care doresc a o realiza majoritatea
pomicultorilor amatori (descrierea amănuţită este menţionată
prin indicarea paginilor):
10.1. Prima tăiere reductivă a altoiurilor în vârstă de un an
ale caişilor, piesicilor, vişinilor şi gutuilor nobili.
10.2. Prima tăiere reductivă a pomilor în vârstă de mai
mulţi ani (cu coroane de un an, în cea mai mare parte) la măr,
păr, gutui, prun, corcoduş şi cireş; dar şi la cais, piersic şi
vişin.
10.3. A doua tăiere reductivă
10.4. A treia tăiere reductivă şi următoarele
10.5. Când estefinalizată tăierea educativă?
209

1 0 .1 . P r im a t ă i e r e r e d u c t i v ă a p u i e ţ i l o r a l t o i ţ i d e u n a n a u e
CA IŞILO R, PIERSICILO R, V IŞIN ILO R Şl G U TU ILO R NOBILI MAI MARI
1. Formarea tulpinii. La aceste tipuri de pomi fructiferi, mugurii axilelor
frunzelor formează deja din pepiniere mlădiţe „premature"; se formează un fel
de tufe în vârstă de un an. Pentru a obţine însă o tulpină, toate mlădiţele tulpinii
până la înălţimea de 50-60 cm vor fi îndepărtate din locul în care s-au format.
2. Alegerea viitoarelor ram uri conducătoare. Dintre lăstarii timpurii
existenţi în partea superioară a tulpinii „curate” vor fi alese trei mlădiţe put
ernice, bine repartizate. Dacă sunt disponibile mai puţine mlădiţe decât este
necesar, atunci se impune o completare în anul următor. Dacă sunt existenţi
mai mulţi lăstari, vezi 5.
3. Formarea. Corectarea de unghi şi de direcţie la mlădiţele timpurii va
fi întreprinsă cu ajutorul sforilor de legat, căci lemnele de
depărtare/crăcănare nu rezistă.
4. Tăierea reductivă. Lăstarii destinaţi construirii coroanei, vor fi tăiaţi
reductiv cu o treime până la o jumătate din lungimea lor (4a). Dacă pe lăs
tarul central, în zona tăierii reductive nu se află un mugur, ci tot o mlădiţă
timpurie, atunci se va efectua o deviere pe aceasta care se va tăia reductiv
până la primul mugur orientat în sus (4b).
5. Restul lăstarilor coroanei. Lăstarii nefolosiţi la construirea coroanei
vor fi trataţi după cum urmează: Mlădiţele care depăşesc sectorul ramificaţi
ilor principale tăiate reductiv, vor fi, fie îndepărtate, fie legate orizontal; lăs
tarii mai scurţi vor fi lăsaţi neatinşi; nu vor fi păstraţi mai mult de trei astfel de
lăstari.
6. în cazul în care tufişurile în vârstă de un an au format numeroşi lăstari tim
purii la baza tulpinii, însă în zona viitoarei coroane nici unul, trebuie luate urmă
toarele măsuri: pentru întărirea trunchiului vor fi lăsate una până la două mlădiţe
mai slabe, pe cât posibil cu poziţii orizontale (aproximativ o vară) (6a).
Apoi se măsoară înălţimea tulpinii, se numără în plus şase muguri în sus
şi se taie acolo tulpina (6b).
210

1 0 .2 . P r i m a t ă i e r e r e d u c t i v ă a p o m i l o r în v â r s t ă d e m a i m u l ţ i
A N I, ÎN CEA MAI MARE PARTE CU CO ROA N E DE UN A N, LA M ĂR, PĂR, GUTUI,
CORCODUŞ Şl CIR EŞ, DAR Şl LA C A IS, PIERSIC ŞI VIŞIN.
Cazul general
1. Lăstarul concurenţial (lăstarul din cel de-al doilea mugure de la vârf
va fi tăiat). Uneori, această mlădiţă a fost îndepărtată deja din pepinieră.
2. Ram uri crestate. în cazul în care mlădiţă ce îi urmează în jos lăs
tarului concurenţial are şi ea o poziţie abruptă, astfel încât ameninţă să se
rupă la depărtare/crăcănare, va trebui de asemenea îndepărtată.
3. Alegerea ram urilor conducătoare. Vor fi alese trei până la patru (în
funcţie de împrejurare, pentru început ajung şi numai două) mlădiţe ale
coroanei bine răsfirate în spaţiu, ca viitoare ramuri conducătoare.
4. Form area. Una până Ia două mlădiţe care nu sunt necesare pentru
construirea coroanelor vor fi legate orizontal (4a); lăstarii cu poziţii prea
abrupte vor fi depărtaţi/crăcănaţi (4b), unghi maxim 45°.
5. Tăierea reductivă. In cazul lăstarilor de lungimi aproximativ egale,
mlădiţă conducătoare medie din punct de vedere al înălţimii, va fi tăiată
reductiv cu o treime, până la un mugure orientat către exterior (trebuie să
rămână 8 până la 12 muguri bine dezvoltaţi); apoi vor fi scurtate şi celelalte
mlădiţe conducătoare până la planul orizontal în care se află prima tăietură;
de asemenea deasupra unor muguri îndreptaţi spre exterior. Prelungirea
tulpinii va fi tăiată cam cu o palmă deasupra liniei orizontale (de regulă se
212
taie deasupra unui mugure ce este situat deasupra zonei tăierii din anul
precedent. în poziţiile expuse vântului însă, se va proceda la o tăiere dea
supra unui mugure situat împotriva vântului.
Cazuri de excepţie
1. Lăstarul concurenţial nu va fi îndepărtat în cazul în care mlădiţă din
prelungirea tulpinii prezintă daune agravante (de exemplu prejudicii cauzate
prin transport). în astfel de cazuri, prelungirea trebuie deviată pe lăstarul
concurenţial; acesta devine aşadar noua prelungire a tulpinii.
2. în consecinţă, mlădiţă care s-a format dedesubt din mugurele următor,
este noul lăstar concurenţial; ea trebuie îndepărtată prin tăiere.
3. în cazul în care va fi folosit pentru construirea coroanei, un lăstar care
are o poziţie orizontală până la puţin oblică, va fi legat în sus (cel puţin 45°),
dar mai bine ceva mai abrupt); acest lăstar nu va fi tăiat reductiv deloc, sau
numai puţin.
4. La cireşi, altoiurile de capăt joacă doar ocazional vreun rol. Coroanele
cu trei mlădiţe corespund deja normelor calitative pentru plantele de
pepinieră.
5. Dacă la aceste coroane este îndepărtat lăstarul concurenţial (5a). atun
ci pe prelungirea tulpinii rămâne numai o mlădiţă laterală (mlădiţă con
ducătoare) (5b). La coroanele cu patru lăstari rămân două. Ramurile con
ducătoare care lipsesc, vor fi completate în anul următor cu mlădiţe laterale
care s-au dezvoltat din prelungirea tulpinii.
213

10.3. A DOIJA TĂ IERE REDUCTIVĂ
Cazul general
Mai întâi va fi apreciată reacţia la măsurile de tăiere. Randamentul de
creştere este bun dacă din mugurii terminali ai ramurilor scheletului şi din
următorii 2 până la 3 muguri s-au format mlădiţe prelungitoare şi respectiv
laterale lungi de 50 până la 60 cm. înaintea tăierii trebuie îndepărtate vechile
proptele de depărtare/crăcănare şi legăturile.
1. Tăierea de rărire. Lăstarul concurenţial de pe prelungirea tulpinii şi
eventual mlădiţă cu creştere abruptă care îi urmează, vor fi tăiate în totali
tate; de-a lungul ramurilor conducătoare vor fi de asemenea îndepărtate
mlădiţele concurenţiale. iar în zona superioară, lăstarii viguroşi; la mlădiţele
legate orizontal vor fi îndepărtaţi prin tăiere lăstarii dc susţinere crescuţi ver
tical: mlădiţele scurte vor fi cruţate.
2. Form area. Va fi verificată şi, în cazurile necesare, corectată
(depărtare/crăcănare. legare în sus), poziţia unghiulară a ramurilor conducă
toare: unde se impune vor fi efectuate şi corecturi ale direcţiei de creştere: vor
fi legate orizontal până la două mlădiţe ale ramurilor conducătoare şi ale pre
lungirii tulpinii.
3. Tăierea reductivă. Primele ramuri fructifere care vor rămâne mult timp
pc ramurile conducătoare trebuie să aibă o distanţă minimă faţă dc axa cen
trală (în funcţie de specie şi soi) de 50 până la 80 cm. Pentru a obţine acolo
ramuri fructifere, se recomandă să se măsoare această distanţă pe o ramură
conducătoare şi să se socotească în plus 3 până la 4 muguri. De aici începând.
214
va fi întreprinsă tăierea reductivă a prelungirii tulpinii şi a celorlalte ramuri
conducătoare (unghi aproximativ 120°).
Cazuri de excepţie
1. în cazul unei tăieri prea scurte a plantelor, din aproape toţi mugurii cresc
mlădiţe viguroase, de obicei cu poziţii verticale; doar puţine vor fi valorificate.
La o a doua tăiere reductivă, prelungirile ramurilor scheletului trebuie neapărat
lăsate mai lungi, pentru a nu provoca din nou o creştere peste medie din muguri.
2. Nu arareori se obţin creşteri foarte slabe în timpul primei perioade de
vegetaţie (în special în verile uscate). La aceşti lăstari scurţi nu va fi tăiat
nimic, astfel încât toţi mugurii foliari disponibili să rămână neatinşi pentru
o creştere mai puternică dc noi mlădiţe (2a). Numai în cazul în care la capă
tul ramurilor s-au format muguri florali, aceştia vor fi îndepărtaţi prin tăiere,
cel mai târziu la înflorire. Dacă pe o ramură a scheletului s-a dezvoltat un
lăstar mai lung. va fi întreprinsă o „tăiere de echilibrare" (2b).
3. La soiurile cu creştere „asvârlită" (dc exemplu Alaxander Lucas sau
Ionathan) pot fi obţinute deseori ramuri stabile ale scheletului, dacă la
începutul creşterii lăstarii prelungitori ai ramurilor conducătoare şi ai pre
lungirii tulpinii vor fi legaţi de proptele şi în sus: pentru aceasta se renunţă
de obicei la legarea orizontală a lemnului fructifer.
4. La coroanele incomplete trebuie aleşi înaintea celei dc-a doua tăieri
reductive lăstarii completivi (de regulă la altoirile de capăt).
215

10.4. A TREIA TĂIERE REDUCTIVĂ ŞI URMĂTOARE LE
înainte de a se efectua o intervenţie manuală, trebuie apreciat cum a reacţion
at coroana la ultima tăiere reductivă şi ce consecinţe rezultă pentru lungimea
următoarei tăieri reductive. în cadrul acestor observaţii sunt încet, încet recognis-
cibile elementele tipice ale soiului: trăsăturile randamentului de creştere inclusiv
gradul ramificării: poziţiile ramurilor conducătoare şi ale lemnului fructifcr: odată
cu înaintare în vârstă, zonele formării fructelor. Pentru cea de-a treia tăiere redue-
tivă şi pentru următoarele, este valabilă următoarea schemă de lucru:
1. Verificarea rizomului şi a tulpinii. Dacă există acolo „eflorescente"
(mlădiţe) acestea trebuie îndepărtate prin tăiere: in plus coletul rădăcinii şi
tulpina trebuie controlate de alte daune, iar în cazurile necesare vor fi tratate.
2. îndepărtarea vechilor form ări.
3. Tăierea de rărire. Lăstarii concurenţiali. cei cu creşteri prea abrupte,
cu poziţii prea dese şi mlădiţele care s-au dezvoltat către interior, vor fi înde
părtate prin tăiere (prelucrarea va avea loc ramură cu ramură).
4. F orm area. Unde este necesar se va efectua depărtarca/crăcănarea.
legarea în sus. aplicare dc aţele. întinderea, legarea orizontală (4a). După cea
de-a treia tăiere rcductivă se poate renunţa deja deseori la legarea verticală:
laceasta înseamnă că mlădiţele cu
poziţii mai abrupte vor trebui tăiate
dedesubtul prelungirilor ramurilor
scheletului. în vreme ce următorii
lăstari, cu poziţii mai plane în majori
tatea cazurilor, vor fi păstraţi (4b).
5. Tăierea reductivă a
ram urilor scheletului. în funcţic de
tipul de pom fructifer, primele for
maţiuni fructifere (purtători de lemn
fructifer) au crescut pc ramurile con
ducătoare până la distanţe de aproxi
mativ 50 până la 80 cm distanţă de
tulpină. La aceleaşi distanţe ar trebui
permisă dezvoltarea unor noi purtă
tori viguroşi de lemn fructifer (dis
tanţa recomandată + 3 până la 4
muguri). Soiurile care formează din
mulţi muguri noi mlădiţe trebuie
lăsate mai lungi: la soiurile care se
ramifică mai puţin, creşterile de
mlădiţe pot fi impulsionate printr-o
tăiere reductivă mai adâncă.
216
10.5. F i n a l i z a r e a t ă i e r i i e d u c a t i v e
1. Dacă scheletul ramurilor a devenit, datorită tăierilor reductive ante
rioare atât de viguros încât ramurilor acestuia nu le sunt schimbate dcloc sau
numai puţin poziţiile unghiulare datorită recoltelor din ce în ce mai bogate,
atunci tăierea educativă poate fi încheiată. Răsturnarea sectoarelor de ramuri
în vârstă de unul până la doi ani dc pe prelungirile ramurilor conducătoare
nu trebuie considerată instabilitate în cazul coroanelor destul de înalte. La
tipurile şi soiurile cu creşteri puternice, stabilitatea scheletului coroanelor va
fi atinsă mai devreme decât la cele cu creşteri mai slabe.
2. Dacă însă, dimpotrivă, ramuri conducătoare sau un întreg schciet al
coroanei se încovoaie evident sub povara primelor roade sau ameninţă chiar
să se rupă (ceea ce nu poate fi evitat decât printr-o proptire la momentul
potrivit), atunci tăierea reductivă a ramurilor conducătoare şi a prelungirii
tulpinii trebuie continuată încă câţiva ani.
3. Mulţi practicieni finalizează tăierea educativă la soiurile şi tipurile cu
creşteri puternice şi înalte, prin faptul că limitează creşterea ulterioară în
înălţime a coroanelor. Aceasta poate fi realizată fie prin devierea ramurilor
conducătoare pe axe laterale cu poziţii cât mai orizontale (3a). fie, precum
la numeroase soiuri de cireşi, prin tăierea prelungirilor ramurilor scheletului
deasupra unei crengi în vârstă de un an (3b).

!
B I B L I O G R A F I E
Burtels //.: Geholzkunde. Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart,
1993.
Buchter-Weisbrodt H. Obst - Die besten sorten fur den
Garten. Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart 1993.
Feuchl fV: Das Obstgeholz. Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart
1982.
Gotz G. şi Silbereisen R.: Obstsorten-Atlas. Verlag Eugen
Ulmer, Stuttgart, 1989.
Keipert K. Beerenobst. Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart
1981.
Liebster G. şi PesserI G.: Fachausdriicke des
Obstbaumschnittes. Lexikon in deutscher, Worterbuch in
englischer, franzosischer, italienischer und niederlandischer
Sprache. Mitteilungen Klosterneuburg 2, 1982.
Lierzer H. Wissenvvertes iiber den WalnuBbaumschnitt.
Besseres Obst 1, 1986.
Link H. Der Augstschnittt - seine Vorziige und Probleme.
Obst und Garten 2. 1990.
Metzner R. Das Schneiden der Obstbăunie und
Beerenstrăucher. Verlag Eugen Ulmer, Suittgart 1991, 15. aufl.
Schumacher R: Die Fruchtbaurkeit der Obstgeholze.
Verlag Eugen Ulmer, Stuttgart 1975.
Sorge P.: Beerenobstsorten. Verlag J.Neudamm, Leipzig
1984.
Stehr R şi Clever M : Der EinlluR verschiedener Sommer -
schnittermine auf Fruchtqualităt und Ertrag. Mitteilungen des
OVR Jork 6, 1993.
Stoll K. şi Gremminger U.: Besondere Obstarten. Verlag
Eugen Ulmer, Stuttgart 1986.

CUPRINS
1. ÎNTREBĂRI DE BAZĂ..................................................3
1.1 De ce nu cresc pomii fructiferi singuri?..............................5
2. TEO RIA ............................................................................ 7
2 .1. Diferite tipuri de creştere: pom, tufă, arbust pitic.............. 8
2.1.1. Dezvoltarea pomilor.........................................................8
2.1.2. Dezvoltarea tufelor.........................................................10
2.1.3. Arbuştii pitici..................................................................11
2.2. Funcţiile rădăcinii, tulpinii şi frunzelor......................11
2.2.1. Rădăcina.......................................................................... 11
2.2.2. Tulpina............................................................................. 12
2.2.3. Frunzele........................................................................... 12
2.3. Creşterea tulpinilor şi perioadele de creştere............ 13
2.3.1. Creşterea în lungime......................................................13
2.3.2. Creşterea în grosime......................................................14
2.4. Lăstarii şi mugurii pomilor fructiferi..........................15
2.4.1. Mlădiţă lungă..................................................................16
2.4.2. Ramificaţii scurte........................................................... 18
2.4.3. Rezerve vegetale.............................................................21
2.5. Fazele de dezvoltare ale coroane................................ 22
2.5.1. Stadiul de tinereţe...........................................................22
2.5.2. Stadiul celei mai mari producţii.................................. 22
2.5.3. Stadiul de îmbătrânire şi uscare................................. 23
2.6. Forţe ce acţionează asupra creşterii plantei.............. 23
2.6.1. Forţa gravitaţională........................................................23
2.6.2. Lumina............................................................................. 24
2.7. Legi de creştere.............................................................. 24
2.7.1. Stimularea vârfurilor ramurilor....................................25
2.7.2. Stimularea laturilor superioare ale ramurilor...........26
2.7.3. Stimularea vârfului pomului........................................28
2.7.4. Stimularea bazei.............’.............................................. 29
2.8. Caracteristici de creştere tipice fiecărei specii.........29
3. PRACTICA...................................................................31
3.1. Unelte pentru tăiere.......................................................32
3.1.1. Foarfeci............................................................................32
3.1.2. Fierăstraie........................................................................33
3.1.3. Cuţitul..............................................................................35
3.1.4. pietrele abrazive............................................................ 35
3.2. îngrijirea uneltelor.........................................................35
3.2.1. Foarfeca.......................................................................... 35
3.2.2. Fierăstrăul.......................................................................37
3.2.3. Cuţitele............................................................................38
3.3. Folosirea uneltelor........................................................ 38
3.3.1. Utilizarea foarfecilor................................ ....................39
«
3.3.2. Mânuirea Herăstrăului...................................................43
3.4. Reacţiile coroanei în urma tăierii...............................46
3.5. Lucrările de formare.....................................................50
3.5.1. îndepărtarea....................................................................50
3.5.2. Proptirea......................................................................... 54
3.5.3. Ancorarea şi împovărarea...........................................55
3.6. Când se execută tăierea?..............................................59
4. Creşterea şi îngrijirea coroanelor............................. 61
4.1. Coroana piramidală...................................................... 63
4.1.1. Principii teoretice.......................................................... 63
4.1.2. Aplicarea practică a tăierii educative........................ 66
4.1.3. Cand se încheie tăierea educativă?............................ 85
4.1.4 Pentru limitarea înălţimii coroanelor.........................86
4.1.5. Tăierea de întreţinere....................................................87
4.1.6. Tăierea de întinerire..................................................... 96
4.2. Variante ale coroanei piramidale.............................104
4.2.1. Coroană fară ax (goală la interior).......................... 104
4.2.2. Coroană aplatisată.......................................................105
4.3. Fusul subţire............................................................... 108
5. ADAPTAREA TĂIERILOR LA
PART1CULARITAŢILE
SPECIILOR DE POMI...............................................121
5.1. Sămânţoase....................................................................122
5.1.1. Mărul.............................................................................122
5.1.2. Părul...............................................................................122
5.1.3. Gutui..............................................................................123
5.2. Sâmburoase..................................................................123
5.2.1. Cireşul...........................................................................123
5.2.2. Vişinul........................................................................... 125
5.2.3. Prunul şi corcoduşul...................................................126
5.2.4. Piersicul........................................................................ 128
5.2.5. Caisul.............................................................................130
5.3. Fructe cu coajă tare......................................................131
5.3.1. Nucul...........'.................................................................131
6. TĂIERILE DE VARĂ................................................ 133
6.1. Pomii fructiferi............................................................134
6.1.1. Tăieri de vară în coroane tinere................................136
6.1.2. Tăieri de vară în coroane productive.......................140
6.1.3. Tăieri de vară la altoi şi în coroane întinerite.........141
6.1.4. Particularităţi ale speciilor.........................................142
6.2. Tufe. Arbuşti................................................................145
6.2.1. Tufe............................................................................... 145
6.2.2. Coroane pe tulpini...v.................................................145
7. ALTE MASURI DE ÎNGRIJIRE A
COROANELOR.........................................................147
7.1. Tăieri în coroane neîngrijite sau formate greşit......148
7.1.1. La pomii mai tineri..................................................... 149

7.1.2. La pomii bătrâni.....................................................152
7.2. „Fasonarea coroanelor în vederea altoirii.......... 162
7.3. îjigrijirea coroanelor pomilor altoiţi.....................164
7.3.1. îngrijirea portaltoilor............................................ 165
7.3.2. îngrijirea capetelor de altoire cu un singur lăstar....165
7.3.3. îngrijirea capetelor de altoire
cu mai multe ramificaţii........................................166
7.4. Tratarea rănilor rezultate la tăiere.......................168
8. ARBUŞTII............................................................. 171
8.1. Coacăzul roşu şi alb..............................................172
8.1.1. Tufe..........................................................................172
8.1.2. Tufe susţinute de garduri de sârmă.....................176
8.1.3. Arbuşti cu tulpini înalte şi scunde..................... 179
8.2. Coacazul negru......................................................181
8.2.1. Tufe de coacăz....................................................... 181
8.2.2. Susţinerea tufelor pe garduri de sârm ă.............184
8.2.3. Soiuri altoite pe tulpini înalte şi scunde............184
8.3. Agrişul.................................................................... 184
8.3.1. Tufele.......................................................................185
8.3.2. Creşterea tufelor pe garduri de sârmă................187
8.3.3. Tulpini înalte şi scunde.........................................190
8.4. Zmeurul.................................................................. 193
8.5. Rugii de mure........................................................ 198
8.5.3. Soiuri în formă de lujer, crescute vertical.........202
9. DISPOZITIVE DE SUSŢINERE...................... 204
10. SCURTĂ ÎNDRUMARE' PENTRU
CREŞTEREA COROANELOR
PIRAMIDALE....................................................... 209
10.1. Prima tăiere reductivă a puieţilor altoiţi de un an
ale caişilor, piersicilor, vişinilor
şi gutuilor nobili mai mari................................... 210
10.2. Prima tăiere reductivă a pomilor în vârstă
de mai mulţi ani, în cea mai mare parte cu
coroane de un an, la măr, păr, gutui, corcoduş şi
cireş, dar şi la cais. piersic şi vişin.......................212
10.3. A doua tăiere reductivă..........................................214
10.4. A treia tăiere reductivă şi următoarele................216
10.5. Finalizarea tăierii educative.................................. 217
BIBLIOGRAFIE..................................................... 219

EDITURA M .A.S.T. vă pune la dispoziţie următoarele titluri din colecţia
agro-zoo:
APARUTE:
Livada, grădina şi via. Boli. dăunători, tratamente
Grădina noastră de legume
Via familială
Arta vinificării
Cultura plantelor tehnice şi medicinale
Erbicidele şi tehnica ebicidării
Prevenirea şi combaterea bolilor la păsări
Combaterea rozătoarelor în gospodăriile individuale
15 000
15 000
12 000
6 000
12 000
10 000
13 000
8 000
ÎN C U R S DE APARIŢIE:
Pomii fructiferi. Altoirea. martie 1999
Seria PACIENT începe în octombrie 1999, prima carte fiind despre bolile
porcilor. Urmează oaia. vaca, păsările, calul, etc, până la sfârşitul anului 2000.
Se primesc comenzi în scris pe adresa:
Editura M.A.S.T., O.P. 74 C.P. 142 Bucureşti sau
telefonic la tel. 778.69.50.
rupul
Pnnted »n Romana
draaoprin
fed prinţ 23. O societate Butan (ia
B du» Tudor Viadimicescu nr 31 sector 5. Bucureşti. ROMÂNIA
T«*»fon 335 93 *3. 335.97 47
Pa» 337 33 77

J Q 'C O o
Schmid este, de mai bine de 20 de ani, un nume
de referinţă atât printre pomicultorii amatori dar şi
în cercurile de specialişti din Germania. Manualul
despre tăierile la pomii şi arbuştii fructiferi este
exemplar din toate privinţele.
Această a şaptea ediţie (în Germania) cuprinde
un număr sporit de fotografii şi schiţe. Tăierilor de
formare a fusului subţire li s-a acordat acum un
spaţiu mai mare deoarece această formă de coroană
este agreată de un număr din ce în ce mai mare de
pomicultori. Stilul de expunere a noţiunilor teoretice
dar şi însoţirea explicaţiilor de un bogat material
foto face această carte pe cât de utilă pe atât de
uşor de înţeles.
ISBN 973-978-68-7-1
POMII Şl ARBUŞTII
FRUCTIFERI

Lucrarile de taiere la pomii si arbusti fructiferi

More Related Content

What's hot (20)

Viewers also liked (20)

Similar to Lucrarile de taiere la pomii si arbusti fructiferi (20)

More from tarzan1a (20)

Lucrarile de taiere la pomii si arbusti fructiferi